Indapamid 2.5mg, 30 comprimate, Labormed

Indicatii:

Hipertensiune arteriala esentiala.

Dozaj:

Pentru administrare orala.

Doza zilnica recomandata este de un comprimat, preferabil dimineata, inghitit intreg, cu un pahar de apa, fara a fi mestecat. Efectul antihipertensiv al Indapamid LPH se instaleaza treptat si atinge maximul dupa cateva luni de tratament.

La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creste. Daca nu se obtine o reducere suficienta a valorilor tensiunii arteriale cu un singur comprimat de Indapamid LPH, se poate adauga si un alt agent antihipertensiv, cum ar fi beta-blocante, inhibitori ECA, metildopa, clonidina si alti agenti blocanti adrenergici.

Nu s-a raportat hipertensiune de rebound la intreruperea tratamentului cu indapamida.

Insuficienta renala (vezi pct. 4.3 si 4.4)
In caz de insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

Tiazidele si diureticele inrudite au eficacitate maxima numai cand functia renala este normala sau doar usor alterata.

Pacienti varstnici (vezi pct. 4.4)
La pacientii varstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate in functie de varsta, greutate si sex. Pacientii varstnici pot fi tratati cu Indapamid LPH 2,5 mg in cazul in care functia renala este normala sau doar usor alterata.

Pacienti cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3 si 4.4)
In caz de insuficienta hepatica severa, tratamentul este contraindicat.

Copii si adolescenti
Indapamid LPH 2,5 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti datorita lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la indapamida, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Insuficienta renala severa.

Encefalopatie hepatica sau insuficienta hepatica severa.

Hipokaliemie.

Atentionari

ATENTIONARI SPECIALE

In caz de insuficienta hepatica, diureticele inrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatica, in special in caz de dezechilibru electrolitic. Daca aceasta apare, administrarea diureticului trebuie intrerupta imediat.

Fotosensibilizare

Au fost raportate cazuri de aparitie a reactiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice sau cu substante inrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Daca apar reactii de fotosensibilitate in timpul tratamentului, acesta trebuie oprit. Daca este absolut necesara reluarea tratamentului cu indapamida, se recomanda protejarea zonelor expuse la soare sau la radiatiile UVA.

Excipienti

Acest medicament contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

PRECAUTII SPECIALE PENTRU UTILIZARE

• Echilibrul hidro-electrolitic

Natremie

Natremia trebuie masurata inaintea inceperii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinte foarte grave. Scaderea concentratiei plasmatice de sodiu poate fi initial asimptomatica si, de aceea, este esentiala monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventa in cazul pacientilor varstnici si cu ciroza hepatica (vezi pct. 4.8 si 4.9).

Kaliemie

Depletia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice si inrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe populationale cu risc crescut, adica pacientii varstnici, subnutriti si/sau tratati cu mai multe medicamente, pacientii cu ciroza hepatica cu edeme si ascita, pacientii coronarieni si cei cu insuficienta cardiaca. In aceste cazuri, hipokaliemia creste toxicitatea cardiaca a digitalicelor si riscul de aparitie a aritmiilor.

De asemenea, pacientii care prezinta pe electrocardiograma (ECG) prelungirea intervalului QT, congenitala sau iatrogena, prezinta risc de aparitie a hipokaliemiei. Hipokaliemia, precum si bradicardia, sunt factori predispozanti pentru debutul unor aritmii severe, de tipul torsadei varfurilor, potential letala.

In toate cazurile de mai sus este necesara o monitorizare mai frecventa a concentratiei plasmatice de potasiu. Primul control al concentratiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat in prima saptamana dupa inceperea tratamentului.

In caz de hipokaliemie, se recomanda corectarea acesteia.

• Calcemie

Diureticele tiazidice si cele inrudite pot scadea excretia urinara de calciu si pot determina o crestere usoara si tranzitorie a concentratiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia manifesta se poate datora preexistentei unui hiperparatiroidism nediagnosticat.

Tratamentul trebuie intrerupt inainte de investigarea functiei paratiroidiene.

• Glicemie

La pacientii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanta majora, in special in prezenta hipokaliemiei.

• Acid uric

La pacientii cu hiperuricemie poate creste frecventa crizelor de guta.

• Functie renala si diuretice

Diureticele tiazidice si inrudite au eficacitate maxima numai cand functia renala este normala sau doar usor alterata (creatininemia sub 25 mg/l, si anume 220 µmol/l pentru un adult). La pacientii varstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate in functie de varsta, greutate si sex.

Hipovolemia, secundara pierderii de apa si de sodiu indusa de initierea tratamentului diuretic, determina scaderea filtrarii glomerulare. Aceasta poate conduce la cresteri ale concentratiilor plasmatice de uree si creatinina. Aceasta insuficienta renala functionala tranzitorie nu are nicio consecinta la pacientii cu functie renala normala, dar poate agrava o insuficienta renala preexistenta.

• Sportivi

Este necesara prudenta la sportivi, deoarece acest medicament contine o substanta activa care poate induce pozitivarea testelor anti-doping.

Interactiuni

ASOCIERI NERECOMANDATE

• Litiu

Asocierea indapamidei cu litiu determina cresterea concentratiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj, ca in cazul unui regim desodat (scade excretia urinara de litiu). Cu toate acestea, daca este necesara utilizarea unui diuretic, se recomanda monitorizarea atenta a litemiei si ajustarea dozelor.

Diuretice

Nu este recomandata administrarea concomitenta de indapamida cu diuretice care pot determina hipokaliemie (bumetanida, furosemid, piretanida, tiazide si xipamida).

ASOCIERI CARE NECESITA PRECAUTII LA UTILIZARE

Medicamente care pot determina torsada varfurilor:

• antiaritmice din clasa I (chinidina, hidrochinidina, disopiramida);
• antiaritmice din clasa III (amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida);

unele antipsihotice:

• neuroleptice fenotiazinice (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina);
• benzamide (amisulprida, sulpirida, sultoprida, tiaprida);
• butirofenone (droperidol, haloperidol);
• alte medicamente: bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina i.v., halofantrina, mizolastina, pentamidina, sparfloxacina, moxifloxacina, vincamina i.v.

Risc crescut de aritmie ventriculara, in special torsada varfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Se monitorizeaza si se corecteaza hipokaliemia, daca este necesar, inainte de a introduce in medicatie aceste asocieri. Se recomanda monitorizarea clinica, a electrolitilor plasmatici si a ECG.

In prezenta hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determina torsada varfurilor.

AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic (≥ 3g/zi)

Posibila reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. La pacientii deshidratati, exista riscul de producere a insuficientei renale acute (scade filtrarea glomerulara). Se recomanda hidratarea pacientului; se monitorizeaza functia renala la inceputul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)

Risc de hipotensiune arteriala aparuta brusc si/sau insuficienta renala acuta cand tratamentul cu inhibitor al ECA este initiat in prezenta unei depletii de sodiu preexistente (in special la pacientii cu stenoza de artera renala).

In cazul pacientilor cu hipertensiune arteriala, cand tratamentul cu diuretice administrat anterior a determinat depletie de sodiu, este necesara:

• fie intreruperea administrarii diureticului cu 3 zile inaintea initierii tratamentului cu inhibitor al ECA si daca este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
• fie administrarea initiala de doze mici de inhibitor al ECA si apoi, cresterea treptata a dozei.
• In cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca congestiva, se incepe cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual dupa o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
• In toate cazurile, se recomanda monitorizarea functiei renale (creatinina plasmatica) in cursul primelor saptamani de tratament cu un inhibitor al ECA.
• Alte substante care pot determina hipokaliemie: amfotericina B (i.v.), gluco- si mineralocorticoizi (administrati sistemic), tetracosactida, laxative stimulante

Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomanda monitorizarea kaliemiei si corectarea acesteia daca este nevoie. Aceste masuri se iau in considerare in special in cazul tratamentului digitalic administrat concomitent. Se vor utiliza laxative non-stimulante.

• Baclofen

Cresterea efectului antihipertensiv.

Pacientul trebuie hidratat; se monitorizeaza functia renala la inceputul tratamentului.

• Digitalice

Hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicelor.

Se recomanda monitorizarea potasemiei, a ECG si, daca este necesar, ajustarea tratamentului. ASOCIERI CARE TREBUIE LUATE IN CONSIDERARE

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren)

Chiar daca asocierile rationale sunt utile la anumiti pacienti, poate aparea totusi hipokaliemie (in special la pacientii cu insuficienta renala sau diabet zaharat) sau hiperkaliemie. Kaliemia si ECG trebuie monitorizate si, daca este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

• Metformin

Risc crescut de acidoza lactica determinata de metformin, datorita unei posibile insuficiente renale functionale asociata cu utilizarea diureticelor si in special cu a diureticelor de ansa. Nu se va utiliza metformin atunci cand creatininemia depaseste 15 mg/l (135 µmol/l) la barbati si 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

• Substante de contrast iodate

In cazul prezentei deshidratarii determinata de diuretice, creste riscul de insuficienta renala acuta, in special cand sunt administrate doze mari de substanta de contrast iodata.

Inaintea administrarii substantei de contrast iodate se recomanda rehidratarea pacientului.

• Antidepresive asemanatoare imipraminei, neuroleptice

Efect antihipertensiv si risc crescut de hipotensiune arteriala ortostatica (efect aditiv).

• Calciu (saruri de calciu)

Risc de hipercalcemie determinat de scaderea eliminarii urinare de calciu.

• Ciclosporina, tacrolimus
• Risc de crestere a creatininemiei fara alta modificare a concentratiei plasmatice de ciclosporina, chiar si in absenta depletiei de apa/sodiu.
• Corticosteroizi, tetracosactida (administrare sistemica)

Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retentie de apa/sodiu datorata corticosteroizilor).

Sarcina

Ca o regula generala, trebuie evitata administrarea diureticelor la femeile gravide si nu trebuie utilizate niciodata pentru a trata edemele fiziologice aparute in timpul sarcinii. Diureticele pot determina ischemie feto-placentara cu risc de afectare a dezvoltarii fatului.

Alaptarea

Nu se recomanda alaptarea (indapamida se excreta in laptele matern).

Condus auto

Indapamid LPH 2,5 mg nu afecteaza vigilenta, dar pot exista reactii individuale legate de scaderea tensiunii arteriale, in special la inceputul tratamentului sau in cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv. In acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata.

Reactii adverse
Majoritatea reactiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doza.

Diureticele tiazidice si inrudite, incluzand indapamida, pot determina urmatoarele reactii adverse clasificate in functie de frecventa, dupa cum urmeaza: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100); rare (≥1/10000 si <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari hematologice si limfatice

Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoza, anemie aplastica, anemie hemolitica.

Tulburari ale sistemului nervos

Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii. Cu frecventa necunoscuta: sincope.

Tulburari cardiace

Foarte rare: aritmie, hipotensiune arteriala.

Cu frecventa necunoscuta: torsada varfurilor (potential letala) (vezi pct. 4.4 si 4.5).

Tulburari gastro-intestinale

Mai putin frecvente: varsaturi. Rare: greata, constipatie, xerostomie. Foarte rare: pancreatita.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Foarte rare: insuficienta renala.

Tulburari hepatobiliare

Foarte rare: afectarea functiei hepatice. Cu frecventa necunoscuta:

in caz de insuficienta hepatica exista posibilitatea instalarii encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 si 4.4)

hepatita, valori crescute ale enzimelor hepatice.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Reactii de hipersensibilitate, in cea mai mare parte dermatologice la pacientii cu predispozitie la reactii alergice si astmatice.

Frecvente: eruptii cutanate tranzitorii maculo-papuloase. Mai putin frecvente: purpura.

Foarte rare: angioedem si/sau urticarie, necroliza epidermica toxica, sindrom Steven Johnson. Cu frecventa necunoscuta: posibilitatea agravarii lupusului eritematos sistemic preexistent.

Au fost raportate cazuri de reactii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).

Investigatii diagnostice

Cu frecventa necunoscuta:

prelungirea intervalului QT pe electrocardiograma (vezi pct. 4.4 si 4.5)

cresterea glicemiei si uricemiei in timpul tratamentului: oportunitatea utilizarii acestor diuretice la pacientii cu guta sau diabet zaharat trebuie evaluata atent.

Tulburari metabolice si de nutritie

In timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentratia plasmatica a potasiului < 3,4 mmol/l) a fost observata la 25% dintre pacientii studiati si o concentratie plasmatica a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observata la 10% dintre pacienti, dupa 4 pana la 6 saptamani de tratament. Dupa 12 saptamani de tratament, scaderea medie a concentratiei plasmatice de potasiu a fost de 0,41 mmol/l.

Foarte rare: hipercalcemie. Cu frecventa necunoscuta:

depletia de potasiu cu hipokaliemie poate fi grava in special la anumite categorii de populatie cu grad mare de risc (vezi punctul 4.4)

hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare si de hipotensiunea arteriala ortostatica.

Pierderea concomitenta de ioni de clor poate determina alcaloza metabolica compensatorie secundara: incidenta si severitatea acestei reactii adverse sunt mici.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptome

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de pana la 40 mg, adica de 16 ori doza terapeutica recomandata.

Semnele intoxicatiei acute se manifesta prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie si hipokaliemie). Clinic, pot surveni greata, varsaturi, hipotensiune arteriala, crampe musculare, vertij, somnolenta, confuzie, poliurie sau oligurie posibil pana la anurie (prin hipovolemie).

Tratament

Masurile terapeutice imediate constau in eliminarea rapida a substantei(lor) ingerate prin lavaj gastric si/sau administrarea de carbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitica intr-un centru specializat.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: diuretice cu actiune de intensitate redusa, exclusiv tiazide; sulfonamide; codul ATC: C03BA11.

Indapamida este un derivat sulfonamidic cu un inel indolic inrudita farmacologic cu diureticele tiazidice. Administrarea unei doze zilnice de 2.5 mg indapamida la om exercita un efect antihipertensiv sustinut la pacientii hipertensivi.

Studiile doza-efect au demonstrat ca, la doza de 2,5 mg pe zi, efectul antihipertensiv este maxim si efectul diuretic este subclinic.

La aceasta doza antihipertensiva de 2,5 mg pe zi, indapamida reduce hiperreactivitatea vasculara la noradrenalina in cazul pacientilor hipertensivi si scade rezistenta arteriolara si periferica totala.

Mecanismul vascular de actiune al indapamidei consta in:

o reducere a contractilitatii muschiului neted vascular, ca urmare a unei modificari a schimburilor transmembranare de ioni, in special a celor de calciu;

vasodilatatie datorita stimularii sintezei de prostaglandina PGE2 si prostaciclina PGI2 cu rol vasodilatator si antiagregant;

potentarea actiunii vasodilatatoare a bradikininei.

De asemenea, s-a aratat ca la pacientii cu hipertensiune arteriala, tratamentul pe termen scurt, mediu si lung cu indapamida:

nu interfera cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul si HDL-colesterolul;

nu interfera cu metabolismul glucidic, nici macar la pacientii diabetici hipertensivi.

Asocierea indapamidei cu alti agenti antihipertensivi (beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, inhibitori ECA) imbunatateste controlul hipertensiunii arteriale si creste procentul respondentilor, raportat la monoterapie.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Cantitatea de indapamida eliberata este absorbita rapid si in totalitate la nivelul tractului

gastro-intestinal. Alimentele cresc usor viteza de absorbtie, dar nu influenteaza cantitatea de medicament absorbita.

Biodisponibilitatea indapamidei este mare (93%).

Timpul necesar atingerii concentratiei plasmatice maxime (Tmax) variaza intre 1-2 ore de la administrarea unei doze de 2,5 mg indapamida.

Distributie

Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore). Concentratia plasmatica la starea de echilibru este atinsa dupa 7 zile.

Administrarea repetata nu determina acumularea medicamentului.

Eliminare

Clearance-ul renal reprezinta 60-80% din clearance-ul total.

Eliminarea este in principal urinara (70% din doza) si fecala (22%) sub forma de metaboliti inactivi.

Pacienti cu grad mare de risc

La pacientii cu insuficienta renala parametrii farmacocinetici nu sunt modificati.

Date preclinice de siguranta
Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 - 8000 ori mai mari decat doza terapeutica) au evidentiat o exacerbare a proprietatilor diuretice ale indapamidei. Principalele simptome ale intoxicatiei in timpul studiilor de toxicitate acuta cu indapamida administrata intravenos sau intraperitoneal au fost legate de actiunea farmacologica a indapamidei, si anume bradipnee si vasodilatatie periferica.

Indapamida a avut rezultate negative la testele de mutagenitate si carcinogenitate.