Gopten 2mg, 28 tablete, Abbott

Indicatii
Hipertensiune arteriala usoara sau moderata.

Disfunctie ventriculara stanga dupa infarctul de miocard.

S-a demonstrat ca trandolapril imbunatateste rata supravietuirii dupa infarctul de miocard la pacientii cu disfunctie ventriculara stanga (cu fractie de ejectie ≤35%) cu sau fara simptome de insuficienta cardiaca si/sau cu sau fara ischemie reziduala.

Tratamentul de lunga durata cu Gopten scade semnificativ rata mortalitatii generale. Scade semnificativ riscul mortii subite si aparitia insuficientei cardiace severe sau a insuficientei cardiace rezistente.

Dozaj
Doze

Adulti

Hipertensiune arteriala

Doza recomandata la pacientii adulti care nu utilizeaza diuretice, care nu au insuficienta cardiaca si care nu au insuficienta renala sau hepatica, este de 0,5 mg pana la 1 mg sau 2 mg la initierea tratamentului, administrata o data pe zi. Populatia de culoare necesita 2 mg la initierea tratamentului. Numai o mica parte a pacientilor au avut raspuns terapeutic la doza de 0,5 mg. In functie de raspunsul pacientului, doza trebuie dublata treptat, in interval de 2 pana la 4 saptamani, pana la doza zilnica maxima de 4 mg pana la 8 mg.

Doza uzuala de intretinere este de 1 mg pana la 4 mg, o data pe zi. Daca pacientul nu raspunde corespunzator la doze de 4 mg pana la 8 mg Gopten, trebuie luat in considerare tratamentul asociat cu diuretice si/sau blocante ale canalelor de calciu (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Insuficienta ventriculara stanga dupa infarctul de miocard

Tratamentul trebuie initiat cat mai repede, pana in a treia zi de la infarctul de miocard.

Tratamentul trebuie inceput cu doze de 0,5 mg pana la 1 mg, o data pe zi. Doza trebuie crescuta treptat pana la maxim 4 mg, o data pe zi. In functie de raspunsul la tratament, ca de exemplu aparitia hipotensiunii arteriale simptomatice, cresterea dozei poate fi amanata temporar.

In cazul hipotensiunii arteriale, toate medicamentele hipotensive administrate concomitent, cum sunt medicamentele vasodilatatoare, inclusiv nitratii si diureticele, trebuie sa fie evaluate cu atentie si daca este posibil, se recomanda reducerea dozelor.

Doza de Gopten trebuie redusa numai daca masurile enumerate anterior nu sunt eficiente sau nu sunt posibile.

Grupe speciale de pacienti
Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea Gopten la copii si adolescenti nu au fost inca stabilite.

Varstnici

Doza recomandata la varstnici este aceeasi cu doza pentru pacientii adulti. Nu este necesara reducerea dozei la varstnicii cu functie renala si functie hepatica normale. Se recomanda precautie in cazul varstnicilor care utilizeaza concomitent diuretice, care au insuficienta cardiaca congestiva sau insuficienta renala sau hepatica. Doza trebuie crescuta astfel incat tensiunea arteriala sa fie controlata.

Tratament diuretic anterior administrarii Gopten

La pacientii cu risc din cauza dezechilibrarii sistemului renina-angiotensina (de exemplu: pacienti cu depletie volemica si de sodiu), utilizarea diureticelor trebuie intrerupta cu 2-3 zile inainte de inceperea tratamentului cu 0,5 mg trandolapril, pentru a reduce riscul aparitiei hipotensiunii arteriale simptomatice. Daca este necesar, diureticul poate fi reintrodus mai tarziu.

Insuficienta cardiaca

La pacientii hipertensivi care au de asemenea insuficienta cardiaca, asociata sau nu cu insuficienta renala, s-a observat hipotensiune arteriala simptomatica dupa tratamentul cu inhibitori ai enzimei de

conversie a angiotensinei (ECA). La acesti pacienti, tratamentul trebuie sa inceapa cu doza de 0,5 mg pana la 1 mg Gopten o data pe zi, sub supraveghere medicala atenta.

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala usoara sau moderata (clearance-ul creatininei intre 30 mL/min si 70 mL/min) se recomanda doza uzuala pentru adulti si varstnici.

La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai putin de 30 mL/min) se recomanda inceperea tratamentului cu administrarea unei doze reduse (inceperea tratamentului cu o doza de 0,5 mg trandolapril) si apoi cresterea dozei pana la obtinerea raspunsului dorit, dar doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 2 mg trandolapril. La acesti pacienti tratamentul trebuie efectuat sub supraveghere medicala atenta.

La pacientii cu clearance-ul creatininei mai mare de 30 mL/min nu este necesara ajustarea dozei de initiere a tratamentului.

Dializa

Nu sunt disponibile pana acum date care sa arate daca trandolapril sau trandolaprilat sunt eliminate prin dializa. Oricum, este de asteptat ca prin dializa sa se elimine din sange metabolitul activ, trandolaprilat, fapt care poate sa aiba ca rezultat pierderea controlului tensiunii arteriale. De aceea, in timpul dializei este necesara monitorizarea atenta a tensiunii arteriale a pacientilor si daca este necesar, ajustarea dozei de trandolapril.

Insuficienta hepatica

La pacientii care au functie hepatica alterata sever, scaderea clearance-ului metabolic al componentelor de baza, trandolapril si metabolitul activ, trandolaprilat, are ca efect cresterea concentratiei plasmatice de trandolapril si intr-o masura mai mica a concentratiei de trandolaprilat. De aceea, tratamentul cu Gopten trebuie inceput cu doza de 0,5 mg o data pe zi sub supraveghere medicala atenta.

Contraindicatii
Gopten nu trebuie utilizat in urmatoarele cazuri:

• hipersensibilitate la trandolapril, la oricare inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei(ECA) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
• edem angioneurotic dupa utilizarea unui inhibitor ECA in antecedente;
• edem angioneurotic ereditar/idiopatic;
• al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6);

- copii;

- asocierea cu produse ce contin aliskiren la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG < 60 ml/min/1,73 m2) (vezi pct 5.1 si 4.5).

- concomitent cu terapia sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.4 si 4.5).

Atentionari
Gopten nu trebuie utilizat la pacientii cu stenoza aortica sau cu blocarea fluxului aortic. Evaluarea functiei renale

Inainte si in timpul tratamentului cu Gopten, evaluarea pacientilor trebuie sa includa controlul functiei

renale. Poate sa apara proteinurie, daca insuficienta renala este prezenta inainte de tratament, sau daca se utilizeaza doze relativ crescute.

Insuficienta renala

Pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai mic de 30 mL/min) necesita reducerea dozelor de trandolapril; trebuie sa fie monitorizata atent functia renala. In majoritatea cazurilor, functia renala nu se va altera.

La pacientii cu insuficienta renala, insuficienta cardiaca congestiva sau cu stenoza unilaterala sau bilaterala a arterei renale, la pacientii cu rinichi unic precum si dupa transplant renal, exista riscul ca functia renala sa se degradeze.

Daca este observata la timp, degradarea functiei renale este reversibila dupa intreruperea tratamentului.

La unii pacienti hipertensivi fara o afectiune renala aparent pre-existenta, atunci cand trandolapril se administreaza concomitent cu un diuretic, poate sa apara o crestere minora si de obicei tranzitorie a ureei sanguine si a creatininei plasmatice. Este necesara reducerea dozei de trandolapril si/sau intreruperea diureticului. In plus, la pacientii cu insuficienta renala, trebuie luat in considerare riscul aparitiei hiperkaliemiei si de aceea, trebuie verificat in mod regulat statusul electrolitic.

Insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica, administrarea tratamentului trebuie facuta cu precautie si sub monitorizare atenta, deoarece trandolapril este metabolizat in forma sa activa la nivelul ficatului.

Hipotensiune arteriala simptomatica

La pacientii cu hipertensiune arteriala necomplicata, rareori s-a observat hipotensiune arteriala simptomatica dupa doza initiala precum si dupa cresterea dozei de trandolapril. Acest lucru poate sa apara cu o probabilitate mai mare la pacientii care au depletie volemica si de sodiu in urma tratamentului diuretic de lunga durata, au restrictie la sare, sunt sub dializa, au diaree sau varsaturi. De aceea, la acesti pacienti trebuie intrerupt tratamentul cu diuretic si trebuie corectata depletia volemica si/sau de sare inainte de inceperea tratamentului cu trandolapril.

Un protocol similar poate fi aplicat la pacientii cu ischemie cardiaca sau cerebrovasculara la care o scadere excesiva a tensiunii arteriale poate duce la infarct miocardic sau la accident cerebrovascular.

Daca apare hipotensiunea arteriala simptomatica, pacientii trebuie asezati in pozitia culcat pe spate si daca este necesar, se administreaza perfuzie intravenoasa cu ser fiziologic. Daca se asociaza bradicardia, poate fi necesara administrarea intravenoasa de atropina. De obicei, dupa refacerea volumului sanguin si corectarea tensiunii arteriale, se poate continua tratamentul cu trandolapril.

Pacienti cu hipertensiune renovasculara

Inhibitorii ECA pot fi utilizati pana cand tratamentul curativ al hipertensiunii renovasculare este initiat sau, daca o astfel de procedura este nu este indicata. Riscul de hipotensiune arteriala severa si insuficienta renala este crescut atunci cand pacientii cu stenoza de artera renala unilaterala sau bilaterala anterioara, sunt tratati cu un inhibitor de ECA. A se avea in vedere ca diureticele pot mari riscul de hipotensiune. Degradarea functiei renale poate produce mici modificari in creatinina serica, chiar si la pacientii cu stenoza de artera renala unilaterala. Pentru acesti pacienti tratamentul trebuie initiat in spital, sub supraveghere medicala stricta, cu doze mici si cu ajustari adecvate ale dozei.

Tratamentul cu diuretice trebuie intrerupt si trebuie monitorizata functia renala si potasiul seric in timpul primelor saptamani de tratament.

Interventie chirurgicala/anestezie

La pacientii in timpul interventiei chirurgicale sau in timpul anesteziei cu medicamente care produc hipotensiune arteriala, trandolapril blocheaza formarea angiotensinei II secundar eliberarii compensatoare a reninei. Daca apare hipotensiunea arteriala si daca se considera ca acest mecanism sta la baza aparitiei hipotensiunii arteriale, aceasta se poate corecta cu tratament adecvat.

Agranulocitoza si depresie medulara

La pacientii care utilizeaza inhibitori ECA, au fost raportate agranulocitoza si depresie medulara. Se pare ca riscul de neutropenie este corelat cu doza si tipul de inhibitor ECA si este dependent de starea clinica a pacientului. Aceste afectiuni sunt mai frecvente la pacientii cu insuficienta renala, mai ales

daca au si o boala vasculara de colagen. Oricum, la pacientii cu boala vasculara de colagen (de exemplu lupus eritematos si sclerodermie) asociata mai ales cu insuficienta renala si cu un tratament asociat, in special cu corticosteroizi si chimioterapice, trebuie luata in considerare monitorizarea numarului de leucocite din sange si a proteinuriei. Aceste afectiuni sunt reversibile dupa intreruperea tratamentului cu inhibitori ECA.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea trandolapril nu a fost studiata la copii si adolescenti.

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Exista dovezi ca utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu blocantele receptorilor angiotensinei II sau aliskiren, mareste riscul de hipotensiune, hiperkalemie si de afectarea a functiei renale (incluzand insuficienta renala acuta). Nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea inhibitorilor ECA concomitent cu blocanti ai receptorilor angiotensinei II sau aliskiren (vezi pct 5.1 Proprietati farmacodinamice si 4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune).

In cazul in care administrarea asociata a acestor medicamente (blocare dubla) este considerata absolut necesara, tratamentul trebuie administrat sub supraveghere specializata, cu monitorizarea atenta a functiei renale, a achilibrului hidro-electrolitic si a tensiunii arteriale.

La pacientii cu nefropatie diabetic trebuie evitata administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu blocante ale receptorilor angiotensinei II.

Hiperkaliemie

La pacientii hipertensivi, in special la cei cu insuficienta renala s-a observat cresterea concentratiei plasmatice a potasiului.

Factorii de risc in aparitia hiperkaliemiei includ insuficienta renala, diuretice care economisesc potasiul, utilizarea concomitenta a medicamentelor pentru tratamentul hipokaliemiei, diabetului zaharat, si/sau insuficientei ventriculare stangi dupa infarctul de miocard; sau utilizarea concomitenta a altor substante active asociate cu cresteri ale concentratiei plasmatice a potasiului (de exemplu cotrimoxazol, cunoscut si ca trimetoprim/sulfametoxazol).

Edem angioneurotic

Inhibitorii ECA (cum este trandolapril) pot provoca edem angioneurotic care include edem al fetei, al extremitatilor, limbii, glotei, si/sau laringelui. S-a aratat ca inhibitorii ECA determina edem angioneurotic cu o frecventa mai mare la pacientii de rasa neagra comparativ cu ceilalti pacienti.

Pacientii tratati concomitent cu inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) pot prezenta un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.5).

De obicei, edemul angioneurotic al fetei se remite spontan. Edemul care afecteaza nu numai fata ci si glota poate pune viata in pericol din cauza riscului de obstructie a cailor respiratorii.

Edemul angioneurotic care afecteaza limba, glota sau laringele necesita administrarea imediata de 0,3 - 0,5 ml solutie de adrenalina (1:1000) subcutanat in monoterapie sau dupa caz, impreuna cu alte masuri terapeutice adecvate.

Este necesara precautie la pacientii cu antecedente de edem angioneurotic idiopatic. Gopten este contraindicat pacientilor care au avut edem angioneurotic ca reactie adversa la un inhibitor ECA (vezi pct. 4.3 Contraindicatii).

Combinatia dintre trandolapril si sacubitril/valsartan este contraindicata datorita riscului crescut de edem angioneurotic (vezi pct. 4.3).

Sacubitril/valsartan nu trebuie initiat decat dupa 36 de ore de la administrarea ultimei doze de tratament cu trandolapril.

Daca tratamentul cu sacubitril/valsartan este stopat, tratamentul cu trandolapril nu trebuie initiat decat dupa 36 de ore de la ultima doza de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 si 4.5).

Utilizarea concomitenta a altor inhibitori NEP (de exemplu, racecadotril) si inhibitorii ECA poate, de asemenea, sa creasca riscul de edem angioneurotic (vezi pct. 4.5). Prin urmare, este necesara o

evaluare atenta a raportului beneficiu-risc inainte de initierea tratamentului cu inhibitori NEP (de exemplu, racecadotril) la pacientii tratati cu trandolapril.

La pacientii care utilizeaza ECA s-a raportat, de asemenea, edem angioneurotic intestinal. De acest lucru trebuie sa se tina cont la pacientii care utilizeaza trandolapril si au dureri abdominale (insotite sau nu de greata sau varsaturi).

Pacientii cu edem angioneurotic trebuie sa intrerupa imediat tratamentul cu trandolapril si trebuie sa fie monitorizati cu regularitate pana la remiterea edemului.

Reactii anafilactice si inrudite

Desensibilizare

La pacientii la care se administreaza concomitent IECA si tratament de desensibilizare pentru veninuri animale (de exemplu: la venin de Hymenoptera), pot sa apara reactii anafilactice (in unele cazuri amenintatoare de viata).

LDL-afereza

La pacientii la care se administreaza IECA concomitent cu LDL-afereza, pot sa apara reactii anafilactice amenintatoare de viata.

Tuse

In timpul tratamentului cu un inhibitor ECA poate sa apara tuse uscata si neproductiva, tuse care dispare dupa intreruperea tratamentului.

Afectiuni ereditare

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza Lapp sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza, nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie initiat in timpul sarcinii. In cazul in care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in timpul sarcinii. In momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se incepe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Deoarece nu exista informatii disponibile privind administrarea trandolapril pe perioada alaptarii, acesta nu este recomandat; sunt indicate tratamentele alternative cu profil de siguranta mai bine stabilit pentru utilizarea in timpul alaptarii, in special atunci cand sunt alaptati nou-nascuti sau prematuri.

Medicamentul contine lactoza monohidrat.

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Interactiuni medicamentoase
Diuretice

Administrarea de trandolapril concomitent cu diuretice sau cu alte medicamente antihipertensive potenteaza efectul antihipertensiv al acestuia. Medicamentele blocante adrenergice se pot administra concomitent cu trandolapril numai sub supraveghere medicala atenta.

Administrarea diureticelor care economisesc potasiul (spironolactona, amilorid, triamteren) sau a suplimentelor care contin potasiu, creste riscul de aparitie a hiperkaliemiei, mai ales in cazul insuficientei renale, diabetului zaharat, si/sau disfunctiei ventriculare stangi datorata unui infarct miocardic. Trandolapril poate atenua pierderea de potasiu data de diureticele de tip tiazidic. Daca

totusi se recomanda utilizarea concomitenta a acestor medicamente, aceasta trebuie facuta cu precautie si trebuie monitorizata cu regularitate concentratia plasmatica a potasiului.

In studiul TRACE de evaluare a functiei cardiace la pacientii tratati cu trandolapril, randomizat, placebo-controlat, efectuat la grupuri paralele de pacienti care au suferit un infarct miocardic cu disfunctie sistolica ventriculara stanga reziduala, a fost raportata hiperpotasemia ca eveniment advers la 5% dintre subiectii carora li s-a administrat trandolapril (0,2% din cazuri relationate cu administrarea de trandolapril) si respectiv la 3% dintre subiectii din grupul de pacienti tratati cu placebo. Optzeci de subiecti (80%) din studiul respectiv au primit diuretice. Vezi sectiunea 4.

Cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol)

Pacientii tratati concomitent cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4).

Medicamente antidiabetice

Ca si in cazul tuturor inhibitorilor ECA, utilizarea concomitenta a medicamentelor antidiabetice (insulina sau medicamente hipoglicemiante orale), poate determina accentuarea efectului scaderii glicemiei, cu un risc crescut de aparitie a hipoglicemiei. Prin urmare, trebuie monitorizata atent glicemia la pacientii cu diabet zaharat care primesc concomitent tratament cu medicamente hipoglicemiante si trandolapril, mai ales la initierea tratamentului cu inhibitori de ECA sau la cresterea dozei acestora, sau la pacientii cu insuficienta renala.

La unii pacienti care primesc deja tratament diuretic, mai ales daca tratamentul a fost initiat de putin timp, la initierea tratamentului cu trandolapril scaderea tensiunii arteriale poate fi accentuata.

Se poate reduce riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale simptomatice prin oprirea diureticului cu cateva zile inainte de inceperea tratamentului cu trandolapril. Daca este necesara continuarea tratamentului diuretic, pacientul trebuie monitorizat cel putin la initierea tratamentului cu trandolapril.

Ca si in cazul tuturor medicamentelor antihipertensive, asocierea cu un medicament neuroleptic sau antidepresiv triciclic creste riscul aparitiei hipotensiunii arteriale ortostatice.

Litiu

Trandolapril poate scadea eliminarea litiului si de aceea trebuie monitorizata concentratia plasmatica a acestuia.

Inhibitori NEP:
Utilizarea concomitenta a trandolaprilului cu sacubitril/valsartan este contraindicata, deoarece inhibarea concomitenta a neprilizinei (NEP) si ECA poate creste riscul de angioedem.

Sacubitril/valsartan nu trebuie inceput decat dupa 36 de ore de la administrarea ultimei doze de tratament cu trandolapril.

Terapia cu trandolapril nu trebuie initiata decat dupa 36 de ore de la ultima doza de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Utilizarea concomitenta a altor inhibitori NEP (de exemplu, racecadotril) si trandolapril poate, de asemenea, sa creasca riscul de edem angioneurotic (vezi pct. 4.4).

Blocantele receptorilor angiotensinei II, Aliskiren

Datele disponibile din studiile clinice au demonstrat ca blocarea dubla a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA) prin utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor angiotensinei II sau aliskiren este asociata cu o frecventa mai mare de aparitie a evenimentelor adverse cum sunt hipotensiunea, hiperkaliemia si afectarea functiei renale (incluzand insuficienta renala acuta) comparativ cu utilizarea unui singur medicament ce actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3 , 4.4 si 5.1).

La pacientii tratati cu inhibitori ECA au fost raportate reactii anafilactice la membranele cu flux crescut din poliacrilonitril utilizate in hemodializa. Ca si in cazul medicamentelor antihipertensive din aceasta clasa chimica, trebuie evitata aceasta asociere atunci cand la pacientii cu dializa se prescriu inhibitori ECA.

Inhibitorii ECA potenteaza efectul hipotensor al unor anestezice inhalatorii.

Daca se utilizeaza alopurinol, medicamente citostatice sau imunosupresive, corticosteroizi sistemici sau procainamida, concomitent cu inhibitorii ECA, creste riscul de aparitie a leucopeniei.

Ca si in cazul tuturor medicamentelor antihipertensive, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv acidul acetilsalicilic utilizat in doze mai mari ca antiinflamator si pentru efectul analgezic) pot scadea efectul antihipertensiv al trandolapril. La pacientii care primesc tratament cu trandolapril, frecventa monitorizarii tensiunii arteriale trebuie sa creasca atunci cand se asociaza sau se intrerupe tratamentul cu AINS.

Antiinflamatoarele nesteroidiene, inclusiv acidul acetilsalicilic, exceptand cazul in care este utilizat in doze mici ca inhibitor al agregarii plachetare, trebuie evitate in tratament concomitent cu inhibitori ECA la pacientii cu insuficienta cardiaca.

Atunci cand medicamentele AINS s-au administrat in asociere cu inhibitorii ECA, s-a observat un efect aditiv la cresterea concentratiei plasmatice a potasiului, in timp ce functia renala poate sa scada.

Medicamentele antiacide pot determina scaderea biodisponibilitatii inhibitorilor ECA. Alcoolul etilic poate creste riscul de hipotensiune.

Medicamentele simpatomimetice pot sa scada efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. Pacientii trebuie monitorizati cu atentie.

Administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu tratamentul cu inhibitori mTOR (tinta rapamicinei la mamifere) (de exemplu temsirolimus, sirolimus, everolimus) poate creste riscul de angioedem (vezi pct 4.4).

Nu s-au observat interactiuni clinice la pacientii cu insuficienta ventriculara stanga dupa infarct de miocard atunci cand trandolapril s-a administrat in asociere cu trombolitice, aspirina,

beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, nitrati, anticoagulante sau digoxina. Nu s-a observat nicio interactiune semnificativa clinic intre trandolaprilat si cimetidina.

Rar, s-au raportat reactii de tip nitritoid (simptome incluzand eritem facial tranzitor, greata, varsaturi si hipotensiune arteriala) la pacientii care primesc terapie injectabila pe baza de aur (aurotiomalat de sodiu) si inhibitori ECA concomitent.

Grupe speciale de pacienti
Copii si adolescenti

Au fost efectuate studii privind interactiunile numai la adulti.

Sarcina
Sarcina

Utilizarea IECA nu este recomandata in primul trimestru de sarcina (vezi pct 4.4). Utilizarea IECA in al doilea si al treilea trimestru de sarcina este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 4.4).

In ciuda faptului ca dovezile epidemiologice privind riscul teratogen aparut in urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) in primul trimestru de sarcina nu au fost

concludente, o usoara crestere a riscului nu poate fi exclusa. In cazul in care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in timpul sarcinii. In momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se incepe un tratament alternativ.

Se cunoaste faptul ca tratamentul cu IECA in trimestrul al doilea si al treilea de sarcina are efecte fetotoxice la om (scaderea functiei renale, oligohidramnios, intarziere in osificarea craniului) si induce toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Daca expunerea la IECA a avut loc in al doilea trimestru de sarcina, se recomanda monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului. Nou nascutii si sugarii ale caror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizati in vederea depistarii hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 si 4.4).

Studiile la animale au aratat toxicitate asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Alaptarea

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea trandolapril in timpul alaptarii, nu se recomanda utilizarea trandolapril si este de preferat ca in aceasta perioada sa se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranta mai bine stabilite, in special in cazul alaptarii nou-nascutului sau prematurului.

Condus auto
Luand in considerare proprietatile farmacologice ale trandolapril, nu se asteapta niciun efect special asupra capacitatii de a conduce vehicule. Totusi, in unele cazuri, inhibitorii ECA pot influenta capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje mai ales la initierea tratamentului, la schimbarea tratamentului, sau daca acestia sunt utilizati in asociere cu alcoolul etilic. De aceea, nu se recomanda conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor timp de cateva ore dupa administrarea primei doze sau dupa cresterea dozei.

Reactii adverse
In urmatorul tabel sunt prezentate reactiile adverse raportate in studiile clinice de lunga durata cu trandolapril privind hipertensiunea arteriala (n=2520), in studiile clinice cu trandolapril privind perioada post infarct miocardic (n=876) si din experienta dupa punerea pe piata a medicamentului.

Reactiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme si organe, si in functie de frecventa aparitiei, folosind urmatoarea conventie: frecvente (≥1/100 si mai putin de1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de1/100), rare (≥ 1/10000 si mai putin de1/1000), foarte rare (≥1/100000 si mai putin de1/10000) si cu frecventa necunoscuta (reactii adverse raportate dupa punerea pe piata, a caror frecventa nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii, daca gravitatea poate fi evaluata.

* Indica reactii adverse specifice clasei inhibitorilor ECA.

**Hipotensiunea arteriala a fost raportata frecvent la pacientii inclusi in studiul TRACE (n = 876), cu disfunctie ventriculara stanga datorata infarctului miocardic. Cu toate acestea, este mai putin frecventa la pacienti inclusi in studiile clinice de hipertensiune arteriala (n = 2520).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptome

Simptomele supradozajului sunt hipotensiunea arteriala severa, soc, stupoare, bradicardie, tulburari electrolitice si insuficienta renala.

Tratament

Dupa ingestia unei supradoze , pacientul trebuie sa fie monitorizat cu atentie, de preferat intr-o unitate de terapie intensiva. Electrolitii din ser si creatinina serica trebuie masurate in mod frecvent .

Procedurile terapeutice depind de severitatea simptomelor. Daca ingestia este recenta, sa iau masuri care sa vizeze eliminarea trandolapril (de exemplu: varsaturi provocate, lavaj gastric, administrare de absorbante, si de sulfat de sodiu).

In caz de hipotensiune arteriala simptomatica, pacientul trebuie sa fie plasat in pozitie de soc si trebuie initiat cat se poate de repede tratament cu ser fiziologic sau cu alte forme de expansiune volemica a plasmei. Trebuie luat in considerare tranamentul cu angiotensina II. Bradicardia sau reactiile vaso- vagale severe trebuie tratate cu atropina. Trebuie luata in considerare terapia pacemaker.

Nu se cunoaste daca trandolaprilat-ul poate fi eliminat din organism prin hemodializa. Nu exista un antidot specific pentru tratamentul supradozajului cu trandolapril.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cod ATC: C09AA10.

Capsulele de Gopten contin precursorul trandolapril, un inhibitor ECA non-peptidic cu o grupare carboxil, dar fara grup sulfhidril.

Trandolapril este absorbit rapid si apoi hidrolizat nespecific in trandolaprilat, metabolitul sau activ care are o actiune de lunga durata.

Trandoprilat se leaga strans de ECA, intr-un mod saturabil.

Administrarea de trandolapril determina scaderea concentratiilor de angiotensina II, de aldosteron si de factor natriuretic atrial si cresterea activitatii plasmatice a reninei si a concentratiilor de angiotensina I. Astfel, trandolapril influenteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron care are un rol important in reglarea volumului sanguin si a tensiunii arteriale si in consecinta are efect benefic antihipertensiv.

Administrarea dozei terapeutice recomandate de trandolapril determina la pacientii hipertensivi, o scadere marcata atat a tensiunii arteriale in ortostatism, cat si a celei in clinostatism. Efectul antihipertensiv este evident dupa 1 ora, cu un varf al eficacitatii intre 8 si 12 ore, mentinandu-se cel putin 24 ore.

La om, proprietatile farmacodinamice ale trandolapril pot explica rezultatele obtinute in scaderea hipertrofiei cardiace cu imbunatatirea functiei diastolice si a elasticitatii arteriale.

In plus, la animale, s-a demonstrat scaderea hipertrofiei vasculare.

Doua studii clinice mari, randomizate si controlate, ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial) si VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes), au examinat utilizarea concomitenta a unui inhibitor ECA cu un blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET a fost un studiu desfasurat la pacienti cu istoric de afectiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare, sau de diabet zaharat tip II insotit de dovezi de deteriorare a organului. VA NEPHRON-D a fost un studiu desfasurat la pacientii cu diabet zaharat tip II si nefropatie diabetica. Aceste studii nu au indicat un beneficiu semnificativ in ceea ce priveste rezultatul in cazul afectiunilor renale si/sau cardiovasculare sau mortalitate, in timp ce a fost observat un risc marit de hiperkaliemie, deteriorare acuta a rinichilor si/sau hipotensiune comparativ cu monoterapia. Avand in vedere proprietatile farmacodinamice asemanatoare, aceste rezultate sunt de asemnea, relevante si pentru alti inhibitori ECA si blocante ale receptorilor angiotensinei II. Asadar, trebuie evitata terapia concomitenta cu inhibitori ai ECA si blocante ale receptorilor angiotensinei II, la pacientii cu nefropatie diabetica.

Studii la pacientii hipertensivi cu diabet zaharat tip II sau insuficienta renala (RFG mai mic 60 ml/min/1,73m2.)

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints) a fost un studiu adaptat pentru a testa beneficiul asocierii aliskiren terapiei standard cu un inhibitor ECA sau cu un blocant al receptorilor angiotensinei II, la pacienti cu diabet zaharat tip II si boala renala cronica, boala cardiovasculara, sau ambele. Studiul a fost terminat timpuriu din cauza riscului marit de evenimente adverse. Decesul din cauze cardiovasculare sau atacul vascular cerebral au fost mai frecvente numeric in grupul pacientilor cu aliskiren decat in grupul placebo, iar evenimentele adverse si evenimentele adverse grave, de interes (hiperkaliemie, hipotensiune si disfunctie renala) au fost raportate mai frecvent in grupul pacientilor cu aliskiren decat in grupul placebo.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrarea pe cale orala, trandolapril este foarte repede absorbit. Concentratia plasmatica maxima de trandolapril este atinsa la aproximativ 1 ora dupa administrare. Biodisponibilitatea absoluta a trandolaprilului este aproximativ 10%.

Distributie si metabolizare

Trandolapril este hidrolizat in metabolitul diacid trandolaprilat. Cantitatea de trandolaprilat formata nu este influentata de alimente. Concentratia plasmatica medie de trandolaprilat este atinsa dupa 3 – 8 ore. Biodisponibilitatea absoluta a trandolaprilatului, in urma unei doze de trandolapril, este de aproximativ 13%. Prezenta alimentelor nu influenteaza Cmax sau ASC a trandolaprilatului.

Aproximativ 80% din trandolapril se leaga de proteinele plasmatice, independent de concentratie. Volumul de distributie a trandolaprilului este de aproximativ 18 litri. Legarea trandolaprilatului este dependenta de concentratie, variind de la 65 la 1000 ng/ml pana la 94% la 0,1 ng/ml, indicand saturarea legarii pe masura cresterii concentratiei. La voluntarii sanatosi, trandolapril se elimina rapid din plasma cu un timp de injumatatire mediu de mai putin de 1 ora.

Dupa administrarea repetata de doze zilnice unice de Gopten, concentratia in faza de echilibru se atinge dupa aproximativ patru zile de la inceperea tratamentului atat la voluntarii sanatosi, cat si la pacientii hipertensivi, tineri sau varstnici. In faza de echilibru,timpul de injumatatire plasmatica al trandolaprilatului este intre 15 si 23 ore, implicand o mica fractie din doza administrata, probabil reprezinta legarea plasmatica si tisulara a ECA.

Eliminare

La om, dupa administrarea orala a medicamentului, 33% din doza marcata radioactiv a fost regasita in urina si 66% in materiile fecale.
Aproximativ 9 – 14% din doza de trandolapril administrate este excretata ca trandolaprilat in urina. O cantitate neglijabila de trandolapril este excretata nemodificata in urina (mai mic 0,5%).

Clearance-ul plasmatic total de trandolapril si trandolaprilat dupa doze de 2 mg administrate intravenos sunt de 52 litri si respectiv 7 litri pe ora.

Clearance-ul renal al trandolaprilat variaza intre 0,15 – 4 litri/ora, in functie de doza.

Grupe speciale de pacienti
Copii si adolescenti

Farmacocinetica trandolaprilului nu a fost evaluata la pacienti cu varsta sub 18 ani.

Varstnici

Farmacocinetica trandolaprilului a fost studiata la pacienti cu varsta peste 65 ani, de ambele sexe. La pacientii varstnici hipertensivi concentratia plasmatica a trandolaprilului este crescuta, dar concentratia plasmatica a trandolaprilatului si respectiv actiunea de inhibitie a ECA sunt similare cu cele de la pacientii hipertensivi tineri. Farmacocinetica trandolaprilului si a trandolaprilatului, precum si activitatea de inhibitie a ECA sunt similare la barbati si la femei, pacienti hipertensivi varstnici.

Rasa

Diferentele farmacocinetice nu au fost evaluate la diferitele rase.

Insuficienta renala

In comparatie cu subiectii normali, la pacientii cu clearance al creatininei sub 30 ml/min si la cei hemodializati, concentratiile plasmatice ale trandolaprilului si ale trandolaprilatului sunt de aproximativ 2 ori mai mari, iar clearance-ul renal este redus cu aproximativ 85%. Se recomanda ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala.

Insuficienta hepatica

Dupa administrare orala, la pacientii cu ciroza alcoolica usoara pana la moderata, concentratiile plasmatice ale trandolaprilului si trandolaprilatului au fost de noua si respectiv doua ori mai mari decat la subiectii normali, insa actiunea de inhibitie a ECA nu a fost afectata. Trebuie luate in considerare doze mai mici la pacientii cu insuficienta hepatica.

Date preclinice de siguranta
Carcinogeneza, mutageneza si scaderea fertilitatii

Studiile privind toxicitatea asupra reproducerii au aratat, la doze de 10 mg/kg si zi sau mai mari, efecte asupra dezvoltarii renale la puii de sobolan, cu o crestere a incidentei dilatarii bazinetului renal.

Intr-un studiu efectuat la iepuri privind toxicitatea asupra dezvoltarii, la doze de 0,2 mg/kg sau mai mari, si respectiv la 0,8 mg s-a observat toxicitate materna si toxicitate fetala, dar nu s-a observat teratogenitate. La maimute, s-a observat la doze de 5 mg/kg sau mai mari, toxicitatea materna (de exemplu: diaree, varsaturi, scadere a cresterii in greutate si a aportului alimentar), precum si crestere a avorturilor la doze de 125 mg/kg sau mai mari. Marja de siguranta pentru reactiile adverse raportate nu se cunoaste, prin urmare, nu poate fi exclus un risc pentru om.

Datele preclinice nu arata niciun risc special pentru om cu privire la potentialul carcinogen si mutagen.