Haloperidol 2mg/ml, 10ml, Gedeon Richter

Indicatii

Adulti:

Schizofrenie: tratamentul simptomelor si prevenirea recaderilor.

Alte psihoze: in special de tip paranoid.

Manie si hipomanie.

Tulburari psihice sau comportamentale precum agresivitate, hiperactivitate si automutilare la pacientii cu retard mental si la cei cu traume cerebrale organice.

Pe termen scurt, ca adjuvant in controlul agitatiei psihomotorii moderate pana la severe, al surescitarii si al comportamentului periculos, violent sau impulsiv.

Singultus (sughit) intractabil.

Neliniste si agitatie la varstnici.

Sindromul Gilles de la Tourette si ticuri severe.

La copii cu varsta peste 3 ani in:

Tulburari de comportament in copilarie, in special in cele asociate cu hiperactivitate si agresivitate.

Sidromul Gilles de la Tourette.

Schizofrenie cu debut in copilarie.

Dozaj

Pentru administrare orala.

20 picaturi orale, solutie contin 2 mg haloperidol.

Administrarea se face sub supraveghere medicala. Doza trebuie ajustata individual. La determinarea dozei trebuie luate in considerare varsta pacientului, severitatea simptomatologiei si raspunsul pacientului la tratamentele anterioare cu alte neuroleptice.

Trebuie administrata doza minima eficace pentru fiecare pacient.

Intreruperea tratamentului trebuie facuta treptat, in special in cazul administrarii dozelor mari.

La pacientii varstnici, debilitati sau cu reactii adverse anterioare la neuroleptice poate fi necesara administrarea unor doze mai mici de haloperidol. In aceste cazuri ca doza initiala se administreaza aproximativ jumatate din doza adultului, apoi aceasta doza se ajusteaza treptat pana la obtinerea efectului dorit.

Adulti

Psihoze si tulburari de comportament asociate

Doza initiala

Simptomatologie moderata: 1,5 – 3 mg de 2 - 3 ori pe zi.

Simptomatologie severa/rezistenta la tratament: 3 – 5 mg de 2 – 3 ori pe zi.

Aceeasi doza initiala poate fi administrata si la adolescenti, iar pacientii cu schizofrenie rezistenta pot necesita doze de pana la 30 mg pe zi.

Doza de intretinere

Dupa obtinerea unui control adecvat al simptomelor, doza trebuie scazuta treptat pana la doza minima eficace (de obicei 5 – 10 mg pe zi). Trebuie evitata scaderea brusca a dozelor.

Tratamentul agitatiei la pacientii varstnici

Doza initiala este de 1,5 – 3 mg de 2 – 3 ori pe zi, apoi doza se ajusteaza treptat, in functie de necesitate, pana la obtinerea unei doze de intretinere eficace (1,5 – 3 mg pe zi).

Sindromul Gilles de la Tourette, ticuri severe, singultus

Doza initiala este de 1,5 mg de 3 ori pe zi, apoi doza trebuie ajustata in functie de raspunsul pacientului. Ca doza de intretinere pot fi necesare 10 mg haloperidol pe zi.

Copii cu varsta sub 3 ani

Haloperidolul nu este recomandat la copii cu varsta sub 3 ani (risc crescut de reactii extrapiramidale).

Copii cu varsta peste 3 ani

Tulburari comportamentale, schizofrenie

Doza de intretinere este de 0,025 – 0,05 mg/kg si zi, in doua prize (dimineata si seara). Doza maxima admisa este de 10 mg pe zi.

Sindromul Gilles de la Tourette

La majoritatea pacientilor doza de intretinere este de pana la 10 mg pe zi.

Solutia se poate administra ca atare, diluata intr-un lichid sau cu alimente. Administrarea cu lapte sau alimente reduce reactiile adverse gastrice (nu trebuie administrat cu ceai sau cafea).

Contraindicatii

Hipersensibilitate la haloperidol sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Coma.

Deprimarea sistemului nervos central.

Boala Parkinson.

Leziuni ale ganglionilor bazali.

Tulburari cardiace semnificative clinic, prelungirea intervalului QT, aritmii cardiace. Similar altor neuroleptice, haloperidolul poate sa determine rar prelungirea intervalului QT. De aceea, administrarea haloperidolului este contraindicata pacientilor cu afectiuni cardiace semnificative clinic, cum sunt infarct miocardic acut recent, insuficienta cardiaca decompensata, aritmii tratate cu antiaritmice de clasa IA si III, prelungirea intervalului QTc, antecedente de aritmi ventriculara sau torsada varfurilor, bradicardie semnificativa clinic, bloc cardiac de gradul 2 sau 3 si hipokalemie necorectata.

Haloperidolul nu trebuie administrat in asociere cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.5).

Atentionari

La pacientii tratati cu medicamente antipsihotice, inclusiv haloperidol, s-au semnalat cazuri rare de moarte subita.

Mortalitate crescuta la pacientii varstnici cu dementa

Datele din doua studii observationale largi au aratat ca pacientii varstnici cu dementa tratati cu antipsihotice sunt supusi unui risc usor crescut de deces in comparatie cu cei care nu primesc astfel de medicamente.

Haloperidol Richter nu este autorizat pentru a fi utilizat in tratamentul tulburarilor de comportament asociate dementei.

Efecte cardiovasculare

Pe langa cazurile rare de moarte subita s-au raportat, foarte rar, cazuri de prelungire a intervalului QT si/sau aritmii ventriculare asociate utilizarii de haloperidol. Acestea pot aparea mai frecvent la pacientii predispusi si in cazul utilizarii unor doze mari.

Inainte de initierea tratamentului cu haloperidol, trebuie facuta o evaluare atenta a raportului risc- beneficiu si pacientii care prezinta factori de risc pentru afectiuni cardiace, cum sunt aritmii ventriculare, antecedente familiale de moarte subita si/sau prelungire a intervalului QT; dezechilibre electrolitice necorectate; hemoragie subarahnoidala; deprivare de alimente sau abuz de alcool trebuie atent monitorizati (monitorizarea ECG si a kaliemiei), in special in faza initiala a tratamentului pentru a obtine niveluri plasmatice constante. Riscul de prelungire a intervalului QT si/sau aritmii ventriculare poate creste in cazul dozelor mari (vezi pct. 4.8 si 4.9).

Haloperidolul trebuie administrat cu prudenta la pacientii cunoscuti ca metabolizatori lenti ai CYP2D6 si in timpul administrarii inhibitorilor izoenzimelor citocromului P450. Trebuie evitata administrarea in asociere cu alte antipsihotice (vezi pct. 4.5).

Se recomanda efectuarea ECG inainte de initierea tratamentului la toti pacientii, in special la pacientii varstnici si la pacientii cu antecedente personale sau familiale de boli cardiace. Necesitatea monitorizarii ECG in timpul tratamentului (de exemplu la escaladarea dozei) trebuie stabilita pentru fiecare individ. Doza trebuie scazuta daca in timpul tratamentului apare prelungirea intervalului QT si tratamentul cu haloperidol trebuie intrerupt daca intervalul QTc depaseste 500 milisecunde.

Se recomanda monitorizarea periodica a electrolitilor, in special la pacientii carora li se administreaza diuretice sau in cazul existentei concomitente a altor afectiuni.

In studiile clinice randomizate, placebo-controlate s-a observat o crestere de aproximativ 3 ori a riscului de evenimente adverse cerebrovasculare asociata cu utilizarea unor antipsihotice atipice la pacientii cu dementa. Mecanismul acestei cresteri a riscului nu este cunoscuta. Nu poate fi exclusa existenta unui risc crescut asociat altor antipsihotice la alte populatii de pacienti. Haloperidolul se administreaza cu prudenta la pacientii cu risc crescut pentru accidente vasculare cerebrale.

Sindromul neuroleptic malign

Similar altor medicamente antipsihotice, haloperidolul a fost asociat cu aparitia sindromului neuroleptic malign: un raspuns idiosincrazic rar, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculara generalizata, instabilitate vegetativa, stare de constienta alterata. Frecvent, hipertermia este un semn precoce al sindromului.

Tratamentul antipsihotic trebuie intrerupt imediat si trebuie luate masuri de sustinere a functiilor vitale si monitorizare atenta.

Dischinezia tardiva

Similar altor antipsihotice, diskinezia tardiva poate aparea la unii pacienti care au primit tratament pe termen lung sau dupa intreruperea tratamentului. Sindromul se caracterizeaza, in principal, prin miscari involuntare ritmice ale limbii, fetei, gurii sau maxilarului. La unii pacienti manifestarile pot fi permanente. Sindromul poate fi mascat la reinitierea tratamentului, cand doza este crescuta sau cand se trece la alt antipshihotic. Tratamentul trebuie intrerupt cat mai curand posibil.

Simptome extrapiramidale

Similar altor neuroleptice pot aparea simptome extrapiramidale, de exemplu tremor, rigiditate, hipersalivatie, bradichinezie, acatizie, distonie acuta.

Medicamentele antiparkinsoniene de tip anticolinergic pot fi prescrise dupa necesitati, dar nu trebuie prescrise de rutina ca o masura preventiva. Daca este necesara administrarea in asociere a medicatiei antiparkinsoniene, acesta trebuie continuata dupa intreruperea tratamentului cu haloperidol, daca excretia medicamentului antiparkinsonian este mai rapida decat cea a haloperidolului, pentru a evita aparitia sau agravarea simptomelor extrapiramidale.

Medicul trebuie sa aiba in vedere posibilitatea cresterii tensiunii intraoculare atunci cand haloperidolul se administreaza concomitent cu medicamente anticolinergice, inclusiv medicamente antiparkinsoniene.

Convulsii

S-au semnalat cazuri de convulsii declansate de haloperidol. Se recomanda precautie in cazul pacientilor cu epilepsie si in situatii care predispun la convulsii (de exemplu sindrom de abstinenta alcoolica si leziuni cerebrale), deoarece poate sa scada pragul convulsivant.

Efecte hepato-biliare

Se recomanda prudenta la pacientii cu afectiuni hepatice, deoarece haloperidolul se metabolizeaza in ficat. S-au raportat izolat valori anormale ale testelor functiilor hepatice sau cazuri de hepatita, cel mai frecvent colestatica. In cursul tratamentului cronic se recomanda monitorizarea functiei hepatice.

Efecte endocrine

La pacientii cu hipertiroidie tratamentul antipsihotic trebuie utilizat cu deosebita prudenta si trebuie insotit intotdeauna de un tratament care sa asigure statusul de eutiroidie.

Efectele hormonale ale medicamentelor antipsihotice includ hiperprolactinemie, care poate determina galactoree, ginecomastie, oligo- si amenoree. Foarte rar, au fost raportate cazuri de hipoglicemie si sindrom al secretiei inadecvate de ADH (SIADH).

Tromboembolism venos

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV), asociate administrarii cu medicamente antipsihotice. Deoarece pacientii tratati cu antipsihotice prezinta adesea factori de risc pentru TEV, inaintea si in timpul tratamentului cu haloperidol trebuie identificati toti factorii de risc pentru TEV si trebuie luate masuri preventive.

Consideratii suplimentare

In schizofrenie raspunsul la tratamentul antipsihotic poate fi intarziat. De asemenea, recurenta simptomelor dupa intreruperea tratamentului cu haloperidol poate sa devina aparenta numai dupa saptamani sau luni. Foarte rar, dupa intreruperea brusca a dozelor mari de medicamente antipsihotice, s-au semnalat simptome acute de sevraj, care includ greata, varsaturi si insomnie. Este posibila recaderea, de aceea se recomanda intreruperea treptata a tratamentului.

Similar tuturor agentilor antipsihotici, haloperidolul nu trebuie utilizat in monoterapie in cazurile unor tulburari complexe de psihoza cu depresie, daca predomina depresia. In aceste cazuri se recomanda asocierea haloperidolului cu antidepresive.

Se recomanda precautie la pacientii cu insuficienta renala si feocromocitom.

Deoarece contine p-hidroxibenzoati, Haloperidol-Richter poate provoca reactii alergice, chiar intarziate.

Interactiuni

Administrarea haloperidolului in asociere cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate creste riscul de aritmie ventriculara, inclusiv torsada varfurilor. De aceea, utilizarea concomitenta a acestor medicamente este contraindicata (vezi pct. 4.3).

Astfel de medicamente includ unele antiaritmice: cele de clasa IA (chinidina, disopiramida si procainamida) si de clasa III (amiodarona, sotalol, dofetilida si bretiliu), unele medicamente antimicrobiene (sparfloxacina, moxifloxacina, eritromicina IV), antidepresivele triciclice (de exemplu amitriptilina), unele antidepresive tetraciclice (de exemplu maprotilina), alte neuroleptice (de exemplu fenotiazine, pimozida, sertindol), unele antihistaminice (de exemplu terfenadina), cisaprida, si unele antimalarice, cum ar fi chinina si meflochina. Aceasta lista nu este completa.

Administrarea haloperidolului in asociere cu medicamente care determina dezechilibru electrolitic poate creste riscul aritmiei ventriculare si, de aceea nu este recomandata (vezi pct. 4.4). Diureticele, in special cele care determina hipokaliemie, trebuie evitate, dar, daca totusi este necesar, se prefera diureticele care economisesc potasiu.

Haloperidolul este metabolizat pe mai multe cai, inclusiv prin glucuronidare si metabolizare prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450 (CYP3A4 sau CYP2D6). Inhibarea metabolizarii pe aceste cai de catre alte medicamente sau o scadere a activitatii enzimatice a CYP2D6 poate sa determine concentratii crescute ale haloperidolului si risc crescut de evenimente adverse, inclusiv prelungirea intervalului QT. In studii farmacocinetice, s-au raportat cresteri usoare sau moderate ale concentratiei haloperidolului, in cazul administrarii concomitente cu medicamente considerate substrat al izoenzimelor CYP3A4 sau CYP2D6 sau cu medicamente inhibitoare ale acestor izoenzime, cum sunt itraconazol, buspirona, venlafaxina, alprazolam, fluvoxamina, chinina, fluoxetina, sertralina, clorpromazina si prometazina. La administrarea haloperidolului in asociere cu o combinatie de inhibitori metabolici, si anume ketoconazol (400 mg pe zi) si paroxetina (20 mg pe zi), au fost observate cresteri ai intervalului QTc si simptome extrapiramidale. Poate fi necesara scaderea dozei de haloperidol.

Efectele altor medicamente asupra haloperidolului

Asocierea haloperidolului cu tratamente de lunga durata cu medicamente inductoare enzimatice (cum sunt carbamazepina, fenobarbital si rifampicina), determina scaderea semnificativa a concentratiilor plasmatice ale haloperidolului. Din acest motiv, daca este necesar, in timpul tratamentului in asociere dozele de haloperidol trebuie ajustate. Dupa intreruperea administrarii acestor inductoare enzimatice, poate fi necesara reducerea dozelor de haloperidol.

Valproatul de sodiu, care inhiba glucuronidarea, nu afecteaza concentratiile plasmatice ale haloperidolului.

Efectele haloperidolului asupra altor medicamente

Similar tuturor neurolepticelor, haloperidolul potenteaza deprimarea sistemului nervos central (SNC) produsa de alte deprimante nervos centrale: alcool etilic, hipnotice, sedative sau analgezice opioide. In cazul asocierii cu metildopa s-a raportat efect marcat asupra SNC.

Haloperidolul poate antagoniza actiunea adrenalinei si a altor agenti simpatomimetici si poate inversa actiunea antihipertensiva a blocantilor adrenergici, precum guanetidina.

Haloperidolul poate reduce efectele antiparkinsoniene ale levodopa.

Haloperidolul, fiind un inhibitor al CYP2D6, inhiba metabolizarea antidepresivelor triciclice crescand astfel concentratiile plasmatice ale acestor medicamente.

Alte forme de interactiune

Rar, in cazul administrarii in asociere a haloperidolului cu litiu, s-a raportat un sindrom de tip encefalopatic. Este inca neclar daca aceste cazuri reprezinta o entitate clinica distincta sau daca sunt, de fapt, cazuri de sindrom neuroleptic malign si/sau neurotoxicitate a litiului. Semnele acestui sindrom includ confuzie, dezorientare, cefalee, tulburari de echilibru si somnolenta. Un raport despre aparitia unor tulburari EEG asimptomatice, asociate utilizarii concomitente de haloperidol si litiu, a sugerat necesitatea monitorizarii EEG in timpul tratamentului combinat. In cazul utilizarii concomitente cu litiu, haloperidolul trebuie utilizat in doza minima eficienta si nivelurile de litiu trebuie monitorizate si mentinute sub 1 mmol/l. Daca apar simptome ale sindromului encefalopatic, tratamentul trebuie intrerupt imediat.

A fost raportata antagonizarea efectului anticoagulant al fenindionei de catre haloperidol.

Poate fi nevoie de cresterea dozelor de anticonvulsivante din cauza scaderii pragului convulsivant.

Sarcina

Siguranta administrarii haloperidolului in timpul sarcinii nu a fost stabilita. In unele studii la animale au fost evidentiate efecte daunatoare. In urma expunerii fetale la haloperidol au fost raportate malformatii congenitale pentru care nu poate fi exclusa o relatie cauzala cu haloperidol. La nou- nascutii expusi la haloperidol in timpul ultimului trimestru de sarcina au fost observate simptome extrapiramidale reversibile. Haloperidolul poate fi utilizat in timpul sarcinii doar daca beneficiile anticipate justifica potentialele riscuri asupra fatului, iar doza administrata trebuie sa fie cat mai mica si durata tratamentului cat mai scurta.

Haloperidolul se excreta in laptele matern. La sugari au aparut cazuri izolate de simptome extrapiramidale. Daca utilizarea haloperidolului este absolut necesara, trebuie intrerupta alaptarea.

Condus auto

Haloperidolul poate sa determine intr-o anumita masura sedare si scaderea vigilentei, mai ales in cazul utilizarii dozelor mari si la initierea tratamentului. Aceste efecte pot fi potentate de alcool si alte deprimante ale SNC. Pacientii trebuie sfatuiti ca in timpul tratamentului sa nu participe la activitati care necesita vigilenta, cum ar fi conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor, pana cand nu se cunoaste sensibilitatea lor individuala la tratament.

Reactii adverse

Datele prezentate mai jos acopera toate formularile de haloperidol, inclusiv cea cu decanoat de haloperidol.

Siguranta administrarii haloperidolului a fost evaluata la 284 pacienti tratati cu haloperidol care au participat la 3 studii placebo-controlate, si la 1295 pacienti tratati cu haloperidol care au participat la 16 studii clinice dublu-orb controlate cu comparator activ. Siguranta administrarii decanoatului de haloperidol a fost evaluata la 410 pacienti care au participat la 3 studii clinice comparative (un studiu comparand haloperidolul cu flufenazina si doua studii comparand decanoatul cu forma orala), 9 studii deschise si un studiu doza-raspuns. Pe baza rezultatelor acestor studii reactiile adverse cel mai frecvent raportate (incidenta exprimata in procente) sunt: tulburari extrapiramidale (34), insomnie (19), agitatie (15), hiperchinezie (13), cefalee (12), tulburari psihotice (9), depresie (8), scaderea greutatii corporale (8), hipotensiune ortostatica (7) si somnolenta (5).

Urmatoarele reactii adverse au fost observate in cursul studiilor clinice si al supravegherii post- marketing. In tabelul de mai jos sunt incluse si reactiile adverse mentionate anterior. Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal cu 1/10), frecvente (mai mult sau egal cu 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult sau egal cu 1/1000 si mai putin de 1/100), rare (mai mult sau egal cu 1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Informatii suplimentare

Au fost raportate tulburari cardiace cum sunt prelungirea intervalului QT, torsada varfurilor, aritmie ventriculara (inclusiv fibrilatie ventriculara si tahicardie ventriculara) si stop cardiac. Aceste reactii apar cel mai frecvent la doze mari si la pacientii predispusi.

Au fost raportate cazuri de necroliza epidermica toxica si sindrom Stevens-Johnson. Incidenta reala a acestor cazuri nu este cunoscuta.

Au fost raportate cu frecventa necunoscuta cazuri de tromboembolism venos, incluzand cazuri de embolie pulmonara si tromboza venoasa profunda asociate cu administrarea medicamentelor antipsihotice.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj

Simptome

In general, manifestarile supradozajului cu haloperidol reprezinta o exagerare a efectelor sale farmacologice. Cele mai importante sunt: tulburari extrapiramidale severe, hipotensiune arteriala si indiferenta psihica cu tranzitie catre somn. Trebuie luat in considerare riscul aritmiilor ventriculare, posibil asociate cu prelungirea intervalului QT. Pacientul poate intra in coma cu deprimare respiratorie si hipotensiune arteriala, care poate fi atat de grava incat sa produca o stare asemanatoare socului.

Paradoxal, este mai posibil sa apara hipertensiune arteriala decat hipotensiune arteriala. De asemenea, pot sa apara convulsii.

Tratament

Nu exista antidot specific pentru haloperidol. Daca este necesar, trebuie asigurata o cale respiratorie libera si mentinuta cu ajutorul ventilatiei mecanice. Tinand cont de raportarile izolate de aritmie, se recomanda in mod special monitorizarea ECG. Hipotensiunea arteriala si colapsul circulator trebuie contracarate prin expansiunea volumului plasmatic si prin alte masuri adecvate. Adrenalina nu trebuie utilizata. Pacientul trebuie monitorizat cu atentie timp de 24 de ore sau mai mult, fiind necesare mentinerea temperaturii corporale si un aport adecvat de lichide.

In cazul unor reactii extrapiramidale severe, trebuie administrata o medicatie antiparkinsoniana corespunzatoare.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antipsihotice, derivati de butirofenona, codul ATC: N05AD01.

Haloperidolul actioneaza ca un antagonist al receptorilor dopaminergici centrali. Prezinta si o activitate anticolinergica si se leaga de receptorii opioizi. Actioneaza, de asemenea, pe receptorii dopaminergici periferici.

Haloperidolul este un antipsihotic activ cu potenta mare. Actiunile farmacodinamice sunt atribuite in principal blocarii receptorilor dopaminergici la nivelul sistemelor dopaminergice din creier.

Ca o consecinta directa a efectului de blocare a dopaminei, la nivelul central, haloperidolul are atat actiune incisiva asupra ideilor delirante si halucinatiilor (probabil datorita interactiunilor la nivelul tesutului mezocortical si limbic), cat si actiune pe ganglionii bazali (corpi nigrostriati). Haloperidolul determina sedare psihomotorie moderata, care explica efectul sau favorabil in manie si alte stari agitationale (vezi pct. 4.1).

Actiunea pe ganglionii bazali sta la baza efectelor motorii extrapiramidale (distonie, acatizie, parkinsonism), tulburarile motorii fiind relativ frecvente si intense. Actiunile antidopaminergice periferice explica efectul sau antiemetic (pe calea zonei chemoreceptoare), relaxarea sfincterului gastrointestinal si cresterea prolactinei (prin inhibarea activitatii factorului inhibitor al prolactinei (PIF

– dopamina) la nivelul adenohipofizei.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Haloperidolul se absoarbe rapid. Concentratiile plasmatice maxime ale haloperidolului se realizeaza in 2 - 6 ore de la administrarea orala. Biodisponibilitatea dupa administrarea orala este de circa 38 – 86% (in medie 58%). Raspunsul terapeutic se obtine la concentratii plasmatice de haloperidol intre 4µg/l si 20 – 25 µg/1.

Distributie

Haloperidolul se distribuie rapid in tesuturile extravasculare, mai ales in ficat si tesut adipos. Se leaga de proteine plasmatice in proportie de 92%. La starea de echilibru, volumul aparent de distributie (Vd) este de 7,9 ±2,5 l/kg. Haloperidolul traverseaza usor bariera hematoencefalica.

Metabolizare si eliminare

Epurarea se face prin metabolizare, cu formare de metaboliti inactivi. Timpul de injumatatire mediu este de aproximativ 20 ore (12 - 38 ore). Excretia se face prin scaun (60%) si urina (40%).

Aproximativ 1% din doza administrata se excreta sub forma nemodificata prin urina.

S-a observat o variabilitate interindividuala mare, dar o variabilitate individuala mica a concentratiilor plasmatice si a majoritatii parametrilor farmacocinetici ai haloperidolului. Ca si in cazul altor medicamente care sunt metabolizate in ficat, aceasta variabilitate poate fi explicata partial prin activitatea caii metabolice de oxidare / reducere reversibile din ficat. Alte cai metabolice includ N- dezalchilarea oxidativa si glucuronoconjugarea.

Date preclinice de siguranta
Toxicitate acuta

Datele din tabelul 1 indica un interval larg de siguranta, intre valorile DL50 din studiile de toxicitate acuta la animale si dozele recomandate la om. De exemplu, in cazul administrarii orale DL50 cele mai mici (la soarece 71 mg / kg) si cele mai mari (la sobolan 128 mg / kg) sunt de 237 si respectiv 427 de ori mai mari decat doza maxima zilnica orala recomandata unui adult cu greutate corporala medie (0,3 mg / kg).

Tabelul 1

Toxicitate cronica

In urma administrarii haloperidolului timp de 12 luni pe cale orala la sobolan, s-au observat modificari degenerative la nivelul sistemului nervos.

Toxicitate asupra functiei de reproducere si dezvoltarii

Toxicitatea asupra functiei de reproducere s-a evaluat in urma administrarii haloperidolului la soarece, sobolan si caine. Administrat in doze cuprinse intre 0,5 si 9 mg / kg, pe diferite cai s-au observat avort, scaderea numarului de pui, malformatii congenitale si tulburari de comportament.

Genotoxicitate, carcinogenitate

Studiile in vitro nu au pus in evidenta efecte mutagene si carcinogene ale haloperidolului.