Ketoproxin 100mg, 20 comprimate filmate, AC Helcor

Indicatii
Tratament simptomatic de lunga durata la adulti si adolescenti cu varsta peste 15 ani in:

• reumatism inflamator cronic, in special poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta sau alte spondilartropatii, cum ar fi sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy, reumatismul psoriazic;
• anumite artroze dureroase, invalidante.

Dozaj
Doza zilnica recomandata este de 200 mg ketoprofen repartizata in 1-2 prize.

La pacientii varstnici, la cei cu afectiuni cardiace cronice, afectiuni renale (clearance-ul creatininei de 30-50 ml/min) sau afectiuni hepatice, se recomanda scaderea dozei zilnice la 100 mg ketoprofen (vezi pct. 4.4).

Comprimatele filmate se administreaza in timpul meselor.

Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).

Contraindicatii

• hipersensibilitate la ketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienti;
• ulcer peptic activ, sau antecedente de sangerare gastrointestinala, ulceratie sau perforatie;
• insuficienta hepatica severa;
• insuficienta renala severa;
• copii si adolescenti cu varsta sub 15 ani;
• ultimul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.6);
• antecedente de crize de astm bronsic induse de ketoprofen, acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
• insuficienta cardiaca severa;
• hemoragii gastro-intestinale, cerebrovasculare sau alte hemoragii active.

Atentionari
Utilizarea Ketoproxin concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza-2, trebuie evitata.

Reactiile adverse pot fi minimalizate utilizand cea mai mica doza eficienta pentru durata cea mai scurta de timp necesara controlarii simptomelor.

Pacientii varstnici prezinta o frecventa ridicata de reactii adverse la AINS, in special sangerari gastrointestinale sau perforatii cu potential letal. (vezi pct. 4.2).

Sangerarea gastrointestinala, ulceratia si perforatia : sangerarea gastrointestinala, ulceratia sau perforatia, cu potential letal, au fost raportate pentru toate AINS si poate surveni in orice moment al tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de evenimente gastrointestinale.

Unele date epidemiologice sugereaza ca ketoprofenul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate gastrointestinala severa, in raport cu alte AINS, in special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.2 si 4.3)

Riscul de sangerari gastrointestinale, ulceratii sau perforatii este mai mare odata cu marirea dozelor de AINS, la pacientii cu antecedente de ulcer, in special daca acesta este complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la pacientii varstnici. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu doza minima eficace. Terapia combinata cu agenti protectori (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luata in considerare pentru acesti pacienti, si de asemenea pentru pacientii care necesita concomitent acid acetilsalicilic in doza scazuta sau alte medicamente care cresc riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special daca sunt varstnici, trebuie sa anunte orice simptom abdominal neobisnuit (in special sangerare gastro-intestinala), in special in etapele initiale ale tratamentului.

Se recomanda prudenta la pacientii care primesc medicatie concomitenta care poate mari riscul de ulceratii sau sangerari, cum ar fi corticosteroizi cu administrare orala, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Atunci cand se produce sangerare gastro-intestinala sau ulceratii la pacientii tratati cu Ketoproxin tratamentul trebuie intrerupt.

AINS trebuie administrate cu precautie la pacientii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colita ulceroasa, boala Crohn), deoarece acestea pot fi agravate (vezi pct. 4.8).

Efecte respiratorii

Pacientii cu astm bronsic, combinat cu rinita cronica, sinuzita cronica si / sau polipoza nazala au un risc mai mare de alergie la acid acetilsalicilic si / sau AINS decat restul populatiei. Administrarea acestui medicament poate provoca atacuri de astm sau de bronhospasm, in special la pacientii alergici la aspirina sau AINS (vezi pct. 4.3).

Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare

La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratmentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen.

Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu ketoprofen numai dupa evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc in ceea ce priveste aparitia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

La pacientii varstnici se impune o monitorizare stricta a functiei cardiace si renale.

Diureza si functia renala trebuie strict monitorizate la pacientii tratati cu diuretice, la pacientii cu insuficienta hepatica sau renala cronica, dupa interventii chirurgicale majore ce implica hipovolemie si, in special, la varstnici.

La pacientii varstnici, la care timpul de injumatatire al AINS este mai lung, dozele trebuie scazute (vezi pct. 4.2).

In timpul tratamentelor de lunga durata, este recomandata monitorizarea hemogramei, a functiei renale si hepatice.

Pacientii cu fotosensibilitate sau reactii fototoxice in antecedente, trebuie monitorizati cu atentie.

Lupus eritematos sistemic si boala mixta de tesut conjunctiv

La pacienti cu lupus eritematos sistemic sau boala mixta de tesut conjunctiv exista risc crescut de meningita aseptica (vezi pct. 4.8).

Fertilitatea la femei

Administrarea de ketoprofen, asemanator altor AINS, poate afecta fertilitatea la femei si nu se recomanda la femeile care incearca sa ramana gravide. In cazul femeilor cu dificultati in a ramane insarcinate sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avut in vedere intreruperea tratamentului cu AINS.

Reactii cutanate

La utilizarea AINS pot aparea foarte rar reactii cutanate grave, unele dintre acestea cu potential letal cum sunt dermatita exfoliativa, sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica (vezi pct. 4.8). Pacientii sunt expusi unui risc mai mare in stadiile initiale ale tratamentului, debutul acestor reactii are loc de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie intrerupt la primele semne de aparitie ale unei eruptii cutanate tranzitorii, leziuni mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Infectii

In cazul unei afectiuni infectioase, similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obisnuite ale unei boli infectioase (febra) prin proprietatile sale antiinflamatorii, analgezice si antipiretice.

Tulburari vizuale

Daca apar tulburari vizuale, cum ar fi incetosarea vederii, trebuie intrerupt tratamentul pana la un examen oftalmologic complet.

Deoarece Ketoproxin 50 mg si Ketoproxin 100 mg contin lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Deoarece Ketoproxin 50 mg contine tartrazina (E 102) si Ponceau 4R (E 124), poate sa determine reactii alergice.

Interactiuni
Anumite substante sau clase terapeutice au potentialul de a contribui la aparitia hiperkaliemiei: saruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitorii enzimei de conversie, AINS, heparine, ciclosporina, tacrolimus si trimetoprim.

Riscul aparitiei hiperkaliemiei este crescut de administrarea concomitenta a substantelor mai sus mentionate. Administrarea ketoprofenului cu aceste produse necesita monitorizarea stricta a starii clinice si paraclinice a pacientului.

Asociatii nerecomandate:

• alte AINS (inclusiv salicilati la doze mari): risc crescut de ulcer gastro-intestinal si hemoragie (datorita efectului sinergic);
• corticosteroizi: risc marit de ulceratii gastrointestinale sau sangerari (vezi pct. 4.4).
• anticoagulante: AINS pot creste efectele anticoagulantelor, cum ar fi warfarina. (vezi pct. 4.4). Daca aceasta asociere nu poate fi evitata, se impune monitorizare clinica si paraclinica atenta;
• medicamente antiagregante plachetare si inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRC): risc marit de sangerari gastrointestinale (vezi precautii si atentionari speciale).
• litiu (interactiune descrisa pentru diclofenac, ketoprofen, indometacin, fenilbutazona, piroxicam): cresterea concentratiei plasmatice a litiului, cu posibilitatea atingerii unor valori toxice (prin diminuarea excretiei renale a litiului). Concentratia plasmatica a litiului trebuie strict monitorizata, iar doza acestuia ajustata atat in timpul tratamentului asociat, cat si dupa intreruperea administrarii de AINS;
• metotrexat (la doze ≥ 15 mg/saptamana): creste hematotoxicitatea metotrexatului (datorita reducerii clearance-lui renal al metotrexatului de catre AINS in general si prin deplasarea metotrexatului de pe proteinele plasmatice de catre AINS). Metotrexatul trebuie administrat la interval de cel putin 12 ore inaintea sau dupa incetarea tratamentului cu ketoprofen;
• ticlopidina: risc crescut de hemoragie (datorita efectului sinergic de inhibare a functiilor plachetare). Daca aceasta asociere nu poate fi evitata, se impune monitorizare clinica si paraclinica atenta (inclusiv a timpului de sangerare).

Asocieri care necesita precautie:

• diuretice, inhibitori ECA (inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei), antagonsti ai receptorilor pentru angiotensina II: poate sa apara insuficienta renala acuta la pacienti deshidratati (filtrare glomerulara redusa datorita scaderii sintezei renale de prostaglandine); efectul antihipertensiv este redus. La inceputul tratamentului, pacientii vor fi hidratati si va fi monitorizata functia renala;
• metotrexat (doze mai mici de 15 mg/saptamana): cresterea hematotoxicitatii metotrexatului (datorita scaderii clearance-ului renal al metotrexatului de catre AINS in general si a deplasarii metotrexatului de pe proteinele plasmatice). Monitorizarea saptamanala a hemogramei este recomandata in timpul primelor saptamani de tratament asociat.
• O supraveghere mai atenta este necesara in cazul aparitiei oricarei disfunctii renale (chiar moderate) si in cazul pacientilor in varsta;
• pentoxifilina: creste riscul de hemoragie. Este necesara supravegherea clinica si a timpului de sangerare;
• zidovudina: cresterea efectului toxic asupra liniei eritrocitare (efect asupra reticulocitelor), cu aparitia unei anemii severe dupa 8 zile de la inceperea tratamentului cu AINS. Se recomanda hemograma completa si determinarea numarului de reticulocite dupa 8 - 15 zile de la inceperea tratamentului cu AINS.

Asocieri care trebuie luate in considerare:

• beta-blocante adrenergice (prin extrapolarea datelor pentru indometacin): reducerea efectului antihipertensiv (prin inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare de catre AINS);
• ciclosporina, tacrolimus: risc nefrotoxic, indeosebi la pacientii varstnici;
• dispozitiv intrauterin contraceptiv: exista o posibilitate controversata privind scaderea eficacitatii dispozitivului intrauterin;
• trombolitice: risc hemoragic crescut.

Sarcina
Sarcina

Nu s-au raportat efecte malformative specifice la om. Cu toate acestea, experienta clinica a utilizarii ketoprofenului in timpul sarcinii este limitata.

In ultimul trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandine pot avea efecte toxice cardiopulmonare la fat (hipertensiune pulmonara cu inchiderea prematura a canalului arterial), disfunctie renala (care poate duce la blocaj renal cu oligoamnios); la mama inhiba contractiile uterine si prelungesc travaliul; atat la mama cat si la copil, la sfarsitul sarcinii, pot da complicatii prin posibila prelungire a timpului de sangerare.

In consecinta, AINS se vor prescrie in primele 2 trimestre de sarcina, numai daca este absolut necesar. Cu exceptia unor indicatii obstetricale foarte restranse, care necesita o monitorizare specializata, prescrierea AINS este contraindicata in ultimul trimestru de sarcina.

Alaptare

Deoarece AINS sunt excretate in laptele matern, ca o masura de precautie, utilizarea acestora trebuie evitata in timpul alaptarii.

Condus auto
Pacientii trebuie avertizati in legatura cu posibilitatea aparitiei ametelii, somnolentei si a tulburarilor de vedere, care pot influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Studiile clinice efectuate au demonstrat ca ketoprofenul este in general bine tolerat, principalele reactii adverse fiind cele gastrointestinale. Incidenta ulceratiilor peptice la pacientii tratati cu AINS este dependenta de factorii de risc (varsta, sex, fumat, folosirea alcoolului, dieta, stres, administrarea concomitenta cu alte medicamente de tip AINS). Alte reactii adverse observate au fost, in general, afectari ale sistemului nervos central, cu cefalee, ameteala, senzatie de toropeala. Incidenta reactiilor adverse apare ca o relatie doza-efect.

In studiile clinice au fost raportate urmatoarele categorii de reactii adverse:

Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie:

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in timpul administrarii ketoprofenului la adulti:

Tulburari hematologice si limfatice

rare: anemie hemoragica, anemia cauzata de sangerari

cu frecventa necunoscuta: agranulocitoza, trombocitopenie, afectarea maduvei osoase, neutropenie

Tulburari ale sistemului imunitar

cu frecventa necunoscuta: reactii anafilactice (inclusiv soc)

Tulburari psihice

cu frecventa necunoscuta: afectarea dispozitiei

Tulburari ale sistemului nervos

mai putin frecvente: cefalee, ameteli, somnolenta

rare: parestezii

cu frecventa necunoscuta: convulsii, disgeuzie, depresie, confuzie, halucinatii, vertij, stare de rau general, meningita aseptica (in special la pacientii cu boli autoimune precum lupus eritematos sistemic sau boala mixta de tesut conjunctiv) cu simptome precum cefalee, greata, varsaturi, febra, redoare de ceafa sau dezorientare (vezi pct. 4.4).

Tulburari oculare

rare: tulburari de vedere precum vedere incetosata (vezi pct.4.4)

cu frecventa necunoscuta: nevrita optica

Tulburari acustice si vestibulare

rare: tinitus

Tulburari cardiace

cu frecventa necunoscuta: insuficienta cardiaca, edeme

Tulburari vasculare

cu frecventa necunoscuta: hipertensiune arteriala, vasodilatatie

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

rare: astm bronsic, acutizare de astm bronsic

cu frecventa necunoscuta: bronhospasm (in special la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la acid acetilsalicilic sau alte AINS), rinita, reactii alergice non-specifice, dispnee

Tulburari gastro-intestinale

frecvente: dispepsie, greata, durere abdominala, varsaturi

mai putin frecvente: constipatie, diaree, flatulenta, gastrita

rare: stomatita, ulcer peptic

foarte rare: pancreatita

cu frecventa necunoscuta: exacerbarea colitei si a bolii Crohn, hemoragie si perforatie gastro- intestinala, melena, hematemeza

Hemoragia gastro-intestinala poate fi letala, in special la pacientii varstnici (vezi pct. 4.4)

Tulburari hepatobiliare

rare: hepatita, cresterea transaminazelor, cresterea bilirubinei serice datorita hepatitei

cu frecventa necunoscuta: icter, teste hepatice anormale

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

mai putin frecvente: eruptie cutanata tranzitorie, prurit

cu frecventa necunoscuta: reactii de fotosensibilitate, alopecie, urticarie, angioedem, eruptie buloasa incluzand sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica, dermatoze buloase si exfoliative (incluzand necroliza epidermica, eritem multiform), purpura

Tulburari renale si ale cailor urinare

cu frecventa necunoscuta: insuficienta renala acuta, nefrita tubulo-interstitiala, sindrom nefritic, teste functionale renale anormale

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

mai putin frecvente: retentie hidro-salina cu edem, oboseala

cu frecventa necunoscuta: cefalee, modificarea gustului

Investigatii diagnostice

rare: crestere in greutate

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
La adulti si adolescenti, semnele principale ale supradozajului sunt: cefalee, ameteli, somnolenta, greata, diaree si dureri abdominale. In cazurile grave, s-au observat hipotensiune arteriala, deprimare respiratorie si hemoragie gastro-intestinala.

Pacientul trebuie internat in sectia ATI (anestezie-terapie intensiva) si instituit tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.

Pentru a reduce absorbtia ketoprofenului, se recomanda lavaj gastric si administrarea de carbune activat.

Nu exista antidot specific.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene; derivati de acid propionic, codul ATC: M01AE03

Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, din grupul acidului propionic, derivat al acidului arilcarboxilic.

Are activitate analgezica, antipiretica, antiinflamatoare si de inhibare a functiilor plachetare. Mecanismul de actiune este inhibarea sintezei prostaglandinelor, prin inhibarea ciclooxigenazei.

Proprietati farmacocinetice
Dupa administrarea orala, ketoprofenul este aproape complet absorbit din tractul gastro-intestinal, dar este metabolizat la primul pasaj hepatic.

Legarea ketoprofenului de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%. Traverseaza bariera feto-placentara.

Doua procese sunt implicate in biotransformarea ketoprofenului: unul de mica importanta (hidroxilare) si unul major (conjugarea cu acid glucuronic).

Mai putin de 1% din doza de ketoprofen administrata se regaseste nemodificata in urina, in timp ce metabolitii glucuronici se regasesc in proportie de aproximativ 65 - 75%.

Ketoprofenul este excretat in principal pe cale renala. Excretia este rapida, astfel incat 50% din doza administrata este eliminata in primele 6 ore, indiferent de calea de administrare.

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 7 ore.

Date preclinice de siguranta
In studiile de toxicitate subacuta si cronica, ketoprofenul a determinat formarea de leziuni si ulceratii ale tractului gastro-intestinal si leziuni renale la unele specii animale.

In cateva teste de mutagenitate in vitro si in vivo, ketoprofenul nu a prezentat efecte semnificative. Studiile pe termen lung efectuate la sobolan si soarece nu au evidentiat potential carcinogen al ketoprofenului.

Studiile efectuate la diverse specii animale nu au evidentiat efect teratogen al ketoprofenului.