Indicatii
Furosemida este indicata in tratamentul edemelor din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiunile renale. Poate fi utilizata in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu. Furosemida este activa si in conditiile unei filtrari glomerulare reduse, in cazurile de insuficienta renala severa. Este indicata in formele usoare si moderate de hipertensiune arteriala, in monoterapie sau in asociere cu alte antihipertensive. De asemenea, este indicata in unele cazuri de insuficienta renala acuta cu oligurie: poate inlatura oliguria dar, probabil, nu influenteaza evolutia insuficientei renale.
Dozaj
Dozele si modul de administrare trebuie adaptate in functie de gravitatea afectiunii.
Adulti
Edeme din insuficienta cardiaca
Doza initiala recomandata este de 20 – 80 mg furosemida, administrata oral. Aceasta poate fi ajustata in functie de raspunsul terapeutic. Este recomandat ca doza zilnica sa fie divizata in 2 – 3 prize.
Edeme din ciroza hepatica
Furosemida este utilizata ca tratament suplimentar celui cu antagonisti ai aldosteronului, in cazul in care doar efectul acestora nu este suficient.
Doza initiala recomandata este cuprinsa intre 20 mg – 80 mg pe zi, administrata oral. Aceasta poate fi ajustata in functie de raspunsul terapeutic, dupa cum este necesar. Doza zilnica poate fi administrata in una sau mai multe prize.
Edeme asociate insuficientei renale
Doza initiala recomandata este cuprinsa intre 40 mg – 80 mg pe zi, administrata oral. Aceasta poate fi ajustata in functie de raspunsul terapeutic, dupa cum este necesar. Doza se poate creste cu 80 mg furosemida pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.Doza zilnica totala poate fi administrata in una sau doua prize.
La pacientii care efectueaza dializa, doza de intretinere uzuala, pentru administrare orala, este de 250 mg - 1500 mg pe zi.
In insuficienta renala sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemida pe zi.
Edeme din sindromul nefrotic
Doza initiala recomandata este de 40 mg – 80 mg pe zi, administrata oral. Aceasta poate fi ajustata in functie de raspunsul terapeutic, dupa cum este necesar. Doza zilnica totala poate fi administrata in una sau mai multe prize.
Hipertensiune arteriala
Doza zilnica initiala recomandata este de 20 mg furosemida, administrata dimineata.
In cazul unui raspuns insuficient, doza zilnica poate fi crescuta la 40 mg furosemida sau furosemida poate fi asociata cu un alt antihipertensiv.
Copii
La copii cu varsta peste 6 ani, doza uzuala recomandata este de 1 – 2 mg furosemida/kg si zi. In cazul unui raspuns trapeutic insuficient doza poate fi crescuta cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedenta. Nu se recomanda doze mai mari de 6 mg/kg si zi.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la furosemida, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Obstacol al cailor urinare cu oligurie. Hipovolemie.
Deshidratare.
Insuficienta renala cu anurie. Encefalopatie hepatica.
Alaptare (vezi pct. 4.6). Copii cu varsta sub 6 ani. Intoxicatia cu digitalice.
Atentionari
In tratamentul cu furosemida, in special cand se administreaza doze mari, este necesar inca din primele zile si apoi periodic, monitorizarea electrolitilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea uremiei, creatininemiei si a debitului urinar. Furosemida poate determina depletie de sodiu si de potasiu, cu posibile consecinte grave.
Trebuie evitat pe cat posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau insotit de o dieta stricta, deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie.
Aparitia semnelor de deshidratare si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau scaderea dozei.
La pacientii cu ciroza, administrarea furosemidei trebuie facuta cu prudenta, monitorizand strict natremia, kaliemia si functiile renale, pentru a evita aparitia encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului.
Supravegherea kaliemiei se impune la varstnici si la pacientii care urmeaza tratament asociat cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La acesti pacienti, precum si la cei cu denutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseste potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren).
La pacientii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, tratati cu furosemida trebuie controlate periodic glicemia si glicozuria.
La pacientii cu guta, furosemida se administreaza cu prudenta deoarece creste usor concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza foarte rar declansarea crizei de guta.
La varstnici, furosemida se administreaza cu prudenta deoarece acestia sunt sensibili la efectele diuretice si hipotensive ale furosemidei. Pacientii varstnici prezinta un risc mai mare de aparitie a colapsului sau a tromboemboliei si, datorita varstei au functiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.
Sportivii trebuie atentionati ca furosemida poate induce o reactie pozitiva a testelor la controlul antidoping.
Furosemid Slavia contine lactoza. Datorita continutului de lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza- galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Antihipertensive
Asocierea cu alte antihipertensive poate conduce la accentuarea efectului hipotensiv.
Hipotensiune arteriala severa poate sa apara la folosirea concomitenta cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Se recomanda oprirea administrarii de furosemida sau scaderea dozei inaintea initierii tratamentului cu IECA. Furosemida poate interactiona cu IECA conducȃnd la afectarea functiei renale.
Asocierea cu alfa-blocanti postsinaptici (de exemplu prazosin) induce o crestere a riscului de hipotensiune arteriala de prima doza.
Antiaritmice
Din cauza hipokaliemiei indusa de utilizarea furosemidei, creste riscul de cardiotoxicitate la asocierea acesteia cu medicamente antiaritmice (inclusiv amiodarona, sotalol, disopiramida, flecainida).
Furosemida poate antagoniza efectul lidocainei, tocainidei si mexiletin.
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Anumite tulburari electrolitice (de exemplu hipokaliemia, hipomagnezemia) induse de furosemida cresc riscul de toxicitate a asocierii cu unele medicamente care determina sindrom de interval QT prelungit.
Digitalice
Hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicului. Se recomanda controlul si corectarea kaliemiei si, eventual, monitorizarea electrocardiogramei.
Vasodilatatoare
Efect hipotensiv accentuat la asocierea cu timoxamina sau hidralazina.
Inhibitorii de renina
Aliskirenul reduce concentratia plasmatica a furosemidei.
Alte diuretice
Cresterea marcata a diurezei cand furosemida este co-administrata cu metolazona. Asocierea cu diureticele tiazidice (cum este hidroclorotiazida) conduce la cresterea riscului de hipopotasemie. Asocierea cu diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactina) este benefica pentru multi pacienti, insa nu exclude hipokaliemia sau, in particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau cu insuficienta renala.
Nitrati
Efect hipotensiv aditiv.
Antipsihotice
Hipokaliemia indusa de furosemida poate creste riscul de cardiotoxicitate. Este de evitat asocierea cu pimozida, amisulprida, sultoprida sau sertindol, din cauza cresterii riscului de aritmii ventriculare.
Asocierea cu fenotiazinele poate creste riscul de hipotensiune arteriala.
Litiu
Furosemida scade excretia litiului si creste concentratia plasmatica a acestuia, ceea ce determina cresterea riscului de toxicitate a litiului, inclusiv cresterea riscului de cardiotoxicitate si neurotoxicitate. Se recomanda controlul litemiei si ajustarea dozelor. Daca nu este posibila monitorizarea concentratiei plasmatice a litiului asocierea nu este recomandata.
Agenti chelatori
Sucralfatul poate scadea absorbtia intestinala a furosemidei si diminua efectul acesteia. Intre administrarea celor doua medicamente trebuie respectat un interval de minimum 2 ore.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Administrarea concomitenta cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv cu acid acetilsalicilic, poate diminua efectul furosemidei. Asocierea are un risc crescut de nefrotoxicitate, cu aparitia insuficientei renale acute (mai ales in conditiile preexistentei hipovolemiei sau deshidratarii).
Salicilati
Furosemida poate potenta efectul salicilatilor si accentua toxicitatea acestora. Pot creste toxicitatea furosemidei.
Antibiotice
Asocierea cu aminoglicozide, polimixine, vancomicina si cu alte medicamente ototoxice poate potenta efectul ototoxic. Deoarece acesta poate duce la leziuni ireversibile, asocierea va fi recomandata numai daca este absolut necesara.
Asocierea cu cefaloridina sau aminoglicozide creste riscul de nefrotoxicitate. Furosemida poate scadea concentratia plasmatica a vancomicinei post-interventie chirurgicala cardiaca. Asocierea cu trimetoprim creste riscul de hiponatriemie. La pacientii tratati cu furosemida si anumite cefalosporine administrate in doze mari, se poate instala insuficienta renala.
Antidepresive
Asocierea cu inhibitorii de monoaminooxidaza (IMAO) creste efectul hipotensiv. Riscul de hipotensiune ortostatica in asociere cu antidepresivele triciclice. Asocierea cu reboxetina creste riscul de hipokaliemie.
Antidiabetice
Furosemida reduce efectul hipoglicemiant.
Acidoza lactica poate fi declansata de o eventuala insuficienta renala functionala datorata diureticelor, in special a diureticelor de ansa. Metformina nu va fi utilizata decat in cazul in care creatininemia depaseste 15 mg/l (135 mcmol/l) la barbati si 12 mg/l (110 mcmol/l) la femeie.
Antiepileptice
Asocierea cu carbamazepina creste riscul de hiponatriemie. Asocierea se va efectua numai sub supraveghere medicala stricta.
Fenitoina scade efectul diuretic al furosemidei. Se recomanda, eventual, folosirea de doze mai mari de diuretic.
Antihistaminice
Co-administrarea produce hipokaliemie cu risc crescut de cardiotoxicitate.
Corticosteroizi
Reduc efectului antihipertensiv datorita retentiei hidrosaline (retentie de sodiu) si cresc riscul de hipokaliemie.
Antifungice
Co-administrarea cu amfotericina creste riscul de hipokaliemie si nefrotoxicitate.
Anxiolitice si hipnotice
Asocierea are efect hipotensiv aditiv.
Stimulatori ai sistemului nervos central (SNC)
Scaderea potasemiei creste riscul de aritmii ventriculare.
Citotoxice
Asocierea cu sarurile de platina creste riscul de ototoxicitate si nefrotoxicitate.
Dopaminergice
Levodopa accentueaza efectul hipotensiv.
Imunomodulatoare
Aldesleukina asociata cu furosemida accentueaza efectul hipotensiv. Ciclosporina si tacrolimusul asociate cu furosemida cresc riscul de hiperkaliemie. Asocierea dintre furosmida si ciclosporina creste riscul de artrita gutoasa secundara hiperuricemiei provocata de furosemida si afectarii excretiei renale de urat de catre ciclosporina.
Miorelaxante
Baclofenul poate genera efect hipotensiv aditiv. Efectul miorelaxantelor curarizante este accentuat de furosemida.
Estrogeni
Efectul diuretic al furosemidei este antagonizat.
Progestogeni
Risc crescut de hipokaliemie.
Prostaglandine
Alprostadil – creste efectul hipotensiv.
Simpatomimetice
Beta-2 simpatomimeticele in doze mari cresc riscul de hipokaliemie. Efectul de crestere a tensiunii arteriale al simpatomimeticelor (cum sunt epinefrina, norepinefrina) poate fi diminuat.
Teofilina
Efect hipotensiv accentuat. Pot creste efectele teofilinei.
Probenecid
Probenecidul ca si alte medicamente care se elimina in proportie semnificativa pe cale renala, asemanator furosemidei, poate scadea efectul furosemidei. Si invers, furosemida poate reduce clearance-ul renal al probenecidului.
Alcool
Creste efectul hipotensor.
Laxative
Abuzul de laxative creste riscul de hipopotasemie.
Preparate pe baza de plante din Glycyrrhiza glabra
Preparate pe baza de plante din Glycyrrhiza glabra administrate in doze mari pot creste riscul de hipokaliemie.
Substante de contrast radiologic
Pacientii cu risc crescut de nefropatie la substantele de contrast radiologic, tratati cu furosemida, au prezentat o incidenta mai mare a deteriorarii functiei renale dupa administrarea substantei de contrast radiologic, comparativ cu pacientii cu risc crescut carora li s-a efectuat numai hidratare intravenoasa inainte de administrarea substantei de contrast radiologic.
Sarcina
Furosemida traverseaza bariera feto-placentara. Studiile non-clinice nu au evidentiat nici un efect teratogen. In clinica nu exista suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate in timpul sarcinii.
In general, trebuie evita administrarea furosemidei la femeia gravida. Poate fi prescrisa numai in cazul edemelor patologice din timpul sarcinii si numai daca beneficiul terapeutic matern justifica riscul potential pentru fat.
Furosemida se excreta in laptele matern. S-a observat ca diureticele de ansa scad secretia lactata. De aceea, furosemida este contraindicata in timpul alaptarii.
Condus auto
Furosemid Slavia are influenta moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Anumite reactii adverse (de exemplu scaderea pronuntata, nedorita, a tensiunii arteriale) pot afecta capacitatea pacientului de a se concentra sau reactiona si, prin urmare, prezinta un risc in situatiile in care aceste capacitati au importanta deosebita (de exemplu conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor).
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100), rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
| Tulburari vasculare | Foarte frecvente | hipotensiune arteriala, inclusiv hipotensiune arteriala ortostatica(vezi pct. 4.4) |
| Rare | vasculite | |
| Cu frecventa necunoscuta | tromboza | |
| Tulburari metabolice si de nutritie | Foarte frecvente | tulburari electrolitice (inclusiv simptomatice), deshidratare si hipovolemie, in special la pacientii varstnici, cresterea valorilor creatininemiei, cresterea concentratiei plasmatice a trigliceridelor. |
| Frecvente | hiponatremie, hipocloremie, hipokaliemie, cresterea concentratiei plasmatice a colesterolului, cresterea valorilor acidului uric in sange si atacuri de guta. | |
| Mai putin frecvente | modificarea tolerantei la glucoza. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest | |
| Cu frecventa necunoscuta: | hipocalcemie, hipomagneziemie, cresterea uremiei, alcaloza metabolica. | |
| Tulburari renale si ale cailor urinare | Frecvente | cresterea volumului de urina. |
| Rare | nefrita tubulo-interstitiala. | |
| Cu frecventa necunoscuta | valori crescute ale sodiului si clorului in urina, retentie urinara (la pacientii cu obstructie partiala a cailor urinare), nefrocalcinoza / nefrolitiaza la copiii prematuri, insuficienta renala. | |
| Tulburari gastro-intestinale | Mai putin frecvente | greata. |
| Rare | varsaturi, diaree. | |
| Foarte rare | pancreatita acuta. | |
| Tulburari hepatobiliare | Foarte rare | colestază, cresterea valorilor transaminazelor. |
| Tulburari acustice si vestibulare | Mai putin frecvente | tulburari de auz, de obicei tranzitorii, in special la pacientii cu insuficienta renala, hipoproteinemie (de exemplu cu sindrom nefrotic) si/sau atunci cand administrarea intravenoasa de furosemida s-a efectuat prea rapid. Au fost raportate cazuri de surditate, uneori ireversibila, dupa administrarea orala sau intravenoasa de furosemida. |
| Rare | tinitus. | |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Mai putin frecvente | prurit, urticarie, eruptii cutanate, dermatite buloase, eritem polimorf, pemfigoid, dermatita exfoliativa, purpura, reactii de fotosensibilitate. |
| Tulburari ale sistemului imunitar | Rare | reactii anafilactice severe sau anafilactoide (de exemplu cu soc). |
| Cu frecventa necunoscuta | agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic. | |
| Tulburari ale sistemului nervos | Frecvente | encefalopatie hepatica la pacientii cu insuficienta hepatocelulara |
| Rare | parestezii. | |
| Tulburari hematologice si limfatice | Frecvente | hemoconcentratie. |
| Mai putin frecvente | trombocitopenie. | |
| Rare | leucopenie, eozinofilie. | |
| Foarte rare | agranulocitoza, anemie aplastica sau anemie hemolitica | |
| Tulburari congenitale, familiale si genetice | Cu frecventa necunoscuta | risc crescut de persistenta a canalului arterial, atunci cand furosemida este administrata la nou-nascuti în primele saptamani de viata. |
| Tulburari generale | Rare | Febra. |
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
In caz de supradozaj apar hipovolemie prin deshidratare, cu tulburari electrolitice si scaderea severa a tensiunii arteriale.
Nu se cunoaste un antidot specific pentru furosemida. Daca ingestia tocmai a avut loc, pot fi luate masuri pentru a limita absorbtia suplimentara a substantei active, cum este lavajul gastric, sau masuri destinata scaderii absorbtiei (de exemplu administrarea de carbune activat).
Se interneaza de urgenta si se instituie imediat un tratament care sa corecteze dezechilibrele electrolitice si hidrice..
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: diuretice de ansa cu actiune intensa, sulfonamide, codul ATC: C03CA01. Furosemida este un derivat sulfonamidbenzoic din grupul diureticelor de ansa cu actiune saliuretica intensa. La doze terapeutice obisnuite, odata ajunsa in lumenul tubular, actioneaza in principal la nivelul epiteliului portiunii ascendente a ansei Henle unde inhiba reabsorbtia sarii fara apa. Consecutiv, la nivelul tubului contort distal sunt stimulate schimburile sodiu - potasiu si sodiu - hidrogen, crescand eliminarea ionilor de potasiu si de hidrogen. Furosemida actioneaza si la nivelul tubului contort proximal inhiband reabsorbtia izoosmotica. Diureza indusa de furosemida este intensa, cu un volum mare de urina izotona sau usor hipotona, cu reactie acida, bogata in ioni de sodiu, potasiu, clor, magneziu, calciu, hidrogen si amoniu. Actiunea saliuretica creste direct proportional cu doza administrata si persista chiar in cazul insuficientei renale. Creste fluxul sanguin renal in favoarea corticalei renale. Datorita efectului saliuretic determina scaderea tensiunii arteriale.
Proprietati farmacocinetice
Furosemida administrata oral se absoarbe rapid din tubul digestiv,cu o disponibilitate medie de 61 %. Concentratia plasmatica maxima se obtine la 1 ora de la administrarea orala. Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99%.
Distributia se face in lichidul extracelular. Clearance-ul renal este de 2 ml/min/kg, iar timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 92 minute. Timpul de injumatatire plasmatica este crescut la bolnavii cu insuficienta renala si cirotici. La nou– nascut este prelungit, probabil datorita clearance-ului renal si hepatic scazut. Eliminarea se face rapid, in principal pe cale renala (66 %), dar si biliar/fecal. Furosemida nu este dializabila.
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere.