Indicatii
Tratamentul preventiv al astmului bronsic alergic sau a componentei alergice a astmului bronsic infecto-alergic.
Ketotifen LPH nu este indicat in tratamentul episoadelor acute ale astmului bronsic. Tratamentul simptomatic al altor afectiuni alergice: conjunctivite si rinite.
Dozaj
Adulti
Se administreaza 1 mg (un comprimat Ketotifen LPH) de doua ori pe zi. Daca este necesar se poate creste doza la 2 mg (2 comprimate Ketotifen LPH) de doua ori pe zi.
Copii cu varsta peste 6 ani:
1 mg (un comprimat Ketotifen LPH) de doua ori pe zi administrat cu alimente. Pentru a usura inghitirea, comprimatul prezinta linie mediana si poate fi rupt.
In cazul in care nu se poate administra aceasta formulare, trebuie luata in considerare administrarea unei alte forme farmaceutice.
Datorita riscului de somnolenta mai mare la inceputul tratamentului, in primele zile doza zilnica poate fi redusa la 1 mg ketotifen seara.
Tratamentul cu Ketotifen LPH se face pe o perioada indelungata, deoarece actiunea ketotifenului se instaleaza progresiv, in 4 - 8 saptamani. Efectul maxim se obtine dupa cateva luni de tratament.
Datorita absentei studiilor farmacocinetice la pacientii cu insuficienta hepatica sau renala, nu se pot face recomandari speciale de dozaj la aceasta grupa de pacienti (vezi punctul 5.2).
Contraindicatii
Hipersensibilitate la ketotifen sau la oricare dintre excipienti (vezi pct.6.1).
Atentionari
Foarte rar au fost raportate convulsii, in special la copii, in cazul tratamentului cu ketotifen; deoarece ketotifenul poate scadea pragul convulsivant, trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu istoric de epilepsie.
Ketotifen LPH nu este indicat pentru tratamentul crizelor de astm bronsic.
Tratamentul antiastmatic anterior trebuie continuat pentru cel putin 2 saptamani de la initierea administrarii de ketotifen, in special la pacientii tratati cu corticosteroizi. Intreruperea tratamentului cu ketotifen trebuie facuta treptat, pe o perioada de 2-4 saptamani, pentru a evita reaparitia manifestarilor astmatice.
Ketotifen LPH contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Efectele sedativelor, hipnoticelor, antihistaminicelor si alcoolului pot fi potentate in urma administrarii Ketotifen LPH.
In cazuri rare, s-a observat o scadere reversibila a numarului trombocitelor la pacientii carora li se administreaza concomitent ketotifen si antidiabetice orale. Prin urmare, asocierea trebuie facuta cu prudenta si numarul de trombocite trebuie determinat periodic la pacientii carora li se administreaza concomitent antidiabetice orale.
Atropina si alte medicamente cu proprietati parasimpatolitice (antidepresive triciclice, antiparkinsoniene anticolinergice centrale, antihistaminice H1 atropinice, antispastice atropinice, clozapina, disopiramida si neuroleptice fenotiazinice): risc de aditie a reactiilor adverse de tip atropinic(retentie urinara, constipatie, uscaciunea gurii, glaucom).
Asocierea cu alte deprimante ale sistemului nervos central (antidepresive sedative, hipnotice, anxiolitice, analgezice opioide, neuroleptice, baclofen, clonidina si talidomida) creste riscul deprimarii centrale.
Sarcina
In studiile efectuate la animale ketotifenul nu a prezentat efecte embriotoxice si teratogene.
In absenta studiilor controlate la om, nu se recomanda administrarea de Ketotifen LPH in timpul sarcinii.
Ketotifenul se excreta in laptele matern in cantitati mici. Desi nu exista dovada nici unui risc potential pentru copil, ca o masura generala de precautie, ketotifen nu trebuie utilizat pe perioada alaptarii.
Condus auto
Ketotifenul poate produce reactii adverse nervos centrale (de exemplu somnolenta), de aceea capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje poate fi influentata negativ.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe si sisteme si prezentate in functie de frecventa, utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal cu 1/10), frecvente (mai mare sau egal cu 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1/1000 si mai mic de 1/100), rare (mai mare sau egal cu 1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tulburari ale sistemului nervos Mai putin frecvente: ameteli Rare: sedare
Foarte rare: convulsii
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Frecvente: exacerbarea astmului bronsic (la inceputul tratamentului)
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: xerostomie, greata, varsaturi, tulburari de apetit, gastralgii, constipatie
Tulburari renale si ale cailor urinare
Mai putin frecvente: cistita
Tulburari metabolice si de nutritie
Mai putin frecvente: crestere in greutate
Tulburari ale sistemului imunitar
Foarte rare: reactii cutanate severe, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson.
Tulburari hepatobiliare
Foarte rare: hepatita, valori crescute ale enzimelor hepatice.
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Rare: ginecomastie
Tulburari psihice
Frecvente: agitatie, iritabilitate, insomnie, nervozitate, mai ales la copii
La inceputul tratamentului pot aparea sedare, uscaciune a gurii si ameteli, dar de obicei acestea se remit spontan pe parcursul tratamentului. Simptome de stimulare a SNC, cum sunt excitatia, iritabilitatea, insomnia si nervozitatea au fost observate in special la copii.
Supradozaj
Simptomele principale ale supradozajului acut includ: ameteli cu sedare severa, confuzie si dezorientare, cefalee, nistagmus, tahicardie si hipotensiune arteriala; hiperexcitabilitate si convulsii, in special la copii; coma reversibila. Este posibila aparitia bradicardiei si depresiei respiratorii.
Tratamentul trebuie sa fie simptomatic. Daca medicamentul a fost utilizat foarte recent (aproximativ o ora), trebuie avut in vedere lavajul gastric Administrarea de carbune activat poate fi utila. Daca este
necesar, se recomanda tratamentul simptomatic si monitorizarea cardio-vasculara. In cazul excitatiei si convulsiilor se pot administra barbiturice cu durata scurta de actiune sau benzodiazepine.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte antihistaminice sistemice, codul ATC: R06AX17
Ketotifenul este un derivat de benzocicloheptatiofen cu proprietati antianafilactice si antihistaminice. La nivel respirator prezinta proprietati de inhibare a degranularii mastocitare, inhiband eliberarea de histamina din acestea precum si formarea excesiva de leucotriene de catre leucocite, mastocite si epiteliul traheal. Suplimentar blocheaza necompetitiv si prelungit receptorii histaminergici de tip H1.
Comparativ cu eficacitatea sa in preventia astmului bronsic, ketotifenul nu are nici o actiune terapeutica asupra crizelor de astm si nu are proprietati bronhodilatatoare. Eficacitatea completa nu apare mai devreme de 8-12 saptamani. Efectul unei singure doze se mentine pana la 12 ore.
Ketotifenul poate avea initial o actiune sedativa. Acest efect dispare de regula dupa prima saptamana de tratament.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrarea orala, ketotifenul este absorbit aproape in totalitate. La primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea este de circa 50%. Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse dupa 2-4 ore.
Distributie
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 75%.
Metabolizare
Principalul metabolit ketotifen-N-glucuronid este practic inactiv.
Eliminare
Ketotifenul se elimina bifazic, cu o faza scurta a timpului de injumatatire plasmatica de 3-5 ore si alta lunga de 21 ore. Aproximativ 1% din substanta se elimina nemetabolizata prin urina in decurs de 48 de ore si 60-70% sub forma metabolizata.
Date preclinice de siguranta
Toxicitate dupa doza unica
DL50 dupa administrare orala este de 585 mg ketotifen/kg la soarece si de 360 mg ketotifen/kg la sobolan. DL50 dupa administrare subcutanata este de 820 mg ketotifen/kg la soarece si de 370 mg ketotifen/kg la sobolan. DL50 dupa administrare intravenoasa este de 18,8 mg ketotifen/kg la soarece si de 5,1 mg ketotifen/kg la sobolan.
Teste de mutageneza in vitro si in vivo (testul AMES, testul aberatiei cromozomiale cu celule de hamster chinezesc V79, testul micronucleilor) nu au demonstrat efecte mutagene.
Tratamentul sobolanilor masculi cu doze de ketotifen mai mari de 10 mg/kg si zi timp de 70 zile inainte de imperechere, a determinat o crestere a mortalitatii si o scadere a fertilitatii. La femele nu a fost semnalata afectarea fertilitatii (doze de 50 mg ketotifen/kg si zi, timp de 15 zile inainte de imperechere).
Administrarea orala la femele gestante de iepure a 45 mg ketotifen/kg si zi pe durata organogenezei, a determinat o incidenta crescuta a intarzierii osificarii vertebrelor, efect ce nu apare in cazul dozelor de pana la 15 mg ketotifen/kg si zi la aceeasi specie sau de 100 mg ketotifen/kg si zi la sobolan.
Tratamentul oral cu doze de 50 mg ketotifen/kg si zi din a 15-a zi a sarcinii pana in ziua 21 post partum creste usor mortalitatea postnatala, iar cresterea in greutate in primele 4 zile post partum este usor redusa.