Indicatii
Prevenirea deshidratarii extracelulare.
Rehidratare in cazul in care exista pierdere lichidiana mai mare decat pierderea de clorura de sodiu sau de alti electroliti.
Profilaxia si tratamentul cetozei in caz de denutritie, diaree, varsaturi.
Vehicul pentru aport terapeutic in perioada preoperatorie, perioperatorii si postoperatorie imediata.
Solutiile de glucoza cu concentratii mai mari de 50 mg/ml sunt hiperosmotice si sunt folosite, in general, ca sursa de carbohidrati.
Dozaj
Doze
Dozajul se va ajusta in functie de varsta pacientului, greutatea corporala si severitatea starii clinice. Doza de glucoza trebuie ajustata in functie de necesitatile individuale.
Adulti:
Doza maxima zilnica
40 ml/kg corp si zi, corespunzand la 4 g glucoza pe kg corp si zi.
Viteza de perfuzare nu trebuie sa depaseasca 0,25 g glucoza pe kg si ora. Nota:
In cazul afectarii metabolismului oxidativ al glucozei, de exemplu postoperator, posttraumatic, in hipoxie sau in prezenta unei insuficiente de organ, aportul de glucoza nu trebuie sa depaseasca 2 – 4 g pe kg si zi.
Copii si adolescenti
Copii (cu varsta peste 6 ani):
Doza maxima de glucoza pe zi la copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 10 ani: pana la 10 g glucoza pe kg si zi.
Doza maxima de glucoza pe zi la copii cu varsta cuprinsa intre 11 si 14 ani: pana la 8 g glucoza pe kg si zi
.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Hiperglicemie
Hipokaliemie Acidoza metabolica
Hiperhidratare si deshidratare hipotona Insuficienta renala severa
Hemoragie intracraniana si intraspinala, accident vascular cerebral ischemic
Atentionari
Solutiile hiperosmotice trebuie administrate cu precautie la pacientii cu osmolaritate plasmatica crescuta.
Perfuziile de glucoza nu trebuie administrate prin acelasi dispozitiv de perfuzare concomitent cu, inainte sau dupa administrarea de sange, datorita posibilitatii de pseudo-aglutinare.
Monitorizarea pacientului va include verificari regulate ale glicemiei, in functie de statusul metabolic al pacientului si de doza administrata, precum si verificari ale echilibrului hidric, a concentratiei electrolitilor serici – in special a kaliemiei – si a echilibrului acidobazic.
Solutiile hipertone de glucoza trebuie administrate pe cateter central in vene mari pentru a minimiza leziunile de la locul injectarii.
Medicamentul se administreaza cu prudenta in diabet zaharat, malnutritie severa, intoleranta la carbohidrati, deficit de tiamina, hipofosfatemie, hemodilutie, sepsis, traumatisme.
Perfuzia rapida si prelungita poate duce la hiperglicemie, avand drept consecinta hiperosmolaritate si poliurie izoosmotica, determinand deshidratare predominant intracelular a. Trebuie observate semnele de confuzie mintala sau de pierdere a constientei.
Se recomanda ca, solutia de glucoza sa nu fie utilizata in accidente vasculare cerebrale acute, deoarece hiperglicemia este implicata in acutizarea leziunilor cerebrale postischemice.
Interactiuni
Nu se cunosc.
Sarcina
Daca este indicat, medicamentul poate fi administrat in timpul sarcinii si alaptarii. Se recomanda monitorizarea atenta deoarece poate duce la sinteza crescuta de insulina la fat, cu risc de hipoglicemie de rebound la nou-nascut.
In timpul travaliului sau operatiilor cezariene, doza de glucoza nu trebuie sa depaseasca 5 – 10 g pe ora.
S-a semnalat faptul ca utilizarea solutiei de glucoza la gravide in timpul travaliului poate determina hiperglicemie fetala, hiperinsulinemie si acidoza, urmate de hipoglicemie neonatala si icter, dar nu exista dovezi suficiente pentru sustinerea acestei teorii.
Condus auto
Medicamentul nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Daca solutia este administrata conform recomandarilor, nu apar reactii adverse.
La pacientii cu diabet zaharat si astm bronsic au fost raportate reactii anafilactoide. La locul injectarii este posibil sa apara durere, inflamatie, iritatie si tromboflebita.
Administrarea de glucoza intravenos se poate asocia cu hipokaliemie, hipomagneziemie, hipofosfatemie si tromboza venoasa profunda.
Administrarea de glucoza in cazul in care valorile serice ale tiaminei sunt inadecvate poate precipita simptomele encefalopatiei Wernicke.
Administrarea prelungita poate duce la deshidratare, la cresterea productiei de CO2, care poate fi important in caz de insuficienta respiratorie si stimularea secretiei de catecolamine.
Poate sa apara poliurie.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Supradozajul poate determina hiperglicemie, glicozurie, hiperosmolaritate plasmatica, coma hiperglicemica, hiperosmolara, hiperhidratare si dezechilibre hidroelectrolitice.
In caz de supradozaj se intrerupe administrarea. Dezechilibrul metabolismului glucidic si hidroelectrolitic pot fi corectate prin administrare de insulina si suplimentarea electrolitilor.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica : solutii pentru administrare intravenoasa, solutii pentru nutritie parenterala, codul ATC: B05BA03.
Glucoza administrata terapeutic furnizeaza energia necesara functionarii normale a celulelor.
In solutia izotona 50 mg/ml, glucoza reface temporar volemia in conditii de deshidratare, are un efect anticetogen in acidoza organica si poate servi la completarea rezervelor hepatice de glicogen.
Solutiile hipertone maresc presiunea coloidosmotica a sangelui, favorizand trecerea apei din tesuturi in sange si realizand astfel o deshidratare tisulara.
Cantitatea mare de glucoza care se elimina prin rinichi in cazul administrarii solutiilor hipertone antreneaza apa, provocand diureza osmotica.
Proprietati farmacocinetice
In caz de administrare in perfuzie, glucoza este distribuita prima data in spatiul intravascular si apoi este preluata in spatiul intracelular.
Prin glicoliza, glucoza este metabolizata pana la piruvat sau la lactat. Lactatul poate fi reintrodus partial in metabolismul glucozei (ciclul Cori). In conditii aerobe, piruvatul este oxidat complet la CO2 si apa. Produsele finale ale oxidarii complete a glucozei sunt eliminate prin plamani (dioxidul de carbon) si prin rinichi (apa).
La persoanele sanatoase nu se excreta glucoza prin rinichi. In conditii metabolice patologice (de ex. diabet zaharat, post-traumatic) asociate cu hiperglicemie (concentratie sanguina peste 120 mg/100 ml, sau 6,7 mmol/l), glucoza este excretata si renal (glucozurie), cand este depasita capacitatea maxima de reabsorbtie tubulara (180 mg/100 ml sau 10 mmol/l).
Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile.