Indicatii
Afectiuni endocrine: insuficienta corticosuprarenaliana primara sau secundara, in asociere cu mineralocorticoizi.
Afectiuni reumatismale: ca tratament adjuvant de scurta durata in episoadele acute pana cand se poate trece la administrarea orala.
Boli de colagen: in perioada de exacerbare a lupusului eritematos si a nefropatiei lupice.
Pentru inducerea diurezei sau remisia proteinuriei in sindromul nefrotic, fara uremie, tipul idiopatic sau din cadrul lupusului eritematos sistemic.
Afectiuni dermatologice: forme severe ale sindromului Stevens-Johnson.
Afectiuni alergice: astm bronsic, stare de rau astmatic, dermatita de contact, boala serului, febra fanului, reactii de hipersensibilitate la medicamente, angioedem.
Afectiuni gastro-intestinale: colita ulceroasa si boala Crohn.
Afectiuni hematologice: anemie hemolitica autoimuna, purpura trombocitopenica idiopatica la adulti (numai in administrare intravenoasa, administrarea intramusculara fiind contraindicata), trombocitopenie secundara la adulti.
Afectiuni neurologice: episoade acute ale sclerozei multiple.
Dozaj
Calea si modul de administrare
Hydrocortisone poate fi administrat prin injectare intravenoasa (calea de administrare preferata pentru situatiile de urgenta), prin injectare intramusculara sau prin perfuzie intravenoasa.
Administrarea intravenoasa se recomanda pentru tratamentul urgentelor; dupa depasirea fazei critice se recomanda administrarea unui glucocorticoid cu durata mai lunga de actiune sau trecerea la administrarea orala.
Dozajul variaza in functie de gravitatea afectiunii.Pentru a reduce la minimum reactiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru perioade cat mai scurte.
Doza uzuala
Adulti si adolescenti cu varsta peste 12 ani si cu greutate corporala ≥ 50 kg
Doza initiala recomandata poate varia 100 mg si 200 mg hidrocortizon (1-2 flacoane Hydrocortisone succinat sodic Eipico).
Doza initiala se administreaza in 1-10 min; aceasta doza se poate repeta la intervale de 2, 4 sau 6 ore, in functie de raspunsul terapeutic si de starea clinica a pacientului.
Adolescenti: 100 mg la interval de 6-8 ore, administrata prin injectare lenta sau perfuzie intravenoasa.
Copii cu varsta cuprinsa intre 3 si 12 ani si greutatea corporala < 50 kg
La copii, doza poate ajunge la 5 mg/kg, in functie de severitatea bolii; se administreaza in 1-10 min; doza la doza se poate repeta la 2, 4 sau 6 ore, in functie de raspunsul pacientului la tratament si de stare clinica.
Solventul contine alcool benzilic. Poate provoca reactii toxice si anafilactoide la sugari si copii cu varsta sub 3 ani.
Pacienti varstnici
Pentru pacientii varstnici recomandarile de dozaj sunt aceleasi ca pentru adulti.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la hidrocortizon sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct.6.1. Micoze sistemice.
Copii cu varsta sub 3 ani (contine alcool benzilic).
Atentionari
Prescrierea glucocorticoizilor trebuie facuta cu atentie, sub control medical, evitand tratamentul de lunga durata cu doze mari.
Glucocorticoizii administrati timp indelungat, in doze mari, deprima axul hipotalamo-hipofizo- corticosuprarenalian, cu fenomene de hipocorticism endogen si dependenta de tratamentul hormonal.
Intreruperea brusca a administrarii poate determina exacerbarea simptomelor bolii tratate, chiar fenomene de insuficienta suprarenala. Pentru a evita aparitia insuficientei corticosuprarenale este necesara indicarea cu discernamant a medicatiei cortizonice si evitarea tratamentului de lunga durata cu doze mari.
Pentru evitarea fenomenelor de hipocorticism endogen, intreruperea tratamentului cortizonic se va face prin scaderea treptata a dozelor. Pacientii cariora li se administreaza glucocorticoizi trebuie avertizati asupra necesitatii cresterii dozei zilnice in situatii de stres, de exemplu, in caz de interventii chirurgicale, traumatisme, infectii etc.
Datorita efectului imunosupresiv, glucocorticoizii favorizeaza dezvoltarea infectiilor – infectiile bacteriene localizate se pot generaliza, tuberculoza poate fi reactivata, micozele locale pot deveni sistemice, virozele (in special herpesul ocular, zona zoster si varicela) se pot exacerba, unele parazitoze se agraveaza. Semnele evolutive de infectie pot fi mascate. Daca apare o infectie in timpul tratamentului cortizonic, este obligatorie instituirea tratamentului antiinfectios specific. Pacientii fara antecedente de infectie cu virus varicelo-zosterian, carora li se administreaza tratament cortizonic si care sunt expusi la aceste infectii trebuie imunizati pasiv cu imunoglobuline specifice. Nu trebuie administrate vaccinuri cu germeni vii pacientilor carora li se administreaza glucocorticoizi; raspunsul la alte tipuri de vaccinuri poate fi diminuat.
Glucocorticoizii pot fi utili in cazuri selectionate de infectii (actionand prin cresterea capacitatii organismului de a face fata situatiei de criza si/sau prin efectul antiinflamator). Pot beneficia de glucocorticoizi infectiile grave insotite de soc, formele grave de tuberculoza, encefalitele virale acute.
Tratamentul cortizonic se efectueaza obligatoriu sub protectie cu chimioterapice antimicrobiene adecvate.
Administrarea hidrocortizonului in tuberculoza activa trebuie limitata formelor fulminante sau diseminate, in asociere cu tuberculostaticele adecvate. La pacientii cu tuberculoza latenta sau hiperreactivitate tuberculinica se impune urmarirea atenta a pacientului pentru a nu se produce o reactivare a bolii.
Corticoterapia se va administra cu prudenta in urmatoarele afectiuni in care retentia hidrosalina poate fi daunatoare: insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, epilepsie. In timpul tratamentului se recomanda regim hiposodat.
Doze mari si tratamentul de lunga durata cu glucocorticoizi pot determina hipokaliemie.
Ulcerul gastroduodenal activ reprezinta o contraindicatie relativa a corticoterapiei; daca administrarea glucocorticoizilor este indispensabila, se recomanda asocierea cu inhibitori ai secretiei gastrice acide si evitarea tratamentuluide lunga durata. In caz de ulcer in antecedente, administrarea glucocorticizilor necesita multa prudenta si supraveghere medicala atenta.
Glucocorticoizii favorizeaza dezvoltarea osteoporozei; femeile in perioada postmenopauza reprezinta grupa de risc.
Glucocorticoizii pot provoca fenomene de excitatie centrala, chiar fenomene psihotice.Prescrierea la pacienti cu antecedente psihotice este justificata numai in situatii de exceptie, tinand seama de posibilitatea decompensarii afectiunii psihice.
Glucocorticoizii au efect hiperglicemiant. Administrarea persoanele cu antecedente heredo-colaterale de diabet zaharat impune prudenta. Cand administrarea de glucocorticoizi este necesara la pacientii cu diabet zaharat, tratamentului antidiabetic trebuie reevaluat, pentru mentinerea glicemiei sub control.
De asemenea, este necesara prudenta la pacienti cu glaucom, antecedente de tuberculoza, antecedente de miopatie cortizonica, insuficienta hepatica sau ciroza, insuficienta renala, interventii chirurgicale cu anastomoze intestinale recente, predispozitie la tromboflebite, rectocolita ulcero-hemoragica (risc de perforatie), diverticulita, miastenia gravis, hipotiroidie.
La copii, glucocorticoizii inhiba maturarea osoasa si pot intarzia cresterea. Acest efect poate fi micsorat prin evitarea tratamentului indelungat, cu doze mari.
Solventul contine alcool benzilic si administrarea sa poate fi asociata cu manifestari toxice in cazul copiilor nascuti prematur (sindromul "gasping").
La varstnici, reactiile adverse comune pot avea consecinte importante: osteoporoza, hipertensiune arteriala, hipokaliemie, diabet zaharat, susceptibilitatea la infectii si atrofie cutanata.
Medicamentul contine alcool benzilic 18 mg/flacon. Nu trebuie administrat la prematuri sau nou- nascuti.
Poate provoca reactii toxice si anafilactoide la sugari si copii sub 3 ani.
Sportivii trebuie atentionati ca hidrocortizonul si alti glucocorticoizi sistemici pot determina o reactie pozitiva la testele antidoping.
Interactiuni
Acidul acetilsalicilic (si alti salicilati): risc crescut de aparitie a hemoragiilor gastro-intestinale si a ulceratiilor in asociere cu hidrocortizon.
Medicamentele inductoare ale enzimelor hepatice, cum sunt rifampicina, rifabutina, anticonvulsivante (carbamazepina, fenobarbital, fenitoina, primidona), aminoglutetimiaa scad concentratia plasmatica si eficacitatea glucocorticoizilor prin cresterea metabolizarii hepatice a acestora.
Medicamente care inhiba enzima 3A4 a citocromului P450, cum ar fi cimetidina, eritromicina, ketoconazolul, itraconazolul, diltiazemul si mibefradilul, pot scadea viteza de metabolizare a glucocorticoizilor si, prin urmare, creste concentratia serica.
Insulina, clorhidratul de metformina, sulfamide antidiabetice: cresterea glicemiei uneori asociata cu cetoza (scaderea tolerantei la glucoza de catre glucocorticoizi).
Antihipertensive: eficacitatea acestora poate fi scazuta de efectul de retentie hidrosalina al glucocorticoizilor.
Glucocorticoizii scad eficacitatea anticolinesterazicelor in miastenia gravis.
Glicozide tonicardace: risc de toxicitate daca apare hipokaliemie determinata de glucocorticoizi.
Diuretice: glucocorticoizii antagonizeaza efectul diuretic al acetazolamidei, diureticelor de ansa si diureticelor de tip tiazidic si cresc riscul de hipokaliemie.
Antagonisti hormonali: aminoglutetimida accelereaza metabolismul glucocorticoizilor (efect redus).
Anticoagulante: risc hemoragic crescut in cazul asocierii cu glucocorticoizi in doze mari sau in tratament prelungit.
Au fost raportate convulsii la administrarea concomitenta cu ciclosporina. Este posibil ca reactiile adverse aparute la administrarea fiecaruia dintre medicamente sa apara cu frecventa mai mare, deoarece administrarea concomitenta determina inhibarea reciproca a metabolizarii.
Sarcina
Nu au fost efectuate studi adecvate la animale care sa demonstreze potentialul carcinogen si mutagen al glucocorticoizilor.
Steroizii pot creste sau descreste motilitatea si numarul spermatozoizilor la anumiti pacienti.
Sarcina
Glucocorticoizii traverseaza bariera feto-placentara. Deoarece la om nu exista studii adecvate privind efectul glucocorticoizilor asupra functiei de reproducere, administrarea in timpul sarcinii si alaptarii se face numai dupa evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potential la fat.
Corticoterapia de lunga durata in timpul sarcinii poate intarzia cresterea fatului. Dozele mari administrate la gravide pot provoca, exceptional, insuficienta corticosuprarenala la nou-nascut.
Alaptarea
Copiii nascuti din mame carora li s-au administrat doze mari de glucocorticoizi in timpul sarcinii trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor de insuficienta corticosuprarenaliana.
Condus auto
Hidrocortizonul nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Uzual, tratamentul cu Hydrocortisone este de scurta durata. Totusi, similar tratamentului cu alti cortecosteroizi, mai ales in cazul administrarii de doze mari, este posibila aparitia unor reactii adverse.
Efectele secundare sunt dependente de doza, durata tratamentului, varsta, sex si prezenta patologiei asociate.
In timpul tratamentului cu Hydrocortisone s-au observat urmatoarele reactii adverse care se remit spontan sau dupa intreruperea tratamentului.
Reactiile adverse sunt clasificate dupa cum urmeaza:
Foarte frecvente (mai putin 1/10), Frecvente (mai putin 1/100 si mai putin 1/10),
Mai putin frecvente (mai putin de 1/1000 si mai mult de 1/100), Rare (mai putin 1/10000, mai mult 1/1000),
Foarte rare (mai putin 1/10000), incluzand cazuri izolate.
In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Reactii adverse asociate cu administrarea parenterala:
Frecvente: reactii anafilactoide (de exemplu, atrofie cutanata si subcutanata, abcese sterile, edem laringian si urticarie);
Rare: bronhospasm, hipo- sau hiperpigmentatie
Tulburari ale sistemului imunitar
Foarte frecvente:cresterea susceptibilitatii la infectii si a severitatii acestora cu mascarea semnelor si simptomelor clinice, aparitiei infectiilor oportuniste, reactivarea tuberculozei latente, reactie diminuata la testele cutanate.
Rare: reactii anafilactoide (de exemplu bronhospasm).
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: intarziere in vindecarii plagilor, petesii, echimoze, vergeturi, hiperhidroza, teleangiectazii, acnee.
Tulburari psihice
Foarte frecvente: euforie, dependenta psihica, tulburari ale dispozitiei, depresie, tulburari ale personalitatii, insomnie, convulsii, psihoza, agravarea schizofreniei.
Tulburari ale sistemului nervos
Rare: cresterea presiunii intracraniene cu edem papilar la copii, a fost raportata dupa intreruperea tratamentului cu hidrocortizon.
Tulburari gastro-intestinale
Rare: dispepsie, ulcer peptic cu perforatie si hemoragie, distensie abdominala, ulceratie esofagiana, candidoza esofagiana, pancreatita acuta, perforatie intestinala.
Tulburari hepatobiliare
Frecvente: cresteri ale valorilor serice ale transaminazelor si fosfatazei alcaline; aceste modificari sunt, de obicei minore si reversibile dupa intreruperea tratamentului.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Mai putin frecvente: miopatie proximala, osteoporoza, fracturi vertebrale si ale oaselor lungi, rupturi ale tendoanelor, necroza aseptica, slabiciune musculara.
Tulburari metabolice si de nutritie
Foarte frecvente: retentie hidrosalina, hipokaliemie, alcaloza hipokaliemica.
Tulburari cardiace
Rare: hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca congestiva la pacienti susceptibili.
Tulburari endocrine
Mai putin frecvente: supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, intarzierea cresterii la copii si adolescenti, tulburari ale ciclului menstrual sau amenoree, facies cushingoid, hirsutism, crestere in greutate, scaderea tolerantei la glucoza cu cresterea necesarului de medicamente antidiabetice orale, dezechilibru in homeostazia azotului si calciului, cresterea apetitului alimentar.
Tulburari oculare
Rare: cresterea presiunii intraoculare, glaucom, edem papilar, cataracta cu posibilitatea afectarii nervului optic, subtierea corneei si sclerei, exacerbarea bolilor oculare de etiologie fungica sau virala.
Alte tulburari
Leucocitoza, reactii de hipersensibilizare incusiv anafilaxie,trombembolism, greata, stare generala de rau,.
Fenomene care apar la intreruperea tratamentului
Reducerea rapida a dozei administrate dupa un tratament prelungit poate duce la insuficienta corticosuprarenala acuta, hipotensiune arteriala si moarte. Aceste fenomene apar, de obicei, in cazurile in care este indicata terapie continua, de lunga durata. Pot aparea, de asemenea, febra, mialgii, artralgii, rinita, conjunctivita, noduli cutanati durerosi si pruriginosi, scadere in greutate.
Supradozaj
Nu exista manifestari clinice ale supradozajului acut.. Hidrocortizonul este dializabil.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB09.
Este un hormon glucocorticoid cu activitate antiinflamatorie importanta; are efect slab mineralocorticoid. Hidrocortizonul este asociat cu o activitate mineralocorticoida acceptabila din punct de vedere practic, deoarece este administrat pe termen scurt sau ca tratament de substitutie in cazul insuficientei corticosuprarenaliene acute. Astfel, efectele asociate cu actiunea mineralocorticoida a glucocorticoizilor si anume: retentia de sodiu, depletia de potasiu si cresterea tensiunii arteriale au o incidenta si o intensitate mai scazuta.
Mecanismul de actiune
Glucocorticoizii difuzeaza prin membrana celulara si formeaza complexe cu receptorii citoplasmatici specifici. Aceste complexe intra in nucleul celular, se leaga de ADN (cromatina) si stimuleaza transcriptia ARN mesager si sinteza proteica consecutiva a diferitelor enzime care se pare ca sunt responsabile de efectele sistemice ale glococorticoizilor.
Atat dupa administrarea locala cat si sistemica, corticosteroizii manifesta actiuni antialergice, antiinflamatorii si antireumatice.
Sub influenta glucocorticoizilor reactiile inflamatorii scad in intensitate. Este limitata exudarea si migrarea leucocitelor. Tonusul vascular se restabileste si diminua edemul mucoasei. De asemenea, se normalizeaza morfologia epiteliului mucoasei.
Proprietati farmacocinetice
Proprietatile farmacocinetice ale hidrocortizonului sunt date de cele patru grupari hidroxil. Actiunea farmacologica maxima se obtine in 3-4 ore de la administrare.
Absorbtie
Studiul proprietatilor farmacocinetice ale hidrocortizonului au aratat ca medicamentul se absoarbe bine de la locul administrarii intramusculare. Actiunea farmacologica maxima se obtine in 3-4 ore de la administrare. Studiile facute la om au aratat ca medicamentul are un volum de distributie de 99,5 - 148 l pentru un individ cu greutate medie. Medicamentul ramane in plasma cam 1,5-5 ore (Dollery – 1991) sau 144-240 min (Evaluarea medicamentelor AMA -1983).
Metabolizare
Metabolizarea se face hepatic.
Eliminare
Derivatii hidroxilati rezultati prin metabolizre se elimina prin urina, in parte sub forma conjugata (cu acidul sulfuric sau glicuronic) sau sub forma neconjugata. Eliminarea dozei administrate este aproape completa in decurs de 12 ore. Pentru mentinerea unei concentratii serice mari si constante este necesar ca administrarea sa se faca la intervale de 4-6 ore.
Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile.