Indicatii
In tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la pacientii adulti (de varsta mijlocie si varstnici) si, cand metabolismul carbohidratilor nu mai poate fi controlat in mod satisfacator numai prin dieta.
Dozaj
Este necesara respectarea stricta a indicatiilor medicului privind doza ce trebuie administrata si regimul alimentar.
Nu se recomanda intreruperea tratamentului fara indicatia medicului.
Inceperea tratamentului
In general, tratamentul cu GLURENORM se incepe cu jumatate de comprimat (15 mg) inaintea micului dejun.
Dupa administrarea de GLURENORM 30 mg comprimate, nu este indicat sa se omita masa.
Daca administrarea dimineata a jumatate de comprimat se dovedeste a fi insuficienta, atunci se poate creste doza, numai la indicatia medicului.
Doza zilnica recomandata care nu depaseste doua comprimate GLURENORM (60 mg) poate fi administrata in priza unica inainte de micul dejun.
Daca sunt necesare doze mai mari, pentru a putea obtine un control mai bun al diabetului zaharat, se va administra doza zilnica in doua sau trei prize. In acest caz, doza cea mai mare trebuie administrata inainte de micul dejun.
O doza zilnica mai mare de 4 comprimate GLURENORM (120 mg/zi) nu conduce, in general, la marirea eficacitatii in controlul glicemic. De aceea, doza maxima recomandata este de 4 comprimate zilnic.
Grupe speciale de pacienti
Administrarea la pacienti cu insuficienta renala
Pe baza datelor de farmacocinetica, doar aproximativ 5% din metabolitii GLURENORM-ului administrat este excretat pe cale renala. Intr-un studiu clinic cu pacienti cu diabet zaharat care sufera de insuficienta renala de gradul 1-4, comparativ cu cei fara insuficienta renala, o doza zilnica de GLURENORM de 40 – 50 mg, in medie, a avut efecte foarte similare profilului glucozei din sange, nu au fost observate nici acumulare, nici simptome de hipoglicemie.
Astfel, nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala.
Administrarea la pacienti cu insuficienta hepatica
Doze zilnice de GLURENORM mai mari decat 75 mg necesita un control medical atent.
Deoarece 95% din GLURENORM-ul administrat este metabolizat de ficat si este excretat de aparatul biliar, GLURENORM nu trebuie administrat la pacienti cu insuficienta hepatica grava (vezi pct. 4.3).
In doua studii clinice cu pacienti cu diabet zaharat care au insuficienta hepatica de diferite grade (inclusiv ciroza hepatica activa cu hipertensiune portala) GLURENORM nu a determinat deteriorarea suplimentara a functiei hepatice, numarul reactiilor adverse a fost scazut si nu au fost observate reactii hipoglicemice semnificative.
Copii si adolescenti
GLURENORM nu este recomandat administrarii la copii si adolescenti, din cauza lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.
Trecerea de la un alt antidiabetic oral cu actiune similara
Doza initiala se stabileste in functie de raspunsul terapeutic al pacientului.
In cazul trecerii de la un alt antidiabetic, trebuie avut in vedere faptul ca, din punct de vedere al actiunii, un comprimat de GLURENORM (30 mg) corespunde la circa 1000 mg de tolbutamid.
Administrarea in asociere
Daca monoterapia cu GLURENORM nu conduce la un control satisfacator al diabetului zaharat, se recomanda numai administrarea suplimentara de metformina.
Contraindicatii
GLURENORM nu trebuie administrat in cazul diabetului zaharat de tip 1 insulino-dependent, coma si precoma diabetica, la diabetul complicat cu acidoza si cetoza, rezectie de pancreas, in timpul infectiilor severe, inainte de interventii chirurgicale, afectare hepatica severa, porfirie intermitenta (hepatica) acuta, alergii la sulfonamide, in timpul sarcinii sau alaptarii.
Utilizarea medicamentului este contraindicata in cazul unor afectiuni ereditare rare care pot fi incompatibile cu unul dintre excipientii medicamentului (va rugam sa consultati pct. “Atentionari si precautii speciale pentru utilizare”).
Atentionari
Tratamentul diabetului zaharat necesita supraveghere medicala constanta.
Se recomanda o atentie deosebita, in special pana la stabilirea dozei optime sau dupa trecerea de la un alt medicament (vezi pct. 4.7).
Desi GLURENORM este eliminat numai in proportie de aproximativ 5% prin rinichi si este astfel, in general, bine tolerat de pacientii cu afectiuni renale, se impune o atenta supraveghere medicala in cazul pacientilor cu insuficienta renala grava. Daca pe parcursul tratamentului se produc fenomene neplacute sau imbolnaviri (manifestari de hipoglicemie, febra, eruptii cutanate, greata) trebuie informat imediat medicul curant.
In cazul in care, pe parcursul tratamentului pacientele devin gravide, trebuie sa intrerupa administrarea GLURENORM si sa solicite imediat sfatul medicului.
Regimul alimentar nu trebuie in niciun caz inlocuit cu un tratament cu un antidiabetic oral, deoarece regimul alimentar are, in cazul pacientilor cu diabet zaharat, in primul rand scopul de a regla greutatea corporala si este independent de orice tratament medicamentos prescris de medic.
Eliminarea unei mese regulate sau nerespectarea dozei prescrise de medic poate conduce la scaderea marcata a glicemiei si in acest mod la pierdere a constientei de exemplu, in cazul in care comprimatul este luat inainte de masa, in loc de la inceputul mesei, efectul asupra glicemiei fiind de obicei mai important prin cresterea riscului de hipoglicemie.
In cazul in care apar semne clinice de hipoglicemie, cea mai buna masura este un aport imediat de alimente cu un continut mare de zahar. Daca hipoglicemia persista, se recomanda intensificare imediata si o monitorizare a tratamentului informarea de urgenta a medicului.
Efortul fizic poate intensifica efectele hipoglicemiane.
Alcoolul sau stressul poate intensifica sau reduce efectul sulfonilureei de scadere a glicemiei.
Administrarea de sulfoniluree la pacienti care sufera de deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza poate duce la anemie hemolitica. Pentru ca GLURENORM face parte din clasa derivatilor de sulfoniluree, el trebuie utilizat cu precautie la pacienti cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza si trebuie luat in considerare un tratament alternativ.
Trebuie acordata atentie speciala in cazul administrarii concomitente de GLURENORM cu multe alte medicamente, in special cu cele care maresc efectul hipoglicemiant al GLURENORM (vezi pct. 4.5).
Datorita continutului in lactoza (un comprimat de 30 mg contine 134,6 mg lactoza, corespunzand la
538,4 mg lactoza pe doza maxima zilnica recomandata), pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Deoarece se cunosc un numar de medicamente care influenteaza metabolismul glucozei, medicul trebuie sa ia in considerare posibile interactiuni:
Interactiunile farmacocinetice si farmacodinamice ale medicamentelor cu GLURENORM pot modifica efectul hipoglicemiant. Derivatii de sulfoniluree se leaga puternic de proteinele plasmatice si, prin urmare, pot fi deplasati de medicamentele administrate concomitent, fapt ce dovedeste legarea puternica de proteine.
Administrarea concomitenta a urmatoarelor substante poate creste efectul hipoglicemiant al GLURENORM: inhibitori ECA, alopurinol, analgezice si antiinflamatoare nesteroide, antifungice, cloramfenicol, claritromicina, clofibrat, anticoagulante cumarinice, fluorochinolone, heparina, inhibitori MAO, sulfinpirazone, sulfonamide, tetracicline si antidepresive triciclice, ciclofosfamide si derivati, insulina si alte antidiabetice orale cu sau fara risc intrinsec de hipoglicemie.
Blocanti ai receptorilor beta, alte simpatolitice (inclusiv clonidina), rezerpina si guanetidina
pot sa intensifice efectul hipoglicemic si, de asemenea, sa mascheze simptome de hipoglicemie.
Administrarea concomitenta a urmatoarelor medicamente pot reduce efectul hipoglicemic al GLURENORM: aminoglutetimide, corticosteroizi, diazoxid, contraceptive orale, simpatomimetice, rifampicina, tiazide si diuretice de ansa, hormoni tiroidieni, glucagon, fenotiazine si acid nicotinic.
Este posibil ca medicamente cum sunt barbituricele, rifampicina, fenitoina sa reduca efectul hipoglicemiant al GLURENORM prin inductori enzimatici hepatici.
Micsorarea sau marirea efectului hipoglicemiant al GLURENORM a fost descris in cazul antagonistilor receptorilor H2 (cimetidina, ranitidina) si alcoolului.
Sarcina
Nu sunt disponibile studii cu gliquidona la femei gravide sau care alapteaza.
In studii la animale, gliquidona nu a dovedit potential teratogen. Cu toate acestea, au fost observate la iepure efecte embriotoxice la doze mari care au determinat hipoglicemie permanenta (vezi pct.5.3).
Nu se stie daca gliquidona sau metabolitii ei sunt excretati la om in lapte.
La femeile gravide care au diabet zaharat este necesar un control strict si atent al concentratiilor plasmatice de glucoza. Nu este posibil un control satisfacator al metabolismului carbohidratilor la femeile gravide tratate cu medicamente antidiabetice orale.
De aceea, nu se recomanda administrarea de GLURENORM in timpul sarcinii sau al alaptarii. Daca o pacienta devine gravida sau intentioneaza sa devina gravida in timpul tratamentului, atunci GLURENORM trebuie intrerupt si se va schimba tratamentul cu insulina.
Nu sunt disponibile studii clinice clinice sau preclinice privind influenta GLURENORM asupra fertilitatii.
Condus auto
Nu s-au efectuat studii specifice privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacientii trebuie avertizati ca pot prezenta somnolenta, ameteli si tulburari de acomodare sau alte semne clinice de hipoglicemie in timpul tratamentului cu GLURENORM. Prin urmare, se recomanda prudenta atunci cand se conduc vehicule sau se folosesc utilaje. Daca pacientii prezinta efecte hipoglicemice, ei ar trebui sa evite astfel de sarcini periculoase, cum ar fi conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.
Reactii adverse
Datele acumulate in studii clinice si din experienta dupa punerea pe piata a GLURENORM, au aratat ca pot sa apara urmatoarele reactii adverse, hipoglicemia fiind cea mai frecventa dintre acestea.
Reactiile adverse au fost clasificate, in ceea ce priveste frecventa, utilizand urmatoarea conventie: Foarte frecvente (mai mici sau egale cu 1/10);
Frecvente (mai mici sau egale cu 1/100 si, mai mari de 1/10);
Mai putin frecvente (mai mici sau egale cu 1/1000 si mai mari de 1/100); Rare (mai mici sau egale cu 1/10000 si mai mare de 1/1000);
Foarte rare (mai mici de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari hematologice si limfatice
Rare: agranulocitoza, leucopenie, trombocitopenie
Tulburari metabolice si de nutritie
Frecvente: hipoglicemie
Rare: scaderea apetitului
Tulburari ale sistemului nervos
Mai putin frecvente: somnolenta, ameteala, cefalee Rare: parestezie
Tulburari oculare
Mai putin frecvente: tulburari de acomodare
Tulburari cardiace
Rare: angina pectorala, extrasistole
Tulburari vasculare
Rare: insuficienta cardiovasculara, hipotensiune arteriala
Tulburari gastro-intestinale
Rare: diaree, varsaturi, disconfort abdominal, greata,constipatie, xerostomie
Tulburari hepatobiliare
Rare: colestaza
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: eruptii cutanate tranzitorii, prurit
Rare: sindromul Stevens Johnson, reactii de fotosensibilitate, urticarie
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Rare: durere in piept, fatigabilitate
Daca manifestati orice reactii adverse, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului. Acestea includ orice reactii adverse nementionate in acest prospect. De asemenea, puteti raporta reactiile adverse direct prin intermediul sistemului national de raportareAgentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Raportand reactiile adverse, puteti contribui la furnizarea de informatii suplimentare privind siguranta acestui medicament.
Supradozaj
Supradozajul cu sulfoniluree poate produce hipoglicemie.
Simptome
Pot apare reactii hipoglicemice (chiar si prelungite) cum sunt pierderea cunostiintei, tahicardie, piele umeda, agitatie motorie si hiperreflexie, tulburari gastrice.
Tratament
Administrare imediata de glucoza pe cale intravenoasa sau orala. Sunt necesare verificarea glicemiei si, la nevoie, administrarea de glucoza.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: sulfonamide, derivati de uree cod ATC A10BB08.
GLURENORM, este un medicament hipoglicemiant derivat de sulfoniluree din generatia a doua. El are efecte pancreatice si extrapancreatice.
Mecanism de actiune
In pancreas, gliquidona stimuleaza eliberarea insulinei din celulele beta pancreatice prin potentarea cedarii de insulina glucozo-mediata.
In studii la animale, GLURENORM pare sa reduca rezistenta insulinei in ficat si tesuturile adipoase prin cresterea numarului receptorilor specifici pentru insulina si prin stimularea mecanismelor post-receptor induse de insulina.
Efecte farmacodinamice
Efectul hipoglicemiant incepe de la 60 pana la 90 de minute de la administrarea orala si atinge un maxim intre 2 si 3 ore dupa ce a fost administrat si dureaza aproximativ 8-10 ore.
Gliquidona poate fi considerata a fi o sulfoniluree cu actiune de scurta durata si, prin urmare, este potrivita la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 cu risc crescut de hipoglicemie, cum sunt varstnicii si pacientii cu insuficienta renala.
Deoarece eliminarea renala a gliquidonei este neglijabila, GLURENORM poate fi utilizat in cazul pacientilor cu insuficienta renala si cu nefropatie diabetica.
Pentru un numar limitat de pacienti cu diabet zaharat care au si afectiuni hepatice, carora li se poate indica tratamentul cu sulfoniluree, gliquidona s-a dovedit a fi un medicament eficient si sigur. A fost intarziata numai eliminarea metabolitilor inactivi metabolic.
Cu toate acestea, insuficienta hepatica grava reprezinta o contraindicatie (vezi pct. 4.3).
In timpul unui studiu clinic cu GLURENORM, cu o durata cuprinsa intre 18 si 30 luni, media greutatii corporale nu a crescut, ba chiar a scazut cu 1-2 kg. Intr-un studiu comparativ cu mai multi derivati de sulfoniluree, pacientii tratati cu GLURENORM nu au avut modificari semnificative ale greutatii corporale dupa 1 an de tratament.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrarea orala a unor doze unice de 15 si 30 mg, gliquidona este absorbita rapid si aproape complet (80-95%) la nivelul tractului gastro-intestinal, avand un maxim al concentratiei plasmatice de
0,65 µg/ml (interval: 0,12-2,14 µg/ml). Timpul mediu de atingerea a concentratiei plasmatice maxime a fost de 2,25 ore (interval: 1,25-4,75 ore).
Utilizand un model dublu compartimental, rezultatul mediu al ariei de sub curba al concentratiei functie de timp, de la zero la infinit (AUC0-∞) a gliquidonei este de 5,1 µg h/ml (interval: 1.5 - 10.1 µg h/ml). A fost raportat faptul ca nu exista diferente intre concentratiile plasmatice la diabetici si la pacienti sanatosi.
Distributie
Gliquidona se fixeaza de proteinele plasmatice in proportie mare (> 99% ). Nu sunt disponibile date din studii clinice referitoare la trecerea a gliquidonei si a metabolitilor ei prin bariera hematoencefalica sau prin placenta. Nu sunt disponibile date privind prezenta gliquidonei in laptele matern.
Metabolizare
Gliquidona este metabolizata complet in principal prin hidroxilare si demetilare in ficat. Metabolitii gliquidonei din sange nu prezinta sau prezinta o foarte mica activitate farmacologica comparativ cu medicamentul initial.
Eliminare
Gliquidona este excretata in principal ca metaboliti pe cale biliara, prin fecale. Sudii clinice cu doze de
15 mg medicament radiomarcat (14C) au demonstrat ca aproximativ 86% din radioactivitatea totala se poate regasi in materiile fecale dupa administrare orala. Indiferent de modul de administrare si de cantitatea de substanta, numai o mica proportie din gliquidona este excretata pe cale renala si poate fi regasita sub forma medicamentului metabolizat in urina (aproximativ 5% ). Chiar si in cazul administrarii repetate de gliquidona, eliminarea pe cale renala ramine la fel de scazuta.
Utilizand un model dublu compartimental, media timpului dominant de injumatatire prin eliminare (t½α) a gliquidonei este de 1,2 ore (interval: 0,4 - 3,0 ore), in timp ce media timpului final de injumatatire prin eliminare (t½β) este de aproximativ 8 ore (interval: 5.7-9.4 ore).
Proprietatile farmacocinetice la grupurile speciale de populatii:
Populatia varstnica
Caracteristicile farmacocinetice sunt in mod esential echivalente la populatia varstnica si la adultii de varsta mijlocie.
Insuficienta renala sau hepatica
S-a observat ca metabolismul gliquidonei este mentinut la pacienti cu insuficienta hepatica sau renala. Prin urmare, gliquidona poate fi utilizata in siguranta la pacienti cu boala hepatica. Pe de alta parte, tinand cont de faptul ca cea mai mare parte din medicament este excretat prin bila in fecale, nu se produce nicio acumulare a medicamentului la pacienti cu insuficienta renala. In consecinta, el poate fi administrat in siguranta la pacienti cu risc de nefropatie cronica.
Date preclinice de siguranta
Studiile privind toxicitatea dupa administrarea unei singure doze si a dozelor repetate au aratat ca toxicitatea gliquidonei este scazuta. Valorile DL50 dupa administrare orala au fost mai mari de 10 g/kg la soarece, sobolan, iepure si caine. Valorile DL50 dupa administrare intravenoasa au fost de 144 – 180 g/kg la sobolan. Studii de toxicitate privind administrarea de doze orale repetate la sobolan cu doze de pana la 200 mg/kg pe zi (supliment alimentar, 18 luni) si 1000 mg/kg pe zi (gavaj, 6 luni) nu au evidentiat niciun fel de reactii adverse semnificative. De asemenea si pentru doze administrate oral de pana la 20 mg/kg pe zi la caine timp de 18 luni nu au fost evidentiate reactii adverse semnificative.
Studii privind genotoxicitatea in vitro si in vivo (studii Ames, teste pe micronuclei din maduva osoasa de sobolan, maduva osoasa de hamster chinezesc si teste de spermatogonie) nu au aratat niciun efect mutagen sau clastogen. Gliquidona a aratat rezultate negative si in studii privind carcinogenicitatea la soarece si sobolan.
Gliquidona nu a prezentat actiune teratogena la sobolan si iepure. La iepure, s-a observat o crestere a ratei resorbtiei la doze mai mici de 50 mg/kg pe zi atribuite unei hipoglicemii permanente la femele gestante.