Medicamente cu reteta

Ketoprofen 100mg/2ml, 5 fiole, Rompharm

Produs disponibil doar in farmacie in baza retetei medicale

Descriere si prospect: Ketoprofen 100mg/2ml, 5 fiole, Rompharm

7510556

Indicatii

Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian cu proprietati analgezice si antiinflamatorii, indicat in tratamentul simptomatic al bolilor reumatice inflamatorii, degenerative si metabolice si pentru ameliorarea durerii in anumite sindroame dureroase.

Indicatiile administrarii de scurta durata a solutiei injectabile de ketoprofen sunt urmatoarele: Exacerbari ale bolilor osteoarticulare de natura reumatica:

poliartrita reumatoida

spondilartrita seronegativa: spondilita anchilozanta, artrita psoriazica, artrita reactiva

guta

osteoartroza

forme extraarticulare de reumatism: tendinite, tenosinovite, fibrozite, bursite, capsulite ale umarului

Exacerbari ale durerii:

dureri de natura inflamatorie, dureri postoperatorii in chirurgia ortopedica

lombalgii si dureri de origine lombosciatica

dureri de natura neoplazica

dureri post-traumatice, dureri de origine musculoscheletala

Dozaj

Ketoprofen Rompharm 100 mg/2 ml, solutie injectabila, este recomandat pentru administrare parenterala.

Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlului optim al simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doze recomandate:

Adulti

Doza zilnica maxima recomandata de ketoprofen este de 200 mg. Inainte de a initia tratamentul zilnic injectabil cu 200 mg ketoprofen trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu. Nu se recomanda administrarea de doze mai mari decat doza maxima zilnica recomandata (vezi, de asemenea, pct.4.4).

Administrare intramusculara:

Doza recomandata este de o fiola (100 mg) Ketoprofen Rompharm administrata intramuscular profund o data sau de doua ori pe zi.

Daca este necesar, tratamentul injectabil cu ketoprofen poate fi inlocuit cu tratament oral, intrarectal sau transdermic.

Administrare intravenoasa sub forma de perfuzie, intermitenta sau continua:

Ketoprofen Rompharm trebuie administrat intravenos numai in spital. Solutia injectabila trebuie administrata intr-un interval de 30 de minute pana la 1 ora. Administrarea intravenoasa sub forma de perfuzii se recomanda pentru o perioada de maxim 48 de ore. Doza maxima zilnica de ketoprofen este de 200 mg.

Perfuzie intermitenta intravenoasa:

100 pana la 200 mg ketoprofen diluat in 100 ml clorura de sodiu 0,9% solutie pentru injectii, administrat pe o perioada de 30 minute pana la 1 ora. Doza maxima zilnica de ketoprofen este de 200 mg pe 24 ore.

Perfuzie continua intravenoasa:

100 pana la 200 mg ketoprofen diluat in 500 ml solutie perfuzabila (clorura de sodiu 0,9% solutie pentru injectii, solutie Ringer lactat, glucoza) administrata pe o perioada de 8 ore. Injectarea poate fi repetata la interval de 8 ore. Doza maxima zilnica de ketoprofen este de 200 mg pe 24 ore.

Ketoprofen poate fi asociat cu analgezice cu actiune centrala. Ketoprofen poate fi amestecat cu morfina in acelasi flacon: 10 pana la 20 mg morfina si 100 mg (pana la 200 mg) ketoprofen se dilueaza in 500 ml solutie perfuzabila (clorura de sodiu 0,9% solutie pentru injectii sau solutie Ringer). Doza maxima zilnica de ketoprofen este de 200 mg pe 24 ore.

Varstnici

La pacientii varstnici, se recomanda initierea tratamentului cu doza cea mai mica pentru a asigura tratamentul de intretinere al acestor pacienti cu doza minima eficace. Pacientii varstnici au un risc crescut de aparitie a reactiilor adverse cu evolutie severa.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea Ketoprofen Rompharm la copii si adolescenti nu au fost inca stabilite. Nu sunt disponibile date.

Pacienti cu insuficienta renala

In cazul pacientilor cu insuficienta renala, dozele trebuie micsorate corespunzator, deoarece timpul de injumatatire plasmatica al ketoprofenului creste cu severitatea insuficientei renale (vezi pct. 4.3 si pct. 4.4). La pacientii cu insuficienta renala cu un clearance la creatinina mai mic de 20 ml/min, doza maxima de ketoprofen trebuie redusa (vezi pct. 4.4). La pacientii cu insuficienta renala severa este contraindicata administrarea de ketoprofen (vezi pct. 4.3).

Pacienti cu insuficienta hepatica

La pacientii cu afectiuni hepatice cronice, cu un nivel redus de albumina, doza de ketoprofen trebuie redusa (vezi pct. 4.4). La pacientii cu insuficienta hepatica severa este contraindicata administrarea de ketoprofen (vezi pct. 4.3).

Atentionari

Ketoprofen nu trebuie amestecat in acelasi flacon cu tramadol, deoarece se formeaza precipitate. Deoarece ketoprofenul este sensibil la lumina, flaconul sau punga pentru perfuzie trebuie sa fie acoperite cu hartie neagra sau folie de aluminiu.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Ketoprofen este contraindicat la pacientii cu reactii de hipersensibilitate in antecedente cum sunt bronhospasm, crize de astm bronsic, rinita alergica, urticarie sau alte reactii alergice determinate de administrarea de ketoprofen, acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene. Reactii anafilactice severe, rareori letale, au fost raportate la acesti pacienti (vezi pct. 4.8).

Ketoprofen este contraindicat in urmatoarele cazuri:

Ulcer peptic activ sau antecedente de sangerare gastro-intestinala, ulceratie sau perforatie;

Diateza hemoragica;

Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii in evolutie;

Insuficienta hepatica severa;

Insuficienta renala severa;

Insuficienta cardiaca severa necontrolata terapeutic.

Ketoprofen este contraindicat la pacienti cu tulburari de hemostaza sau tratament concomitent cu anticoagulante.

Ketoprofen este contraindicat in al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.6).

Atentionari

Reactiile adverse pot fi minimalizate utilizand cea mai mica doza eficienta pentru cea mai scurta perioada de timp necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovasculare si gastro- intestinale, prezentate mai jos).

Risc de sangerari gastro-intestinale, ulceratii sau perforatii gastro-intestinale

Sangerarea gastro-intestinala, ulceratia sau perforatia cu potential letal, insotite sau nu de simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de evenimente gastrointestinale au fost raportate in orice moment in cursul tratamentului cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Unele date epidemiologice sugereaza ca ketoprofenul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate gastrointestinala severa, in raport cu alte AINS, in special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.2 si 4.3).

Riscul de hemoragie gastrointestinala, ulceratie sau perforatie creste odata cu doza de AINS, la pacientii cu antecedente de ulcer, in special daca este complicat cu hemoragii sau perforatii (vezi pct. 4.3) si la pacientii varstnici. La acesti pacienti se incepe tratamentul cu doza cea mai mica posibila eficace. La acesti pacienti trebuie luata in considerare administrarea concomitenta de medicamente protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) precum si la pacientii care au nevoie de doze mici administrate concomitent cu acid acetilsalicilic sau alte medicamente care ar putea creste riscul gastro-intestinal (vezi si pct. 4.5).

La pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special la pacientii varstnici, se recomanda raportarea oricarui simptom abdominal neobisnuit (in special sangerari gastro-intestinale), mai ales la inceputul tratamentului.

Aparitia hemoragiilor sau ulceratiilor gastro-intestinale la pacientii tratati cu Ketoprofen Rompharm, impune intreruperea tratamentului.

Se recomanda prudenta la pacientii tratati concomitent cu medicamente care pot creste riscul de ulceratii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroide cu administrare orala, anticoagulante orale, cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptarii de serotonina, antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic, salicilati (vezi pct. 4.5).

Utilizarea Ketoprofen Rompharm concomitent cu AINS (inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza-2) trebuie evitata.

Ketoprofen trebuie folosit cu prudenta la pacientii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colita ulceroasa, boala Crohn) deoarece acestea pot fi agravate (vezi pct. 4.8).

Varstnici

Pacientii varstnici au o frecventa crescuta de aparitie a reactiilor adverse la medicamentele AINS, in special prezinta risc crescut de hemoragie gastro-intestinala si perforatie cu potential letal (vezi pct. 4.2).

Risc de reactii cutanate

La utilizarea AINS pot apare foarte rar reactii cutanate grave, unele dintre acestea cu potential letal cum sunt dermatita exfoliativa, sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica (vezi pct. 4.8). Pacientii sunt expusi unui risc mai mare in stadiile initiale ale tratamentului, debutul acestor reactii are loc de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie intrerupt imediat la primele semne de aparitie ale unei eruptii cutanate tranzitorii, leziuni de mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Lupus eritematos sistemic si boala mixta de tesut conjunctiv

Pacientii cu lupus eritematos sistemic si boala mixta de tesut conjunctiv pot prezenta un risc crescut de meningita aseptica (vezi pct. 4.8 Reactii adverse).

Pacienti cu insuficienta cardiaca, insuficienta hepatica, insuficienta renala

La initierea tratamentului, functia renala trebuie monitorizata cu atentie la pacientii cu insuficienta cardiaca, ciroza, nefroza, la pacientii tratati cu diuretice, la pacientii cu insuficienta renala cronica, in mod special daca pacientii sunt varstnici. La acesti pacienti, administrarea de ketoprofen poate induce o scadere a fluxului sanguin renal prin inhibarea prostaglandinelor, ducand la decompensarea renala (vezi pct. 4.3).

Este cunoscut ca AINS pot produce nefrotoxicitate in forme variate, care poate conduce la nefrita interstitiala, sindrom nefrotic si chiar insuficienta renala.

La pacientii cu valori anormale ale testelor functionale hepatice sau cu antecedente de boala hepatica, nivelul transaminazelor trebuie evaluat periodic, mai ales in cazul unui tratament de lunga durata.

Icterul si hepatita au fost rareori mentionate in asociere cu administrarea de ketoprofen.

Tulburari cardiovasculare si cerebrovasculare

Se recomanda prudenta la pacientii cu hipertensiune arteriala si insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, deoarece tratamentul cu AINS poate determina retentie lichidiana si edem (vezi punctul 4.3).

Studiile clinice, ca si datele epidemiologice, sugereaza ca administrarea unor tipuri de AINS (mai ales in doze mari si pe perioade lungi) se asociaza cu o crestere a evenimentelor trombotice arteriale (de tip infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu exista date suficiente care sa excluda aparitia unor asemenea evenimente la administrarea ketoprofen.

Ca in cazul altor AINS, trebuie urmarit cu atentie tratamentul cu ketoprofen la pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala coronariana, boala arteriala periferica, boli cerebrovasculare confirmate. De asemenea la initierea tratamentul se recomanda o examinare atenta a pacientilor cu factori de risc asociati pentru bolile cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Infectii

In cazul unei afectiuni infectioase, similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obisnuite ale unei boli infectioase (febra) datorita proprietatilor sale antiinflamatorii, analgezice si antipiretice.

Afectarea fertilitatii la femei

Administrarea ketoprofen, ca si alte AINS, poate afecta fertilitatea la femei si nu se recomanda la femeile care incearca sa ramana gravide. In cazul femeilor care au dificultati in a ramane insarcinate sau sunt investigate pentru infertilitate trebuie avut in vedere intreruperea tratamentului cu AINS.

Tulburari respiratorii

Pacientii cu astm bronsic asociat cu rinita cronica, sinuzita cronica, si/sau polipoza nazala sunt mai expusi riscului pentru reactii alergice decat populatia generala dupa administrarea de acid acetilsalicilic si/sau AINS. Administrarea acestui medicament poate declansa o criza de astm bronsic sau bronhospasm, in special la pacientii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).

Monitorizarea de laborator

La pacientii cu valori anormale ale testelor functiei hepatice sau antecedente de boala hepatica trebuie evaluate periodic nivelurile transaminazelor, in special in timpul tratamentului de lunga durata.

La pacientii cu insuficienta renala, pacientii tratati cu diuretice, pacienti cu risc de hipovolemie inclusiv dupa o interventie chirurgicala, se recomanda monitorizarea cu atentie a diurezei si a functiei renale.

Ca si in cazul tratamentului pe termen lung cu alte AINS, tratamentul cu ketoprofen necesita o monitorizare a hemoleucogramei si a functiei hepatice si renale pe parcursul tratamentului, in special la varstnici.

Este necesara ajustarea dozei de ketoprofen daca clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min.

Hiperkaliemia

Hiperkaliemia poate fi accentuata de tratamentul concomitent cu medicamente care economisesc potasiu sau la pacienti cu diabet zaharat (vezi pct. 4.5). In acest caz, nivelurile de potasiu trebuie monitorizate periodic.

Atentionare legata de calea de administrare intramusculara si intravenoasa

Riscul de sangerare gastro-intestinala este relativ crescut la persoanele cu greutate corporala mica. Daca apare sangerare gastro-intestinala sau ulcer, tratamentul cu ketoprofen trebuie oprit imediat.

Atentionare legata de calea de administrare intravenoasa

Daca durerea este severa, ketoprofen poate fi administrat concomitent cu derivati de morfina.

Precautii

Ketoprofen trebuie administrat cu precautie la pacientii alcoolici si fumatori. Administrarea acestui medicament trebuie intrerupta inainte de interventia chirurgicala.

Daca apar tulburari vizuale cum ar fi incetosarea vederii, trebuie intrerupt tratamentul pana la un examen oftalmologic complet.

Excipienti

Acest medicament contine 8 vol% alcool etilic, adica pana la 197,2 mg per doza, echivalent cu 4 ml bere, 1,6 ml vin per doza. Poate fi daunator persoanelor cu alcoolism. Acest lucru trebuie avut in vedere la gravide sau femei care alapteaza, copii si grupuri cu risc crescut cum sunt pacienti cu boli hepatice sau epilepsie.

Acest medicament contine 400 mg propilenglicol (E 1520) per fiecare ml. Acest medicament contine 20 mg alcool benzilic per fiecare ml.

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per doza, adica practic „nu contine sodiu”.

Interactiuni

Asocieri medicamentoase nerecomandate

Anticoagulante (heparina si warfarina) si inhibitorii agregarii plachetare (de exemplu, ticlopidina, clopidogrel): risc crescut de sangerare (vezi pct. 4.4). Daca nu se poate evita aceasta asociere, pacientii trebuie monitorizati cu atentie.

Litiu: risc de crestere a concentratiilor plasmatice ale litiului, uneori putand ajunge la valori toxice datorita reducerii excretiei renale a litiului. Daca este necesar, concentratiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate si dozele de litiu trebuie ajustate corespunzator in timpul si dupa tratamentul cu AINS.

Alte analgezice/AINS (inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2) si salicilati in doze mari: cresterea riscului de ulceratii sau hemoragii gastro-intestinale. A se evita utilizarea concomitenta de 2 sau mai multe AINS, inclusiv acidul acetilsalicilic.

Metotrexat in doze mai mari de 15 mg/saptamana: risc crescut de toxicitate hematologica a metotrexatului, mai ales atunci cand este administrat in doze mari (mai mare de 15 mg/saptamana), prin reducerea eliminarii renale a metotrexatului si deplasarea metotrexatului legat de proteinele plasmatice. Intre momentul intreruperii sau initierii tratamentului cu ketoprofen si administrarea de metotrexat trebuie lasat un interval de cel putin 12 ore.

Medicamente a caror asociere necesita precautie

Metotrexat in doze mai mici de 15 mg/saptamana: pe parcursul primelor saptamani de tratament asociat, trebuie monitorizata saptamanal hemoleucograma. Daca exista o afectare a functiei renale sau daca pacientul este varstnic, monitorizarea trebuie efectuata mai frecvent.

Diuretice: risc de reducere a efectului diuretic. Pacientii, in special cei deshidratati care utilizeaza diuretice sunt expusi unui risc mai mare de a dezvolta insuficienta renala secundara datorita reducerii fluxului renal prin inhibare prostaglandinica. Acesti pacienti trebuie rehidratati inainte de administrarea tratamentului asociat si functia renala trebuie monitorizata la initierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Inhibitorii enzimei de conversie si antagonisti ai angiotensinei II: la pacientii cu functie renala compromisa (de exemplu, pacientii deshidratati sau pacientii varstnici), asocierea unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II cu un medicament care inhiba ciclooxigenaza poate accentua deteriorarea functiei renale, chiar pana la insuficienta renala acuta.

Corticosteroizi: risc crescut de hemoragie si ulceratie gastro-intestinala (vezi pct. 4.4).

Pentoxifilina: risc crescut de hemoragie. Se recomanda monitorizare mai frecventa clinica si a timpului de sangerare.

Asocieri medicamentoase de care trebuie sa se tina cont

Mifepristona: AINS nu trebuie utilizate pentru 8-12 zile de la administrarea de mifepristona deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.

Medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice): risc pentru reducerea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de catre AINS).

Glicozide cardiace: AINS poate exacerba insuficienta cardiaca, reduce filtrarea glomerulara si creste nivelurile plasmatice de glicozide cardiotonice.

Ciclosporina: risc crescut pentru nefrotoxicitate, in special la pacientii varstnici, in cazul tratamentului concomitent.

Chinolone: studii preclinice au indicat ca AINS pot creste riscul de convulsii asociat administrarii de chinolone. Pacientii la care se administreaza AINS si chinolone pot prezenta un risc crescut de convulsii.

Tacrolimus: risc posibil mai crescut pentru nefrotoxicitate, in special la pacientii varstnici, in cazul tratamentului concomitent cu AINS.

Trombolitice: risc crescut de sangerari.

Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Zidovudina: cresterea riscului de toxicitate hematologica atunci cand AINS sunt asociate cu zidovudina. Exista o evidenta a cresterii riscului de hemartroze si hematoame la pacienti cu hemofilie seropozitivi care primesc concomitent tratament cu zidovudina.

Probenecid: administrarea concomitenta de probenecid poate reduce marcat clearance-ul plasmatic al ketoprofenului.

Riscuri referitoare la hiperpotasemie

Anumite medicamente sau categorii terapeutice pot determina hiperkaliemie, de exemplu, sarurile de potasiu, diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii enzimei de conversie, blocantii receptorilor de angiotensina II, AINS, heparine (cu greutate moleculara mica sau nefractionate), ciclosporina, tacrolimus si trimetoprim. Aparitia hiperkaliemiei depinde de prezenta factorilor asociati. Acest risc este crescut cand sunt administrate medicamentele mentionate mai sus.

Riscuri referitoare la efectul antiagregant plachetar

Mai multe substante sunt implicate in interactiuni dependente de efectul lor antiplachetar: tirofiban, eptifibarid, abcixiab si iloprost. Tratamentul concomitent cu aceste medicamente antiplachetare creste riscul de hemoragie.

Sarcina
Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina si/sau dezvoltarea embrio-fetala. Datele din studiile epidemiologice arata un risc crescut pentru avort, malformatii cardiace si gastroschizis la utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la inceputul sarcinii. Riscul absolut pentru malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Riscul creste odata cu doza si durata tratamentului. La animale la care s-a administrat pe parcursul organogenezei un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, a crescut sansa de avort pre- si post-nidare si mortalitatea embriofetala. Suplimentar, au fost raportate cu incidenta crescuta malformatii, inclusiv cardiovasculare la animale la care s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor in timpul organogenezei.

Ketoprofen nu trebuie administrat pe parcursul trimestrului intai si al doilea de sarcina decat daca este absolut necesar. Daca ketoprofen este utilizat de o femeie care doreste sa aiba o sarcina sau pe parcursul primelor 2 trimestre de sarcina, doza si durata tratamentului trebuie sa fie cat mai reduse.

Daca sunt administrati pe parcursul celui de al 3-lea trimestru de sarcina toti inhibitorii sintezei de prostaglandine expun fatul la:

toxicitate cardio-pulmonara (cu inchiderea prematura a ductului arterial si hipertensiune pulmonara);

disfunctie renala, care poate progresa catre insuficienta renala cu oligohidroamnios.

La sfarsitul sarcinii toti inhibitorii sintezei de prostaglandine expun mama si nou-nascutul la:

prelungirea posibila a timpului de sangerare, un efect antiagregant poate apare chiar la doze mici;

inhibarea contractiilor uterine care determina travaliu intarziat sau prelungit.

In consecinta, ketoprofen este contraindicat in al 3-lea trimestru de sarcina.

Alaptarea

Nu sunt date disponibile referitoare la excretia ketoprofenului in laptele matern. Ketoprofenul nu se recomanda pe parcursul alaptarii.

Fertilitatea

Utilizarea de ketoprofen, la fel ca si alte AINS, poate afecta fertilitatea femeilor si nu este recomandata la femeile care incearca sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in concepere sau care sunt in curs de investigare a infertilitatii, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu ketoprofen (vezi pct. 4.4).

Condus auto

Pacientii trebuie avertizati despre posibila aparitie a somnolentei, ametelilor sau convulsiilor si trebuie atentionati sa nu conduca sau sa opereze masini daca aceste simptome apar.

Pacientii trebuie avertizati despre posibile tulburari vizuale. Daca pacientii prezinta tulburari vizuale, acestia nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje.

Reactii adverse

Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie:

Foarte frecvente(mai mare sau egal cu 1/10)
Frecvente(mai mare sau egal cu 1/100 pana la mai mic de 1/10)
Putin frecvente(mai mare sau egal cu 1/1 000 pana la mai mic de 1/100)
Rare(mai mare sau egal cu 1/10000 pana la mai mic de 1/1000)
Foarte rare(mai putin de 1/10000)
Frecventa necunoscuta(care nu poate fi estimata din datele disponibile)

Tulburari hematologice si limfatice

Rare: anemie hemoragica, leucopenie

Frecventa necunoscuta: neutropenie, agranulocitoza, trombocitopenie

Tulburari ale sistemul imunitar

Frecventa necunoscuta: reactii anafilactice, inclusiv soc anafilactic

Tulburari psihice:

Frecventa necunoscuta: tulburari de dispozitie

Tulburari ale sistemului nervos

Mai putin frecvente: cefalee, ameteli, somnolenta

Rare: parestezii

Frecventa necunoscuta: convulsii, meningita aseptica (mai ales la pacientii cu afectiuni autoimune precum LES sau colagenoze) manifestata prin rigiditatea cefei, cefalee, greata, varsatura, febra si dezorientare (vezi si pct. 4.4).

Tulburari oculare

Rare: tulburari vizuale, cum ar fi incetosarea vederii

Foarte rare: durere oculara, nevrita optica

Tulburari acustice si vestibulare

Rare: tinitus

Tulburari cardiace

Frecventa necunoscuta: insuficienta cardiaca

Tulburari vasculare

Frecventa necunoscuta: hipertensiune arteriala

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Rare: crize de astm bronsic, agravarea astmului bronsic

Frecventa necunoscuta: bronhospasm (in special la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la acidul acetilsalicilic), rinite

Tulburari gastro-intestinale

Foarte frecvente: greata, varsaturi

Frecvente: diaree, constipatie, gastrita

Rare: stomatita, colita, ulcer gastro-duodenal

Frecventa necunoscuta: hemoragie gastro-intestinala (melena, hematemeza, rectoragii), perforatie gastro-intestinala

Tulburari hepatobiliare

Rare: cresterea transaminazelor hepatice, hepatita, icter

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente: eruptii cutanate tranzitorii, prurit

Frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate, purpura, angioedem, alopecie, urticarie, agravarea urticariei cronice, dermatita exfoliativa, dermatoze buloase (sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica)

Tulburari renale si ale cailor urinare

Frecventa necunoscuta: insuficienta renala acuta, nefrita tubulo-interstitiala, sindrom nefritic

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente: induratie la locul injectarii, edem, durere la locul injectarii

Datele din studiile clinice si epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doza mare si pe perioade lungi de timp) poate fi asociata cu un risc crescut pentru evenimente arteriale trombotice (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania.

Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

Au fost raportate cazuri de supradozaj la doze de pana la 2,5 g de ketoprofen (forme orale).

Simptome

Simptomele cele mai frecvente ale supradozajului la adulti sunt: cefalee, ameteli, somnolenta, greata, varsaturi, diaree si dureri abdominale. In timpul intoxicatiei severe s-au observat hipotensiune arteriala, deprimare respiratorie si hemoragie gastro-intestinala.

Tratament

Pacientul trebuie transferat imediat la un spital cu sectie de specialitate unde poate incepe tratamentul simptomatic. Nu se cunoaste un antidot specific pentru ketoprofen.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene; derivati de acid propionic. Cod ATC: M01AE03

Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian derivat de acid arilcarboxilic apartinand grupului acidului propionic, cu actiune analgezica (periferica si centrala), antiinflamatoare, antipiretica si de inhibare de scurta durata a functiilor plachetare. Proprietatile sale antiinflamatorii se realizeaza prin inhibarea ciclooxigenazei, cu inhibarea consecutiva a producerii de prostaglandine, leucotriene si a agregarii plachetare. Are actiune de stabilizare a membranei lizozomale.

Ca si alte antiinflamatoare nesteroidiene, ketoprofenul nu vindeca boala subiacenta, actionand doar simptomatic.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrare intramusculara ketoprofenul se absoarbe rapid. Concentratia maxima este de aproximativ 10 mg/l si este atinsa la aproximativ 0,5-0,75 ore dupa administrarea unei doze de 100 mg.

Distributie

Ketoprofenul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99%. Difuzeaza in lichidul sinovial si traverseaza bariera placentara.

Metabolizare

Doua procese sunt implicate in biotransformarea ketoprofenului: unul de mica importanta (hidroxilare) si unul major (conjugarea cu acid glucuronic).

Mai putin de 1% din doza de ketoprofen administrata se regaseste neschimbata in urina, in timp ce metabolitii glucuronici se regasesc in proportie de aproximativ 65-75%.

Eliminare

Ketoprofenul este eliminat in principal pe cale renala. Eliminarea este rapida, astfel incat 50% din doza administrata este eliminata in primele 6 ore, indiferent de calea de administrare.

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 1,88 ore, dupa administrarea intramusculara.

Variatii fiziopatologice

In cazul varstnicilor, absorbtia ketoprofenului nu este modificata, cresterea timpului de injumatatire plasmatica si scaderea clearance-ului total fiind determinate de incetinirea metabolizarii.

In cazul pacientilor cu insuficienta renala, timpul de injumatatire plasmatica creste cu severitatea acesteia.

Date preclinice de siguranta
In studiile de toxicitate dupa doza unica si repetata, ketoprofenul a dus la formarea de leziuni si ulceratii ale tractului gastro-intestinal si la leziuni renale la unele specii de animale.

In cateva teste de mutagenitate in vitro si in vivo, ketoprofenul nu a prezentat efecte semnificative. Studiile pe termen lung efectuate la sobolan si soarece nu au evidentiat un potential carcinogen al ketoprofenului.

Studiile efectuate la diverse specii de animale nu au evidentiat nici un efect teratogen al ketoprofenului.

Dozele de peste 6 mg ketoprofen/kg si zi au dus la tulburari ale nidatiei si fertilitatii la femelele de sobolan.

Ne asiguram in permanenta de acuratetea informatiilor prezentate. In situatia actualizarii fara instiintarea noastra in prealabil, acestea pot sa difere. Va recomandam sa consultati ambalajul produsului inainte de utilizare.

Data ultimei actualizari: 31.01.2023

Categorii de produse