Indicatii
Tratamentul simptomatic, de scurta durata, al puseelor acute din:
reumatism abarticular (tendinita, bursita, sinovita, capsulita),
artrite microcristaline,
artroze,
fibrozite,
spondilita ankilozanta,
guta,
lombalgii, radiculalgii severe.
Tratamentul durerii de cauza neoplazica sau posttraumatica (contuzii, entorse, luxatii).
Dozaj
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doze
Doza zilnica recomandata este de 100 – 200 mg ketoprofen (1 – 2 fiole) pe zi. Doza zilnica va fi divizata in doua prize.
Tratamentul injectabil cu ketoprofen se va face in cure scurte (2 -3 zile). Se recomanda ca tratamentul injectabil sa nu dureze mai mult de trei zile. Daca este necesar, se va continua tratamentul cu forme pentru administrare orala sau rectala.
Ketoprofen Terapia 100 mg/2 ml se administreaza intramuscular profund.
Doza zilnica maxima recomandata de ketoprofen (incluzand toate formularile) este de 200 mg. Inainte de a initia tratamentul cu 200 mg ketoprofen zilnic trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu si nu se recomanda administrarea de doze mai mari decat doza maxima zilnica (vezi de asemenea pct. 4.4).
Varstnici
Varstnicii au risc crescut de reactii adverse grave. Pacientul trebuie monitorizat cu regularitate pentru sangerari gastrointestinale in timpul tratamentului cu AINS.
Mod de administrare
Intramuscular
Ketoprofen Terapia 100 mg/2 ml se va injecta intramuscular adanc, incet, in cadranul supero-extern al fesei, in conditii riguros aseptice. Cand sunt necesare injectii repetate, acestea vor fi facute alternativ in cele doua fese. Este important sa se aspire inainte de injectare pentru a se evita injectarea inadecvata intr-un vas de sange.
Daca in timpul injectarii apar dureri intense, aceasta se va intrerupe imediat. La pacientii cu proteza de sold, injectia se va face in cealalta fesa.
Contraindicatii
Ketoprofen este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Ketoprofen este contraindicat la pacientii care au antecedente de reactii de hipersensibilitate, cum ar fi bronhospasm, atacuri de astm, angioedem, rinita, urticarie sau alte reactii de tip alergic la ketoprofen, acid acetilsalicilic (ASA) sau alte antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS).
Ketoprofen este de asemenea contraindicat in al treilea trimestru de sarcina. Ketoprofen este contraindicat in urmatoarele cazuri:
insuficienta cardiaca severa
ulcer peptic activ sau antecedente de sangerare, ulceratie sau perforatie gastrointestinala
diateza hemoragica
insuficienta hepatica severa
insuficienta renala severa
copii cu varsta sub 15 ani.
Ketoprofen este contraindicat in cazuri de hemoragie cerebrovasculara sau orice alta hemoragie activa.
Ketoprofen este contraindicat la pacientii cu tulburari de hemostaza sau cu tratament concomitent cu anticoagulante (contraindicatie legata de calea de administrare intramusculara).
Atentionari
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovasculare si gastro- intestinale, prezentate mai jos).
Utilizarea de ketoprofen concomitent cu antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenaza-2, trebuie evitata.
Varstnici
Varstnicii au o frecventa crescuta a reactiilor adverse la AINS, in special hemoragie gastro-intestinala si perforatie care pot fi fatale.
Efecte cardiovasculare, renale si hepatice
La inceputul tratamentului, functia renala trebuie monitorizata atent la pacientii cu insuficienta cardiaca, disfunctie hepatica, ciroza si nefroza, la pacientii care primesc tratament cu diuretice, la pacientii cu insuficienta renala cronica, in special daca pacientul este in varsta. La acesti pacienti, administrarea de ketoprofen poate induce o reducere a fluxului sanguin renal cauzat de inhibarea prostaglandinelor si poate duce la decompensare renala.
AINS pot provoca nefrotoxicitate in diferite forme si acest lucru poate duce la nefrita interstitiala, sindrom nefrotic si insuficienta renala.
La pacientii cu teste anormale ale functiei hepatice sau cu antecedente de boala hepatica, nivelul transaminazelor trebuie evaluat periodic, in special in timpul terapiei pe termen lung.
Au fost descrise cazuri rare de icter si hepatite dupa administrarea de ketoprofen.
Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare
La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen.
Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu ketoprofen numai dupa o evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc in ceea ce priveste aparitia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Efecte respiratorii
Pacientii cu astm bronsic, combinat cu rinita cronica, sinuzita cronica si/sau polipoza nazala au un risc mai mare de alergie la acid acetilsalicilic si/sau AINS decat restul populatiei. Administrarea acestui medicament poate provoca atacuri de astm sau de bronhospasm, in special la pacientii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).
Efecte gastrointestinale
Hemoragii gastrointestinale, ulceratii si perforatii: hemoragii gastrointestinale, ulceratii sau perforatii, care pot fi fatale, au fost raportate cu toate AINS, in orice moment in timpul tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau antecedente de evenimente grave gastrointestinale.
Unele dovezi epidemiologice sugereaza ca ketoprofenul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate gastrointestinala grava, comparativ cu alte AINS, in special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.2 si 4.3).
Riscul de hemoragie gastrointestinala, ulceratii sau perforatie este mai mare odata cu cresterea dozelor de AINS, la pacientii cu antecedente de ulcer, in special daca este complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza disponibila. Terapia combinata cu agenti de protectie (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompa de protoni) trebuie luata in considerare la acesti pacienti, si de asemenea, pentru pacientii care necesita doze mici de acid acetilsalicilic concomitent, sau alte medicamente care pot creste riscul de evenimente gastrointestinale (vezi mai jos si pct. 4.5).
AINS trebuie administrate cu precautie la pacientii cu antecedente de boala gastrointestinala (colita ulceroasa, boala Crohn) pentru ca starea lor poate fi agravata (vezi pct. 4.8).
Pacientii cu antecedente de toxicitate gastrointestinala, in special persoanele in varsta, trebuie sa raporteze orice simptome abdominale neobisnuite (in special hemoragie gastrointestinala), in special in stadiile initiale de tratament.
Pacientii care primesc concomitent medicamente care ar putea creste riscul de ulceratie sau hemoragie, precum corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei sau antiplachetarele, cum ar fi acidul acetilsalicilic trebuie sfatuiti sa fie precauti (vezi pct. 4.5).
Atunci cand hemoragia sau ulceratia gastrointestinala apare la pacientii care primesc ketoprofen, tratamentul trebuie intrerupt.
Reactii cutanate
Reactii cutanate grave, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson, si necroliza toxica epidermica, au fost raportate foarte rar in asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacientii par a avea cel mai mare risc pentru aceste reactii la inceputul tratamentului, debutul reactiei aparand in majoritatea cazurilor in prima luna de tratament. Ketoprofenul trebuie intrerupt la prima aparitie a eruptiilor cutanate, a leziunilor de mucoasa, sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Pacientii cu fotosensibilitate sau reactii fototoxice in antecedente trebuie monitorizati cu atentie.
Boli infectioase
Ca si la alte AINS, in prezenta unei boli infectioase, trebuie remarcat faptul ca proprietatile anti- inflamatoare, analgezice si antipiretice ale ketoprofenului pot masca semnele obisnuite de progresie a infectiei, cum este febra.
LES (lupus eritematos sistemic) si boala mixta de tesut conjunctiv
La pacientii cu lupus eritematos sistemic (LES) si boala mixta de tesut conjunctiv, poate exista un risc crescut de meningita aseptica, cu simptome cum ar fi torticolis, dureri de cap, greata, varsaturi, febra sau dezorientare (vezi pct. 4.8).
Monitorizarea testelor sangvine si a testelor functiei ficatului si a functiei renale trebuie efectuata in cursul tratamentului pe termen lung.
Precautii
Pacientii cu antecedente sau ulcer peptic activ.
Daca apar tulburari vizuale cum ar fi incetosarea vederii, trebuie intrerupt tratamentul pana la un examen oftalmologic complet.
Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie sa fie intrerupte cu cel putin 2 zile inaintea interventiilor chirurgicale, datorita tendintei acestora de a interfera cu coagularea sangelui.
Fertilitate
Utilizarea de ketoprofen, la fel ca si alte AINS, poate afecta fertilitatea femeilor si nu este recomandata la femeile care incearca sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in concepere sau care sunt in curs de investigare a infertilitatii, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu ketoprofen.
Atentionare legata de calea de administrare intramusculara
Riscul de hemoragie gastrointestinala: creste riscul relativ la persoanele care au o greutate corporala mica. Daca apare hemoragie gastrointestinala sau ulcer, tratamentul trebuie intrerupt imediat.
Monitorizarea testelor sangvine, a testelor functiei ficatului si a functiei renale trebuie efectuate in cursul tratamentului pe termen lung.
Hiperkaliemie
Hiperkaliemie indusa de diabet sau de tratamentul concomitent cu medicamente care economisesc potasiu (vezi pct. 4.5). Nivelurile de potasiu trebuie monitorizate in mod regulat in aceste
circumstante.
Acest medicament contine 200 mg alcool etilic/doza. Poate fi daunator persoanelor cu etilism.
Acest lucru trebuie avut in vedere la femeile gravide sau care alapteaza, copii si grupuri cu risc crescut cum sunt pacienti cu boli hepatice sau epilepsie.
Interactiuni
Asocieri nerecomandate:
Alte antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenaza-2) si salicilati in doze mari:
Cresc riscul ulcerogen si de aparitie a hemoragiilor digestive (prin efect sinergic aditiv).
Anticoagulante orale (warfarina, heparina) si heparina administrata parenteral:
Creste riscul de hemoragii (vezi pct. 4.4) prin inhibarea functiei plachetare si agresarea mucoasei gastro-intestinale. Atunci cand aceasta asociere terapeutica nu se poate evita se recomanda supraveghere clinica si biologica.
Inhibitori ai agregarii plachetare (ticlopidina, clopidogrel) si inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS):
Creste riscul de hemoragie gastrointestinala (prin efect sinergic antiagregant plachetar). Se recomanda supraveghere clinica si biologica (inclusiv timpul de sangerare) (vezi pct.4.4).
Litiul:
Cresterea litemiei pana la valori toxice (prin scaderea excretiei renale de litiu). Se recomanda monitorizarea litemiei si ajustarea dozelor de litiu in timpul si dupa tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Metotrexatul (pentru doze care depasesc 15 mg/saptamana):
Cresterea toxicitatii hematologice a metotrexatului (prin scaderea clearance-ului renal de metotrexat, de catre antiinflamatoare si prin deplasarea de catre acestea a metotrexatului de pe proteinele plasmatice).
Se recomanda respectarea unui interval de 12 ore intre initierea sau oprirea tratamentului cu ketoprofen si doza de metotrexat.
Asocieri care necesita precautie:
Diuretice:
Risc de scadere a efectului diuretic. Pacientii care au tratament cu diuretice si in special pacientii deshidratati, au un risc mai mare de a dezvolta insuficienta renala secundara la o scadere a fluxului sanguin renal cauzat de scaderea sintezei renale de prostaglandine. Acesti pacienti trebuie rehidratati inainte de inceperea tratamentului administrarea concomitenta si functia renala trebuie monitorizata atunci cand tratamentul este inceput (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonistii receptorilor de angiotensina II:
La pacientii cu functie renala compromisa (de exemplu pacienti deshidratati sau pacienti varstnici) administrarea concomitenta a unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II si medicamente care inhiba ciclooxigenaza poate duce la deteriorarea suplimentara a functiei renale, inclusiv posibil insuficienta renala acuta.
Metotrexatul la doze mici (sub 15 mg/saptamana):
Monitorizarea saptamanala a hemogramei este recomandata in timpul primelor saptamani de tratament asociat. Daca exista vreo modificare a functiei renale sau daca pacientul este in varsta, monitorizarea trebuie sa se faca mai frecvent.
Pentoxifilina:
Cresterea riscului hemoragic (se recomanda supraveghere clinica si monitorizarea timpului de sangerare).
Zidovudina: risc de toxicitate asupra hematiilor (prin actiune asupra reticulocitelor), cu producerea unei anemii severe dupa 8 zile de asociere terapeutica. Exista dovezi ale unui risc crescut de hemartroza si hematom la hemofilicii pozitivi pentru HIV care primesc tratament concomitent cu zidovudina si ibuprofen.
Asocieri de care trebuie tinut cont:
Probenecidul:
Creste concentratia plasmatica a ketoprofenului liber si a celui legat de proteinele plasmatice, prin scaderea clearance-ului plasmatic si scaderea legarii de proteine.
Riscul de aparitie al hiperkaliemiei
Anumite medicamente sau clase terapeutice care in asociere cu ketoprofenul pot favoriza aparitia hiperkaliemiei: sarurile de potasiu, diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii enzimei de
conversie a angiotensinei II, antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II, alte antiinflamatoare nesteroidiene, heparine (cu greutate moleculara mica sau nefractionate), ciclosporina, tacrolimus si trimetoprim.
Aparitia hiperkaliemiei depinde de prezenta factorilor de risc concomitenti. Acest risc este mai mare atunci cand medicamentele mentionate mai sus sunt administrate concomitent.
Risc legat de efectul antiplachetar
Cateva antiagregante plachetare sunt implicate ȋn interactiuni datorita efectului antiplachetar: abcixiab, eptifibarida, clopidogrel, iloprost, ticlopidina si tirofiban, heparina in doze profilactice. Utilizarea
acestor medicamente creste riscul de hemoragie.
Medicamente antihipertensive (betablocante, diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie): Scaderea efectului antihipertensiv, prin inhibarea de catre ketoprofen a prostaglandinelor vasodilatatoare.
Ciclosporina, tacrolimus:
Risc de aditie al efectelor nefrotoxice, mai ales la pacientii varstnici.
Trombolitice:
Cresterea riscului hemoragic.
Corticosteroizi: risc crescut de ulceratii si hemoragie gastrointestinala (vezi pct. 4.4). Antibiotice chinolone:
Datele provenite din studiile pe animale au aratat ca AINS pot creste riscul de convulsii cand se
asociaza cu antibiotice chinolone. Pacientii care primesc tratament concomitent cu AINS si chinolone pot prezenta risc crescut de producere a convulsiilor.
Glicozide cardiace:
AINS pot exacerba insuficienta cardiaca, pot reduce rata de filtrare glomerulara si creste nivelul plasmatic al glicozidelor cardiace.
Mifepristona:
AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile dupa administrarea de mifepristona deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.
Sarcina
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina si/sau dezvoltarea embrio/fetala.
Datele din studiile epidemiologice sugereaza un risc crescut de avort spontan si de malformatii cardiace si gastroschizis dupa utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la inceputul sarcinii. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1%, pana la aproximativ 1,5%. Se considera ca riscul creste cu doza si durata tratamentului. La animale, s-a dovedit ca administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a dus la cresterea pierderii pre-si post-implantare si a mortalitatii embrio-fetale. In plus, cresterea incidentei diverselor malformatii, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale care au primit un inhibitor al sintezei de prostaglandine in timpul perioadei organogenetice. In primul si al doilea trimestru de sarcina,
ketoprofenul nu trebuie administrat decat daca este absolut necesar. Daca ketoprofen este utilizat de catre o femeie care incearca sa conceapa, sau in primul si al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie mentinuta cat mai mica si durata de tratament cat mai scurta posibil.
In timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandina pot expune fatul la:
toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a ductului arterial si hipertensiune pulmonara);
disfunctie renala, care poate progresa la insuficienta renala cu oligohidroamnioza; mama si copilul, la sfarsitul sarcinii, la:
posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect anti-agregare care poate aparea chiar dupa administrarea unor doze foarte mici
inhibarea contractiilor uterine care provoaca intarzierea sau prelungirea travaliului In consecinta, ketoprofenul este contraindicat in al treilea trimestru de sarcina.
Alaptarea
Nu sunt disponibile date privind excretia de ketoprofen in laptele matern. Ketoprofen nu este recomandat mamelor care alapteaza.
Fertilitate
Utilizarea de ketoprofen, la fel ca si alte AINS, poate afecta fertilitatea femeilor si nu este recomandata la femeile care incearca sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in concepere sau care sunt in curs de investigare a infertilitatii, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu ketoprofen (vezi pct. 4.4).
Condus auto
Pacientii trebuie avertizati in legatura cu posibilitatea aparitiei ametelilor, somnolentei, convulsiilor sau a tulburarilor vizuale.
Este recomandat sa nu se conduca vehicule si sa nu se foloseasca utilaje, daca apar astfel de simptome.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt definite dupa cum urmeaza Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 si sub 1/10);
Mai putin frecvente (≥1/1000 si sub 1/100); Rare (≥1/10000 si sub 1/1000);
Foarte rare (sub 1/10000);
Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in timpul tratamentului cu ketoprofen la adulti:
Tulburari hematologice si limfatice
Rare: anemie hemoragica, leucopenie
Cu frecventa necunoscuta: agranulocitoza, trombocitopenie.
Tulburari ale sistemului imunitar
Cu frecventa necunoscuta: reactii anafilactice (inclusiv soc).
Tulburari psihice
Cu frecventa necunoscuta: tulburari de dispozitie.
Tulburari ale sistemului nervos
Mai putin frecvente: cefalee, ameteli, somnolenta. Cu frecventa necunoscuta: convulsii.
Meningita aseptica (la pacientii cu boli autoimune precum lupus eritematos sistemic (LES) si boala mixta de tesut conjunctiv) cu simptome precum cefalee, greata, varsaturi, febra, redoare de ceafa sau dezorientare (vezi pct. 4.4).
Tulburari oculare
Rare: incetosarea vederii (vezi pct. 4.4).
Tulburari acustice si vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburari cardiace
Cu frecventa necunoscuta: insuficienta cardiaca.
Tulburari vasculare
Cu frecventa necunoscuta: hipertensiune arteriala.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Rare: astm
Cu frecventa necunoscuta: aparitia de crize de astm bronsic si bronhospasm (mai ales la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la acid acetilsalicilic si la alte AINS), rinita.
Tulburari gastrointestinale
Frecvente: dureri gastrice, disconfort gastro-intestinal, varsaturi. Mai putin frecvente: gastrita, diaree, constipatie.
Rare: ulcer peptic, colita, stomatita.
Cu frecventa necunoscuta: hemoragie gastrointestinala (melena, hematemeza, rectoragii) si perforatie Pot apare ulcere peptice, perforatie sau hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, in special la varstnici (vezi pct. 4.4).
Tulburari hepatobiliare
Rare: hepatita, valori crescute ale transaminazelor, a bilirubinei serice datorita hepatitei.
Afectiuni cutanate si ale tesutului cutanat
Mai putin frecvente: eruptii cutanate, prurit.
Cu frecventa necunoscuta: edem angioneurotic, eruptii buloase inclusiv sindrom Stevens-Johnson,
eritem multiform si necroliza toxica epidermica, agravarea urticariei cronice, fotosensibilitate, purpura, alopecie, urticarie.
Tulburari renale si ale cailor urinare
Cu frecventa necunoscuta: retentie de apa/sodiu cu un posibil edem, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4 si pct. 4.5).
Insuficienta renala acuta, nefrita tubulointerstitiala, sindrom nefritic.
Afectare renala organica, care ar putea provoca insuficienta renala acuta: cazuri izolate de necroza tubulara acuta si necroza renala papilara au fost raportate.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Mai putin frecvente: edem
Au fost raportate unele cazuri de dureri si senzatie de arsura la locul de injectare.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze
mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
In toate cazurile de aparitie a reactiilor adverse severe, ketoprofenul trebuie intrerupt.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
La adulti, principalele semne de supradozaj sunt cefaleea, ametelile, somnolenta, greata, varsaturile, diareea si durerile abdominale.
In caz de intoxicatie grava s-au raportat hipotensiune arteriala, deprimare respiratorie si hemoragie gastrointestinala.
Pacientul trebuie transferat imediat intr-o unitate specializata unde se va institui tratament simptomatic.
Nu exista antidot specific.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene; derivati de acid propionic, codul ATC: M01AE03.
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian derivat de acid arilcarboxilic apartinand grupului acidului propionic, cu actiune analgezica (periferica si centrala), antiinflamatoare, antipiretica si de inhibare de scurta durata a functiilor plachetare. Proprietatile sale antiinflamatorii se realizeaza prin inhibarea ciclooxigenazei, cu inhibarea consecutiva a producerii de prostaglandine, leucotriene si a agregarii plachetare. Are actiune de stabilizare a membranei lizozomale.
Ca si alte antiinflamatoare nesteroidiene, ketoprofenul nu vindeca boala subiacenta, actionand doar simptomatic.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie:
Dupa administrare intramusculara ketoprofenul se absoarbe rapid.
Distributie:
Ketoprofenul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99%. Difuzeaza in lichidul sinovial si traverseaza bariera placentara.
Metabolizare:
Doua procese sunt implicate in biotransformarea ketoprofenului: unul de mica importanta (hidroxilare) si unul major (conjugarea cu acid glucuronic).
Mai putin de 1% din doza de ketoprofen administrata se regaseste neschimbata in urina, in timp ce metabolitii glucuronici se regasesc in proportie de aproximativ 65-75%.
Eliminare:
Ketoprofenul este eliminat in principal pe cale renala. Eliminarea este rapida, astfel incat 50% din doza administrata este eliminata in primele 6 ore, indiferent de calea de administrare.
Populatii speciale:
In cazul varstnicilor, absorbtia ketoprofenului nu este modificata, cresterea timpului de injumatatire plasmatica si scaderea clearance-ului total fiind determinate de incetinirea metabolizarii.
In cazul pacientilor cu insuficienta renala, timpul de injumatatire plasmatica creste cu severitatea acesteia.
Date preclinice de siguranta
In studiile de toxicitate dupa doza unica si repetata, ketoprofenul a dus la formarea de leziuni si ulceratii ale tractului gastro-intestinal si la leziuni renale la unele specii de animale.
In cateva teste de mutagenitate in vitro si in vivo, ketoprofenul nu a prezentat efecte semnificative. Studiile pe termen lung efectuate la sobolan si soarece nu au evidentiat un potential carcinogen al ketoprofenului.
Studiile efectuate la diverse specii de animale nu au evidentiat nici un efect teratogen al ketoprofenului.
Dozele de peste 6 mg ketoprofen/kg si zi au dus la tulburari ale nidatiei si fertilitatii la femelele de sobolan.