Indicatii
Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.
Aceasta asociere in doza fixa este indicata la pacientii adulti a caror tensiune arteriala nu este controlata adecvat cu irbesartan sau cu hidroclorotiazida, administrate in monoterapie (vezi pct. 5.1).
Dozaj
Doze
Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva se poate administra o data pe zi, cu sau fara alimente.
Se poate recomanda cresterea treptata a dozelor prin administrarea separata a fiecarui component (adica irbesartan si hidroclorotiazida).
Cand este adecvat din punct de vedere clinic, poate fi luata in considerare trecerea directa de la monoterapie la combinatiile fixe:
Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva 150 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacientii a caror tensiune arteriala nu este controlata adecvat cu hidroclorotiazida sau cu irbesartan 150 mg, in monoterapie.
Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva 300 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacientii insuficient controlati terapeutic cu irbesartan 300 mg sau cu Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva 150 mg/12,5 mg.
Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva 300 mg/25 mg poate fi administrat la pacientii insuficient controlati terapeutic cu Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva 300 mg/12,5 mg.
Nu se recomanda doze mai mari de 300 mg irbesartan/25 mg hidroclorotiazida o data pe zi. Cand este necesar, Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva se poate asocia cu un alt medicament antihipertensiv (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).
Grupe speciale de pacienti
Insuficienta renala
Din cauza prezentei hidroclorotiazidei in compozitia sa, Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva nu se recomanda la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min). La aceasta grupa de pacienti, diureticele de ansa sunt de preferat tiazidelor. La pacientii cu insuficienta renala al caror clearance al creatininei este ≥ 30 ml/min, nu este necesara ajustarea dozei (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Insuficienta hepatica
Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva nu este indicat la pacienti cu insuficienta hepatica severa. Tiazidele trebuie folosite cu prudenta la pacientii cu insuficienta hepatica. Nu este necesara ajustarea dozelor de Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva la pacienti cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata (vezi pct. 4.3).
Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei de Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva la persoanele varstnice.
Copii si adolescenti
Nu se recomanda utilizarea Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva la copii si adolescenti, deoarece siguranta si eficacitatea nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Pentru administrare orala
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substantele active sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1 sau la alte substante derivate de sulfonamida (hidroclorotiazida este o substanta derivata de sulfonamida)
Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6)
Insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min)
Hipokaliemie refractara, hipercalcemie
Insuficienta hepatica severa, ciroza biliara si colestaza
Administrarea concomitenta a Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (rata filtrarii glomerulare (RFG) mai mic de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1).
Atentionari
Hipotensiune arteriala - Pacienti cu depletie de volum: Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva a fost asociat rareori cu hipotensiune arteriala simptomatica la pacientii hipertensivi care nu au alti factori de risc pentru hipotensiune arteriala. Hipotensiunea arteriala simptomatica poate sa apara la pacientii cu depletie de volum si/sau de sodiu, dupa tratament sustinut cu diuretice, dieta cu restrictie de sare, diaree sau varsaturi. Astfel de stari trebuie corectate inaintea initierii tratamentului cu Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva.
Stenoza a arterei renale - Hipertensiune arteriala renovasculara: exista un risc crescut de hipotensiune arteriala severa si insuficienta renala la pacientii cu stenoza bilaterala a arterelor renale sau stenoza a arterei renale pe rinichi unic functional, daca acestia sunt tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II. Poate fi anticipat un efect similar pentru Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva, cu toate ca nu a fost dovedit.
Insuficienta renala si transplant renal: atunci cand Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva este utilizat la pacienti cu insuficienta renala, se recomanda monitorizarea periodica a concentratiilor plasmatice ale potasiului, creatininei si acidului uric. Nu exista experienta privind administrarea Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva la pacienti cu transplant renal recent. Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficienta renala severa (clearance al creatininei
mai mic de 30 ml/min) (vezi pct. 4.3). Retentia azotata asociata diureticelor tiazidice poate sa apara la pacientii cu insuficienta renala. Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala al caror clearance al creatininei este ≥ 30 ml/min. Cu toate acestea, la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (clearance al creatininei ≥ 30 ml/min, dar mai mic de 60 ml/min), aceasta asociere in doza fixa trebuie administrata cu prudenta.
Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA): exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi
pct. 4.5 si 5.1). Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.
Insuficienta hepatica: tiazidele trebuie utilizate cu prudenta la pacientii cu insuficienta hepatica sau cu boala hepatica evolutiva, deoarece chiar si modificarile minore ale echilibrului hidro-electrolitic pot declansa coma hepatica. Nu exista experienta clinica privind utilizarea Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva la pacienti cu insuficienta hepatica.
Stenoza aortica si mitrala, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva: ca si in cazul altor vasodilatatoare, se recomanda precautie speciala la pacientii cu stenoza aortica sau mitrala sau cu cardiomiopatie hipertrofica obstructiva.
Hiperaldosteronism primar: in general, pacientii cu hiperaldosteronism primar nu raspund la medicamentele antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina. De aceea, nu se recomanda folosirea Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva.
Efecte metabolice si endocrine: tratamentul cu tiazide poate afecta toleranta la glucoza. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest in timpul tratamentului cu tiazide. Irbesartanul poate induce hipoglicemie, mai ales la pacientii cu diabet zaharat. La pacientii tratati cu insulina sau cu medicamente antidiabetice, trebuie luata in considerare o monitorizare adecvata a glicemiei; atunci cand este indicat, poate fi necesara o ajustare a dozei de insulina sau medicamente antidiabetice (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu diuretice tiazidice s-a asociat cu cresteri ale concentratiilor plasmatice de colesterol si trigliceride; cu toate acestea, pentru doza de 12,5 mg hidroclorotiazida continuta de Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva nu s-au raportat asemenea efecte sau acestea au fost minime.
La anumiti pacienti tratati cu tiazide, poate sa apara hiperuricemie sau poate fi declansat un atac de guta.
Dezechilibru electrolitic: ca in cazul oricarui pacient tratat cu diuretice, este necesara determinarea periodica a electrolitilor plasmatici, la intervale adecvate.
Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina dezechilibre hidrice sau electrolitice (hipokaliemie, hiponatremie si alcaloza hipocloremica). Semnele de avertizare care preced dezechilibrul hidric sau electrolitic sunt uscaciunea gurii, setea, slabiciunea, letargia, somnolenta, nelinistea, durerea sau crampele musculare, oboseala musculara, hipotensiunea arteriala, oliguria, tahicardia si tulburarile gastro-intestinale, cum sunt greata si varsaturile.
Cu toate ca poate sa apara hipokaliemie in timpul utilizarii diureticelor tiazidice, tratamentul asociat cu irbesartan poate reduce hipokaliemia indusa de diuretice. Cel mai mare risc de aparitie a hipokaliemiei
il au pacientii cu ciroza hepatica, cei care prezinta diureza excesiva, pacientii cu aport oral inadecvat de electroliti si cei care primesc tratament asociat cu glucocorticoizi sau ACTH. Dimpotriva, din cauza componentei irbesartan din Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva, poate sa apara hiperkaliemie, in special in prezenta insuficientei renale si/sau a insuficientei cardiace si a diabetului zaharat. La pacientii cu risc, se recomanda o monitorizare adecvata a potasiului plasmatic. Diureticele care economisesc potasiul, suplimentele de potasiu sau substituentii de sare care contin potasiu trebuie sa se administreze cu prudenta la pacientii tratati cu Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva (vezi pct. 4.5). Nu exista dovezi ca irbesartanul reduce sau previne hiponatremia indusa de diuretice. Deficitul de clor este, in general, usor si, de obicei, nu necesita tratament.
Tiazidele pot sa scada eliminarea urinara a calciului si pot determina o crestere usoara si tranzitorie a calcemiei, in absenta unor tulburari cunoscute ale metabolismului calciului. Hipercalcemia marcata poate fi dovada unui hiperparatiroidism nemanifest. Tratamentul cu tiazide trebuie intrerupt inaintea efectuarii testelor pentru functia glandei paratiroide.
S-a demonstrat ca tiazidele determina cresterea eliminarii urinare a magneziului, ceea ce poate duce la
hipomagneziemie.
Litiu: nu este recomandata asocierea litiului cu Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva (vezi pct. 4.5).
Test antidoping: hidroclorotiazida continuta in acest medicament poate induce o reactie pozitiva la
testul de control antidoping.
Generale: la pacientii la care tonusul vascular si functia renala depind predominant de activitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron (de exemplu, pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva severa sau cu boala renala preexistenta, inclusiv stenoza a arterelor renale), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II, care afecteaza acest sistem, s-a asociat cu hipotensiune arteriala acuta, azotemie, oligurie sau, rareori, cu insuficienta renala acuta (vezi pct. 4.5). Ca in cazul oricarui alt medicament antihipertensiv, scaderea pronuntata a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemica sau cu boala cardiovasculara ischemica poate duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral.
La pacientii cu sau fara antecedente de alergie sau de astm bronsic, pot sa apara reactii de hipersensibilitate la hidroclorotiazida, dar acestea sunt mai probabile la pacientii cu astfel de antecedente.
Dupa utilizarea de diuretice tiazidice, s-au raportat cazuri de agravare sau de activare a lupusului eritematos sistemic.
S-au raportat cazuri de reactii de fotosensibilitate la diureticele tiazidice (vezi pct. 4.8). Daca in timpul tratamentului apar reactii de fotosensibilitate, se recomanda intreruperea tratamentului. Daca se considera necesara readministrarea de diuretic, se recomanda protejarea zonelor expuse la soare sau la raze UVA artificiale.
Sarcina: tratamentul cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II (ARA II) nu trebuie initiat in timpul sarcinii. Cu exceptia cazului in care continuarea terapiei cu ARA II este considerata esentiala, tratamentul pacientelor care planifica sa ramana gravide trebuie schimbat cu medicamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranta stabilit pentru folosirea in sarcina. Atunci cand este constatata prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie inceputa terapia alternativa (vezi pct. 4.3 si 4.6).
Efuziune coroidiana, miopie acuta si glaucomul secundar acut cu unghi inchis: medicamentele de tip sulfonamide sau medicamentele derivate din sulfonamide pot determina reactie indiosincrazica, ducand la efuziune coroidiana cu defect de camp vizual, aparitia tranzitorie a miopiei si a glaucomului acut cu unghi inchis. Avand in vedere ca hidroclorotiazida este o sulfonamida, numai cazuri izolate de glaucom acut cu unghi inchis au fost raportate pana in prezent la hidroclorotiazida. Simptomele includ debut acut al scaderii acuitatii vizuale sau durere oculara si, tipic, apar intr-un interval de ore pana la saptamani de la inceperea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi inchis netratat poate determina pierderea permanenta a vederii. Tratamentul principal consta in intreruperea administrarii medicamentului cat mai curand posibil. Poate fi necesar ca tratamentul medical sau chirurgical prompt sa fie luate in considerare daca tensiunea intraoculara ramane necontrolata. Factorii de risc pentru
dezvoltarea glaucomului acut cu unghi inchis pot include antecendente de alergie la sulfonamide sau peniciline (vezi pct. 4.8).
Cancer cutanat de tip non-melanom
A fost observat un risc crescut de cancer cutanat de tip non-melanom (non-melanoma skin cancer – NMSC) [carcinom cu celule bazale (BCC) si carcinom cu celule scuamoase (SCC)] asociat cu expunerea la cresterea dozei cumulative de hidroclorotiazida (HCTZ) in doua studii epidemiologice bazate pe Registrul national de cancer din Danemarca.
Efectele de fotosensibilizare ale HCTZ ar putea constitui un mecanism posibil pentru NMSC. Pacientii tratati cu HCTZ trebuie sa fie informati cu privire la riscul de NMSC si sa li se recomande sa isi examineze regulat pielea pentru depistarea oricaror leziuni noi si sa raporteze imediat orice leziuni cutanate suspecte. Pentru a minimiza riscul de cancer cutanat, pacientilor trebuie sa li se recomande posibilele masuri preventive, cum ar fi expunerea limitata la lumina solara si la razele UV si, in cazul expunerii, utilizarea unei protectii adecvate. Leziunile cutanate suspecte trebuie examinate imediat, examinarea putand include investigatii histologice si biopsii. De asemenea, poate fi necesara reconsiderarea utilizarii HCTZ la pacientii diagnosticati anterior cu NMSC (vezi si pct. 4.8).
Toxicitate respiratorie acuta
Dupa administrarea de hidroclorotiazida au fost raportate cazuri grave foarte rare de toxicitate respiratorie acuta, inclusiv sindrom de detresa respiratorie acuta (ARDS). Edemele pulmonare apar de obicei in decurs de cateva minute pana la cateva ore de la administrarea de hidroclorotiazida. La debut, simptomele includ dispnee, febra, deteriorare pulmonara si hipotensiune. Daca se suspecteaza diagnosticul de ARDS, trebuie retras Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva si trebuie administrat tratament adecvat. Hidroclorotiazida este contraindicata la pacienti cu ARDS anterior in urma administrarii de hidroclorotiazida.
Excipienti
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
Alte medicamente antihipertensive: efectul antihipertensiv al Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva poate fi crescut prin asocierea cu alte antihipertensive. Irbesartanul si hidroclorotiazida (in doze de pana la 300 mg irbesartan/25 mg hidroclorotiazida) s-au administrat in siguranta in asociere cu alte medicamente antihipertensive, inclusiv cu blocante ale canalelor de calciu si blocante beta- adrenergice. Tratamentul anterior cu diuretice in doze mari poate determina depletie de volum si exista risc de hipotensiune arteriala la initierea tratamentului cu irbesartan in monoterapie sau asociat cu diuretice tiazidice, cu exceptia cazurilor in care depletia de volum a fost corectata inainte de inceperea tratamentului (vezi pct. 4.4).
Medicamente care contin aliskiren sau inhibitori ai ECA: datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).
Litiu: in timpul administrarii concomitente de litiu cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, s-au raportat cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice si toxicitatii litiului. Pana in prezent, efecte similare s-au raportat foarte rar pentru irbesartan. Mai mult, clearance-ul renal al litiului este redus de tiazide, astfel ca riscul de toxicitate a litiului poate fi crescut de Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva. De aceea, asocierea dintre litiu si Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva nu este recomandata (vezi pct. 4.4). Daca asocierea se dovedeste necesara, se recomanda monitorizarea atenta a litemiei.
Medicamente care influenteaza kaliemia: efectul de depletie de potasiu al hidroclorotiazidei este atenuat de efectul de economisire a potasiului de catre irbesartan. Cu toate acestea, este de asteptat ca acest efect al hidroclorotiazidei asupra potasiului plasmatic sa fie potentat de alte medicamente care determina pierdere de potasiu si hipokaliemie (de exemplu alte diuretice kaliuretice, laxative, amfotericina, carbenoxolona, penicilina G sodica). Dimpotriva, pe baza experientei cu alte medicamente care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensina, utilizarea concomitenta a diureticelor care economisesc potasiul, cu suplimente de potasiu, substituenti de sare care contin potasiu sau cu alte medicamente care pot creste concentratia plasmatica de potasiu (de exemplu heparina sodica) poate duce la cresterea potasiului plasmatic. La pacientii cu risc se recomanda monitorizarea adecvata a potasiului plasmatic (vezi pct 4.4).
Medicamente ale caror efecte sunt influentate de modificarile potasiului plasmatic: se recomanda monitorizarea periodica a concentratiilor plasmatice ale potasiului atunci cand se administreaza concomitent Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva cu medicamente ale caror efecte sunt influentate de modificarile potasiului plasmatic (de exemplu digitalice, antiaritmice).
Antiinflamatoare nesteroidiene: atunci cand se administreaza antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (adica inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic (mai mare de 3 g/zi) si AINS neselective) poate sa apara scaderea efectului antihipertensiv.
Ca si in cazul inhibitorilor ECA, administrarea concomitenta de antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II cu antiinflamatoare nesteroidiene poate creste riscul de deteriorare a functiei renale, cu posibilitatea aparitiei insuficientei renale acute si a cresterii potasiului plasmatic, in special la pacientii cu afectare prealabila a functiei renale. Aceasta asociere trebuie administrata cu prudenta, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie monitorizata functia renala dupa initierea tratamentului asociat si, ulterior, periodic.
Repaglinida: irbesartanul poate inhiba OATP1B1 (Organic Anion Transport Polypeptides 1B1). In cadrul unui studiu clinic, s-a raportat faptul ca irbesartanul a crescut valorile Cmax si ASC pentru repaglinida (substrat al OATP1B1) de 1,8 ori si, respectiv, de 1,3 ori atunci cand a fost administrat cu 1 ora inainte de repaglinida. In cadrul unui alt studiu, nu s-a raportat nicio interactiune farmacocinetica relevanta atunci cand cele doua medicamente au fost administrate concomitent. Prin urmare, poate fi necesara ajustarea dozei in tratamentul antidiabetic, cum este cea de repaglinida (vezi pct. 4.4).
Informatii suplimentare privind interactiunile irbesartanului: in studiile clinice, farmacocinetica irbesartanului nu a fost influentata de administrarea hidroclorotiazidei. Irbesartanul este metabolizat in principal de catre CYP2C9 si, in mai mica masura, prin glucuronoconjugare. Nu s-au observat interactiuni farmacocinetice sau farmacodinamice semnificative in cazul administrarii de irbesartan concomitent cu warfarina, un medicament metabolizat de CYP2C9. Nu s-au evaluat efectele inductorilor CYP2C9, cum este rifampicina, asupra farmacocineticii irbesartanului. Farmacocinetica digoxinei nu a fost modificata prin administrarea concomitenta a irbesartanului.
Informatii suplimentare despre interactiunile hidroclorotiazidei: urmatoarele medicamente pot interactiona cu diureticele tiazidice, daca sunt administrate concomitent:
Alcool etilic: poate sa apara potentarea hipotensiunii arteriale ortostatice;
Medicamente antidiabetice (antidiabetice orale si insuline): poate fi necesara ajustarea dozelor de
medicament antidiabetic (vezi pct. 4.4);
Rasini de tip colestiramina si colestipol: absorbtia hidroclorotiazidei este modificata in prezenta rasinilor schimbatoare de anioni. Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva trebuie administrat cu cel putin o ora inainte sau patru ore dupa administrarea acestor medicamente;
Glucocorticoizi, ACTH: depletia de electroliti, in special hipokaliemia, poate fi agravata;
Digitalice: hipokaliemia sau hipomagneziemia induse de tiazida favorizeaza declansarea aritmiilor
cardiace induse de digitalice (vezi pct. 4.4);
Antiinflamatoare nesteroidiene: la unii pacienti, administrarea unui antiinflamator nesteroidian poate
reduce efectele diuretic, natriuretic si antihipertensiv ale diureticelor tiazidice;
Amine vasopresoare (de exemplu noradrenalina): efectul aminelor vasopresoare poate fi scazut, dar nu in asemenea masura incat sa impiedice utilizarea lor;
Curarizante antidepolarizante (de exemplu tubocurarina): efectul curarizantelor antidepolarizante
poate fi potentat de hidroclorotiazida;
Medicamente antigutoase: poate fi necesara ajustarea dozelor de medicamente antigutoase, deoarece hidroclorotiazida poate creste concentratia plasmatica a acidului uric. Poate fi necesara cresterea dozei de probenecid sau sulfinpirazona. Administrarea concomitenta cu diureticele tiazidice poate creste incidenta reactiilor de hipersensibilitate la allopurinol;
Saruri de calciu: diureticele tiazidice pot creste concentratiile plasmatice ale calciului prin scaderea eliminarii calciului. Daca trebuie prescrise suplimente de calciu sau medicamente care economisesc calciul (de exemplu tratament cu vitamina D), concentratiile plasmatice ale calciului trebuie monitorizate, iar dozele de calciu trebuie ajustate corespunzator;
Carbamazepina: utilizarea concomitenta a carbamazepinei si hidroclorotiazidei a fost asociata cu riscul de hiponatremie simptomatica. Electrolitii trebuie monitorizati pe durata utilizarii concomitente. Daca este posibil, trebuie utilizata alta clasa de diuretice.
Alte interactiuni: efectul hiperglicemiant al beta-blocantelor si al diazoxidului poate fi crescut de tiazide. Anticolinergicele (de exemplu atropina, beperiden) pot creste biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic prin scaderea motilitatii gastro-intestinale si a vitezei de golire a stomacului. Tiazidele pot creste riscul de reactii adverse determinate de amantadina. Tiazidele pot reduce eliminarea renala a medicamentelor citotoxice (de exemplu ciclofosfamida, metotrexat) si pot potenta efectele mielosupresive ale acestora.
Sarcina
Antagonistii receptorilor pentru angiotensina II (ARA II)
Folosirea ARA II nu este recomandata in primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Folosirea ARA II
este contraindicata in al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenicitate dupa expunerea la inhibitori ECA in primul trimestru de sarcina nu au fost concludente; totusi, nu poate fi exclusa o crestere mica a riscului. Desi nu exista date epidemiologice controlate privind riscul tratamentului cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II (ARA II), riscuri similare pot sa existe pentru aceasta clasa de medicamente. Cu exceptia cazului in care continuarea terapiei cu ARA II este considerata esentiala, tratamentul pacientelor care planifica sa ramana gravide trebuie schimbat cu medicamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranta stabilit pentru folosirea in sarcina. Atunci cand este constatata prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie inceputa terapia alternativa.
Este cunoscut faptul ca expunerea la terapia cu ARA II in al doilea si al treilea trimestru de sarcina induce fetotoxicitate la om (scaderea functiei renale, oligohidramnios, osificarea intarziata a craniului) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie). (Vezi pct. 5.3).
Daca s-a produs expunerea la ARA II din al doilea trimestru de sarcina, se recomanda verificarea prin ecografie a functiei renale si a craniului.
Copiii ai caror mame au luat ARA II trebuie atent monitorizati pentru hipotensiune arteriala (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Hidroclorotiazida
Exista experienta limitata cu privire la utilizarea hidroclorotiazidei in timpul sarcinii, in special in primul trimestru de sarcina. Studiile la animale sunt insuficiente. Hidroclorotiazida traverseaza bariera feto-placentara. Tinand cont de mecanismul farmacologic de actiune al hidroclorotiazidei, utilizarea acesteia in timpul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina poate compromite perfuzia feto- placentara si poate provoca efecte fetale si neonatale, cum sunt icterul, dezechilibrul electrolitic si trombocitopenia.
Hidroclorotiazida nu trebuie utilizata pentru tratamentul edemului gestational, hipertensiunii arteriale de sarcina sau al preeclampsiei din cauza riscului de scadere a volumului plasmatic si de hipoperfuzie placentara, fara un efect benefic asupra evolutiei bolii.
Hidroclorotiazida nu trebuie utilizata pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la gravide, cu exceptia situatiilor rare in care niciun alt tratament nu poate fi utilizat.
Deoarece contine hidroclorotiazida, Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva nu este recomandat in primul trimestru de sarcina. Inainte de a se planifica o sarcina, trebuie efectuata schimbarea pe un tratament alternativ adecvat.
Alaptarea
Antagonistii receptorilor pentru angiotensina II (ARA II)
Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva in timpul alaptarii, nu se recomanda administrarea Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva si sunt de preferat tratamente alternative cu profile de siguranta mai bine stabilite in timpul alaptarii, in special atunci cand sunt alaptati nou-nascuti sau sugari prematuri.
Nu se cunoaste daca irbesartanul sau metabolitii acestuia se excreta in laptele uman.
Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la sobolan au evidentiat excretia irbesartanului sau a metabolitilor acestuia in lapte (pentru informatii detaliate, vezi pct. 5.3).
Hidroclorotiazida
Hidroclorotiazida se excreta in laptele uman in cantitati mici. Provocand diureza intensa, tiazidele in doze mari pot inhiba productia de lapte matern. Utilizarea Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva nu este recomandata in timpul alaptarii. Daca Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva se utilizeaza in timpul alaptarii, dozele trebuie sa ramana cat mai mici posibil.
Fertilitatea
Irbesartanul nu a avut niciun efect asupra fertilitatii la sobolanii tratati si nici asupra puilor acestora la
doze pana la valori care determina primele semne de toxicitate la parinti (vezi pct. 5.3).
Condus auto
Tinand cont de proprietatile sale farmacodinamice, este putin probabil ca medicamentul Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva sa afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. In cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie sa se ia in considerare ca, in timpul tratamentului hipertensiunii arteriale, pot sa apara, ocazional, ameteli sau oboseala.
Reactii adverse
Asocierea irbesartan/hidroclorotiazida
Dintre cei 898 de pacienti hipertensivi care au primit doze variate de irbesartan/hidroclorotiazida (cuprinse in intervalul 37,5 mg/6,25 mg si 300 mg/25 mg) in studiile clinice controlate cu placebo, 29,5% dintre pacienti au prezentat reactii adverse. Cele mai frecvente reactii adverse (RA) raportate au fost ameteala (5,6%), oboseala (4,9%), greata/varsaturi (1,8%) si mictiune anormala (1,4%). In plus, in studiile clinice au fost observate frecvent, de asemenea, cresteri ale azotului ureic sanguin (BUN) (2,3%), creatin-kinazei (1,7%) si creatininei (1,1%).
Tabelul 1 prezinta reactiile adverse observate din raportarile spontane si in studiile clinice controlate cu placebo.
Frecventa reactiilor adverse prezentate mai jos este definita conform urmatoarei conventii:
foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si mai mic de 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai mic de 1/100); rare (≥ 1/10000 si mai mic de 1/1000); foarte rare (mai mic de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tabelul 1: Reactii adverse din studii clinice controlate cu placebo si din raportarile spontane
| Investigaţii diagnostice: | Frecvente:Mai puţin frecvente: | creşteri ale azotului ureic sanguin (BUN), creatininei şi creatin-kinazeiscăderi ale concentraţiilor plasmatice de sodiu şi potasiu |
| Tulburări cardiace: | Mai puţin frecvente: | sincopă, hipotensiune arterială, tahicardie,edem |
| Tulburări ale sistemului | Frecvente: | ameţeli |
| nervos: | Mai puţin frecvente: | ameţeli ortostatice |
| Cu frecvenţănecunoscută: | cefalee | |
| Tulburări acustice şivestibulare: | Cu frecvenţănecunoscută: | tinitus |
| Tulburări respiratorii, toraciceşi mediastinale: | Cu frecvenţănecunoscută: | tuse |
| Tulburări gastro-intestinale: | Frecvente: | greaţă/vărsături |
| Mai puţin frecvente: | diaree | |
| Cu frecvenţănecunoscută: | dispepsie, disgeuzie | |
| Tulburări renale şi ale căilor | Frecvente: | micţiune anormală |
| urinare: | Cu frecvenţă necunoscută: | alterarea funcţiei renale, inclusiv cazuri izolate de insuficienţă renală la pacienţiicu risc (vezi pct. 4.4) |
| Tulburări musculo-scheletice | Mai puţin frecvente: | edeme ale extremităţilor |
| şi ale ţesutului conjunctiv: | Cu frecvenţă necunoscută: | artralgie, mialgie |
| Tulburări metabolice şi denutriţie: | Cu frecvenţănecunoscută: | hiperkaliemie |
| Tulburări vasculare: | Mai puţin frecvente: | înroşirea feţei |
| Tulburări generale şi la nivelullocului de administrare: | Frecvente: | fatigabilitate |
| Tulburări ale sistemului | Cu frecvenţă | cazuri de reacţii de hipersensibilitate cum |
| imunitar: | necunoscută: | sunt angioedemul, erupţiile cutanate,urticaria |
| Tulburări hepatobiliare: | Mai puţin frecvente: | icter |
Tabelul 1: Reactii adverse din studii clinice controlate cu placebo si din raportarile spontane
Cu frecventa necunoscuta:
hepatita, functie hepatica anormala
Tulburari ale aparatului genital si sanului:
Mai putin frecvente: disfunctie sexuala, modificari ale libidoului
Informatii suplimentare despre fiecare componenta: in plus fata de reactiile adverse prezentate mai sus pentru aceasta asociere, alte reactii adverse raportate anterior separat pentru componentele individuale sunt reactii adverse potentiale la Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva. Tabelele 2 si 3 detaliaza reactiile adverse raportate pentru fiecare componenta a Irbesartan Hydrochlorothiazide Zentiva.