Gabapentin Aurobindo 300mg, 50 capsule, Aurobindo

Indicatii
Epilepsie

Gabapentina este indicata ca terapie adjuvanta in tratamentul convulsiilor partiale, cu sau fara generalizare secundara, la adulti si copii cu varsta de minim 6 ani si peste (vezi pct. 5.1).

Gabapentina este indicata ca monoterapie in tratamentul convulsiilor partiale, cu sau fara generalizare secundara, la adulti si adolescenti cu varsta de minim 12 ani si peste.

Tratamentul durerii din cadrul neuropatiei perferice

Gabapentina este indicata pentru tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerea din cadrul neuropatiei diabetice si nevralgia post-herpetica la adulti.

Dozaj
Doze

Pentru toate indicatiile, in tabelul 1 este descrisa schema terapeutica de stabilire treptata a dozei, pentru initierea tratamentului, recomandata pentru adulti si adolescenti cu varsta de minimum 12 ani. Recomandarile privind doza la copii cu varsta sub 12 ani sunt mentionate intr-un alt paragraf al acestui punct.

Tabel 1

Intreruperea tratamentului cu Gabapentin Aurobindo

In concordanta cu practicile clinice curente, daca tratamentul cu gabapentina trebuie intrerupt, se recomanda ca acest lucru sa se faca treptat pe durata unei perioade de minimum o saptamana, indiferent de indicatie.

Epilepsia
Epilepsia necesita, in mod normal, un tratament de lunga durata. Schema terapeutica este stabilita de catre medicul curant in functie de tolerabilitatea pacientului si eficacitatea tratamentului.

Adulti si adolescenti:

In cadrul studiilor clinice, dozele eficace au fost cuprinse intre 900 si 3600 mg pe zi. Tratamentul poate fi initiat prin stabilirea treptata a dozei, asa cum a fost descris in Tabelul 1 sau prin administrarea a 300 mg de trei ori pe zi (TID) in Ziua 1. Ulterior, in functie de raspunsului individual al pacientului si a tolerabilitatea acestuia, doza poate fi crescuta in continuare cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile pana la doza maxima de 3600 mg pe zi. La anumiti pacienti, poate fi adecvata stabilirea treptata mai lenta a dozei de gabapentina. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o saptamana, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 saptamani in total si pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 saptamani in total. In cadrul studiilor clinice deschise, de lunga durata, doze de pana la 4800 mg pe zi au fost bine tolerate. Doza zilnica totala trebuie divizata in trei prize, iar intervalul de timp maxim dintre doze nu trebuie sa depaseasca 12 ore pentru a preveni aparitia convulsiilor de intrerupere.

Copii cu varsta de 6 ani si peste

Doza initiala trebuie sa fie cuprinsa intre 10 si 15 mg/kg si pe zi iar doza eficace este atinsa prin cresterea treptata a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentina la copiii cu varsta de 6 ani si peste este de 25-35 mg/kg si pe zi. In cadrul unui studiu clinic de lunga durata au fost bine tolerate doze de pana la 50 mg/kg si pe zi. Doza totala zilnica trebuie divizata in trei prize, iar intervalul maxim dintre doze nu trebuie sa depaseasca 12 ore.

Nu este necesara monitorizarea concentratiilor plasmatice ale gabapentina pentru a optimiza terapia cu acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi administrata in asociere cu alte medicamente antiepileptice fara influentarea concentratiilor plasmatice ale gabapentinei sau ale concentratiilor serice ale altor medicamente antiepileptice.

Durerea din cadrul neuropatiei periferice

Adulti

Tratamentul poate fi initiat prin stabilirea treptata a dozei, asa cum este prezentat in Tabelul 1. Alternativ, doza initiala este de 900 mg pe zi, divizata in trei prize. Ulterior, in functie de raspunsul individual al pacientului si de tolerabilitatea individuala, doza poate fi crescuta cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile, pana la doza maxima de 3600 mg pe zi. La anumiti pacienti, poate fi adecvata stabilirea treptata mai lenta a dozei de gabapentina. Timpul minim pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o saptamana, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 saptamani si pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 saptamani in total.

Tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerile din cadrul neuropatiei diabetice sau nevralgia post herpetica, eficacitatea si siguranta administrarii gabapentinei nu au fost studiate in cadrul unor studii clinice cu durata mai mare de 5 luni. Daca un pacient necesita tratament cu durata mai mare de 5 luni pentru durerea neuropatica periferica, medicul curant trebuie sa evalueze starea clinica a pacientului si sa stabileasca necesitatea unei terapii suplimentare.

Recomandare pentru toate indicatiile terapeutice
La pacientii cu o stare medicala generala compromisa, adica greutate mica, status post-transplant de organe, etc., doza trebuie stabilita treptat mai lent, fie prin administrarea unor doze mai mici, fie prin administrarea la intervale de timp mai lungi.

Varstnici (cu varsta peste 65 ani)

La pacientii varstnici poate fi necesara ajustarea dozei, din cauza deteriorarii functiei renale consecutive varstei (vezi Tabelul 2). La acesti pacienti pot sa apara mai frecvent somnolenta, edeme periferice si astenie.

Insuficienta renala

Ajustarea dozelor este recomandata la pacientii cu functie renala compromisa, asa cum este descris in Tabelul 2 si/sau la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa. La pacientii cu insuficienta renala poate fi utilizat Gabapentin Aurobindo 100 mg capsule, conform urmatoarelor recomandari de doze.

Tabel 2

a Doza zilnica totala trebuie administrata fractionat in trei prize. Dozele reduse sunt destinate pacientilor cu insuficienta renala (clearance-ul creatininei mai putin de 79 ml/min).

b A se administra in doza de 300 mg, la intervale de doua zile.

c Pentru pacientii cu clearance-ul creatininei mai putin de 15 ml/min, doza zilnica trebuie redusa proportional cu clearance-ul creatininei (de exemplu, la pacientii cu clearance-ul creatininei 7,5 ml/min trebuie sa se administreze o jumatate din doza zilnica a pacientilor cu clearance-ul creatininei de 15 ml/min).

Pacienti care efectueaza sedinte de hemodializa

Pentru pacientii cu anurie care efectueaza sedinte de hemodializa, care nu au fost tratati niciodata cu gabapentina, doza initiala recomandata este de 300 pana la 400 mg, urmata de administrarea unei doze de 200 pana la 300 mg la fiecare 4 ore de sedinta de hemodializa. Gabapentina nu trebuie administrata in zilele in care pacientii nu efectueaza sedinte de dializa.

Pentru pacientii cu insuficienta renala care efectueaza sedinte de hemodializa, doza de intretinere de gabapentina trebuie sa se bazeze pe recomandarile din Tabelul 2. In plus fata de doza de intretinere, se recomanda o doza suplimentara de 200 mg pana la 300 mg, dupa fiecare 4 ore de sedinta de hemodializa.

Mod de administrare Administrare orala.

Gabapentina poate fi administrata cu sau fara alimente iar capsula trebuie inghitita intreaga cu o cantitate suficienta de lichid (de exemplu un pahar cu apa).

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
Eruptii cutanate tranzitorii medicamentoase cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS)
Au fost raportate reactii adverse de hipersensibilitate sistemica, severe, cu potential amenintator pentru viata cum sunt eruptiile cutanate tranzitorii medicamentoase cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS), la pacientii tratati cu medicamente antiepileptice incluzand gabapentina (vezi pt.4.8).

Este important de precizat ca manifestari timpurii de hipersensibilitate, cum sunt febra sau limfadenopatia, pot sa fie prezente chiar daca eruptiile cutanate nu sunt evidente. Cand astfel de semne sau simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat. Daca nu se poate stabili o etiologie alternativa pentru semne sau simptome, administrarea gabapentinei trebuie intrerupta.

Anafilaxie
Gabapentina poate produce anafilaxie. Semne si simptome au fost raportate si au inclus dificultati in respiratie, umflarea buzelor, gatului si limbii, si hipotensiune arteriala ce necesita tratament de urgenta. Pacientii trebuie sfatuiti sa intrerupa tratamentul cu gabapentina si sa ceara ajutor medical imediat daca au manifestat semne si simptome de anafilaxie (a se vedea cap. 4.8).

Ideatie suicidara si comportament suicidar

La pacientii tratati cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicatii, s-au raportat ideatie suicidara si comportament suicidar. In urma unei metaanalize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo in care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidentiat un risc usor crescut de aparitie a ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat aparitia acestui risc nu este cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilitatii ca gabapentina sa prezinte un risc crescut de aparitie a ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacientii trebuie monitorizati in scopul identificarii semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar si trebuie avuta in vedere initierea unui tratament adecvat. Pacientilor (si persoanele care ii au in grija pe acestia) trebuie sa li se recomande sa ceara sfatul medicului in cazul aparitiei semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar.

Pancreatita acuta

Daca pe parcursul tratamentului cu gabapentina un pacient dezvolta pancreatita acuta, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Convulsii

Desi nu exista dovezi privind aparitia convulsiilor de rebound in cazul gabapentinei, intreruperea brusca a anticonvulsivantelor la pacientii epilepticii poate precipita aparitia formei clinice denumite status epilepticus (vezi pct. 4.2).

Similar altor medicamente antiepileptice, in timpul tratamentului cu gabapentina, unii pacienti pot prezenta o crestere a frecventei de aparitie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.

Similar altor medicamente antiepileptice, tentativa de intrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent in cadrul tratamentului pacientilor refractari, tratati cu mai mult de un antiepileptic, cu scopul de a obtine monoterapia cu gabapentina, are o rata mica de succes.

Gabapentina nu este considerata eficace pentru tratamentul convulsiilor primare generalizate de tipul absentelor, iar la unii pacienti poate agrava aceste crize. Prin urmare, gabapentina trebuie utilizata cu precautie in cazul pacientilor cu crize mixte, incluzand stari de absenta.

Varstnici (peste 65 de ani)

Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacientii cu varsta peste 65 ani. Intr-un studiu dublu orb la pacienti cu durere neuropatica, somnolenta, edemul periferic si astenia au aparut intr-un procent mai mare la pacientii cu varsta de minimum 65 de ani, comparativ cu pacientii mai tineri. In plus fata de aceste rezultate, investigatiile clinice la aceasta grupa de varsta nu au indicat evenimente adverse diferite fata de cele observate la pacientii mai tineri.

Copii si adolescenti

Efectele tratamentului de lunga durata cu gabapentina (mai mult de 36 de saptamani) asupra procesului de invatare, a inteligentei si dezvoltarii la copii si adolescenti nu au fost studiate in mod adecvat. Prin urmare, beneficiile tratamentului de lunga durata trebuie analizate comparativ cu riscurile potentiale ale unei astfel de terapii.

Abuz si dependenta

Au fost raportate cazuri de abuz si dependenta in baza de date de dupa punerea pe piata. Pacientii trebuie evaluati cu atentie in vederea stabilirii istoricului de abuz de medicamente si observarea posibilelor semne a abuzului de gabapentina, de exemplu tendinta crescuta de a consuma medicamente, cresterea dozelor, dezvoltare de toleranta.

Tratamentul cu gabapentina a fost asociat cu ameteala si somnolenta, care pot creste incidenta aparitiei ranirilor accidentale (caderi) la populatia varstnica. Au fost raportate de asemenea dupa punerea pe piata, pierderea cunostiintei, confuzie si disfunctii mentale. Prin urmare, pacientii trebuie sfatuiti sa fie atenti pana cand se familiarizeaza cu efectele potentiale ale medicamentului.

Administrarea concomitenta cu opioide

Pacientii care necesita tratament concomitent cu opioide trebuie atent monitorizati pentru a putea fi observate semnele de deprimare la nivelul sistemului nervos central (SNC), cum sunt somnolenta, sedare si deprimare respiratorie. Pacientii la care se administreaza concomitent gabapentina si morfina pot manifesta cresteri ale concentratiilor gabapentinei. Doza de gabapentina sau opioide trebuie redusa in mod adecvat (a se vedea cap. 4.5).

Deprimare respiratorie

Gabapentina a fost asociata cu deprimare respiratorie severa. Pacientii cu functie respiratorie afectata, boli respiratorii sau neurologice, insuficienta renala, administrare concomitenta de antidepresive SNC si varsta inaintata pot fi cu risc crescut de a prezenta aceste reactii adverse severe. Ajustarea dozei poate fi necesara la acesti pacienti.

Investigatii diagnostice
In cazul determinarii semi-cantitative a proteinelor totale din urina, utilizand testele dipstick, pot fi obtinute rezultate fals pozitive. Ca urmare, se recomanda verificarea unor astfel de rezultate pozitive ale testelor dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metoda turbidimetrica sau metoda de dye-binding sau utilizarea acestor metode alternative inca de la inceput.

Nota: Flaconul PEID contine desicant. A nu se inghiti.

Interactiuni
Au fost cazuri spontane raportate si din literatura de deprimare respiratorie si/sau sedare asociate cu utilizarea gabapentinei si opioidelor. In unele din aceste rapoarte, autorii considera ca acest lucru priveste in particular administrarea concomitenta de gabapentina si opioide, mai ales la pacientii varstnici.

In cadrul unui studiu efectuat la voluntari sanatosi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare controlata care contine 60 mg morfina cu doua ore inainte de administrarea unei capsule care contine gabapentina 600 mg, a determinat cresterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu administrarea gabapentinei fara morfina. Prin urmare, pacientii care necesita tratament concomitent cu opioide trebuie monitorizati cu atentie pentru a putea fi observate deprimarea SNC, cum sunt somnolenta, sedare si depresie respiratorie iar doza de gabapentina sau opioide trebuie reduse corespunzator.

Nu s-au observat interactiuni intre gabapentina si fenobarbital, fenitoina, acid valproic sau carbamazepina.

Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similara la subiectii sanatosi si la pacientii epileptici tratati cu astfel de medicamente antiepileptice.

Administrarea concomitenta de gabapentina si contraceptive orale care contin noretindrona si/sau etinilestradiol, nu a influentat farmacocinetica la starea de echilibru a niciunui component.

Administrarea concomitenta de gabapentina si antiacide care contin aluminiu si magneziu, determina reducerea biodisponibilitatii gabapentinei cu pana la 24%. Se recomanda administrarea de gabapentina la cel putin 2 ore dupa administrarea antiacidului.

Eliminarea renala a gabapentinei nu este influentata de probenecid.

S-a observat o usoara scadere a excretiei renale a gabapentinei in cazul administrarii concomitente cu cimetidina, dar nu se asteapta sa aiba semnificatie clinica.

Sarcina
Sarcina:

Riscul legat de epilepsie si de medicamentele antiepileptice in general
Riscul malformatiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendentii mamelor tratate cu un medicament antiepileptic.Malformatiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis, malfomatii cardiovasculare si defecte ale tubului neural. Terapia antiepileptica asociata determina un risc mai mare de malformatii congenitale comparativ cu monoterapia, prin urmare, este important ca monoterapia sa fie indicata ori de cate ori este posibil. Femeilor care intentioneaza sa ramana gravide sau se afla la varsta fertila trebuie sa li se acorde sfaturi medicale de specialitate, iar necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluata la femeile care doresc sa ramana gravide. Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie intrerupt brusc, deoarece acest lucru poate determina aparitia convulsiilor de intrerupere, care pot avea consecinte grave, atat pentru mama, cat si pentru copil. Rar, s-a observat o intarziere a dezvoltarii la copiii mamelor cu epilepsie. Nu este posibil de stabilit diagnosticul etiologic diferential, adica daca intarzierea dezvoltarii este cauzata de factori genetici, sociali, epilepsie materna sau de tratamentul cu antiepileptice.

Riscul legat de gabapentina
Nu exista date adecvate privind utilizarea gabapentinei la gravide.

Studiile la animale au aratat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potential pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, cu exceptia situatiei in care beneficiul matern scontat depaseste clar riscul potential la fat.

Nu se poate concluziona cu precizie daca riscul crescut de malformatii congenitale este asociat cu administrarea gabapentinei in timpul sarcinii, este din cauza epilepsiei in sine sau terapiei concomitente cu alte medicamente antiepileptice in timpul fiecarei sarcini evaluate.

Alaptarea:

Gabapentina este excretata in laptele uman. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului alaptat, administrarea acesteia la mamele care alapteaza se face cu prudenta. Gabapentina se administreaza in timpul alaptarii doar daca beneficiul terapeutic matern depaseste clar riscul potential la sugar.

Fertilitatea

In studiile la animale nu s-au observat efecte asupra fertilitatii (a se vedea cap. 5.3).

Condus auto
Gabapentina poate avea influenta minora sau moderata asupra capacitatatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Gabapentina actioneaza asupra sistemului nervos central si poate determina somnolenta, ameteli si alte simptome asociate. Chiar daca reactiile adverse raportate au fost de intensitate usoara sau medie, acestea pot fi potential periculoase pentru pacientii care conduc vehicule sau folosesc utilaje. Aceste reactii apar mai ales la inceputul tratamentului si dupa cresterea dozelor.

Reactii adverse
Reactiile adverse observate in cadrul studiilor clinice efectuate la pacientii cu epilepsie (terapie asociata sau monoterapie) sau la pacientii cu dureri neuropate sunt prezentate in lista de mai jos, clasificate pe aparate, organe si sisteme si in functie de frecventa (foarte frecvente (mai mult de 1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100), rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000) si foarte rare (mai putin de 1/10000)). Atunci cand o reactie adversa a fost semnalata cu frecvente diferite in cadrul studiilor clinice, ea a fost inregistrata cu cea mai mare frecventa raportata.

Reactiile suplimentare raportate din experienta dupa punerea pe piata sunt incluse la categoria frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile), cu caractere italice, in lista de mai jos.

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Infectii si infestari

Foarte frecvente: infectii virale

Frecvente: pneumonie, infectii respiratorii, infectii urinare, infectii, otita medie

Tulburari hematologice si limfatice Frecvente: leucopenie

Rare: trombocitopenie

Tulburari ale sistemului imunitar

Rare: reactii alergice (de exemplu, urticarie)

Cu frecventa necunoscuta: sindrom de hipersensibilitate, (cu un model variabil de simptome

sistemice care poate include febra, eruptii, hepatita, limfadenopatie, eozinofilie, si cateodata alte semne si simptome), anafilaxie (a se

vedea cap. 4.4).

Tulburari metabolice si de nutritie

Frecvente: anorexie, cresterea apetitului alimentar

Mai putin frecvente: hiperglicemie (cel mai des observata la pacientii cu diabet zaharat) Rare: hipoglicemie (cel mai des observata la pacientii cu diabet zaharat) Cu frecventa necunoscuta: hiponatremie

Tulburari psihice

Frecvente: ostilitate, confuzie si labilitate emotionala, depresie, anxietate, nervozitate, tulburari de gandire

Mai putin frecvente: stare de agitatie Cu frecventa necunoscuta: halucinatii

Tulburari ale sistemului nervos

Foarte frecvente: somnolenta, ameteli, ataxie

Frecvente: convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee parestezie, hipoestezia, tulburari de coordonare, nistagmus, reflexe crescute, scazute sau absente

Mai putin frecvente: hipokinezie, tulburari mentale Rare: pierderea cunostiintei

Cu frecventa necunoscuta: alte tulburari de miscare (de exemplu coreoatetoza, diskinezie, distonie)

Tulburari oculare

Frecvente: tulburari de vedere, cum sunt ambliopie, diplopie

Tulburari acustice si vestibulare Frecvente: vertij

Cu frecventa necunoscuta: tinitus

Tulburari cardiace

Mai putin frecvente: palpitatii

Tulburari vasculare

Frecvente: hipertensiune arteriala, vasodilatatie

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Frecvente: dispnee, bronsite, faringite, tuse, rinite

Rare: Deprimare respiratorie

Tulburari gastro-intestinale

Frecvente: varsaturi, greata, anomalii dentare, gingivita, diaree, dureri abdominale, dispepsie, constipatie, uscaciune orofaringiana, flatulenta

Cu frecventa necunoscuta: pancreatita

Tulburari hepatobiliare

Cu frecventa necunoscuta: hepatita, icter

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente: edem facial, purpura in cele mai multe cazuri a fost descrisa ca echimoze determinate de traumatisme fizice, eruptie cutanata tranzitorie, prurit, acnee

Cu frecventa necunoscuta: sindrom Stevens-Johnson, angioedem, eritem polimorf, alopecie,

eruptie cutanata tranzitorie cu eozinofilie si simptome sistemice (vezi pct. 4.4)

Tulburari musculo-scheletice, ale tesutului conjunctiv si ale oaselor

Frecvente: artralgie, mialgie, dorsalgii, spasme musculare

Cu frecventa necunoscuta: rabdomioliza, mioclonie

Tulburari renale si ale cailor urinare

Cu frecventa necunoscuta: insuficienta renala acuta, incontinenta urinara

Tulburari ale aparatului genital si sanului Frecvente: impotenta

Cu frecventa necunoscuta: hipertrofia sanului, ginecomastie, difunctie sexuala (inclusiv

modificari ale libidoului, tulburari de ejaculare si lipsa de orgasm)

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: oboseala, febra

Frecvente: edeme periferice, mers anormal, astenie, dureri, stare generala de rau, sindrom cu simptomatologie asemanatoare gripei

Rare: edeme generalizate,

Cu frecventa necunoscuta: reactii de intrerupere (cel mai frecvent anxietate, insomnie, greata,

dureri,transpiratii), dureri toracice. Au fost raportate cazuri de moarte subita, dar relatia cauzala cu tratamentul cu gabapentina nu a fost stabilita.

Investigatii diagnostice

Frecvente: scaderea numarului leucocitelor, crestere in greutate

Rare: cresteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice SGOT (AST), SGPT (ALT) si ale bilirubinei.

Cu frecventa necunoscuta: cresterea creatininei fosfokinazei din sange Leziuni, intoxicatii si complicatii procedurale

Frecvente: leziuni accidentale, fracturi, dermabraziuni

Mai putin frecvente: caderi

In timpul tratamentului cu gabapentina, au fost raportate cazuri de pancreatita acuta. Nu este clara relatia de cauzalitate cu gabapentina (vezi pct. 4.4).

La pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa, din cauza insuficientei renale in stadiul terminal, a fost raportata miopatia cu concentratii plasmatice crescute de creatinkinaza.

Infectiile tractului respirator, otita medie, convulsiile si bronsitele au fost raportate numai in cadrul studiilor clinice efectuate la copii. In plus, in cadrul studiilor clinice efectuate la copii au fost raportate frecvent comportament agresiv si hiperkinezie.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
La supradoze de gabapentina de pana la 49 g nu a fost observata toxicitate acuta, care poate pune viata in pericol. Simptomele de supradozaj includ ameteli, pierderea cunostiintei, diplopie, dizartrie, somnolenta, letargie si diaree usoara. Dupa un tratament de sustinere a functiilor vitale, toti pacientii s- au recuperat complet. Absorbtia redusa a gabapentinei la doze mari poate limita absorbtia medicamentului si in caz de supradozaj si, in consecinta, poate reduce gradul de intoxicatie.

Supradozele de gabapentina, in special in asociere cu alte medicamente deprimante ale sistemului nervos central, pot determina coma.

Cu toate ca gabapentina poate fi eliminata prin hemodializa, pe baza experientei anterioare s-a demonstrat faptul ca, de obicei, aceasta nu este necesara. Cu toate acestea, hemodializa poate fi indicata la pacientii cu insuficienta renala severa.

Doza orala letala de gabapentina nu a fost stabilita la soarecii si sobolanii la care s-au administrat doze mai mari de 8000 mg/kg. Semnele de intoxicatie acuta la animale au inclus ataxie, dificultati la respiratie, ptoza, hipoactivitate sau hiperexcitabilitate.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte antiepileptice codul ATC: N03AX12 Mecanism de actiune

Gabapentina patrunde cu usurinta in creier si previne convulsiile intr-un numar de modele animale cu epilepsie. Gabapentina nu are afinitate nici pentru receptorul GABAA sau receptorul GABAB si nici nu altereaza metabolismul GABA. Ea nu se leaga de alti receptori ai neurotransmitatorilor din creier si nu interactioneaza cu canalele de sodiu. Gabapentina se leaga cu afinitate ridicata la α2δ (alfa-2-delta) subunitate a canalelor de calciu dependente de voltaj si se presupune ca legarea la subunitatea α2δ poate fi implicata in efectele anticonvulsivante ale gabapentinei la animale. Examinarea larga a listei receptorilor nu sugereaza alte tinte pentru medicament decat α2δ.

Dovezile din mai multe modele preclinice informeaza ca activitatea farmacologica a gabapentinei poate fi mediata prin legarea la α2δ printr-o reducere a eliberarii de neurotransmitatori excitatori in regiuni ale sistemului nervos central. O astfel de activitate poate sta la baza activitatii anti- convulsivante ale gabapentinei. Relevanta acestor actiuni ale gabapentinei privind efectele anticonvulsivante la om ramane sa fie stabilita.

Gabapentina afiseaza, de asemenea, eficacitatea in mai multe modele preclinice de durere la animale. Se presupune ca legarea gabapentinei la subunitatea α2δ specifica are ca rezultat mai multe actiuni diferite, care pot fi responsabile pentru activitatea analgezica la modele de animale. Activitatile analgezice ale gabapentinei pot sa apara in maduva spinarii precum si la centrii superiori ai creierului prin interactiuni cu caile descendente de inhibare a durerii. Relevanta acestor proprietati preclinice pentru actiunea clinica la om este necunoscuta.

Eficacitate si siguranta clinica

Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor partiale, la copii cu varsta cuprinsa intre 3 si 12 ani, a evidentiat o diferenta numerica, dar nesemnificativa din punct de vedere statistic, de 50% a ratei de raspuns in favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiza suplimentara retrospectiva a raspunsului la tratament, evaluat in functie de varsta, nu a evidentiat un efect semnificativ statistic al varstei, fie ca variabila continua, fie intermitenta (grupe de varsta 3-5 ani si 6-12 ani).

Datele acestei analize retrospective sunt prezentate in tabelul de mai jos:

* Populatia in intentie de tratament modificata a fost definita ca toti pacientii randomizati la medicatia din studiu, care au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atat la momentul initial cat si in timpul studiului dublu-orb.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrarea orala, concentratiile plasmatice maxime ale gabapentinei au fost atinse in decurs de 2-3 ore.

Biodisponibilitatea gabapentinei (proportia de doza absorbita) tinde sa scada pe masura ce doza creste. Biodisponibilitatea absoluta a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%.

Alimentele, incluzand regimul alimentar bogata in grasimi, nu au efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii gabapentinei.

Farmacocinetica gabapentinei nu este influentata in urma administrarii dozelor repetate. Cu toate ca, in studiile clinice, concentratiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, in general, intre 2 μg/ml si 20 μg/ml, astfel de concentratii nu au fost predictive pentru siguranta sau eficacitate.

Parametrii farmacocinetici ai gabapentinei sunt prezentati in Tabelul 3.

Tabelul 3

Parametrii farmacocinetici medii (% CV) la starea de echilibru, la fiecare interval de 8 ore dupa administrarea gabapentinei

Cmax = Concentratia plasmatica maxima la starea de echilibru Tmax = Timpul necesar pentru atingerea Cmax

T1/2 = Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare

ASC0-8 = Aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp, de la momentul 0 pana la 8 ore dupa administrarea dozei

Ae% = Procentul din doza excretata nemodificata in urina de la momentul 0 pana la 8 ore dupa administrarea dozei

NA= nu este disponibil

Distributie

Gabapentina nu se leaga de proteinele plasmatice si are un volum de distributie de 57,7 litri. La pacientii cu epilepsie, concentratiile gabapentinei in lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ 20% din valoarea corespunzatoare concentratiei plasmatice minime la starea de echilibru. Gabapentina este prezenta in laptele femeilor care alapteaza.

Metabolizare

Nu exista dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra functiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante responsabile de metabolizarea medicamentului.

Eliminare

Gabapentina este eliminata sub forma nemodificata, exclusiv pe cale renala. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este independent de doza administrata si variaza de la 5 pana la 7 ore.

La pacientii varstnici si la pacientii cu insuficienta renala, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este scazut. Viteza de eliminare, clearance-ul plasmatic si clearance-ul renal al gabapentinei sunt direct proportionale cu clearance-ul creatininei.

Gabapentina este eliminata din plasma prin hemodializa. Se recomanda ajustarea dozelor la pacientii cu functie renala compromisa sau in timpul sedintelor de hemodializa (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluata la 50 de subiecti sanatosi, cu varsta cuprinsa intre 1 luna si 12 ani. In general, concentratiile plasmatice ale gabapentinei la copiii mai mari de 5 ani sunt similare celor de la adulti, doza fiind exprimata in mg/kg.

Intr-un studiu farmacocinetic efectuat la 24 de pacienti copii si adolescenti sanatosi, cu varsta cuprinsa intre 1 luna si 48 luni, a fost observata o scadere a expunerii cu 30% (ASC), un Cmax mai scazut si clearance-ul pe kg corp mai mare in comparatie cu datele disponibile la copii mai mari de 5 ani.

Liniaritate/Non-liniaritate

Biodisponibilitatea gabapentinei (proportia absorbita din doza) scade proportional cu cresterea dozei, ceea ce arata non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate (F), de exemplu: Ae%, CL/F, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii farmacocinetici care nu includ F, cum sunt CLr si T1/2) este cel mai bine descris de parametrii farmacocinetici liniari. Concentratiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi predictibile pe baza datelor obtinute dupa administrarea de doze unice.

Date preclinice de siguranta
Carcinogeneza

Gabapentina a fost administrata prin intermediul alimentatiei la soareci, in doze de 200, 600 si 2000 mg/kg si zi si la sobolani in doze de 250, 1000 si 2000 mg/kg si zi, timp de doi ani. Doar la sobolanii de sex masculin, la cea mai mare doza administrata, s-a evidentiat o crestere semnificativa statistic a incidentei tumorilor celulelor acinare pancreatice. In cazul administrarii la sobolani a dozei de 2000 mg/kg si zi, valorile concentratiilor plasmatice maxime ale substantei active sunt de 10 ori mai mari decat cele determinate la om, dupa administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor acinare pancreatice, observate la masculii de sobolan, prezinta un grad scazut de malignitate, nu au afectat supravietuirea, nu au metastazat si nu au invadat tesutul inconjurator si au fost similare celor observate in cadrul grupelor de control corespondente. Relevanta pe care o au aceste tumori ale celulelor acinare pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clara.

Mutageneza

Gabapentina nu a demonstrat potential genotoxic. In vitro, la testele standard utilizand culturi bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagena. Gabapentina nu induce aparitia aberatiilor cromozomiale structurale in celulele de mamifere in vitro si in vivo si nu a indus formarea micronucleilor in celulele de maduva osoasa prelevata de la hamsteri.

Afectarea fertilitatii

Nu s-au observat reactii adverse asupra fertilitatii sau functiei de reproducere la sobolani, in urma administrarii de doze de pana la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decat doza maxima zilnica administrata la om, exprimata in mg/m2 suprafata corporala).

Teratogeneza

Gabapentina nu creste incidenta malformatiilor congenitale la descendentii soarecilor, sobolanilor sau iepurilor, comparativ cu grupurile de control, in urma administrarii de doze de pana la 50, 30 respectiv 25 de ori mai mari decat doza zilnica de 3600 mg administrata la om (de patru, cinci, respectiv opt ori decat doza maxima zilnica administrata la om, exprimata in mg/m2).

La rozatoare, gabapentina induce intarzierea osificarii craniului, vertebrelor, membrelor anterioare si posterioare, fenomen indicator pentru retardul cresterii fetusilor. Aceste efecte au aparut in urma administrarii orale in timpul organogenezei, la femelele de soarece gestante, a dozelor de 1000 sau 3000 mg/kg si zi si a dozelor de 2000 mg/kg la sobolani, inainte de, in timpul imperecherii si pe toata durata gestatiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decat doza de 3600 mg administrata la om, exprimata in mg/m2.

Nu s-au observat efecte la femelele de soarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg si zi (aproximativ 1/2 din doza zilnica administrata la om, exprimata in mg/m2).

S-a observat o crestere a incidentei hidroureterului si/sau hidronefrozei la sobolanii la care s-a administrat o doza de 2000 mg/kg si zi -intr-un studiu de toxicitate asupra fertilitatii si asupra functiei de reproducere, 1500 mg/kg si zi-intr-un studiu de teratogenitate si la dozele de 500, 1000 si 2000 mg/kg si zi-intr-un studiu privind expunerea peri-si postnatala). Semnificatia clinica a acestor rezultate

nu este cunoscuta, dar au fost asociate cu intarzierea dezvoltarii fetusilor. Aceste doze sunt de aproximativ 1 pana la 5 ori mai mari decat doza de 3600 mg administrata la om, exprimata in mg/m2.

Intr-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri, s-a observat o crestere a pierderilor fetale post- implantare, la doze de 60, 300 si 1500 mg/kg si zi, administrate in timpul organogenezei. Aceste doze sunt de aproximativ 1/4 pana la de 8 ori mai mari decat doza zilnica de 3600 mg, administrata la om, exprimata in mg/m2.