Indapamid 1.5m, 30 comprimate, Labormed

Indicatii:

Impamid SR este indicat la adulti pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.

Dozaj:

Doza zilnica recomandata este de un comprimat cu eliberare prelungita, administrat preferabil dimineata, inghitit intreg, cu un pahar cu apa, fara a fi mestecat.

La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creste.

Insuficienta renala (vezi pct. 4.3 si 4.4):

In caz de insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

Tiazidele si diureticele inrudite au eficacitate maxima numai cand functia renala este normala sau doar usor modificata.

Varstnici (vezi pct. 4.4):

La pacientii varstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate in functie de varsta, greutate si sex. Pacientii varstnici pot fi tratati cu Impamid SR in cazul in care functia renala este normala sau doar usor modificata.

Insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3 si 4.4):

In caz de insuficienta hepatica severa, tratamentul este contraindicat.

Copii si adolescenti

Impamid SR nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti, din cauza lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.

Mod de administrare Pentru administrare orala.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la substanta activa, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Insuficienta renala severa.

Encefalopatie hepatica sau insuficienta hepatica severa.

Hipokaliemie.

Atentionari:

Atentionari speciale

In caz de insuficienta hepatica, diureticele inrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatica (vezi pct. 4.8), in special in caz de dezechilibru electrolitic. Daca aceasta apare, administrarea diureticului trebuie intrerupta imediat.

Fotosensibilitate

Au fost raportate cazuri de aparitie a reactiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice sau cu substante inrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Daca apar reactii de fotosensibilitate in timpul tratamentului, acesta trebuie oprit. Daca este absolut necesara reluarea tratamentului cu indapamida, se recomanda protejarea zonelor expuse la soare sau la radiatiile UVA.

Excipienti

Acest medicament contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Precautii speciale pentru utilizare

Echilibrul hidro-electrolitic

Natremie

Natremia trebuie masurata inaintea inceperii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinte foarte grave.

Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabila de deshidratare si hipotensiune ortostatica. Pierderea concomitenta de ioni de clor poate determina o alcaloza metabolica compensatorie secundara. Incidenta si severitatea acestui efect este mica.

Scaderea concentratiei plasmatice de sodiu poate fi initial asimptomatica si, de aceea, este esentiala monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventa in cazul pacientilor varstnici si pacientilor cu ciroza hepatica (vezi pct. 4.8 si 4.9).

Kaliemie

Depletia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice si inrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (mai mic decat 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe populationale cu risc crescut, adica pacientii varstnici, subnutriti si/sau tratati cu mai multe medicamente, pacientii cu ciroza hepatica cu edeme si ascita, pacientii cu boli coronariene si cei cu insuficienta cardiaca. In aceste cazuri, hipokaliemia creste toxicitatea cardiaca a digitalicelor si riscul de aparitie a aritmiilor.

De asemenea, pacientii care prezinta pe electrocardiograma (ECG) prelungirea intervalului QT, congenitala sau iatrogena, prezinta risc de aparitie a hipokaliemiei. Hipokaliemia, precum si

bradicardia, sunt factori predispozanti pentru debutul unor aritmii severe, in special ventriculare, de tipul torsadei varfurilor, cu potential letal.

In toate cazurile de mai sus este necesara o monitorizare mai frecventa a concentratiei plasmatice de potasiu. Primul control al concentratiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat in prima saptamana dupa inceperea tratamentului.

In caz de hipokaliemie, se recomanda corectarea acesteia.

Calcemie

Diureticele tiazidice si cele inrudite pot scadea excretia urinara de calciu si pot determina o crestere usoara si tranzitorie a concentratiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia manifesta poate fi determinata de un hiperparatiroidism preexistent, nediagnosticat.

Tratamentul trebuie intrerupt inainte de investigarea functiei paratiroidiene.

Glicemie

La pacientii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanta majora, in special in prezenta hipokaliemiei.

Acid uric

La pacientii cu hiperuricemie, poate creste frecventa crizelor de guta.

Functie renala si diuretice

Diureticele tiazidice si inrudite au eficacitate maxima numai cand functia renala este normala sau doar usor modificata (creatininemia sub 25 mg/l, si anume 220 µmol/l pentru un adult). La pacientii varstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate in functie de varsta, greutate si sex.

Hipovolemia, secundara eliminarii de apa si sodiu indusa de initierea tratamentului diuretic, determina scaderea filtrarii glomerulare. Aceasta poate duce la cresteri ale concentratiilor plasmatice de uree si creatinina. Aceasta insuficienta renala functionala tranzitorie nu are nicio consecinta la pacientii cu functie renala normala, dar poate agrava o insuficienta renala preexistenta.

Efuziune coroidiana, miopie acuta si glaucom secundar acut cu unghi inchis

Sulfonamidele sau derivatele de sulfonamida pot provoca o reactie idiosincratica ce duce la efuziune coroidiana cu defect de camp vizual, miopie tranzitorie si glaucom acut cu unghi inchis. Simptomele includ debut acut al scaderii acuitatii vizuale sau durere oculara si apar, de obicei, intr-un interval de ore pana la saptamani de la initierea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi inchis netratat poate duce la pierderea permanenta a vederii. Tratamentul primar consta in intreruperea administrarii medicamentului cat mai curand posibil. Daca presiunea intraoculara ramane necontrolata, poate fi necesar sa se ia in considerare tratamentul medical sau chirugical prompt. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi inchis pot include antecedente de alergie la sulfonamide sau peniciline.

Sportivi

Este necesara prudenta la sportivi, deoarece acest medicament contine o substanta activa care poate determina pozitivarea testelor anti-doping.

Interactiuni
Administrari concomitente nerecomandate

Litiu

Administrarea concomitenta a indapamidei cu litiu determina cresterea concentratiei plasmatice de litiu, cu semne de supradozaj, similar unui regim desodat (scade excretia urinara de litiu). Cu toate acestea, daca este necesara utilizarea unui diuretic, se recomanda monitorizarea atenta a litemiei si ajustarea dozelor.

Diuretice care pot determina hipokaliemie

Nu este recomandata administrarea concomitenta de indapamida cu alte diuretice care pot determina hipokaliemie (bumetanida, furosemid, piretanida, tiazide si xipamida).

Administrari concomitente care necesita precautii la utilizare

Medicamente care pot determina torsada varfurilor:

antiaritmice din clasa Ia (chinidina, hidrochinidina, disopiramida);

antiaritmice din clasa III (amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida);

unele antipsihotice:

fenotiazine (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina);

benzamide (amisulprida, sulpirida, sultoprida, tiaprida);

butirofenone (droperidol, haloperidol);

alte medicamente: bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina administrata i.v., halofantrina, mizolastina, pentamidina, sparfloxacina, moxifloxacina, vincamina administrata i.v.

Administrarea concomitenta induce risc crescut de aritmie ventriculara, in special torsada varfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Se monitorizeaza si se corecteaza hipokaliemia, daca este necesar, inainte de a initia astfel de administrari concomitente. Se recomanda monitorizarea clinica a electrolitilor plasmatici si a ECG. In prezenta hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determina torsada varfurilor.

AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid acetilsalicilic (mai mare sau egal 3 g/zi)

Posibila reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. La pacientii deshidratati, exista riscul de producere a insuficientei renale acute (scade filtrarea glomerulara). Se recomanda hidratarea pacientului; se monitorizeaza functia renala la inceputul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)

Risc de hipotensiune arteriala aparuta brusc si/sau insuficienta renala acuta cand tratamentul cu inhibitor al ECA este initiat in prezenta unei depletii de sodiu preexistente (in special la pacientii cu stenoza de artera renala).

In cazul pacientilor cu hipertensiune arteriala, cand tratamentul cu diuretice administrat anterior a determinat depletie de sodiu, este necesara:

fie intreruperea administrarii diureticului cu 3 zile inaintea initierii tratamentului cu inhibitor al ECA si, daca este necesar, reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;

fie administrarea initiala de doze mici de inhibitor al ECA si apoi cresterea treptata a dozei.

In cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca congestiva, tratamentul trebuie initiat cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual dupa o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant administrat concomitent.

In toate cazurile, se recomanda monitorizarea functiei renale (creatinina plasmatica) in cursul primelor saptamani de tratament concomitent cu un inhibitor al ECA.

Alte substante care pot determina hipokaliemie: amfotericina B (administrare i.v.), gluco- si mineralocorticoizi (administrate sistemic), tetracosactida, laxative care stimuleaza peristaltismul Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomanda monitorizarea kaliemiei si corectarea acesteia, daca este necesar. Aceste masuri se iau in considerare in special in cazul tratamentului cu digitalice administrat concomitent. Daca este necesar, se pot administra concomitent laxative care nu influenteaza peristaltismul.

Baclofen

Crestere a efectului antihipertensiv.

Pacientul trebuie hidratat; se monitorizeaza functia renala la inceputul tratamentului.

Digitalice

Hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicelor.

Se recomanda monitorizarea potasemiei, a ECG si, daca este necesar, ajustarea tratamentului.

Alopurinol

Administrarea concomitenta cu indapamida poate creste incidenta reactiilor de hipersensibilitate la alopurinol.

Administrari concomitente care trebuie luate in considerare

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren)

Chiar daca asocierile sunt utile din punct de vedere rational la anumiti pacienti, poate aparea totusi hipokaliemie sau hiperkaliemie (in special la pacientii cu insuficienta renala sau diabet zaharat).

Kaliemia si ECG trebuie monitorizate si, daca este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Metformina

Risc crescut de acidoza lactica determinata de metformina, din cauza unei posibile insuficiente renale functionale asociate cu utilizarea diureticelor si, in special, cu a diureticelor de ansa. Nu trebuie administrata concomitent metformina atunci cand creatininemia depaseste 15 mg/l (135 µmol/l) la barbati si 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

Substante de contrast iodate

In cazul prezentei deshidratarii determinate de diuretice, creste riscul de insuficienta renala acuta, in special cand sunt administrate doze mari de substanta de contrast iodata.

Inaintea administrarii substantei de contrast iodate se recomanda rehidratarea pacientului.

Antidepresive similare imipraminei, neuroleptice

Efect antihipertensiv si risc crescut de hipotensiune arteriala ortostatica (efect aditiv).

Calciu (saruri de calciu)

Risc de hipercalcemie determinat de scaderea eliminarii urinare de calciu.

Ciclosporina, tacrolimus

Risc de crestere a creatininemiei, fara alta modificare a concentratiei plasmatice de ciclosporina, chiar si in absenta depletiei de apa/sodiu.

Corticosteroizi, tetracosactida (administrare sistemica)

Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retentie de apa/sodiu indusa de corticosteroizi).

Sarcina

Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai putin de 300 de rezultate obtinute din sarcini). Expunerea prelungita la diuretice tiazidice in timpul trimestrului al treilea de sarcina poate reduce volumul plasmatic matern si fluxul sanguin

utero-placentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentara si intarziere a cresterii.

Studiile la animale nu au evidentiat efecte toxice daunatoare directe sau indirecte asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca masura de precautie, este de preferat sa se evite utilizarea indapamidei in timpul sarcinii.

Alaptarea

Exista informatii insuficiente cu privire la excretia indapamidei/metabolitilor acesteia in laptele uman. Indapamida este strans inrudita cu diureticele tiazidice care au fost asociate, in cazul administrarii in timpul alaptarii, cu reducerea sau chiar supresia lactatiei. Poate sa apara hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide si hipokaliemie.

Nu se poate exclude un risc pentru nou-nascuti/sugari. Indapamida nu trebuie utilizata in timpul alaptarii.

Fertilitatea

Studiile privind toxicitatea asupra functiei de reproducere nu au evidentiat niciun efect asupra fertilitatii la femelele si masculii de sobolan (vezi pct. 5.3).

Condus auto

Impamid SR nu afecteaza vigilenta, dar pot exista reactii individuale legate de scaderea tensiunii arteriale, in special la inceputul tratamentului sau in cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv. In acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata.

Reactii adverse

Rezumatul profilului de siguranta

Reactiile adverse raportate cel mai frecvent sunt reactiile de hipersensibilitate, in special dermatologice, la pacientii cu predispozitie la reactii alergice si astmatice si la eruptii maculopapulare.

In timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentratia plasmatica a potasiului mai mic decat 3,4 mmol/l) a fost observata la 10% dintre pacienti si o concentratie plasmatica a potasiului  mai mic decat 3,2 mmol/l a fost observata la 4% dintre pacienti, dupa 4 pana la 6 saptamani de tratament. Dupa 12 saptamani de tratament scaderea medie a concentratiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.

Majoritatea reactiilor adverse de tipul manifestarilor clinice sau modificari ale valorilor parametrilor de laborator sunt dependente de doza.

Rezumatul reactiilor adverse in format tabelar

Urmatoarele reactii adverse au fost observate in timpul tratamentului cu indapamida si clasificate in functie de frecventa, dupa cum urmeaza: foarte frecvente (mai mare sau egal 1/10), frecvente (mai mare sau egal 1/100 si  mai mic decat 1/10), mai putin frecvente (mai mare sau egal 1/1000 si mai mic decat 1/100), rare (mai mare sau egal 1/10000 si  mai mic decat 1/1000), foarte rare ( mai mic decat 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Supradozaj
Simptomatologie

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de pana la 40 mg, adica de 27 ori mai mari decat doza terapeutica recomandata.

Semnele intoxicatiei acute se manifesta prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie si hipokaliemie). Clinic, pot surveni greata, varsaturi, hipotensiune arteriala, crampe musculare, vertij, somnolenta, confuzie, poliurie sau oligurie, posibil pana la anurie (prin hipovolemie).

Abordare terapeutica

Masurile terapeutice imediate constau in eliminarea rapida a substantei(lor) ingerate prin lavaj gastric si/sau administrarea de carbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitica intr-un centru specializat.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC: C03BA11.

Indapamida este un derivat sulfonamidic, cu un inel indolic, inrudita farmacologic cu diureticele tiazidice, care actioneaza prin inhibarea reabsorbtiei sodiului in segmentul cortical de dilutie.

Indapamida creste excretia urinara de sodiu si clor si, in mai mica masura, excretia de potasiu si magneziu, crescand in acest fel diureza si exercitand o actiune antihipertensiva.

Studiile de faza II si III cu indapamida administrata in monoterapie au demonstrat un efect antihipertensiv cu durata de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mica.

Activitatea antihipertensiva a indapamidei este legata de imbunatatirea compliantei arteriale si de reducerea rezistentei arteriolare si periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculara stanga.

Dupa o anumita doza diureticele tiazidice si inrudite prezinta un efect terapeutic in platou, in timp ce incidenta reactiilor adverse continua sa creasca. Daca tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescuta.

De asemenea, s-a aratat ca la pacientii cu hipertensiune arteriala, tratamentul pe termen scurt, mediu si lung cu indapamida:

nu interfera cu metabolismul lipidic: trigliceride, LDL-colesterol si HDL-colesterol,

nu interfera cu metabolismul glucidic, nici macar la pacientii diabetici hipertensivi.

Proprietati farmacocinetice

Impamid SR se prezinta sub o forma farmaceutica cu eliberare prelungita, bazata pe o matrice in care este dispersata substanta activa, astfel incat sa permita eliberarea sustinuta a indapamidei.

Absorbtie

Cantitatea de indapamida eliberata este absorbita rapid si in totalitate la nivelul tractului gastro- intestinal. Alimentele cresc usor viteza de absorbtie, dar nu influenteaza cantitatea de medicament absorbita. Concentratia plasmatica maxima dupa administrare in doza unica se atinge la aproximativ 12 ore de la ingestie, administrarea repetata limitand variatiile concentratiilor plasmatice intre 2 prize. Exista variabilitate intra-individuala.

Distributie

Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore). Concentratia plasmatica la starea de echilibru este atinsa dupa 7 zile.

Administrarea repetata nu determina acumularea medicamentului.

Metabolizare, eliminare

Eliminarea este in principal urinara (70% din doza) si prin materiile fecale (22%), sub forma de metaboliti inactivi.

Pacienti cu grad mare de risc

La pacientii cu insuficienta renala parametrii farmacocinetici nu sunt modificati.

Date preclinice de siguranta
Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 - 8000 ori mai mari decat doza terapeutica) au evidentiat o exacerbare a proprietatilor diuretice ale indapamidei. Principalele simptome ale intoxicatiei in timpul studiilor de toxicitate acuta cu indapamida administrata intravenos sau intraperitoneal au fost legate de actiunea farmacologica a indapamidei, si anume bradipnee si vasodilatatie periferica.

Testele de mutagenitate si carcinogenitate efectuate pentru indapamida au avut rezultate negative.