Fraxiparina solutie injectabila 0.8ml, 10 seringi preumplute, Viatris

Indicatii
Profilaxia tulburarilor tromboembolice cum sunt:

cele asociate chirurgiei generale sau ortopedice

cele asociate pacientilor cu risc medical crescut (insuficienta respiratorie si/sau infectii respiratorii si/sau insuficienta cardiaca), spitalizati in unitati de terapie intensiva.

Tratamentul tulburarilor tromboembolice.

Preventia coagularii in timpul hemodializei.

Tratamentul anginei pectorale instabile si al infarctului de miocard fara unda Q.

Dozaj
O atentie deosebita trebuie acordata recomandarilor specifice de dozare, pentru fiecare heparina cu greutate moleculara mica, deoarece fiecare producator utilizeaza sisteme de masura diferite pentru exprimarea dozelor (unitati sau miligrame). Din aceasta cauza, nadroparina nu trebuie inlocuita cu alta heparina cu greutate moleculara mica in timpul tratamentului. In plus, trebuie utilizata cu atentie

formularea corecta de nadroparina (Fraxiparine sau Fraxodi), deoarece aceasta va influenta schema terapeutica.

Seringile gradate sunt destinate utilizarii atunci cand este necesara ajustarea dozei la greutatea corporala.

Nadroparina nu este indicata pentru injectare intramusculara.

Pe parcursul intregului tratament cu nadroparina este necesara monitorizarea numarului de trombocite (vezi pct. 4.4).

Trebuie urmate recomandarile specifice cu privire la momentul de dozare al nadroparinei in cazul anesteziei rahidiene/epidurale sau a punctiei spinale lombare (vezi pct. 4.4).

In cazul administrarii subcutanate, locul uzual de injectare este peretele abdominal anterolateral, pe partea dreapta sau pe partea stanga, dar, ca alternativa, injectarea se poate realiza si la nivelul coapsei. Pentru a evita pierderea de solutie in cazul utilizarii seringilor preumplute, aerul nu trebuie eliminat din seringa inainte de injectare. Acul trebuie introdus perpendicular intr-un pliu cutanat, care trebuie mentinut ferm pana la terminarea injectarii. Locul in care s-a efectuat injectarea nu trebuie masat.

Adulti

PROFILAXIA TULBURARILOR TROMBOEMBOLICE

Chirurgie generala

Doza recomandata de nadroparina este 0,3 ml (2850 UI anti-factor Xa) administrata subcutanat cu 2 pana la 4 ore inainte de interventia chirurgicala si, ulterior, o data pe zi, in zilele urmatoare. Tratamentul trebuie continuat cel putin sapte zile si de-a lungul intregii perioade de risc, pana la mobilizarea pacientului.

Chirurgie ortopedica

Nadroparina se administreaza subcutanat, iar doza se ajusteaza in functie de greutate, conform tabelului de mai jos. Aceasta recomandare are la baza o doza de 38 UI anti-factor Xa/kg, doza care va fi crescuta apoi cu 50%, din a patra zi postoperator. Doza initiala se administreaza cu 12 ore inainte de interventia chirurgicala si o a doua doza se administreaza la 12 ore dupa interventia chirurgicala. Ulterior, tratamentul este continuat cu o administrare pe zi, pe parcursul intregii perioade de risc si pana la mobilizarea pacientului. Durata minima de tratament este de 10 zile.

Pacienti cu risc medical crescut, din unitatile de terapie intensiva (insuficienta respiratorie si/sau infectii respiratorii si/sau insuficienta cardiaca)

Nadroparina se administreaza subcutanat, o data pe zi. Doza trebuie ajustata in functie de greutate, conform tabelului de mai jos. Tratamentul trebuie continuat pe parcursul intregii perioade cu risc tromboembolic.

Dozele trebuie reduse la jumatate la pacientii cu risc crescut de hemoragie.

In cazul sedintelor de dializa care dureaza mai mult de patru ore, in timpul dializei poate fi administrata o doza suplimentara mai mica. Pentru urmatoarele sedinte de dializa, doza poate fi ajustata, daca este necesar, in functie de efectul observat initial.

Pacientii trebuie monitorizati cu atentie de-a lungul fiecarei sedinte de dializa pentru depistarea semnelor de sangerare sau de tromboza in circuitul de dializa.

TRATAMENTUL ANGINEI PECTORALE INSTABILE SI A INFARCTULUI DE MIOCARD FARA UNDA Q

Se recomanda administrarea nadroparinei subcutanat, de doua ori pe zi (la interval de 12 ore). Durata uzuala a tratamentului este de sase zile. In studiile clinice efectuate la pacienti cu angina pectorala instabila si infarct miocardic fara unda Q, nadroparina a fost administrata in asociere cu maxim 325 mg de aspirina pe zi.

Doza initiala se administreaza sub forma de bolus intravenos (i.v.), iar dozele ulterioare se administreaza subcutanat. Doza trebuie ajustata in functie de greutate, conform tabelului de mai jos, in care recomandarea are la baza o doza de 86 UI anti-factor Xa/kg.

Copii si adolescenti

Nadroparina nu este recomandata la copii si adolescenti, din cauza datelor de siguranta si eficacitate insuficiente pentru stabilirea dozelor la pacientii cu varsta sub 18 ani.

Varstnici

Ajustarea dozelor nu este necesara in cazul persoanelor varstnice, cu exceptia cazurilor in care exista insuficienta renala. Se recomanda evaluarea functiei renale inainte de inceperea tratamentului (vezi

pct .4.2 si pct. 5.2).

Insuficienta renala

Profilaxia tulburarilor tromboembolice

Nu este necesara reducerea dozelor la pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei

≥ 50 ml/min).

Insuficienta renala moderata si insuficienta renala severa sunt asociate cu expunerea crescuta la nadroparina. Acesti pacienti prezinta un risc crescut de tromboembolism si hemoragie.

La pacientii cu insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei ≥ 30 ml/min si mai mic de 50 ml/min), daca medicul considera adecvata o reducere a dozei, aceasta trebuie redusa cu 25 pana la 33% (vezi pct. 4.4 si 5.2), luandu-se in considerare factorii individuali de risc de hemoragie si tromboembolism. Doza trebuie redusa cu 25 pana la 33% la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min) (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Tratamentul tulburarilor tromboembolice, anginei pectorale instabile si infarctului miocardic fara unda Q

Nu este necesara reducerea dozelor la pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei ≥ 50 ml/min).

Insuficienta renala moderata si insuficienta renala severa sunt asociate cu expunerea crescuta la nadroparina. Acesti pacienti prezinta un risc crescut de tromboembolism si hemoragie.

La pacientii cu insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei ≥ 30 ml/min si mai mic de 50 ml/min), daca medicul considera adecvata o reducere a dozei, aceasta trebuie redusa cu 25 pana la 33% (vezi pct. 4.4 si 5.2), luandu-se in considerare factorii individuali de risc de hemoragie si tromboembolism.

Nadroparina este contraindicata la pacientii cu insuficienta renala severa (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2). Insuficienta hepatica

Nu au fost efectuate studii la pacienti cu insuficienta hepatica.

Controlul activitatii anti-factor Xa

In general, nu este necesara monitorizarea de rutina a activitatii anti-factor Xa. Totusi, monitorizarea activitatii anti-factor Xa poate fi utila pentru a controla riscul de sangerare, in mod special la pacientii la care riscul de acumulare sau supradozaj este crescut, cum sunt cei cu insuficienta renala sau greutate sub 40 de kg.

Contraindicatii
Nadroparina este contraindicata in urmatoarele cazuri:

hipersensibilitate la nadroparina sau la oricare dintre excipienti

antecedente de trombocitopenie determinata de administrarea de nadroparina (vezi pct. 4.4)

sangerare activa sau risc hemoragic in cadrul unor tulburari ale hemostazei, cu exceptia coagularii intravasculare diseminate care nu a fost indusa de heparina

leziuni organice cu risc de sangerare (cum este ulcerul peptic activ)

accident vascular cerebral hemoragic

endocardita infectioasa acuta;

insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min) la pacientii tratati pentru tulburari tromboembolice, angina pectorala instabila si infarct miocardic fara unda Q;

anestezia loco-regionala in interventiile chirurgicale planificate este contraindicata in cazul in care este administrata in scop terapeutic o heparina cu greutate moleculara mica.

Atentionari
Reactivitate incrucisata

Reactivitatea incrucisata intre heparine nefractionate si heparine cu greutate moleculara mica (HGMM) este bine documentata. Au fost raportate reactii de hipersensibilitate intarziata la pacientii care prezinta reactivitate incrucisata intre heparine nefractionate si HGMM. Inainte de initierea terapiei cu HGMM, trebuie facuta o evaluare atenta cu privire la reactiile anterioare de hipersensibilitate la heparina nefractionata.

Trombocitopenia indusa de heparina

Din cauza riscului posibil de trombocitopenie indusa de heparina, in timpul tratamentului cu nadroparina, este necesar controlul periodic al numarului de trombocite.

S-au raportat cazuri rare de trombocitopenie indusa de heparina, ocazional severa; aceasta poate fi asociata (sau nu) cu tromboza arteriala sau venoasa. In cazul cand trombocitopenia este asociata cu tromboza, tratamentul trebuie intrerupt. Acest diagnostic trebuie avut in vedere in urmatoarele situatii:

trombocitopenie;

orice scadere semnificativa a numarului trombocitelor (30-50% din valoarea initiala);

agravare a trombozei initiale, in timpul tratamentului;

tromboza aparuta in timpul tratamentului;

coagulare intravasculara diseminata.

In aceste cazuri, tratamentul cu nadroparina trebuie intrerupt.

Aceste reactii sunt, probabil, de natura imunoalergica, in cazul unui prim tratament fiind raportate mai ales intre zilele 5-21 de terapie, dar pot sa apara mult mai devreme in caz de antecedente de trombocitopenie indusa de heparina.

Daca exista antecedente de trombocitopenie indusa de heparina (heparina standard sau heparine cu greutate moleculara mica) si administrarea de heparina este necesara, poate fi luat in considerare un tratament cu nadroparina. In acest caz, supravegherea clinica atenta si numararea trombocitelor trebuie efectuate cel putin zilnic. Daca apare trombocitopenie, tratamentul trebuie intrerupt imediat.

In cazul aparitiei trombocitopeniei in timpul tratamentului cu heparina (heparina standard sau heparine cu greutate moleculara mica), trebuie luata in considerare substitutia cu un medicament antitrombotic din alta clasa. Daca nu este disponibil alt medicament antitrombotic, dar administrarea de heparina este necesara, poate fi luata in considerare inlocuirea cu o alta heparina cu greutate moleculara mica. In acest caz, numararea trombocitelor se va efectua cel putin zilnic, iar tratamentul trebuie intrerupt cat mai curand posibil, deoarece s-au descris cazuri de trombocitopenie, care s-a mentinut dupa inlocuirea heparinei (vezi pct. 4.3).

Testele de agregare plachetara in vitro au doar o valoare limitata in diagnosticarea trombocitopeniei induse de heparina.

In urmatoarele cazuri, din cauza asocierii unui risc crescut de sangerare, administrarea de nadroparina se va efectua cu prudenta:

insuficienta hepatica

hipertensiune arteriala severa

antecedente de ulcer gastro-duodenal sau de alte leziuni organice cu risc de sangerare

afectiuni vasculare corio-retiniene

in perioada post-operatorie dupa interventii chirurgicale pe creier, coloana vertebrala sau ochi.

Insuficienta renala

Nadroparina este excretata in principal de catre rinichi, ceea ce determina o expunere crescuta la nadroparina la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 5.2). Pacientii cu insuficienta renala prezinta risc crescut de sangerare si trebuie tratati cu precautie.

Decizia de reducere a dozei la pacientii cu clearance-ul creatininei cuprins intre 30 si 50 ml/min trebuie luata de catre medic, pe baza evaluarii riscului de sangerare comparativ cu riscul de tromboembolism, pentru fiecare pacient in parte (vezi pct. 4.2).

Varstnici

Se recomanda evaluarea functiei renale inainte de initierea tratamentului (vezi pct. 4.3).

Hiperkaliemie

Heparina poate inhiba secretia de aldosteron, ceea ce determina hiperkaliemie consecutiva. Acest efect apare in special in caz de hiperkaliemie preexistenta sau risc de hiperkaliemie – de exemplu la pacientii cu diabet zaharat, insuficienta renala cronica, acidoza metabolica preexistenta sau la cei tratati cu medicamente care pot creste kaliemia (de exemplu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), saruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai angiotensinei II, ciclosporina, tacrolimus, trimetoprim).

Riscul de hiperkaliemie pare sa creasca odata cu cresterea duratei tratamentului. Hiperkaliemia este, in general, reversibila.

La pacientii cu risc trebuie monitorizata potasemia.

Anestezie epidurala, rahianestezie, punctii lombare si medicamente administrate concomitent

La pacientii supusi anesteziei epidurale sau rahianesteziei, utilizarea heparinelor cu greutate moleculara mica poate fi asociata in cazuri rare cu hematoame, ceea ce poate conduce la paralizie prelungita sau permanenta. Riscul de hematoame spinale/epidurale este mai mare cand se utilizeaza catetere epidurale sau in cazul administrarii concomitente a altor medicamente care pot afecta hemostaza, cum sunt antiinflamatoarele nesteroidiene, antiagregantele plachetare sau alte anticoagulante. De asemenea, riscul poate fi crescut cand se fac punctii epidurale sau spinale traumatizante sau repetate.

In consecinta, in urmatoarele situatii, asocierea anesteziei generale cu tratamentul anticoagulant trebuie decisa dupa o evaluare atenta, individualizata, a raportului beneficiu/risc:

la pacientii tratati deja cu un anticoagulant, beneficiile anesteziei generale trebuie evaluate atent, comparativ cu riscurile;

la pacientii la care urmeaza sa se efectueze interventii chirurgicale cu anestezie generala, beneficiile tratamentului anticoagulant trebuie evaluate atent, comparativ cu riscurile.

In caz de punctie lombara, rahianestezie sau anestezie epidurala, trebuie sa existe un interval de minim

12 ore intre momentul administrarii nadroparinei in doze profilactice, respectiv 24 ore in cazul administrarii dozelor terapeutice si insertia sau retragerea cateterului sau a acului spinal/epidural, luand in considerare caracteristicile produsului si profilul pacientului. Pentru pacientii cu insuficienta renala, trebuie luate in considerare intervale de timp mai mari. Dozele urmatoare trebuie administrate dupa un interval de cel putin patru ore. Reluarea administrarii dozelor de nadroparina trebuie amanata pana cand procedura chirurgicala este finalizata.

Pacientii trebuie monitorizati frecvent pentru observarea precoce a semnelor si simptomelor de afectare neurologica, ca de exemplu durere lombara, deficiente motorii si senzoriale (amorteala si slabiciune la nivelul membrelor inferioare), disfunctie intestinala si/sau a vezicii urinare. In cazul depistarii unui deficit neurologic, tratamentul acestuia trebuie inceput de urgenta. Asistentele medicale trebuie sa fie instruite in scopul detectarii acestor semne si simptome. Pacientii trebuie instruiti sa-si informeze imediat medicul daca observa astfel de manifestari.

In cazul in care se suspecteaza semne sau simptome de hematoame spinale, trebuie stabilit urgent diagnosticul si initiat tratamentul, incluzand decompresia maduvei spinarii.

Daca in timpul insertiei cateterului apare hemoragie evidenta sau semnificativa, trebuie facuta o evaluare a raportului beneficiu/risc inainte de initierea/reluarea tratamentului cu heparina.

Salicilati, antiinflamatoare nesteroidiene si antiagregante plachetare

In cazul profilaxiei sau tratamentului tulburarilor tromboembolice si in cazul preventiei coagularii in timpul hemodializei, nu se recomanda administrarea concomitenta a nadroparinei cu acid acetilsalicilic (sau alti salicilati), antiinflamatoare nesteroidiene sau a antiagregante plachetare, deoarece acestea pot creste riscul hemoragic.

Daca asemenea asocieri nu pot fi evitate, trebuie efectuata o supraveghere clinica si biologica atenta.

In studiile clinice efectuate pentru utilizarea nadroparinei in angina instabila si in infarctul miocardic fara unda Q, nadroparina a fost administrata in asociere cu 325 mg acid acetilsalicilic zilnic (vezi pct. 4.2 si 4.5).

Necroza cutanata

Necroza cutanata a fost raportata foarte rar. Este precedata de purpura sau placarde eritematoase dureroase sau infiltrate , insotite sau nu de tulburari sistemice. In astfel de cazuri, tratamentul trebuie intrerupt imediat.

Crestere a riscului de sangerare

Ca urmarea a administrarii nadroparinei, poate creste riscul de aparitie a hemoragiilor severe la pacientii cu insuficienta renala, varstnici sau pacienti cu greutate corporala mica. De asemenea, riscul de sangerare poate fi crescut atunci cand este prelungita durata tratamentului cu nadroparina sau atunci cand nadroparina este administrata concomitent cu alte medicamente care pot creste riscul de sangerare. In aceste cazuri, se recomanda monitorizarea atenta a pacientilor.

Alergie la latex

Teaca protectoare a acului de la seringa preumpluta poate contine cauciuc natural uscat, din latex, care poate provoca reactii alergice la persoanele cu hipersensibilitate la latex.

Interactiuni
Nadroparina trebuie administrata cu prudenta la pacientii tratati cu anticoagulante orale, glucocorticoizi sistemici si dextrani. Daca se initiaza un tratament cu anticoagulante orale la pacientii tratati cu nadroparina, administrarea de heparina va fi continuata pana cand INR (International Normalisation Ratio) este stabilizat la valoarea dorita.

Nu se recomanda administrarea concomitenta a nadroparinei cu acid acetilsalicilic (sau alti salicilati), antiinflamatoare nesteroidiene sau a antiagregante plachetare, deoarece acestea pot creste riscul hemoragic (vezi pct. 4.4).

In studiile clinice efectuate pentru utilizarea nadroparinei in angina instabila si in infarctul miocardic fara unda Q, nadroparina a fost administrata in asociere cu 325 mg acid acetilsalicilic zilnic (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Heparina poate inhiba secretia de aldosteron, ceea ce determina hiperkaliemie consecutiva. Acest efect apare in special in caz de hiperkaliemie preexistenta sau risc de hiperkaliemie – de exemplu, in cazul administrarii concomitente cu medicamente care pot creste kaliemia (de exemplu inhibitori ai enzimei de conversie, antiinflamatoare nesteroidiene, saruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai angiotensinei II, ciclosporina, tacrolimus, trimetoprim).

Sarcina
Fertilitatea

Nu exista studii clinice cu privire la efectul nadroparinei asupra fertilitatii.

Sarcina

Studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte teratogene sau fetotoxice. In orice caz, informatiile clinice privind traversarea placentei sunt limitate.

Utilizarea nadroparinei in timpul sarcinii nu este recomandata, cu exceptia cazului in care beneficiile terapeutice materne depasesc riscurile potentiale la fat.

Alaptarea

Datele privind excretia nadroparinei in laptele matern sunt limitate. In consecinta, utilizarea nadroparinei in timpul alaptarii nu este recomandata.

Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Reactiile adverse sunt prezentate in continuare, pe baza conventiei MedDRA privind frecventa si clasificarea pe aparate, sisteme si organe.

Frecventele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai mic de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mic de 1/100), rare (≥1/10000 si mai mic de 1/1000), foarte rare (mai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari hematologice si limfatice

Foarte frecvente: manifestari hemoragice cu diferite localizari (incluzand cazuri de hematoame spinale), mai frecvent la pacientii cu alti factori de risc asociati (vezi pct. 4.3 si 4.4)

Rare: trombocitopenie (incluzand trombocitopenia indusa de heparina) (vezi pct. 4.4), trombocitoza

Foarte rare: eozinofilie, reversibila dupa intreruperea tratamentului

Tulburari ale sistemului imunitar

Foarte rare: reactii generalizate de hipersensibilitate (incluzand angioedem si reactii cutanate), reactii anafilactoide

Tulburari ale sistemului nervos

Cu frecventa necunoscuta: durere de cap, migrena.

Tulburari metabolice si de nutritie

Foarte rare: hiperkaliemie reversibila, determinata de inhibarea secretiei aldosteronului de catre heparina, indeosebi la pacientii cu factori de risc asociati (vezi pct. 4.4).

Tulburari hepatobiliare

Frecvente: crestere a valorilor serice ale transaminazelor hepatice, de obicei tranzitorie

Tulburari ale aparatului genital si sanului

Foarte rare: priapism

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Rare: eruptie cutanata tranzitorie, urticarie, eritem, prurit

Foarte rare: necroza cutanata, de regula la nivelul locului de administrare (vezi pct. 4.4).

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente: hematoame mici la nivelul locului de administrare

In unele cazuri, poate fi observata formarea unor noduli de consistenta ferma, care nu semnifica acumularea locala a heparinei. Acesti noduli dispar, de regula, dupa cateva zile.

Frecvente: reactii la nivelul locului de administrare

Rare: calcinoza la nivelul locului de administrare. Calcinoza apare mai frecvent la pacientii cu concentratii plasmatice mari de fosfat calcic, de exemplu in cazul unei insuficiente renale cronice.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Hemoragia este semnul clinic major al supradozajului cu nadroparina administrata subcutanat sau intravenos. In astfel de cazuri, trebuie efectuata numaratoarea trombocitelor si evaluarea altor parametrii ai coagularii. Sangerarea minora necesita rareori tratament specific; de regula, este suficienta micsorarea dozelor de nadroparina sau cresterea intervalului dintre administrari.

Utilizarea de sulfat de protamina trebuie luata in considerare numai in cazurile grave. Acesta neutralizeaza in mare masura efectul anticoagulant al nadroparinei, dar o parte din activitatea anti- factor Xa persista. 0,6 ml sulfat de protamina neutralizeaza aproximativ 950 UI anti-factor Xa. La stabilirea dozei de protamina care trebuie administrata se va tine seama de timpul scurs de la administrarea heparinei in functie de aceasta, poate fi necesara micsorarea dozelor.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antitrombotice, heparine, codul ATC: B01AB06

Nadroparina este o heparina cu greutate moleculara mica, obtinuta prin depolimerizarea heparinei standard. Este un glicozaminoglican cu o masa moleculara medie de aproximativ 4300 daltoni.

Nadroparina are o mare afinitate de legare de proteinele plasmatice anti-trombina III (AT III). Aceasta legare in proportie mare determina o inhibare mai rapida a factorului Xa, care contribuie la potentialul antitrombotic mare al nadroparinei.

Alte mecanisme care contribuie la activitatea antitrombotica a nadroparinei includ stimularea inhibitorului caii factorului tisular TFP1, activarea fibrinolizei prin eliberarea directa a activatorului plasminogenului tisular din celulele endoteliale si modificarea parametrilor hemo-reologici (scadere a vascozitatii sanguine si crestere a fluiditatii membranare pentru trombocite si granulocite).

Raportul dintre activitatea anti-factor Xa si activitatea anti-factor IIa este mare. Efectul antitrombotic este imediat si prelungit.

In comparatie cu heparina nefractionata, nadroparina are un efect mai mic asupra agregarii si functiei trombocitare, avand doar un efect usor asupra hemostazei primare.

Proprietati farmacocinetice
Profilul farmacocinetic a fost determinat prin masurarea activitatii plasmatice anti-factor Xa. Activitatea anti-factor Xa maxima (Cmax) este atinsa dupa aproximativ 3-5 ore (Tmax) de la administrarea subcutanata.

Biodisponibilitatea este aproape completa (aproximativ 88%).

Dupa administrarea i.v., activitatea anti-factor Xa maxima este atinsa dupa mai putin de 10 minute, iar timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 2 ore.

Timpul de injumatatire plasmatica in conditiile administrarii subcutanate este de aproximativ 3,5 ore. In orice caz, activitatea anti-factor Xa este detectabila pentru cel putin 18 ore dupa administrarea a 1900 UI anti-factor Xa.

Varstnici

In general, functia renala scade cu varsta, astfel incat eliminarea este mai redusa la aceasta grupa speciala de pacienti (vezi pct. 5.2). Posibilitatea unei insuficiente renale la acest grup de varsta trebuie luata in considerare, iar dozele se vor ajusta adecvat (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Insuficienta renala

Intr-un studiu clinic care a investigat farmacocinetica nadroparinei administrata intravenos la pacienti cu grade diferite de insuficienta renala, a fost evidentiata o corelatie intre clearance-ul nadroparinei si clearance-ul creatininei. La pacientii cu insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei cuprins intre 36 si 43 ml/min), atat ASC medie, cat si timpul de injumatatire plasmatica erau crescute cu 52%, respectiv 39%, comparativ cu voluntarii sanatosi. La acesti pacienti, clearance-ul plasmatic mediu al nadroparinei a scazut la 63% din valoarea normala. In studiu a fost observata o mare variabilitate inter-individuala. La persoanele cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei intre 10 si 20 ml/min), atat ASC medie, cat si timpul de injumatatire plasmatica au crescut cu 95%, respectiv 112%, comparativ cu voluntarii sanatosi. Clearance-ul plasmatic la pacientii cu insuficienta renala severa a scazut la 50%, fata de cel observat la pacientii cu functie renala normala. La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei intre 3 si 6 ml/min), hemodializati, atat ASC medie, cat si timpul de injumatatire plasmatica au crescut cu 62% si, respectiv 65%, comparativ cu voluntarii sanatosi. Clearance-ul plasmatic la pacientii hemodializati, cu insuficienta renala severa, a scazut la 67% fata de cel observat la pacientii cu functie renala normala (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Date preclinice de siguranta

Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere.