Indicatii
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul insuficientei cardiace simptomatice.
Dozaj
Doze
Fosinoprilul sodic trebuie administrat pe cale orala, in doza unica zilnica. Similar tuturor medicamentelor administrate o data pe zi, acesta trebuie utilizat la aproximativ aceeasi ora din zi. Absorbtia fosinoprilului sodic nu este influentata de alimente.
Administrarea dozei uzuale initiale de 10 mg nu a fost studiata la pacientii cu insuficienta cardiaca severa clasa NYHA IV si la pacientii peste 75 de ani tratati pentru insuficienta cardiaca(vezi pct. 4.4).
Cu toate acestea, la pacientii care prezinta risc deosebit de hipotensiune arteriala (deoarece este activat sistemul renina-angiotensina-aldosteron, vezi pct. 4.4), cum sunt pacientii cu insuficienta cardiaca severa (clasa NYHA IV), pacientii cu varsta peste 75 de ani tratati pentru insuficienta cardiaca, pacientii cu insuficienta renala si/sau insuficienta hepatica severa si pacientii tratati cu diuretice, este recomandata initierea tratamentului cu o doza mai mica (5 mg).
Doza trebuie individualizata in functie de statusul pacientului si de raspunsul tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).
Hipertensiune arteriala
Fosinoprilul sodic poate fi administrat in monoterapie sau in asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4 ,4.5 si 5.1).
Pacienti hipertensivi netrati anterior cu diuretice
Doza initiala
Doza initiala recomandata este de 10 mg, o data pe zi. Dupa administrarea dozei initiale, pacientii cu sistemul renina-angiotensina-aldosteron puternic activat (in special, hipertensiune arteriala renovasculara, depletie de sare si/sau volemica, decompensare cardiaca sau hipertensiune arteriala severa) pot prezenta o scadere marcata a tensiunii arteriale. Tratamentul trebuie initiat sub supraveghere medicala.
Doza de intretinere
Doza uzuala zilnica este de 10 mg pana la maxim 40 mg, administrata intr-o singura priza. In general, daca efectul terapeutic dorit nu poate fi obtinut in interval de 3 pana la 4 saptamani cu o anumita concentratie a dozei, aceasta poate fi crescuta ulterior.
Pacienti hipertensivi tratati concomitent cu diuretice
Dupa initierea tratamentului cu fosinopril sodic, poate sa apara hipotensiune arteriala simptomatica. Aceasta este mai frecventa la pacientii tratati concomitent cu diuretice. Ca urmare, se recomanda prudenta, intrucat acesti pacienti pot prezenta depletie volemica si/sau depletie de sare. Daca este posibil, administrarea diureticului trebuie intrerupta cu 2 pana la 3 zile inainte de initierea terapiei cu fosinopril sodic. La pacientii hipertensivi, la care diureticul nu poate fi intrerupt, tratamentul cu fosinopril sodic va fi initiat cu o doza de 10 mg. Functia renala si potasemia trebuie monitorizate.
Doza de fosinopril sodic administrata ulterior trebuie ajustata in functie de raspunsul tensiunii arteriale. Daca este necesar, tratamentul diuretic poate fi reluat (vezi pct. 4.4 si 4.5). Atunci cand se initiaza terapia la pacientii tratati deja cu diuretice, se recomanda ca tratamentul cu fosinopril sodic sa fie initiat sub supraveghere medicala, timp de mai multe ore, pana cand se stabilizeaza tensiunea arteriala(vezi pct. 4.3, 4.4 ,4.5 si 5.1). .
Insuficienta cardiaca
La pacientii cu insuficienta cardiaca simptomatica, fosinoprilul sodic trebuie administrat ca tratament adjuvant la terapia cu diuretice si, atunci cand este adecvat, la terapia cu digitalice. Doza initiala recomandata este de 10 mg o data pe zi, iar tratamentul va fi initiat sub stricta supraveghere medicala. Administrarea dozei uzuale initiale de 10 mg nu a fost studiata la pacientii cu insuficienta cardiaca severa clasa NYHA IV si la pacientii peste 75 de ani tratati pentru insuficienta cardiaca (vezi pct. 4.4). Ulterior, daca doza initiala este bine tolerata, pacientilor trebuie sa li se stabileasca treptat doza, pana la 40 mg o data pe zi, in functie de raspunsul clinic. Aparitia hipotensiunii arteriale dupa administrarea dozei initiale nu trebuie sa excluda precautia in cresterea treptata a dozei de fosinopril sodic, dupa tratamentul eficace al hipotensiunii arteriale(vezi pct. 4.3, 4.4 ,4.5 si 5.1). .
La pacientii cu risc mare de hipotensiune arteriala simptomatica, de exemplu, pacienti cu depletie de sare cu sau fara hiponatriemie, pacienti cu hipovolemie sau pacienti tratati cu doze mari de diuretice, trebuie efectuata corectarea acestor situatii, daca este posibil, inainte de a li se administra fosinopril sodic. Trebuie monitorizate functia renala si potasemia ((vezi pct. 4.3, 4.4 ,4.5 si 5.1).).
Pacienti cu insuficienta renala
Se recomanda o doza initiala de 10 mg pe zi; cu toate acestea, se recomanda prudenta in special la pacientii cu RFG sub 10 ml/min.
Pacienti cu insuficienta hepatica
Se recomanda o doza initiala de 10 mg pe zi, dar se recomanda prudenta. Cu toate ca viteza de hidrolizare poate fi incetinita, hidrolizarea per ansamblu nu este redusa apreciabil la pacientii cu disfunctie hepatica. La aceasta grupa de pacienti, exista dovada unui clearance hepatic redus al fosinoprilatului, compensat de o crestere a excretiei renale.
Copii si adolescenti
Utilizarea la aceasta grupa de varsta nu este recomandata. Exista o experienta limitata din studiile clinice cu privire la utilizarea fosinoprilului la copii si adolescenti hipertensivi cu varsta de 6 ani si peste (vezi pct. 4.8, 5.1, si 5.2). Doza optima nu a fost determinata la copiii si adolescentii de orice varsta. Nu este disponibila o forma farmaceutica cu o concentratie adecvata pentru a asigura doza la copiii si adolescentii cu greutatea sub 50 kg.
Administrare la varstnici
Nu este necesara reducerea dozei la pacienti cu functie renala si hepatica normala din punct de vedere clinic, intrucat nu exista diferente semnificative intre parametrii farmacocinetici sau efectul antihipertensiv al fosinoprilatului, comparativ cu subiectii mai tineri. Cu toate acestea, trebuie monitorizate functia renala si concentratia plasmatica a potasiului, deoarece pot sa apara deteriorare a functiei renale si hiperkaliemie.
Contraindicatii
Fosinopril sodic este contraindicat la pacientii care sunt hipersensibili la fosinopril sau la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau la alte componente ale formulei fosinoprilului sodic
Antecedente de angioedem, asociate unui tratament anterior cu inhibitori ai ECA
Angioedem ereditar sau idiopatic
Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicata in timpul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina.
Administrarea concomitenta a Fosinopril Aurobindo cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG mai putin de 60 ml/min/1,73m ) (vezi pct. 4.5 si 5.1).
Utilizarea concomitenta cu tratamentul cu sacubitril/valsartan. Tratamentul cu fosinopril nu trebuie initiat mai devreme de 36 de ore dupa ultima doza de sacubitril/valsartan (vezi si pct. 4.4 si 4.5).
Atentionari
Administrarea dozei uzuale initiale de 10 mg nu a fost studiata la pacientii peste 75 de ani tratati pentru insuficienta cardiaca si la pacientii cu insuficienta cardiaca severa clasa NYHA IV. Este de asteptat un risc crescut de hipotensiune arteriala marcata, hiperkaliemie si/ sau crestere rapida a potasemiei atunci cand initierea tratamentului cu fosinopril se face utilizand doza de 10 mg la pacientii cu insuficienta cardiaca severa (clasa NYHA IV) si/sau la pacientii varstnici precum si
la pacientii cu disfunctie reanala tratati pentru insuficienta cardiaca sau la pacientii hipertensivi tratati concomitent cu diuretice.
Sarcina:
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie initiat in timpul sarcinii. Cu exceptia cazului in care continuarea tratamentului cu un inhibitor al ECA este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in timpul sarcinii. In momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se incepe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).
Morbiditate mortalitate neonatala/fetala: Atunci cand sunt utilizate in timpul sarcinii. Inhibitorii ECA pot cauza probleme sau chiar decesul fatului.
Hipotensiune arteriala:
Fosinopril sodic a fost rar asociat cu hipotensiunea arteriala la pacientii hipertensivi. Similar altor inhibitori ECA, hipotensiunea arteriala simptomatica este mult mai probabil sa apara la pacientii cu depletie hidroelectrolitica cum sunt cei in tratament intens cu diuretice si/sau restrictie de sare, sau la acei pacienti care efectueaza sedinte de dializa. Depletia hidroelectrolitica trebuie corectata inainte de initierea tratamentului cu fosinopril. Un raspuns tranzitoriu hipotensiv nu este o contraindicatie pentru urmatoarele doze care pot fi administrate fara dificultate dupa reechilibrarea hidroelectrolitica.
La pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva, cu sau fara insuficienta renala asociata, tratamentul cu inhibitori ECA poate determina hipotensiune arteriala excesiva, care poate fi asociata cu oligurie sau azotemie si, rar, cu insuficienta renala acuta si deces. La asemenea pacienti, tratamentul cu fosinopril sodic trebuie inceputa sub o stricta supraveghere medicala; acestia trebuie monitorizati atent pentru primele 2 saptamani de tratament si atunci cand doza de fosinopril sau diuretic este crescuta. Trebuie luata in considerare reducerea dozelor de diuretice la pacientii cu tensiune arteriala normala sau mica care au fost in tratament intens cu diuretice sau care sunt hiponatremici.
Hipotensiunea arteriala nu este in sine un motiv pentru intreruperea tratamentului cu fosinopril. Magnitudinea scaderii este cea mai mare la inceputul tratamentului; efectul se stabilizeaza intr-o saptamana sau doua, si in general revine la nivelul de dinaintea tratamentului fara o scadere a eficacitatii tratamentului.
Stenoza aortica si de valva mitrala/cardiomiopatie hipertrofica
Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), fosinoprilul sodic trebuie administrat cu prudenta la pacienti cu stenoza mitrala si la cei cu stenoza aortica sau cardiomiopatie hipertrofica care determina obstructia fluxului de ejectie din ventriculul stang.
Insuficienta renala: La pacientii hipertensivi cu stenoza de artera renala la unul sau ambii rinichi, pot sa apara cresteri ale ureei si creatininei serice in timpul tratamentului cu un inhibitor ECA. Aceste cresteri sunt de obicei reversibile la intreruperea tratamentului. La acesti pacienti, functia renala trebuie monitorizata in primele saptamani de tratament.
Atunci cand fosinoprilul este administrat concomitent cu un diuretic, Unii pacienti hipertensivi fara a avea aparent o boala vasculara renala preexistenta, dezvolta cresteri ale azotului ureeic si a creatininei serice in sange, de obicei minore sau tranzitorii. Acest efect este mai probabil sa apara la pacientii cu insuficienta renala preexistenta. Reducerea dozei de fosinopril de sodiu poate fi necesara.
La pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva severa a caror functie renala poate depinde de activitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron, tratamentul cu un inhibitor al ECA poate fi asociat cu oligurie si / sau azotemie progresiva si rareori cu insuficienta renala acuta si / sau deces.
Proteinurie
In cazuri rare, la pacientii cu insuficienta renala preexistenta poate sa apara proteinurie. In caz de proteinurie semnificativa clinic (mai mare de 1 g/zi), fosinoprilul trebuie administrat numai dupa o evaluare amanuntita a raportului beneficiu clinic/risc si cu monitorizarea regulata a parametrilor clinici si de laborator.
Hipersensibilitate/Angioedem
Rar, la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, incluzand fosinoprilul sodic, a fost raportat angioedem al fetei, extremitatilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui. Acesta poate sa apara in orice moment al tratamentului. In astfel de cazuri, administrarea fosinoprilului sodic trebuie intrerupta imediat si se va institui monitorizare si tratament adecvat pentru a se asigura remiterea completa a simptomelor, inainte de a externa pacientul. Chiar in situatiile in care este implicat numai edemul limbii, fara detresa respiratorie, pacientii pot necesita observatie prelungita, intrucat tratamentul cu antihistaminice si corticosteroizi poate fi insuficient.
Foarte rar, au fost raportate decese determinate de angioedemul asociat cu edem laringian sau edem al limbii. Pacientii cu edem la nivelul limbii, glotei sau laringelui, in special cei cu antecedente de interventii chirurgicale la nivelul cailor respiratorii, pot prezenta mai frecvent obstructie a cailor respiratorii. In astfel de cazuri, trebuie instituit imediat tratamentul de urgenta. Acesta poate include administrarea de adrenalina si/sau mentinerea permeabilitatii cailor aeriene. Pacientul trebuie mentinut sub supraveghere medicala stricta, pana la remiterea completa si sustinuta a simptomelor.
La pacientii apartinand rasei negre, inhibitorii ECA determina aparitia angioedemului cu o frecventa mai mare, comparativ cu pacientii apartinand altor rase.
Pacientii cu antecedente de angioedem, fara legatura cu tratamentul cu inhibitor al ECA, pot prezenta risc crescut de angioedem in timpul administrarii unui inhibitor al ECA (vezi pct. 4.3).
Angioedemul capului si gatului: Angioedemul a fost observat la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv fosinoprilul de sodiu. Daca angioedemul implica limba, glota sau laringele, poate sa apara obstructia cailor aeriene si pot fi letale. Terapia de urgenta, ar trebui sa fie instituita imediat. Umflarea limitata la fata, membranele mucoase ale gurii, buzelor si extremitatilor se rezolva, de obicei, prin intreruperea fosinoprilului; unele cazuri, necesita tratament medical.
Angioedemul intestinal: Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA. Acesti pacienti au prezentat dureri abdominale (cu sau fara greata sau varsaturi); in unele cazuri, nu au existat nici antecedente de angioedem facial si nivelurile de esteraza C -1 au fost normale.
Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri, ce au inclus scanare CT abdominala sau cu ultrasunete, sau la chirurgie, si simptomele s-au rezolvat dupa oprirea inhibitorilor ai ECA. Angioedemul intestinal ar trebui sa fie inclus in diagnosticul diferential al pacientilor aflati in tratament cu inhibitori ai ECA care prezinta dureri abdominale.
Utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicata datorita riscului crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie initiat mai devreme de 36 de ore dupa ultima doza de cilazapril. Tratamentul cu fosinopril nu trebuie initiat mai devreme de 36 de ore de la ultima doza de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 si 4.5).
Utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) si vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu, umflarea cailor respiratorii sau a limbii, cu sau fara tulburari respiratorii) (vezi pct. 4.5). Se recomanda prudenta la initierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) si vildagliptin la un pacient care deja ia un inhibitor ECA.
Reactii anafilactoide in timpul desensibilizarii:
Doi pacienti care se aflau sub tratament de desensibilizare cu venin himenoptera in timp ce primeau tratament cu un alt inhibitor ECA, enalapril, au prezentat reactii anafilactice serioase amentatoare de viata. La aceeasi pacienti, aceste reactii au fost evitate atunci cand inhibitorii ECA au fost temporar intrerupti, dar au reaparut dupa reluarea tratamentului. Prin urmare, este necesara atentie la pacientii tratati cu inhibitori ECA si care sunt sub tratament de desensibilizare.
Reactiile de desensibilizare in timpul expunerii la dializa cu flux inalt/afereza cu membrane lipoproteice:
Reactiile anafilactice au fost raportate la pacienti hemodializati cu membrane de dializa cu flux inalt in timpul tratamentului cu inhibitori ECA. Reactiile anafilactice au fost de asemenea raportate la pacientii sub afereza lipoproteica de joasa densitate cu absorbtie de dextran sulfat. La acesti pacienti, trebuie luat in considerare utilizarea unor tipuri diferite de membrane de dializa sau clase diferite de medicamente.
Insuficienta hepatica
Rar, inhibitorii ECA au fost asociati cu un sindrom care debuteaza cu icter colestatic si progreseaza spre necroza hepatica fulminanta si (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este inca inteles.
Pacientii tratati cu inhibitori ai ECA care dezvolta icter sau cresteri marcate ale enzimelor hepatice trebuie sa intrerupa terapia cu inhibitor ECA si sa primeasca in continuare control medical adecvat.
Functie hepatica afectata: Pacientii cu functie hepatica afectata ar putea dezvolta nivele plasmatice ridicate de fosinopril. Intr-un studiu la pacienti cu ciroza alcoolica sau biliara, clearance-ul total aparent de fosinoprilat/kg corp a scazut si ASC plasmatica aproximativ s-a dublat.
Neutropenie / Agranulocitoza: rar au fost raportate cazuri in care inhibitori ai ECA sa provoace agranulocitoza si depresie de maduva osoasa; acestea apar mai frecvent la pacientii cu insuficienta renala, in special daca acestea au, de asemenea, o boala vasculara de colagen, cum este lupusul eritematos sistemic sau sclerodermia. Monitorizarea numarului de celule albe din sange trebuie luata in considerare la acesti pacienti.
Rasa
Similar altor inhibitori ai ECA, fosinoprilul sodic poate fi mai putin eficace in reducerea tensiunii arteriale la pacientii apartinand rasei negre, comparativ cu pacientii apartinand altor rase, posibil din cauza unei prevalente mai mari a concentratiilor plasmatice mici ale reninei la populatia hipertensiva apartinand rasei negre.
Tuse
Tusea a fost raportata in cazul utilizarii inhibitoril or ECA. In mod caracteristic, tusea nu este productiva, este persistenta si dispare dupa intreruperea tratamentului. Tusea indusa de inhibitorii ECA trebuie luata in considerare ca parte a diagnosticului diferential al tusei.
Interventii chirurgicale/Anestezie
La pacientii la care se efectueaza interventii chirurgicale majore sau in timpul anesteziei cu medicamente care determina hipotensiune arteriala, fosinoprilul poate creste raspunsul hipotensiv.. Daca apare hipotensiune arteriala si se considera ca este determinata prin acest mecanism, poate fi corectata prin expansiune volemica.
Utilizare la copii si adolescenti:
Siguranta si eficacitatea la copii si adolescenti nu a fost stabilita.
Utilizare la varstnici:
Printre pacientii la care se administreaza tratament cu fosinopril sodic in studii clinice, nu au fost observate diferente de ansamblu in eficacitate sau siguranta intre pacientii varstnici (65 de ani sau mai in varsta) si pacientii tineri; cu toate acestea, nu poate fi exclusa o mai mare sensibilitate la unii pacientii in varsta.
Potasiu seric
Inhibitorii ACE pot provoca hiperpotasemie deoarece inhiba eliberarea aldosteronului. Efectul nu este de obicei semnificativ la pacientii cu functie renala normala. Cu toate acestea, la pacientii cu insuficienta renala si/sau la pacientii care iau suplimente de potasiu (inclusiv inlocuitori de sare), diuretice care economisesc potasiu, trimetoprim sau co-trimoxazol cunoscute si ca trimetoprim/sulfametoxazol si in special antagonisti ai aldosteronului sau blocante ale receptorilor de angiotensina, poate aparea hiperpotasemie. Diureticele care economisesc potasiul si blocantele receptorilor de angiotensina trebuie utilizate cu prudenta la pacientii tratati cu inhibitori ECA, iar monitorizarea nivelului de potasiu si functia renala serica (vezi pct. 4.5).
Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)
Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului este asociata cu incidenta crescuta a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si afectarii functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).
Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.
Pacienti cu diabet zaharat
La pacientii cu diabet zaharat tratati cu medicamente antidiabetice orale sau insulina, glicemia trebuie monitorizata strict pe parcursul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.5).
Litiu
In general, administrarea concomitenta a litiului cu fosinoprilul sodic nu este recomandata (vezi pct. 4.5).
Excipienti:
Fosinopril Aurobindo contine lactoza
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Fosinopril Aurobindo contine sodiu
Acest medicament contine mai putin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe fiecare comprimat, adica practic „nu contine sodiu”
Interactiuni
Diuretice
Atunci cand la schema terapeutica a unui pacient tratat cu fosinopril sodic se adauga un diuretic, efectul antihipertensiv este, de regula, aditiv.
Pacientii tratati cu diuretice si, in mod special, cei la care aceasta terapie a fost recent instituita,precum si aceeia aflati sub regim alimentar cu restrictie severa de sare sau cei care efectueaza sedinte de dializa, pot prezenta ocazional o reducere marcata a tensiunii arteriale in prima ora atunci cand li se adauga fosinopril sodic la schema terapeutica.
Diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu sau inlocuitori de sare care contin potasiu Desi potasiul seric ramane, de obicei, in limite normale, pot aparea hiperpotasemii la unii pacienti tratati cu fosinopril. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu spironolactona, triamterena sau amilorida), suplimente de potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu pot duce la cresteri semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avuta grija cand fosinoprilul este administrat concomitent cu alti agenti care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprim si cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut ca actioneaza ca un diuretic care economiseste potasiu, cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomanda combinarea fosinoprilului cu medicamentele mentionate mai sus. Daca este indicata utilizarea concomitenta, acestea trebuie utilizate cu prudenta si cu monitorizare frecventa a potasiului seric.
Ciclosporina
Hiperpotasemia poate sa apara in timpul utilizarii concomitente a inhibitorilor ACE cu ciclosporina. Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a potasiului.
Heparina
In timpul utilizarii concomitente a inhibitorilor ACE cu heparina, pot aparea hiperpotasemii. Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a potasiului.
Medicamente care cresc riscul de edem angioneurotic
Utilizarea concomitenta a inhibitorilor ACE cu sacubitril/valsartan este contraindicata deoarece creste riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Utilizarea concomitenta a inhibitorilor ACE cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) si vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4).
Litiu:
Valori crescute ale litemiei si risc de toxicitate a litiului au fost raportate la pacientii la care s-a administrat tratament cu inhibitori ECA concomitent cu litiu. Fosinoprilul sodic si litiu trebuie administrate concomitent cu precautie, si este necesara monitorizarea frecventa a litemiei.
Inhibitori de sinteza a prostaglandinelor endogene:
A fost raportat faptul ca indometacinul poate reduce efectul antihipertensiv al altor inhibitori ECA, in special in cazuri de hipertensiune arteriala cu nivel scazut de renina. Alte medicamente antiinflamatori nesteroidiene (de exemplu aspirina) pot avea efect similar.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), incluzand acid acetilsalicilic ≥3 g pe zi Administrarea cronica de AINS poate reduce efectul antihipertensiv al unui inhibitor al ECA. AINS si inhibitorii ECA exercita un efect cumulat asupra cresterii potasemiei si pot determina deteriorarea functiei renale. Aceste efecte sunt, de obicei, reversibile. Rar, poate sa apara insuficienta renala acuta, in special la pacientii cu functie renala compromisa, cum sunt pacientii varstnici sau cei deshidratati.
Alte medicamente antihipertensive
Asocierea cu alte medicamente antihipertensive cum sunt beta-blocantele, metildopa, antagonistii canalelor de calciu si diureticele poate creste eficacitatea hipertensiva. Utilizarea concomitenta cu trinitrat de gliceril si alti nitrati sau alte vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arteriala.
Utilizarea concomitenta a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice si antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate duce la o reducere suplimentara a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4.).
Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si functia renala afectata (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).
Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice
Administrarea concomitenta a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice si antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate reduce suplimentar tensiunea arteriala (vezi pct. 4.4).
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.
Antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat faptul ca administrarea concomitenta de inhibitori ai ECA cu medicamente antidiabetice (insulina, medicamente hipoglicemiante orale) poate determina o crestere a efectului de scadere a glicemiei, cu un risc de hipoglicemie. Acest fenomen pare a fi mai frecvent in cursul primelor saptamani de tratament concomitent si la pacientii cu insuficienta renala.
Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante, nitrati
Fosinoprilul sodic poate fi administrat concomitent cu acid acetilsalicilic (in doze recomandate in cardiologie), trombolitice, beta-blocante si/sau nitrati.
Imunosupresoare, citostatice, corticosteroizi sistemici sau procainamida, alopurinol Administrarea concomitenta de fosinopril sodic cu medicamente imunosupresoare si/sau medicamente care pot determina leucopenie trebuie evitata.
Alcool etilic
Alcoolul etilic potenteaza efectul hipotensiv al fosinoprilului sodic.
Antiacide
Antiacidele (de exemplu, hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu, simeticona) pot diminua absorbtia fosinoprilului sodic. Prin urmare, daca este indicata administrarea concomitenta cu aceste medicamente, dozele trebuie administrate separat la intervale de 2 ore
Interferenta cu testari serologice:
Fosinopril sodic poate determina un rezultat fals scazut al valorilor serice ale digoxinei cu teste ce utilizeaza metoda de absorbtie prin carbune. In schimb pot fi utilizate alte kituri care utilizeaza metoda cu tub acoperit de anticorpi. Tratamentul cu fosinopril sodic trebuie intrerupt pentru cateva zile inainte de a efectua teste pe functia paratiroidelor.
Sarcina
Sarcina
Administrarea de inhibitori ai ECA nu este recomandata in timpul primului trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Administrarea de inhibitori ai ECA este contraindicata in timpul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate determinat de expunerea la inhibitori ai ECA in timpul primului trimestru de sarcina nu sunt concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusa o crestere mica a acestui risc. Cu exceptia cazurilor in care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, cu un profil de siguranta pentru utilizare in timpul sarcinii stabilit. Cand sarcina este confirmata, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie intrerupt imediat si, daca este necesar, trebuie initiata terapia alternativa. La om este cunoscut faptul ca expunerea la terapia cu inhibitori ai ECA in timpul trimestrelor doi si trei de sarcina induce fetotoxicitate (reducere a functiei renale, oligohidramnios, intarziere a osificarii craniului) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3).
Daca expunerea la inhibitori ai ECA s-a produs incepand cu trimestrul al doilea de sarcina, se recomanda verificarea ecografica a functiei renale si a craniului. Sugarii ale caror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie monitorizati strict pentru hipotensiune arteriala (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Alaptare
Fosinopril este detectabil in laptele matern. Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea fosinoprilului sodic in timpul alaptarii, nu se recomanda administrarea acestuia si este de preferat ca in aceasta perioada sa se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranta mai bine stabilite, in special in cazul alaptarii nou-nascutului sau prematurului.
Condus auto
Cu toate ca nu este de asteaptat ca fosinoprilul sodic sa influenteze in mod direct capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, reactiile adverse cum sunt hipotensiune arteriala, ameteli si vertij pot interfera cu aceste capacitati.
Aceste reactii adverse apar mai ales la inceputul tratamentului, la cresterea dozei, la schimbarea tratamentului de la terapii cu alte medicamente si in timpul consumului concomitent de alcool etilic, in functie de sensibilitatea fiecarui pacient.
Reactii adverse
La pacientii tratati cu fosinopril sodic, reactiile adverse sunt, in general, moderate si tranzitorii. Lista efectelor adverse aratata mai jos este prezentata pe aparate, sisteme si organe, conform clasificarii MedDRA, iar frecventa utilizeaza urmatoarele categorii:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 si mai putin de 1/10 Mai putin frecvente ≥1/1000 si mai putin de 1/100
Rare ≥1/10 000 si mai putin de 1/1000
Foarte rare mai putin de 1/10000, incluzand cazuri izolate
Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)
Infectii si infestari
Frecvente: infectii ale tractului respirator superior, faringite, rinite, infectii virale
Tulburari hematologice si limfatice
Mai putin frecvente: scadere tranzitorie a valorii hemoglobinei, scadere a valorii hematocritului Rare: anemie tranzitorie, eozinofilie, leucopenie, limfoadenopatie, neutropenie,
trombocitopenie
Foarte rare: agranulocitoza
Tulburari metabolice si de nutritie
Mai putin frecvente: apetit alimentar scazut, guta, hiperkaliemie Cu frecventa necunoscuta: tulburari de apetit, fluctuatii ale greutatii
Tulburari psihice
Frecvente: stare generala proasta, tulburari ale somnului Mai putin frecvente: depresie, confuzie
Cu frecventa necunoscuta: comportament anormal
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: ameteli, cefalee, parestezie
Mai putin frecvente: accident vascular cerebral ischemic, somnolenta, accident cerebrovascular, sincopa, tremor
Rare: disfazie, tulburari ale memoriei, dezorientare Cu frecventa necunoscuta: tulburari ale echilibrului
Tulburari oculare
Frecvente: tulburari oculare, tulburari de vedere
Tulburari acustice si vestibulare
Mai putin frecvente: otalgie, tinitus, vertij
Tulburari cardiace
Frecvente: tahicardie, aritmii, palpitatii, angina pectorala
Mai putin frecvente: infarct miocardic sau accident cerebrovascular, stop cardiac, tulburari de ritm, tulburari de conducere
Cu frecventa necunoscuta: stop cardio-respirator
Tulburari vasculare
Frecvente: hipotensiune arteriala, hipotensiune arteriala ortostatica Mai putin frecvente: hipertensiune arteriala, soc, ischemie tranzitorie
Rare: eritem facial tranzitoriu, hemoragie, boala vasculara periferica Cu frecventa necunoscuta: crize hipertensive
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Frecvente: tuse, tulburari sinusale
Mai putin frecvente: dispnee, sinuzita, traheobronsita
Rare: bronhospasm, epistaxis, laringita/raguseala, pneumonie, congestie pulmonara
Cu frecventa necunoscuta: disfonie, dureri pleuritice
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale, dispepsie, disgeuzie Mai putin frecvente: constipatie, xerostomie, flatulenta
Rare: leziuni la nivelul cavitatii bucale, pancreatita, edem lingual, distensie abdominala, disfagie
Foarte rare: angioedem intestinal, ileus (ocluzie sau subocluzie intestinala)
Tulburari hepatobiliare
Rare: hepatita
Foarte rare: insuficienta hepatica
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: eruptie cutanata tranzitorie, angioedem, dermatita Mai putin frecvente: hiperhidroza, prurit, urticarie
Rare: echimoze
S-a raportat un complex de simptome care poate include una sau mai multe dintre urmatoarele: febra, vasculita, mialgie, artralgie/artrita, anticorpi antinucleari prezenti (ANA), viteza de sedimentare a hematiilor crescuta (VSH), eozinofilie si leucocitoza, eruptie cutanata tranzitorie, fotosensibilitate sau alte manifestari dermatologice.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Frecvente: dureri musculoscheletice, mialgie Rare: artrita
Cu frecventa necunoscuta:. Slabiciune musculara
Tulburari renale si ale cailor urinare
Frecvente: tulburari de mictiune
Mai putin frecvente: insuficienta renala, proteinurie Foarte rare: insuficienta renala acuta
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Frecvente: disfunctii sexuale
Cu frecventa necunoscuta: tulburari ale prostatei
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: durere toracica (non-cardiaca), , greata, edem periferic, astenie Mai putin frecvente: febra, moarte subita, durere toracica
Rare: slabiciune la nivelul unei extremitati Cu frecventa necunoscuta: dureri
Investigatii diagnostice
Frecvente: crestere a concentratiei plasmatice a fosfatazei alcaline, crestere a bilirubinemiei, crestere a concentratiei plasmatice a LDH, crestere a valorilor serice ale transaminazelor hepatice
Mai putin frecvente: crestere in greutate, crestere a uremiei, crestere a creatininemiei, Rare: crestere minora a valorii hemoglobinei, hiponatriemie
Cu frecventa necunoscuta: teste anormale ale functiei hepatice
In timpul studiilor clinice efectuate cu fosinopril sodic, incidenta reactiilor adverse a fost similara intre pacientii varstnici (cu varsta peste 65 de ani) si cei mai tineri.
La 0.3% din pacienti intreruperea tratamentului a fost o cauza a hipotensiunii arteriale si sincopelor. La doi pacienti tratati cu fosinopril a fost observat complex de simptome cu tuse, bronhospasm si eozinofilie.
Datele privind siguranta utilizarii de fosinopril la copii si adolescenti sunt inca limitate, deoarece a fost evaluata doar o expunere pe termen scurt. Intr-un studiu clinic randomizat care a inclus 253 de copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 ani, in decurs de 4 saptamani ale fazei dublu orb au aparut urmatoarele evenimente adverse: cefalee (13,9%), hipotensiune arteriala (4,8%), tuse (3,6%), hiperkaliemie (3,6 %), valori crescute ale creatininemiei (9,2%), valori crescute ale concentratiilor plasmatice ale creatininkinazei (2,9%). Diferit fata de adulti este aceasta crestere a concentratiilor plasmatice ale CK, raportata in acest studiu (chiar tranzitorie si fara simptome clinice). Efectele pe termen lung ale utilizarii de fosinopril asupra cresterii, pubertatii si dezvoltarii generale nu au fost studiate.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Supradozaj
Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include: hipotensiune arteriala, soc circulator, tulburari electrolitice, insuficienta renala, hiperventilatie, tahicardie, palpitatii,
bradicardie, ameteli, anxietate si tuse.
Tratamentul recomandat in caz de supradozaj este perfuzarea intravenoasa de solutie salina izotona. Dupa ingerarea unei doze mai mari decat cea recomandata, pacientii trebuie mentinuti sub stricta supraveghere, de preferinta intr-o unitate de terapie intensiva. Electrolitemia si creatininemia trebuie monitorizate frecvent. Masurile terapeutice depind de natura si severitatea simptomelor. Daca ingerarea este recenta, se vor adopta masuri de prevenire a absorbtiei, cum sunt lavajul gastric, administrarea de adsorbante si de sulfat de sodiu in decurs de 30 de minute de la ingerare si pana la eliminare. In caz de aparitie a hipotensiunii arteriale, pacientul trebuie asezat in pozitie de soc (in decubit dorsal, cu fata in sus si picioarele ridicate) si se va administra rapid o perfuzie care sa asigure suplimentarea de sare si substitutia volemica. Trebuie luat in considerare tratamentul cu angiotensina
II. Bradicardia sau reactiile vagale marcate trebuie tratate prin administrarea de atropina. Poate fi luata in considerare utilizarea unui pacemaker.
Nu exista informatii specifice disponibile asupra tratamentului supradozajului cu fosinopril sodic; tratamentul trebuie sa fie simptomatic si suportiv. Tratamentul cu fosinopril sodic trebuie intrerupt si pacientul atent monitorizat. Masurile sugerate includ inductia varsaturilor si/sau lavaj gastric, si corectarea hipotensiunii arteriale prin proceduri stabilite.
Fosinoprilul este eliminat lent din organism prin hemodializa sau dializa peritoneala.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), codul ATC: C09AA09
Mecanism de actiune
Fosinoprilul sodic este un ester, promedicament al fosinoprilatului, un inhibitor al ECA cu actiune de lunga durata. Dupa administrare orala, fosinoprilul este metabolizat rapid si complet la fosinoprilat activ. Fosinoprilul sodic contine un grup fosfinic capabil sa formeze legaturi specifice cu enzima peptidil-dipeptidaza care realizeaza conversia la angiotensina, impiedicand conversia decapeptidului angiotensina I la octapeptidul angiotensina II. Scaderea rezultata a concentratiilor plasmatice ale angiotensinei II determina reducerea vasoconstrictiei si diminuarea secretiei de aldosteron, care pot induce o usoara crestere a potasemiei si o pierdere de sodiu si de lichid. De obicei, debitul sanguin renal sau viteza de filtrare glomerulara nu se modifica.
De asemenea, inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) previne degradarea bradichininei, un vasodepresor puternic, care contribuie la efectul antihipertensiv; fosinoprilul sodic are o actiune terapeutica la pacientii hipertensivi cu concentratii plasmatice mici de renina.
Se presupune ca la pacienti cu insuficienta cardiaca, efectele benefice ale fosinoprilului sodic sunt determinate, in principal, de inhibarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron; inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) determina o scadere a presarcinii si a postsarcinii.
Efecte farmacodinamice
Administrarea de fosinopril sodic la pacienti cu hipertensiune arteriala duce la reducerea tensiunii arteriale atat in clinostatism, cat si in ortostatism, fara o crestere semnificativa a frecventei cardiace.
In hipertensiunea arteriala, fosinoprilul sodic reduce tensiunea arteriala in decurs de o ora de la administrare, efectul maxim fiind observat in decurs de 3-6 ore de la administrare. La administrarea dozei zilnice uzuale, efectul antihipertensiv dureaza 24 de ore.
La unii pacienti tratati cu doze mici, efectul poate fi redus catre sfarsitul intervalului de administrare.
Efectele ortostatice si tahicardia sunt rare, dar pot sa apara la pacienti cu depletie de sare sau hipovolemie (vezi pct. 4.4). La unii pacienti, obtinerea tensiunii arteriale optime poate necesita 3-4 saptamani de tratament. Fosinoprilul sodic si diureticele tiazidice au efecte aditive.
In insuficienta cardiaca, fosinoprilul sodic amelioreaza simptomele si toleranta la efort fizic si reduce severitatea insuficientei cardiace si frecventa spitalizarilor determinate de insuficienta cardiaca.
Intr-un studiu efectuat la 8 pacienti cu ciroza hepatica, fosinoprilul administrat in doze de 20 mg pe zi timp de o luna, nu a produs modificari ale functiei hepatice (alanintransferaza, gamma-glutamil- transpeptidaza, test de clearance al galactozei si test de clearance al antipirinei) sau ale functiei renale.
Reducerea tensiunii arteriale prin utilizarea o data pe zi de fosinopril in doze mici (0,1 mg/kg), medii (0,3 mg/kg) si mari (0,6 mg/kg) a fost evaluata intr-un studiu randomizat, dublu- orb, care a inclus 252 de copii si adolescenti cu varsta 6 - 16 ani, cu hipertensiune arteriala sau cu valori ale tensiunii arteriale la limita superioara a valorilor normale. La sfarsitul celor patru saptamani de tratament, reducerea medie fata de valoarea initiala a tensiunii arteriale sistolice minime a fost similara pentru copiii si adolescentii tratati cu fosinopril in doze mici, medii si mari. Intre cele trei doze nu a fost demonstrat un raspuns terapeutic diferit, relationat cu doza administrata.
Doza optima nu a fost determinata la copiii si adolescentii de orice varsta. Nu este disponibila o forma farmaceutica cu o concentratie adecvata pentru a asigura doza la copiii si adolescentii cu greutatea sub 50 kg.
Doua studii majore, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiul global privind administrarea continua a telmisartan in monoterapie si in asociere cu ramipril) si VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/ Nefropatia diabetica Veterans Affairs)) au investigat administrarea concomitenta a unui inhibitor al ECA si unui blocant al receptorilor de angiotensina II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacientii cu antecedente de afectiune cardiovasculara sau cerebrovasculara sau cu diabet zaharat de tip 2, insotite de dovezi ale afectarii de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie diabetica.
Aceste studii nu au evidentiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale si/sau cardiovasculare sau asupra mortalitatii, in timp ce s-a observat un risc crescut de hiperpotasemie, afectare renala acuta si/sau hipotensiune arteriala comparativ cu monoterapia.
Date fiind proprietatile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alti inhibitori ai ECA si blocanti ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administrati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu privind aliskiren administrat pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2, utilizand criterii de evaluare finale cardiovasculare si privind afectarea renala) este un studiu conceput sa testeze beneficiul adaugarii aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensina II la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si afectiune renala cronica, afectiune cardiovasculara sau ambele. Studiul a fost incheiat prematur din cauza unui risc crescut de aparitie a evenimentelor adverse. Decesele din cauze cardiovasculare si accident vascular cerebral au fost mai frecvente numeric in cadrul grupului in care s-a administrat aliskiren decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo, evenimentele adverse si evenimentele adverse grave de interes (hiperpotasemie, hipotensiune arteriala si disfunctie renala) fiind raportate mai frecvent in cadrul grupului in care s-a administrat aliskiren decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare orala, fosinoprilul se absoarbe in proportie de 30% pana la 40%. Absorbtia fosinoprilului nu este influentata de prezenta alimentelor in tractul gastro-intestinal, dar viteza de absorbtie ar putea fi redusa. Hidroliza rapida si completa la fosinoprilat activ are loc in mucoasa gastro-intestinala si ficat.
Timpul necesar pentru a atinge Cmax nu depinde de doza, este de aproximativ trei ore si corespunde inhibarii maxime a raspunsului hipertensiv la angiotensina I, care apare in 3 pana la 6 ore de la administrare. La administrarea unei doze unice sau la administrarea de doze repetate, parametrii farmacocinetici (Cmax, ASC) sunt direct proportionali cu doza de fosinopril administrata.
Distributie
Fosinoprilatul se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (mai mult de 95%), are un volum de distributie relativ mic si se leaga in proportie neglijabila de componentele celulare ale sangelui.
Metabolizare
Dupa o ora de la administrarea orala de fosinopril sodic, mai putin de 1% din fosinopril ramane nemodificat in plasma; 75% este prezent sub forma de fosinoprilat activ, 15-20% sub forma de fosinoprilat glucuronoconjugat (inactiv), iar restul (~5%) sub forma de metabolit 4-hidroxi fosinoprilat (activ).
Eliminare
Dupa administrarea intravenoasa, eliminarea fosinoprilului se efectueaza atat pe cale hepatica, cat si renala. La pacientii cu hipertensiune arteriala cu functie renala si functie hepatica normale, la care s-au administrat doze repetate de fosinopril, timpul de injumatatire efectiv al acumularii fosinoprilatului T1/2 a fost, in medie, de 11,5 ore. La pacientii cu insuficienta cardiaca, T1/2 efectiv a fost de 14 ore. Fosinoprilul este eliminat pe cale hepatica si renala.
Grupe speciale de pacienti
La pacientii cu insuficienta renala (clearance al creatininei sub 80 ml/min/1,73 m2), clearance-ul total al fosinoprilatului la nivelul intregului organism este egal cu aproximativ jumatate din cel observat la pacientii cu functie renala normala si nu s-a observat o modificare semnificativa a absorbtiei, biodisponibilitatii sau legarii de proteinele plasmatice. Clearance-ul fosinoprilatului nu variaza in functie de gradul insuficientei renale; reducerea eliminarii pe cale renala este compensata de cresterea eliminarii hepato-biliare. La pacientii cu grade diferite de insuficienta renala, incluzand insuficienta renala in faza terminala (clearance creatinina mai putin de 10 ml/min/1,73 m2), s-a observat o usoara crestere a valorilor ASC (mai putin decat dublul valorilor normale).
La pacientii cu insuficienta hepatica (alcoolism sau ciroza biliara), hidroliza fosinoprilului sodic nu este redusa in mod semnificativ, desi viteza de hidrolizare ar putea fi redusa; clearance-ul total al fosinoprilatului este aproape egal cu jumatate din cel observat la pacientii cu functie hepatica normala.
Date limitate de farmacocinetica la copii si adolescenti au provenit dintr-un studiu de farmacocinetica cu administrarea de doze unice efectuat la 19 pacienti hipertensivi cu varsta de 6 pana la 16 ani, carora li s-a administrat o solutie de fosinopril la doza de 0,3mg /kg.
Trebuie demonstrat daca valorile ASC si Cmax ale fosinoprilatului (forma activa de fosinopril) la copiii si adolescentii cu varsta de 6 pana la 16 ani sunt comparabile cu cele observate la adultii carora li s-a administrat doza de 20 mg de fosinopril sub forma de solutie.
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al fosinoprilatului a fost de 11-13 ore si a avut valori similare in toate etapele studiilor.
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea. Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere sugereaza faptul ca fosinoprilul nu are efecte negative asupra fertilitatii si performantelor de reproducere la sobolani si nu este teratogen. S-a demonstrat ca inhibitorii ECA, ca si clasa, administrati in cursul trimestrului doi sau trei de gestatie, au efecte nocive asupra dezvoltarii fetusilor in ultimele stadii, provocand moartea acestora si au efecte congenitale care afecteaza, in special, craniul. De asemenea, au fost raportate
fetotoxicitate, retard de crestere intrauterina si persistenta a canalului arterial. Se presupune ca aceste anomalii de dezvoltare sunt determinate, in parte, de actiunea directa a inhibitorilor ECA asupra sistemului renina-angiotensina al fetusului si, in parte, de ischemia indusa de hipotensiunea arteriala materna care duce la scaderea fluxului sanguin feto-placentar si a aportului de oxigen/nutrienti catre fetus. Intr-un studiu in cadrul caruia s-a administrat fosinopril la femelele de sobolan inainte de acuplare si in timpul gestatiei, s-a observat incidenta crescuta a mortalitatii puilor, care a aparut in timpul alaptarii. S-a demonstrat ca substanta traverseaza placenta si este eliminata in lapte.