Indicatii
Tratamentul simptomatic complementar al diareei acute la sugari (cu varsta de peste 3 luni) si la copii, administrat impreuna cu saruri de rehidratare orala. Daca se initiaza tratamentul etiologic al diareei acute, racecadotril poate fi administrat concomitent.
Dozaj
Hidrasec se administreaza pe cale orala, in asociere cu rehidratarea orala (vezi pct. 4.4).
Doza recomandata se stabileste in functie de greutatea corporala: 1,5 mg / kg per administrare, cu o administrare initiala, urmata de 3 administrari in cursul zilei, la intervale de timp regulate.
Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 7 zile.
Nu exista studii clinice privind administrarea la sugarii cu varsta mai mica de 3 luni.
Tratamentul trebuie continuat pana la aparitia a doua scaune normale. Nu este recomandat tratamentul pe termen lung cu racecadotril.
Grupe speciale de pacienti
Nu exista studii clinice la sugari sau copii cu insuficienta renala sau hepatica (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Pulberea se poate amesteca cu alimente, se poate dizolva intr-un pahar cu o cantitate mica de apa (de exemplu, o lingurita de apa), se va amesteca bine si se va administra imediat.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Atentionari
Administrarea de Hidrasec nu modifica regimurile obisnuite de rehidratare. Rehidratarea este foarte importanta pentru tratamentul diareei acute la copii.
Nevoia de rehidratare si calea de administrare trebuie adaptate in functie de varsta si greutatea pacientului si in functie de starea si severitatea bolii diareice, in special in cazul diareei grave sau prelungite, insotita de varsaturi sau lipsa poftei de mancare. De asemenea, este important ca alimentatia obisnuita (incluzand alaptarea) sa nu fie intrerupta si sa fie asigurata administrarea unor cantitati adecvate de lichide.
In caz de diaree grava sau prelungita asociata cu varsaturi semnificative sau lipsa apetitului alimentar, trebuie luata in considerare rehidratarea intravenoasa.
Prezenta unor scaune cu sange sau purulente si febra pot indica prezenta unor bacterii invazive care cauzeaza diaree sau prezenta altor boli severe, fiind necesar tratament etiologic (de exemplu, antibioterapie) sau investigatii suplimentare. Prin urmare, in aceste conditii, nu se recomanda administrarea de racecadotril. Racecadotril poate fi administrat concomitent cu antibiotice, ca tratament complementar, in cazul diareei acute cu etiologie bacteriana.
Deoarece exista date clinice insuficiente, tratamentul cu racecadotril in diareea cauzata de administrarea de antibiotice si in diareea cronica nu este recomandat.
La pacientii cu diabet zaharat, trebuie luat in considerare faptul ca fiecare plic contine zahar 2,899 g.
Hidrasec contine zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau deficit de sucraza-izomaltaza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
In cazul in care cantitatea de zahar (sursa de glucoza si fructoza) prezenta in doza zilnica de Hidrasec depaseste 5 g pe zi, aceasta cantitate trebuie luata in considerare pentru aportul zilnic de zahar.
Medicamentul nu trebuie administrat la sugari cu varsta sub 3 luni, deoarece nu sunt disponibile studii clinice la aceasta grupa de populatie.
Medicamentul nu trebuie administrat la copii cu insuficienta renala sau hepatica, indiferent de gradul de severitate, datorita absentei informatiilor la aceste categorii speciale de populatie.
Medicamentul nu trebuie administrat in caz de varsaturi prelungite sau necontrolate din cauza posibilitatii reducerii biodisponibilitatii.
Interactiuni
Pana in prezent, la om, nu au fost raportate interactiuni cu alte medicamente.
La om, tratamentul cu racecadotril in asociere cu loperamid sau nifuroxazida nu modifica profilul cinetic al racecadotril.
Sarcina
Nu este cazul. Hidrasec se administreaza numai la sugari si copii.
Condus auto
Nu este cazul.
Reactii adverse
Hidrasec poate produce reactii alergice grave precum angioedemul. Persoana care administreaza medicamentul copilului trebuie instruita sa opreasca administrarea Hidrasec si sa se prezinte de urgenta la medic daca copilul prezinta semne de angioedem.
Frecventa reactiilor adverse este definita utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente mai mult de 1/10), frecvente (mai mult de 1/100 pana la mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult de 1/1,000 pana la mai putin de 1/100), rare (mai mult de 1/10,000 pana la mai putin de 1/1,000), foarte rare (mai putin de 1/10,000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate la administrarea de racecadotril:
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: eruptie cutanata tranzitorie, eritem cutanat.
Cu frecventa necunoscuta: eritem polimorf, glosita, edem facial, edem al buzelor, edem palpebral, angioedem, urticarie, eritem nodos, eruptii cutanate papulare, prurigo, prurit, eruptie toxica cutanata.
Infectii si infestari
Mai putin frecvente: amigdalita.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Nu s-au raportat cazuri de supradozaj.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Alte antidiareice. Codul ATC: A07XA04.
Racecadotril este un precursor ce trebuie hidrolizat in metabolitul sau activ tiorfan, care este un inhibitor al enkefalinazei, o peptidaza a membranei celulare localizata in diferite tesuturi, in special in epiteliul intestinului subtire. Aceasta enzima contribuie atat la hidroliza peptidelor exogene, cat si la degradarea peptidelor endogene precum enkefalinele. Prin urmare, racecadotril protejeaza enkefalinele endogene care sunt active din punct de vedere fiziologic la nivelul tractului digestiv, prelungind efectul antisecretor al acestora.
Racecadotril prezinta o activitate antisecretorie intestinala pura. Reduce hipersecretia intestinala de apa si electroliti indusa de toxina holerica sau de inflamatie, fara a influenta activitatea secretorie bazala. Racecadotril are actiune antidiareica rapida, fara a modifica durata tranzitului intestinal.
Doua studii clinice efectuate la copii, arata ca racecadotril a redus scaunele cantitativ cu 40% si respectiv cu 46% in primele 48 de ore de la administrare. De asemenea, a fost observata o reducere semnificativa in durata diareei si a nevoii de rehidratare.
O meta-analiza individuala a datelor pacientilor (efectuata in cadrul a 9 studii clinice randomizate cu racecadotril versus placebo, suplimentar solutiilor de rehidratare orala) a colectat date individuale pentru 1384 de pacienti, baieti si fete cu sindrom de diaree acuta, cu grade de severitate diferite, tratati in spital sau in ambulator. Media de varsta a pacientilor inclusi in studiu a fost de 12 luni (intervalul de varsta intre 6 si 39 de luni). Un total de 714 pacienti din cei inclusi au avut varsta mai mica de 1 an iar alti 670 de pacienti au avut varsta mai mare de 1 an. Greutatea medie a variat de la 7,4 kg la 12,2 kg pe perioada desfasurarii studiului. Durata medie a sindromului diareic la pacientii inclusi in studiu a fost 2,81 zile pentru placebo si 1,75 de zile pentru racecadotril. Proportia pacientilor recuperati a fost mai mare in grupurile tratate cu racecadotril comparativ cu placebo [Rata de Hazard (RH): 2,04; 95%II: 1,85 pana la 2,32; p mai putin de 0,001; Rata de regresie conform analizei Cox]. Rezultatele au fost foarte similare pentru sugari (mai putin de 1 an) (RH: 2,01; 95%II: 1,71 pana la 2,36; p mai putin de 0,001) si copii mici (mai mult de 1 an) (RH: 2,16; 95%II: 1,83 pana la 2,57; p mai putin de 0,001). Pentru pacientii inclusi in studiu, tratati in spital (n=637 pacienti), raportul mediu al emisiei scaunelor cu racecadotril/placebo a fost de 0,59 (95%II: 0,51 to 0,74); p mai putin de 0,001). Pentru pacientii tratati in ambulator (n = 695 pacienti), rata numarului mediu de scaune diareice cu racecadotril/placebo a fost de 0,63 (95%II: 0,47 to 0,85; p mai putin de 0.001).
Racecadotril nu produce distensie abdominala. Pe parcursul dezvoltarii clinice, racecadotril a produs constipatie secundara intr-un ritm comparabil cu placebo.
In cazul administrarii pe cale orala, activitatea racecadotril este localizata la nivel periferic, fara efecte la nivelul sistemului nervos central.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Racecadotril, administrat pe cale orala este rapid absorbit. Activitatea inhibitorie asupra enkefalinazei plasmatice apare dupa 30 de minute de la administrare.
Biodisponibilitatea racecadotril nu este modificata de alimentatie, dar activitatea maxima este intarziata cu aproximativ 1,5 ore.
Distributie
Dupa administrarea unei doze de racecadotril marcat radioactiv cu 14C, expunerea la carbon radioactiv in plasma a fost cu mai multe ordine de marime mai mare decat in celulele sanguine si de 3 ori mai mare decat in intregul volum sanguin. Asadar, racecadotril nu s-a legat de celulele sangvine intr-o proportie semnificativa. Distributia carbonului radioactiv in alte tesuturi ale corpului a fost moderata, fapt indicat si de volumul mediu aparent de distributie in plasma de 66,4 kg.
90 % din metabolitul activ al racecadotril, tiorfan = (RS)-N-(1-oxo-2-(mercaptometil)-3-fenilpropil) glicina, se leaga de proteinele plasmatice, in principal de albumina. Proprietatile farmacocinetice ale racecadotril nu sunt modificate ca urmare a administrarii repetate sau a administrarii la pacientii varstnici.
Durata si amploarea efectului racecadotril sunt doza-dependente.
La copii, activitatea inhibitorie maxima a enkefalinazei plasmatice este atinsa la aproximativ 2 ore de la administrarea unei doze de 1,5 mg/kg si corespunde unei inhibitii de 90%. La adulti, activitatea inhibitorie maxima a enkefalinazei plasmatice este atinsa la aproximativ 2 ore de la administrarea unei doze de 100 mg si corespunde unei inhibitii de 75%.
Durata activitatii inhibitorii asupra enkefalinazei plasmatice este de aproximativ 8 ore.
Metabolizare
Timpul de injumatatire biologica a racecadotril, masurat ca activitate inhibitorie asupra enkefalinazei plasmatice, este de aproximativ 3 ore.
Racecadotril este rapid hidrolizat in metabolitul activ tiorfan, care este la randul sau transformat in metaboliti inactivi.
Administrarea repetata de racecadotril nu determina acumularea acestuia in organism.
Datele din studiile in vitro au evidentiat ca racecadotril/tiorfan si cei patru metaboliti principali inactivi nu au efect inhibitor enzimatic marcant asupra izoformelor citocromului P-450, 3A4, 2D6, 2C9, 1A2 si 2C19 astfel incat sa prezinte relevanta clinica.
Datele din studiile in vitro au evidentiat ca racecadotril/tiorfan si cei patru metaboliti principali inactivi nu au efect inductor enzimatic asupra izoformelor citocromului P-450 (familia A3, 2A6, 2B6, 2C9/2C19, familia 1A, 2E1) si asupra enzimelor de conjugare UGT (UDP-glucuroniltransferaze) astfel incat sa prezinte relevanta clinica.
Racecadotril nu modifica legarea de proteine a substantelor active puternic legate de proteine, precum tolbutamida, warfarina, acidul niflumic, digoxina sau fenitoina.
La pacientii cu insuficienta hepatica [ciroza, clasa B conform clasificarii Child-Pugh], profilul cinetic al metabolitului activ al racecadotril a demonstrat Tmax si T½ similare si Cmax (-65%) si ASC (- 29%) scazute fata de subiectii sanatosi.
La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei 11-39 ml/min), profilul cinetic al metabolitului activ al racecadotril a demonstrat Cmax scazut (-49%) si ASC (16%) si T½ crescute, in comparatie cu voluntarii sanatosi (clearance-ul creatininei mai mult de 70 ml/min).
La copii si adolescenti, farmacocinetica este similara cu cea a adultilor, atingandu-se concentratia maxima la 2 ore si 30 de minute dupa administrare. Nu exista acumulatri in organism dupa administrarea mai multor doze, la interval de 8 ore, timp de 7 zile.
Eliminare
Racecadotril este eliminat sub forma de metaboliti activi si inactivi. Eliminarea se face in principal pe care renala si intr-o mai mica masura prin fecale. Calea pulmonara este nesemnificativa.
Date preclinice de siguranta
Expunerea la tratament a maimutelor adulte, pe o perioada lunga de timp, cu doze de 500 mg/kg si zi a avut ca rezultat infectii generalizate si scaderea raspunsului anticorpilor la vaccinare dar nu au fost raportate infectii sau supresia sistemului imunitar la doze de 120 mg/kg si zi. Nu se cunoaste relevanta clinica a acestei constatari. Racecadotril nu s-a dovedit imunotoxic la soareci cand a fost administrat pentru o perioada de cel mult o luna.
Studii de toxicitate efectuate la maimute si la caini, desfasurate pe o perioada de 4 saptamani, relevanta pentru durata tratamentului la subiecti umani, nu evidentiaza niciun efect toxic la doze de pana la 1250 mg/kg si zi si respectiv 200 mg/kg si zi.
Efectele preclinice (de exemplu, anemie severa, cel mai probabil aplastica, diureza crescuta, cetonurie, diaree) au fost observate numai in cazul unor expuneri considerate a fi suficient de mari fata de expunerea maxima la om. Nu se cunoaste relevanta clinica a acestei constatari.
La testele standard in vitro si in vivo, nu au fost observate efecte mutagenice sau clastogenice ale racecadotril.
Studiile de toxicitate asupra evolutiei si functiei de reproducere nu au evidentiat efecte speciale ale racecadotril.
Intr-un studiu de toxicitate efectuat la sobolanii tineri nu s-a evidentiat nici un efect semnificativ al racecadotril cu o doza de pana la 160 mg/kg si zi, care este de 35 de ori mai mare decat doza administrata la copii si adolescenti (de exemplu: 4,5 mg/kg si zi).
Racecadotril nu prezinta un potential genotoxic relevant din punct de vedere clinic. Studiile la animale nu au demonstrat efecte teratogene.