Indapamida 1.5mg, 3 blistere x 10 comprimate filmate, Terapia

Indicatii
Hipertensiune arteriala esentiala la adulti.
 
Dozaj
Doze

Un comprimat la 24 de ore, preferabil dimineata, inghitit intreg cu apa si fara a fi mestecat.

La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creste. Grupe speciale de populatie

Insuficienta renala (vezi pct. 4.3 si 4.4)

In caz de insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

Tiazidele si diureticele inrudite au eficacitate maxima numai cand functia renala este normala sau doar usor alterata.

Insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3 si 4.4)

In caz de insuficienta hepatica severa, tratamentul este contraindicat.

Varstnici (vezi pct. 4.4)

La varstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate in functie de varsta, greutate si sex. Pacientii varstnici pot fi tratati cu indapamida in cazul in care functia renala este normala sau doar usor modificata.

Copii si adolescenti

Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea Indapamida Terapia 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungita la copii si adolescenti. Nu exista date disponibile.

Mod de administrare
Administrare orala.
 
Contraindicatii
Hipersensibilitate la indapamida, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Insuficienta renala severa.

Encefalopatie hepatica sau insuficienta hepatica severa. Hipokaliemie.
 
Atentionari
Atentionari speciale

In caz de insuficienta hepatica, diureticele inrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatica, in special in caz de dezechilibru electrolitic. Daca acesta apare, administrarea diureticului trebuie intrerupta imediat.

Fotosensibilitate

Au fost raportate cazuri de aparitie a reactiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice sau cu substante inrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Daca apar reactii de fotosensibilitate in timpul tratamentului acesta trebuie intrerupt. Daca este absolut necesara reluarea tratamentului cu indapamida, se

recomanda protejarea zonelor expuse la soare sau la radiatiile ultraviolete artificiale (UVA).

Precautii speciale pentru utilizare

Echilibrul hidro-electrolitic
Natremie

Concentratia plasmatica a sodiului trebuie masurata inaintea inceperii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Scaderea concentratiei plasmatice a sodiului poate fi initial asimptomatica, de aceea este esentiala monitorizarea periodica, chiar mai frecventa in cazul pacientilor varstnici sau cu ciroza hepatica (vezi punctele 4.8. si 4.9.). Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinte foarte grave. Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabila de deshidratare si hipotensiune arteriala ortostatica. Pierderea concomitenta de ioni de clor poate duce la alcaloza metabolica secundara compensatorie: incidenta si gradul acestui efect sunt usoare.

Kaliemie

Depletia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice si cele inrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (mai putin de 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienti cu risc crescut, cum ar fi pacientii varstnici si/sau subnutriti si/sau tratati cu mai multe

medicamente, pacientii cu ciroza hepatica cu edeme si ascita, pacientii coronarieni si cei cu insuficienta cardiaca. In aceste cazuri, hipokaliemia creste toxicitatea cardiaca a digitalicelor, precum si riscul de tulburari de ritm cardiac.

Persoanele cu interval QT prelungit prezinta, de asemenea, risc de aparitie a aritmiilor, indiferent daca originea acestuia este congenitala sau iatrogena. Hipokaliemia, precum si bradicardia, sunt factori predispozanti pentru debutul unor aritmii severe, in special de tipul torsadei varfurilor, potential letala.

In toate cazurile de mai sus este necesara monitorizarea mai frecventa a kaliemiei. Primul control al concentratiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat in prima saptamana dupa inceperea tratamentului. In caz de hipokaliemie, se recomanda corectarea acesteia.

Calcemie

Diureticele tiazidice si cele inrudite pot sa scada excretia urinara de calciu si pot determina o crestere usoara si tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia manifesta se poate datora unui hiperparatiroidism nediagnosticat anterior.

Tratamentul trebuie intrerupt inainte de investigarea functiei paratiroidiene.

Glicemie

Monitorizarea glicemiei este importanta la diabetici, in special in prezenta hipokaliemiei.

Acid uric

La pacientii cu hiperuricemie, poate creste frecventa crizelor de guta.

Functia renala si diureticele

Diureticele tiazidice si cele inrudite au eficacitate maxima doar cand functia renala este normala sau doar usor modificata (creatininemie sub 25 mg/l, respectiv 220 µmol/l pentru un adult). La varstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate in funtie de varsta, greutate si sex.

Hipovolemia, secundara pierderii de apa si sodiu indusa de initierea tratamentului cu un diuretic, determina scaderea filtrarii glomerulare. Aceasta poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice ale ureei si a creatininei. Aceasta insuficienta renala functionala tranzitorie nu are nici o consecinta la pacientii cu functie renala normala, dar poate agrava o insuficienta renala preexistenta.

Sportivi

Sportivii trebuie atentionati asupra faptului ca acest medicament contine o substanta activa care poate pozitiva testele anti-doping.

Excipienti

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest produs.
 
Interactiuni

Asocieri nerecomandate

Litiul

Asocierea indapamidei cu litiul determina cresterea concentratiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj, ca si in cazul unui regim desodat (scade excretia urinara de litiu). Cu toate acestea, daca totusi este necesara administrarea diureticelor la pacienti tratati cu litiu, se impune monitorizarea atenta a litemiei si ajustarea dozelor.

Asocieri care necesita precautie la utilizare

Medicamente care pot determina torsada varfurilor

• antiaritmice din clasa Ia (chinidina, hidrochinidina, disopiramida)
• antiaritmice din clasa III (amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida)
• unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazinice (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina); benzamide (amisulprida, sulpirida, sultoprida, tiaprida); butirofenone (droperidol, haloperidol)
• alte medicamente: bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina i.v., halofantrina, mizolastina, pentamidina, sparfloxacina, moxifloxacina, vincamina i.v.

Risc crescut de aritmie ventriculara, in special torsada varfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).

Se monitorizeaza si se corecteaza hipokaliemia, daca este necesar, inainte de a introduce in medicatie aceste asocieri. Se recomanda monitorizarea clinica, a electrolitilor plasmatici si a ECG.

In prezenta hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu au dezavantajul de a determina torsada varfurilor.

AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic ( 3 g/zi)Posibila reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.

La pacientii deshidratati, asocierea indapamidei cu AINS poate determina insuficienta renala acuta (prin scaderea filtrarii glomerulare). Se recomanda hidratarea pacientului si monitorizarea functiei renale la inceputul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)

Risc de hipotensiune arteriala aparuta brusc si/sau insuficienta renala acuta cand tratamentul cu un inhibitor al ECA este initiat in prezenta unei depletii de sodiu preexistente (in special la pacientii cu stenoza de artera renala).

In cazul pacientilor cu hipertensiune arteriala, cand tratamentul cu diuretice administrat anterior ar fi putut determina depletie de sodiu, este necesara:

• fie intreruperea administrarii diureticului cu 3 zile inaintea initierii tratamentului cu un inhibitor al ECA si daca este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
• fie administrarea initiala de doze mici de inhibitor al ECA si apoi, cresterea treptata a dozei.

In cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca congestiva, se incepe tratamentul cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual dupa o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.

In toate cazurile, se recomanda monitorizarea functiei renale (creatinina plasmatica) in cursul primelor saptamani de tratament cu un inhibitor al ECA.

Alte substante care pot determina hipokaliemie, amfotericina B (i.v.), gluco- si mineralocorticoizi (cu administrare sistemica), tetracosactida, laxative stimulanteRisc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).

Se recomanda monitorizarea kaliemiei si corectarea acesteia daca este nevoie. Aceste masuri se iau in considerare mai ales in cazul tratamentului digitalic administrat concomitent.

Se vor utiliza laxative non-stimulante.

Baclofen

Cresterea efectului antihipertensiv.

Pacientul trebuie hidratat; se monitorizeaza functia renala la inceputul tratamentului.

Digitalice

Hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicelor.

Se recomanda monitorizarea kaliemiei, a ECG si, daca este necesar, ajustarea tratamentului.

Asocieri care trebuie luate in considerare

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren)

Chiar daca asocierile rationale sunt utile la anumiti pacienti, poate aparea totusi hipokaliemie sau hiperkaliemie (in special la pacientii cu insuficienta renala sau diabet zaharat). Kaliemia si ECG trebuie monitorizate si, daca este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Metformin

Risc crescut de acidoza lactica determinata de metformin, datorita unei posibile insuficiente renale functionale asociata cu utilizarea diureticelor si, in special, cu a diureticelor de ansa. Nu se va utiliza metformin cand creatininemia depaseste 15 mg/l (135 μmol/l) la barbati si 12 mg/l (110 μmol/l) la femei.

Substante de contrast iodate

In prezenta deshidratarii determinate de diuretice, creste riscul de insuficienta renala acuta, in special cand sunt administrate doze mari de substanta de contrast iodata.

Inaintea administrarii substantei de contrast iodate se recomanda rehidratarea pacientului.

Antidepresive asemanatoare imipraminei, neuroleptice

Efect antihipertensiv si risc crescut de hipotensiune arteriala ortostatica (efect aditiv).

Calciu (saruri de calciu)

Risc de hipercalcemie determinat de scaderea eliminarii urinare a calciului.

Ciclosporina, tacrolimus

Risc de crestere a creatininemiei fara alta modificare a concentratiei plasmatice de ciclosporina, chiar si in absenta depletiei hidrice/sodice.

Corticosteroizi, tetracosactida (administrare sistemica)

Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retentie de apa/sodiu datorata corticosteroizilor).
 
Sarcina
Sarcina

Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai putin de 300 de rezultate obtinute din sarcini). Expunerea prelungita la diuretice tiazidice in timpul trimestrului al treilea de sarcina poate reduce volumul plasmatic matern si fluxul sanguin utero-placentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentara si intarziere a cresterii.

Studiile la animale nu au evidentiat efecte toxice daunatoare directe sau indirecte asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca masura de precautie, este de preferat sa se evite utilizarea indapamidei in timpul sarcinii.

Alaptare

Exista informatii insuficiente cu privire la excretia indapamidei/metabolitilor acesteia in laptele uman. Poate sa apara hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide si hipokaliemie. Nu se poate exclude un risc pentru nou-nascuti/sugari.

Indapamida este strans inrudita cu diureticele tiazidice care au fost asociate, in cazul administrarii in timpul alaptarii, cu reducerea sau chiar supresia lactatiei.

Indapamida nu trebuie utilizata in timpul alaptarii.

Fertilitatea

Studiile privind toxicitatea asupra functiei de reproducere nu au evidentiat niciun efect asupra fertilitatii la femelele si masculii de sobolan (vezi pct. 5.3). Nu se anticipeaza niciun efect asupra fertilitatii la om.
 
Condus auto
Indapamida nu afecteaza vigilenta, dar pot aparea reactii legate de scaderea tensiunii arteriale, in cazuri individuale, in special la inceputul tratamentului sau in cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv. In acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata.
 
Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Reactiile adverse raportate cel mai frecvent sunt reactiile de hipersensibilitate, in special dermatologice, la pacientii cu predispozitie la reactii alergice si astmatice si la eruptii macropapulare.

In timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentratia plasmatica a potasiului mai mica de 3,4 mmol/l) a fost observata la 10% dintre pacienti si o concentratie plasmatica a potasiului mai mica de 3,2 mmol/l a fost observata la 4% dintre pacienti, dupa 4 pana la 6 saptamani de tratament. Dupa 12 saptamani de tratament scaderea medie a concentratiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.

Majoritatea reactiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doza. Rezumatul reactiilor adverse in format tabelar

Urmatoarele reactii adverse au fost observate in timpul tratamentului cu indapamida si clasificate in functie de frecventa, dupa cum urmeaza: foarte frecvente (mai mare sau egal 1/10), frecvente (mai mare sau egla 1/100 si mai mic 1/10); mai putin frecvente (mai mare sau egal 1/1000 si mai mic 1/100); rare (mai mare sau egal 1/10000 si mai mic 1/1000), foarte rare (mai mic 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de

raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
 
Supradozaj
Simptome

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de pana la 40 mg, adica de 27 ori doza terapeutica.

Semnele intoxicatiei acute se manifesta prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie si hipopotasemie). Clinic, pot sa apara greturi, varsaturi, hipotensiune arteriala, dureri musculare, vertij, somnolenta, stare confuzionala, poliurie sau oligurie pana la anurie (datorita hipovolemiei).

Tratament

Masurile terapeutice imediate constau in eliminarea rapida a substantei(lor) ingerate prin lavaj gastric si/sau administrarea de carbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitica intr-o unitate medicala specializata.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: diuretice cu actiune de intensitate redusa, exclusiv tiazide; sulfonamide, cod ATC: C03B A11

Mecanism de actiune

Indapamida este un derivat sulfonamidic avand un inel indolic, inrudita farmacologic cu diureticele tiazidice care actioneaza prin inhibarea reabsorbtiei sodiului in segmentul cortical de dilutie. Indapamida creste excretia urinara de sodiu si clor si, in masura mai mica, excretia de potasiu si magneziu, crescand astfel diureza si exercitand o actiune antihipertensiva.

Efecte farmacodinamice

Studii clinice de faza II si III au evidentiat ca indapamida administrata in monoterapie are efect antihipertensiv pe o durata de 24 ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mica.

Activitatea antihipertensiva a indapamidei este legata de o imbunatatire a compliantei arteriale si de o reducere a rezistentei arteriolare si periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculara stanga.

Diureticele tiazidice si cele inrudite dupa o anumita doza au un efect terapeutic in platou, in timp ce reactiile adverse cresc ca frecventa. De aceea, daca tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescuta.

De asemenea, s-a demonstrat ca la pacientii hipertensivi, tratamentul cu indapamida pe termen scurt, mediu si lung

• nu interfera cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul si HDL-colesterolul;
• nu interfera cu metabolismul carbohidratilor, nici chiar in cazul pacientilor diabetici hipertensivi.

Proprietati farmacocinetice
Indapamida Terapia 1,5 mg se prezinta intr-o forma farmaceutica cu eliberare prelungita bazata pe o matrice in care este dispersata substanta activa astfel incat sa permita eliberarea sustinuta a indapamidei.

Absorbtie:

Cantitatea de indapamida eliberata se absoarbe total si rapid din tractul digestiv.

Alimentele cresc usor viteza de absorbtie dar nu influenteaza cantitatea de medicament absorbita. Concentratia plasmatica maxima dupa o doza unica se atinge dupa aproximativ 12 ore de la administrare, administrarea repetata permitand limitarea variatiilor concentratiilor serice ȋntre 2 prize. Exista variabilitate intra-individuala.

Distributie:

Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 79%.

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore). Concentratia plasmatica la starea de echilibru este atinsa dupa 7 zile.

Administrarea repetata nu determina acumularea indapamidei.

Metabolizare si eliminare:

Se elimina prin urina (70% din doza administrata) si fecale (22%) sub forma de metaboliti inactivi.

Pacienti cu grad mare de risc

La pacientii cu insuficienta renala parametrii farmacocinetici nu sunt modificati.

Date preclinice de siguranta

Testele de mutagenitate si carcinogenitate efectuate pentru indapamida au avut rezultate negative.

Cele mai mari doze administrate pe cale orala la diferite specii de animale (de 40 pana la 8000 ori mai mari decat doza terapeutica) au evidentiat o exacerbare a proprietatilor diuretice ale indapamidei. Principalele simptome ale intoxicatiei in timpul studiilor de toxicitate acuta cu indapamida administrata intravenos sau intraperitoneal au fost legate de actiunea farmacologica a indapamidei, adica bradipnee si vasodilatatie periferica.

Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere nu au demonstrat embriotoxicitate si teratogenitate. Fertilitatea nu a fost afectata la femelele si masculii de sobolan.