Indicatii
Furosemida este indicata in tratamentul edemelor din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiuni renale. Poate fi folosita in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociatie cu acestea. Se poate asocia, de asemenea, cu diuretice care retin potasiul.
Furosemida este activa si in conditiile unei filtrari glomerulare reduse, in cazurile de insuficienta renala severa.
Este indicata in formele usoare si moderate de hipertensiune arteriala, singura sau in asociere cu alte antihipertensive.
Se recomanda, deasemenea, in unele cazuri de insuficienta renala acuta cu oligurie: poate inlatura oliguria, dar nu influenteaza probabil evolutia insuficientei renale.
Dozaj
Dozele si modul de administrare trebuie adaptate in functie de gravitatea afectiunii. Trebuie utilizata cea mai mica doza care este suficienta pentru a atinge efectul dorit.
Doze
Adulti
Edeme din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiuni renale
Doza zilnica initiala recomandata este de 20 – 80 mg furosemida, administrata in priza unica. Doza poate fi crescuta treptat, la intervale de 6 - 8 ore pana la obtinerea raspunsului optim. Doza unica maxima recomandata depinde de tipul si gravitatea afectiunii. Astfel: 80 mg furosemida in cazul cirozei cu functie renala normala, 240 mg furosemida pentru sindrom nefrotic, 80 – 160 mg pentru insuficienta cardiaca congestiva. Dupa obtinerea raspunsului optim, doza zilnica eficace va fi administrata in 1 - 3 prize, aceasta depinzand de doza unica la care s-a obtinut un raspuns optim
Hipertensiunea arteriala
Doza zilnica initiala recomandata este de 20 mg furosemida, administrata dimineata.
In cazul unui raspuns insuficient, doza zilnica poate fi crescuta la 40 mg furosemida sau furosemida poate fi asociata cu un alt antihipertensiv.
Insuficienta renala
Doza initiala recomandata este de 80 mg furosemida pe zi. Doza se poate creste cu 80 mg furosemida pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.
In insuficienta renala sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemida pe zi.
Copii si adolescenti
La copii cu varsta peste 6 ani, doza uzuala recomandata este de 1 – 2 mg furosemida/kg si zi. In cazul unui raspuns trapeutic insuficient doza poate fi crescuta cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedenta. Nu se recomanda doze mai mari de 6 mg/kg si zi.
Mod de administrare
Administrare orala. Comprimatele se inghit intregi, cu o cantitate suficienta de apa pe nemancate.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la furosemida sau alte sulfamide sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Obstacol al cailor urinare cu oligurie.
Hipovolemie. Deshidratare.
Insuficienta renala cu anurie. Encefalopatie hepatica.
Alaptare.
Copii cu varsta sub 6 ani.
Intoxicatia cu digitalice.
Atentionari
In tratamentul cu furosemida este necesar, mai ales cand se administreaza doze mari, controlul echilibrului electrolitic (natremie, potasemie), al ureei si al creatininei din ser si al debitului urinar, inca din primele zile si apoi periodic. Furosemida poate provoca depletie de natriu si de potasiu cu posibile consecinte grave.
Se evita pe cat posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau insotit de o dieta prea stricta deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie.
Aparitia semnelor deshidratarii si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau reducerea dozei.
La cirotici tratamentul va fi condus cu prudenta, controland strict natremia, potasemia si functiile renale pentru a evita instalarea encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului.
Supravegherea potasemiei se impune la varstnici si la bolnavii la care furosemida este asociata cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La acesti pacienti ca si la cei cu denutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care retine potasiul (amilorid, spironolactona, triamteren).
Se vor controla periodic glicemia si glicozuria la diabetici sau la cei cu diabet latent tratati cu furosemida. Se administreaza cu prudenta la bolnavii gutosi, deoarece creste discret concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza foarte rar declansarea crizei de guta.
Se administreaza cu prudenta la varstnici care sunt mai sensibili la efectele diuretice si hipotensoare ale furosemidei. Au un risc mai mare de producere a colapsului sau a tromboemboliei si au datorita varstei functiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.
Sportivi
Furosemida poate induce o reactie pozitiva a testelor la controlul antidoping.
Excipient
Datorita continutului de lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Diuretice care retin potasiul (amilorid, triamteren, spironolactona): asociatia utila pentru multi pacienti, nu exclude hipokaliemia sau in particular hiperkaliemia la diabetici sau la cei cu insuficienta renala (supravegherea potasemiei, a electrocardiogramei si reconsiderarea tratamentului).
Diuretice tiazidice: in edemele refractare realizeaza un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemida cu risc toxic.
Antiinflamatoare nesteroidiene: salicilatii in doze peste 3 g scad efectul diuretic si antihipertensiv al furosemidei si pot provoca insuficienta renala acuta la bolnavii deshidratati, ca urmare a scaderii filtrarii glomerulare prin inhibitia secretiei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular (se controleaza functiile renale si se rehidrateaza bolnavul).
Corticosteroizi: pot reduce efectul antihipertensiv al furosemidei, datorita retentiei hidrosaline (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemida).
Substante de contrast iodate: in cazul bolnavilor deshidratati exista riscul in suficientei renale acute (se va rehidrata inaintea administrarii substantei iodate).
Antiaritmice chinidinice, sotalol, bretilium, amiodarona: hipokaliemia favorizeaza instalarea aritmiilor ventriculare (se previne si se corecteaza hipokaliemia, se supravegheaza electrocardiograma si se intrerupe antiaritmicul daca apare aritmia).
Eritromicina, astemizol, bepridil, vincamina: hipokaliemia favorizeaza aparitia tulburarilor de ritm ventricular (supravegherea si corectarea potasemiei).
Laxative stimulante, amfotericina B: accentuarea hipokaliemiei (supravegherea si corectarea potasemiei).
Digitalice: hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicului (controlul si corectarea potasemiei).
Inhibitorii enzimei de conversie: riscul hipotensiunii arteriale brutale si al insuficientei renale acute la bolnavi cu hiponatremie preexistenta sau la cei cu stenoza a arterei renale (in hipertensiunea arteriala fie se va intrerupe diureticul cu 3 zile inaintea administrarii inhibitorului si se va reintroduce un diuretic hipokaliemiant daca este necesar, fie se va administra inhibitorul incepand cu doze mici care se cresc treptat). In insuficienta cardiaca congestiva se incepe cu o doza foarte mica de inhibitor, eventual dupa scaderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat. In orice situatie se supravegheaza nivelul creatininemiei in primele saptamani ale tratamentului.
Fenitoina: scade efectul diuretic chiar pana la 50% (se vor folosi eventula doze mai mari de furosemida). Curarizante si miorelaxante: furosemida le potenteaza efectele.
Antibiotice aminoglicozidice: creste riscul oto- si nefrotoxic al acestora. Cefaloridina: creste riscul nefrotoxic.
Cisplatina: creste riscul ototoxic.
Neuroleptice: accentuarea efectului antihipertensiv cu hipotensiune ortostatica.
Litiu: creste concentratia plasmatica si toxicitatea litiului (se controleaza litemia si se adapteaza doza).
Antiacide gastrice (fosfat de aluminiu): scade absorbtia digestiva a furosemidei (se vor administra la 2 ore distanta unul de celalalt).
Sarcina
Sarcina
Furosemida traverseaza bariera placentara. Studiile experimentale nu au evidentiat nici un efect teratogen. In clinica nu exista date suficiente care sa evalueze eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate in timpul sarcinii.
In general, se evita administrarea la femeia gravida. Va fi prescrisa numai in cazul edemelor patologice din timpul sarcinii.
Alaptarea
Furosemida este excretata in laptele matern. S-a observat ca diureticele de ansa scad secretia lactata. De aceea, furosemida este contraindicata in timpul alaptarii.
Condus auto
Furosemida nu modifica capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Frecventa reactiilor adverse prezentate mai jos este definita utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal 1/10); frecvente (mai mult sau egal 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (mai mult sau egal 1/1000 si mai putin de 1/100); rare (mai mult sau egal 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tulburari metabolice si de nutritie
Foarte frecvente: tulburari electrolitice (inclusiv simptomatice), deshidratare si hipovolemie
in special la pacientii varstnici, cresterea valorilor creatininei serice, valori ale trigliceridelor crescute in sange.
Frecvente: hiponatremie, hipocloremie, hipokaliemie, cresterea colesterolului in sange, cresterea valorilor acidului uric in sange si atacuri de guta.
Mai putin frecvente: modificarea tolerantei la glucoza.
Cu frecventa necunoscuta: hipocalcemie, hipomagneziemie, cresterea uremiei, alcaloza metabolica.
Tulburari vasculare
Foarte frecvente: hipotensiune arteriala, inclusiv hipotensiune ortostatica. Rare: vasculite.
Cu frecventa necunoscuta: tromboza.
Tulburari renale si ale cailor urinare Frecvente: cresterea volumului de urina; Rare: nefrita tubulo-interstitiala.
Cu frecventa necunoscuta: valori crescute ale sodiului si clorului in urina, retentie urinara; nefrocalcinoza / nefrolitiaza la copiii prematuri;
Insuficienta renala.
Tulburari gastro-intestinale Mai putin frecvente: greata; Rare: varsaturi, diaree; Foarte rare: pancreatita acuta.
Tulburari hepatobiliare
Foarte rare: colestaza, cresterea transaminazelor.
Tulburari acustice si vestibulare Mai putin frecvente: Tulburari auz; Rare: tinitus.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: prurit, urticarie, eruptii cutanate, dermatite buloase, eritem multiform, pemfigoid, dermatita exfoliativa, purpura, reactii de fotosensibilitate;
Cu frecventa necunoscuta: sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, pustuloza exantematoasa acuta generalizata, eruptie cutanata medicamentoasa cu eozinofilie si simptome sistemice.
Tulburari ale sistemului imunitar
Rare: reactii anafilactice severe sau anafilactoide.
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: encefalopatie hepatica la pacientii cu insuficienta hepatocelulara; Rare: parestezii.
Tulburari hematologice si limfatice
Frecvente: hemoconcentratie ;
Mai putin frecvente: trombocitopenie ; Rare: leucopenie, eozinofilie ;
Foarte rare: agranulocitoza, anemie aplastica sau anemie hemolitica.
Tulburari congenitale si familiale / genetice
Cu frecventa necunoscuta : persistenta ductului arterial la sugarii carora li se administreaza furesemida in prima saptamana de viata.
Tulburari generale:
Rare: febra.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
In caz de supradozaj se instaleaza hipovolemia prin deshidratare, cu tulburari electrolitice si scaderea marcata a tensiunii arteriale. Se interneaza de urgenta si se instituie imediat un tratament care sa compenseze pierderile.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: diuretice de ansa cu actiune intensa, sulphonamide, codul ATC: C03CA01.
Furosemida este un derivat sulfonamidbenzoic din grupul diureticelor de ansa cu actiune saliuretica intensa. La doze terapeutice obisnuite, odata ajunsa in lumenul tubular, actioneaza in principal la nivelul epiteliului portiunii ascendente a ansei Henle unde inhiba reabsorbtia sarii fara apa. Consecutiv, la nivelul tubului contort distal sunt stimulate schimburile sodiu-potasiu si sodiu - hidrogen, crescand eliminarea ionilor de potasiu si de hidrogen. Furosemida actioneaza si la nivelul tubului contort proximal inhiband reabsorbtia izoosmotica.
Diureza provocata de furosemida este intensa, cu un volum mare de urina izotona sau usor hipotona, cu reactie acida, bogata in ioni de sodiu, potasiu, clor, magneziu, calciu, hidrogen si amoniu.
Actiunea saliuretica creste direct proportional cu doza administrata si persista chiar in cazul insuficientei renale.
Creste fluxul sanguin renal in favoarea corticalei renale.
Datorita efectului saliuretic provoaca scaderea tensiunii arteriale.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Furosemida administrata pe cale orala se absoarbe rapid din tubul digestiv in proportie convenabila. Legarea de proteinele plasmatice este in proportie de 99%.
Distributie
Distributia se face in lichidul extracelular.Efectul diuretic se manifesta dupa 20-60 minute si dureaza 6 pana la 8 ore.
Metabolizare
Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 1 ora, dar creste la pacientii cu insuficienta hepatica si renala pana la 11-20 de ore. La nou-nascut este prelungit probabil datorita clearance-ului renal si hepatic scazut.
Eliminare
Eliminarea se face rapid, in principal pe cale renala, dar si biliar/fecal. Furosemida nu este dializabila.
Date preclinice de siguranta
Nu s-au facut studii de carcinogenitate si de mutagenitate.