Indicatii
Klacid I.V. este indicat atunci cand este necesara terapia parenterala pentru tratamentul urmatoarelor infectii cauzate de microorganisme sensibile:
infectii ale cailor respiratorii superioare, cum sunt faringita, sinuzita;
infectii ale cailor respiratorii inferioare, cum sunt bronsita acuta si cronica, pneumonie;
infectii cutanate si ale tesutului subcutanat, cum sunt foliculita, celulita, erizipel.
Inainte de prescrierea Klacid I.V., ca si in cazul altor antibiotice, se recomanda consultarea ghidurilor privind prevalenta rezistentei antibioticelor la nivel local precum si recomandarile din practica
medicala privind prescrierea antibioticelor.
Klacid I.V. este indicat la adulti si la copii cu varsta de 12 ani si peste.
Dozaj
Medicamentul se administreaza numai pe cale intravenoasa.
Terapia intravenoasa poate fi recomandata timp de 2-5 zile si trebuie schimbata cu terapia orala cu claritromicina atunci cand este cazul.
Adulti si copii cu varsta peste 12 ani
Doza recomandata este de 1 gram claritromicina (2 flacoane de Klacid I.V.) zilnic, fractionat in doua prize a cate 500 mg claritromicina (un flacon Klacid I.V.) diluate in mod adecvat, asa cum este descris in continuare.
Copii cu varsta sub 12 ani
In prezent, nu exista date suficiente pentru a recomanda doza la copii.
Studii clinice cu claritromicina suspensie pediatrica au fost efectuate la copii intre 6 luni si 12 ani. Ca urmare, copiii sub 12 ani pot sa utilizeze claritromicina suspensie pediatrica (granule pentru suspensie orala).
Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala care au clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min, doza de claritromicina trebuie redusa la jumatate din doza uzuala recomandata.
Mod de administrare
Klacid I.V. trebuie administrat in una dintre venele proximale mari sub forma de perfuzie intravenoasa timp de peste 60 de minute, utilizand o concentratie a solutiei de aproximativ 2 mg/ml. Claritromicina nu trebuie administrata intravenos in bolus si nu se administreaza intramuscular.
Contraindicatii
hipersensibilitate la claritromicina, la alte antibiotice din clasa macrolidelor sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
- administrarea claritromicinei in asociere cu urmatoarele medicamente este contraindicata:
- astemizol, cisaprida, pimozida, terfenadina, deoarece poate determina prelungirea intervalului QT si aritmii cardiace, inclusiv tahicardie ventriculara, fibrilatie ventriculara si torsada varfurilor (vezi pct. 4.5).
administrarea claritromicinei in asociere cu alcaloizi din ergot (ergotamina sau dihidroergotamina) este contraindicata, deoarece poate sa apara toxicitate de tip ergot.
administrarea claritromicinei in asociere cu midazolam cu administrare orala este contraindicata (vezi pct. 4.5).
administrarea claritromicinei in asociere cu ticagrelor sau cu ranolazina este contraindicata.
claritromicina nu trebuie administrata la pacienti cu antecedente de interval QT prelungit (prelungirea intervalului QT, congenitala sau dobandita documentata) sau de aritmii cardiace, inclusiv torsada varfurilor (vezi pct. 4.4 si pct. 4.5).
claritromicina nu trebuie administrata la pacienti cu hipopotasemie (risc de prelungire a intervalului QT).
claritromicina nu trebuie utilizata la pacientii cu insuficienta hepatica severa, in asociere cu insuficienta renala.
administrarea in asociere cu inhibitori ai HMG CoA reductazei (statine) care sunt metabolizate extensiv prin intermediul CYP3A4 (lovastatina sau simvastatina), datorita riscului crescut de
aparitie a miopatiei, inclusiv rabdomioliza (vezi pct. 4.4).
similar altor inhibitori puternici ai CYP3A4, claritromicina nu trebuie utilizata in asociere cu colchicina.
Atentionari
Nu se recomanda administrarea claritromicinei la femei gravide, in special in primele trei luni de sarcina, fara evaluarea atenta a beneficiilor si a riscului (vezi pct. 4.6).
Claritromicina trebuie administrata cu precautie pacientilor cu insuficienta renala severa (vezi pct. 4.2).
Claritromicina este eliminata in principal la nivel hepatic. Ca urmare, acest antibiotic trebuie
administrat cu precautie pacientilor cu functie hepatica alterata. Claritromicina trebuie administrata de asemenea cu precautie pacientilor cu insuficienta renala moderata pana la severa.
S-au raportat cazuri de insuficienta hepatica letala (vezi pct. 4.8). Este posibil ca unii pacienti sa fi
avut afectiuni hepatice preexistente sau au utilizat alte medicamente hepatotoxice. Daca apar semne si simptome ale unei afectiuni hepatice, cum este anorexie, icter, urina hipercroma, prurit sau abdomen sensibil, pacientii trebuie sfatuiti sa intrerupa tratamentul.
In timpul administrarii majoritatii antibioticelor, inclusiv a macrolidelor, a fost raportata aparitia
colitei pseudomembranoase care poate varia ca gravitate de la forma usoara pana la forma grava care pune viata in pericol. In timpul administrarii majoritatii antibioticelor, inclusiv a claritromicinei, s-a raportat diaree cauzata de Clostridium difficile, diaree care poate fi de la forma usoara pana la colita care pune viata in pericol.
Tratamentul cu antibiotice distruge flora saprofita de la nivelul colonului ceea ce determina dezvoltarea excesiva a C. difficile. La toti pacientii la care in urma administrarii antibioticului apare diaree, trebuie avuta in vedere diareea cauzata de C. difficile. Deoarece s-a raportat diaree cauzata de
C. difficile chiar si dupa doua luni de la administrarea antibioticelor, este necesar sa se faca o anamneza atenta.
Ca urmare, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu claritromicina indiferent de indicatie. Trebuie sa se efectueze teste microbiene si sa se initieze un tratament adecvat. Trebuie evitate medicamentele antiperistaltice.
Colchicina
Dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri de toxicitate la colchicina in cazul administrarii
concomitente de claritromicina si colchicina, in special la varstnici, dintre care, unele cazuri au fost
raportate la pacienti cu insuficienta renala. In cazul acestor pacienti s-au raportat decese (vezi pct 4.5).
Daca este necesara administrarea concomitenta de colchicina si claritromicina, pacientii trebuie monitorizati in vederea depistarii semnelor clinice de toxicitate ale colchicinei.
Doza de colchicina trebuie redusa la toti pacientii tratati concomitent cu colchicina si claritromicina. Administrarea concomitenta de claritromicina si colchicina este contraindicata.
Se recomanda precautie atunci cand se administreaza concomitent claritromicina si
triazolobenzodiazepine, cum sunt triazolam si midazolam intravenos sau bucofaringian (vezi pct. 4.5).
Prelungirea intervalului QT
In tratamentul cu macrolide, inclusiv claritromicina, a fost observata prelungirea repolarizarii cardiace si a intervalului QT, dovedind prezenta riscului dezvoltarii aritmiei cardiace si a torsadei varfurilor (vezi pct. 4.8). Prin urmare datorita riscului crescut de aparitie al aritmiilor ventriculare (inclusiv torsada varfurilor), claritromicina trebuie utilizata cu precautie la urmatorii pacienti:
Pacientii cu boala coronariana, insuficienta cardiaca severa, tulburari de conducere sau bradicardie, relevanta clinic
Pacientii cu tulburari electrolitice, cum este hipomagneziemie. Claritromicina nu trebuie administrata la pacientii cu hipopotasemie (vezi pct. 4.3)
Pacientii carora li se administreaza concomitent alte medicamente asociate cu prelungirea intervalului QT (vezi pct.4.5).
Este contraindicata administrarea concomitenta de claritromicina cu astemizol, cisaprida, pimozida si terfenadina (vezi pct. 4.3).
Claritromicina nu trebuie utilizata la pacientii cu prelungirea intervalului QT congenitala sau dobandita documentata sau cu antecedente de aritmii ventriculare (vezi pct. 4.3).
Pneumonie
Avand in vedere cresterea rezistentei Streptococcus pneumoniae la macrolide, atunci cand se prescrie claritromicina pentru pneumonia comunitara, este bine sa se efectueze teste pentru detectarea sensibilitatii la antibiotic. In pneumoniile intraspitalicesti, claritromicina trebuie utilizata in asociere cu alte antibiotice adecvate.
Infectii usoare pana la moderate ale pielii si tesutului subcutanat
Aceste infectii sunt cauzate cel mai frecvent de Staphylococcus aureus si de Streptococcus pyogenes, ambii germeni pot fi rezistenti la macrolide. De aceea, este important sa se efectueze teste pentru detectarea sensibilitatii la antibiotic. Se recomanda alte antibiotice, de exemplu clindamicina, in cazul in care antibioticele beta-lactamice nu pot fi utilizate (de exemplu prezenta alergiei). In prezent, se considera ca macrolidele au un rol in tratamentul unor infectii ale pielii si tesutului subcutanat, cum sunt cele determinate de Corynebacterium minutissimum, acnea vulgaris si erizipel si in cazurile in care nu se poate utiliza penicilina.
In cazul reactiilor severe acute de hipersensibilitate, cum sunt reactiile anafilactice, sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica, trebuie sa se intrerupa imediat tratamentul cu claritromicina si trebuie initiat urgent tratamentul adecvat.
Claritromicina trebuie sa se utilizeze cu precautie atunci cand se administreaza concomitent cu medicamente care induc enzima CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Inhibitori ai HMG-CoA reductazei (statine)
Este contraindicata utilizarea concomitenta a claritromicinei cu lovastatina sau simvastatina (vezi pct. 4.3) deoarece aceste statine sunt metabolizate extensiv de CYP3A4 si tratamentul simultan cu claritromicina le creste acestora concentratia plasmatica, ceea ce conduce la cresterea riscului de miopatie, inclusiv de rabdomioliza. In cazul pacientilor caror li s-a adminstrat concomitent
claritromicina si aceste statine, au existat raportari de rabdomioliza. Daca tratamentul cu claritromicina nu poate fi evitat, terapia cu lovastatina sau simvastatina trebuie suspendata pe durata curei de tratament.
Trebuie manifestata prudenta cand se prescrie claritromicina concomitent cu alte statine. In situatiile in care utilizarea concomitenta a claritromicinei si a statinelor nu poate fi evitata, se recomanda
prescrierea celei mai mici doze disponibile (inregistrata) de statina. Poate fi luata in considerare utilizarea unei statine a carei metabolizare nu se face la nivelul izoenzimei CYP3A (de exemplu fluvastatina) (vezi pct. 4.5). Pacientii trebuie monitorizati in ceea ce priveste aparitia semnelor si simptomelor miopatiei.
Medicamente antidiabetice orale/Insulina
Utilizarea concomitenta a claritromicinei cu antidiabetice orale (cum sunt sulfonilureele) si/sau insulina poate determina hipoglicemie semnificativa. Se recomanda monitorizarea atenta a glicemiei (vezi pct. 4.5).
Anticoagulante orale
Este un risc crescut de hemoragie si de crestere semnificativa a International Normalized Ratio (INR) si a timpului de protrombina atunci cand claritromicina se utilizeaza concomitent cu warfarina (vezi pct. 4.5). La pacientii care utilizeaza concomitent claritromicina si anticoagulante, trebuie sa se monitorizeze frecvent INR si timpul de protrombina.
Utilizarea oricarui tratament antimicrobian, cum este si claritromicina, in tratamentul infectiei cu H. pylori, poate sa duca la selectarea microorganismelor rezistente la antibiotic.
Ca si in cazul altor antibiotice, utilizarea claritromicinei o perioada mai lunga de timp determina
cresterea numarului de bacterii rezistente la antibiotic si aparitia micozelor. Daca apar suprainfectii, trebuie instituit tratament adecvat.
De asemenea, trebuie avuta in vedere posibilitatea aparitiei rezistentei incrucisate intre claritromicina si alte antibiotice macrolide, precum si intre lincomicina si clindamicina.
Interactiuni
Utilizarea urmatoarelor medicamente este contraindicata datorita posibilitatii aparitiei unor reactii adverse grave:
Cisaprida, pimozida, astemizol si terfenadina
La pacientii care utilizeaza concomitent claritromicina si cisaprida s-a raportat cresterea concentratiei plasmatice de cisaprida. Aceasta poate determina prelungirea intervalului QT si aritmii cardiace inclusiv tahicardii ventriculare, fibrilatii ventriculare si torsada varfurilor. S-au observat reactii adverse similare la pacientii care utilizeaza concomitent claritromicina si pimozida (vezi pct. 4.3).
S-a observat ca macrolidele influenteaza metabolizarea terfenadinei determinand cresterea concentratiilor plasmatice de terfenadina, asociate ocazional cu aritmii cardiace cum sunt prelungirea intervalului QT, tahicardii ventriculare, fibrilatii ventriculare si torsada varfurilor (vezi pct. 4.3). Intr- un studiu la 14 voluntari sanatosi, administrarea concomitenta de claritromicina si terfenadina a determinat o crestere de doua pana la trei ori a concentratiei plasmatice a metabolitului acid al terfenadinei si la prelungirea intervalului QT, dar acestea nu au avut efect semnificativ din punct de vedere clinic. Reactii adverse similare au fost observate la administrarea concomitenta a astemizolului cu alte macrolide.
Alcaloizi din ergot
Rapoartele de dupa punerea pe piata au aratat ca administrarea concomitenta a claritromicinei cu ergotamina sau dihidroergotamina a fost asociata cu toxicitate acuta de tip ergot caracterizata prin vasoconstrictie, ischemia extremitatilor si a altor tesuturi inclusiv a sistemului nervos central.
Administrarea concomitenta a claritromicinei cu alcaloizi din ergot este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Midazolam administrat pe cale orala
Cand midazolamul a fost administrat concomitent cu claritromicina comprimate (500 mg de doua ori pe zi), ASC pentru midazolam a crescut de 7 ori dupa administrare orala. Administrarea concomitenta de midazolam oral si claritromicina este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Efectele altor medicamente asupra claritromicinei
Medicamentele care sunt inductori ai izoenzimei CYP3A (de exemplu rifampicina, fenitoina,
carbamazepina, fenobarbital, sunatoare) pot induce metabolizarea claritromicinei. Acest lucru poate avea ca efect niveluri sub-terapeutice ale claritromicinei care determina scaderea eficacitatii. In plus, poate fi necesara monitorizarea concentratiilor plasmatice ale inductorului izoenzimei CYP3A,
concentratii care pot sa creasca din cauza inhibitiei CYP3A de catre claritromicina (vezi de asemenea informatii relevante despre inhibitorul izoenzimei CYP3A administrat). Administrarea concomitenta de rifabutina si claritromicina determina cresterea concentratiilor serice ale rifabutinei si scaderea
concentratiilor serice ale claritromicinei, concomitent cu o crestere a riscului de aparitie a uveitei.
Urmatoarele medicamente sunt cunoscute sau suspectate ca influenteaza concentratiile plasmatice ale claritromicinei; se recomanda ajustarea dozei de claritromicina sau luarea in calcul a unui tratament alternativ:
Efavirenz, nevirapina, rifampicina, rifabutina si rifapentina
Medicamentele puternic inductoare ale sistemului de metabolizare prin citocromul P450, cum sunt
efavirenz, nevirapina, rifampicina, rifabutina si rifapentina, pot accelera metabolismul claritromicinei si astfel scade concentratia plasmatica a acesteia, in timp ce creste concentratia plasmatica a
14-OH claritromicinei, un metabolit care este de asemenea activ microbiologic. Deoarece activitatile microbiologice ale claritromicinei si ale 14-OH claritromicinei sunt diferite pentru bacterii diferite, efectul terapeutic preconizat in timpul administrarii concomitente a claritromicinei cu inductorii enzimatici poate fi afectat.
Etavirina
Expunerea la claritromicina a fost scazuta de etavirina; cu toate acestea, concentratiile de metabolit activ, 14-OH claritromicina, au fost crescute. Intrucat 14-OH claritromicina are o activitate redusa asupra complexului Mycobacterium avium (MAC), activitatea totala impotriva acestui patogen poate fi alterata; ca urmare, trebuie luate in considerare alternative la claritromicina pentru tratamentul MAC.
Fluconazol
Administrarea concomitenta, la 21 voluntari sanatosi, de 200 mg fluconazol zilnic si 500 mg
claritromicina de doua ori pe zi, a determinat cresterea concentratiei minime a claritromicinei in starea de echilibru (Cmin) si a ariei de sub curba (ASC) cu 33% si respectiv 18 %. Concentratia in starea de echilibru a metabolitului activ 14 OH-claritromicina nu a fost influentata semnificativ de administrarea concomitenta de fluconazol. Nu este necesara ajustarea dozei de claritromicina.
Ritonavir
Un studiu farmacocinetic a demonstrat ca administrarea concomitenta de 200 mg ritonavir la opt ore si 500 mg claritromicina la 12 ore a avut ca rezultat inhibitia marcata a metabolismului claritromicinei.
Administrarea concomitenta a ritonavirului duce la cresterea concentratiei maxime (Cmax) a
claritromicinei cu 31%, a concentratiei minime (Cmin) cu 182% si a ariei de sub curba (ASC) cu 77%. S-a observat in primul rand o inhibitie completa a formarii 14-hidoxi-claritromicinei. Deoarece claritromicina are o fereastra terapeutica larga, nu este necesara ajustarea dozei de claritromicina la pacientii cu functie renala normala. Totusi, la pacientii cu insuficienta renala trebuie luate in considerare urmatoarele ajustari ale dozei: la pacientii cu CLCR intre 30 si 60 ml/minut, doza de claritromicina trebuie scazuta cu 50%. La pacientii cu CLCR mai mic decat 30 ml/minut doza de claritromicina trebuie scazuta cu 75%. Doza de claritromicina nu trebuie sa depaseasca 1g/zi atunci cand se
administreaza concomitent cu ritonavir.
La pacientii cu functie renala redusa trebuie luata in considerare, de asemenea, o ajustare a dozei atunci cand ritonavir se utilizeaza ca potentator farmacocinetic al altor inhibitori de proteaza HIV, incusiv atazanavir si saquinavir (vezi in continuare, Interactiuni medicamentoase bidirectionale).
Efectele claritromicinei asupra altor medicamente
Interactiuni legate de izoenzima CYP3A
Administrarea concomitenta a claritromicinei, care, se stie, inhiba CYP3A, cu un medicament
metabolizat initial de CYP3A, poate fi asociata cu cresterea concentratiilor medicamentului, acestea determinand cresterea sau prelungirea efectului terapeutic si aparitia reactiilor adverse ale medicamentului administrat concomitent. Claritromicina trebuie sa se administreze cu prudenta la pacientii care primesc tratament cu alte medicamente cunoscute ca fiind substrat pentru izoenzima CYP3A, mai ales daca substratul pentru CYP3A are un interval de siguranta redus (de exemplu
carbamazepina) si/sau substratul este metabolizat preponderent de aceasta izoenzima.
La pacientii care utilizeaza claritromicina trebuie luata in considerare ajustarea dozei si, atunci cand este posibil, monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice ale medicamentelor metabolizate initial de CYP3A.
Urmatoarele medicamente sau clasa de medicamente sunt cunoscute sau suspectate ca fiind metabolizate de aceeasi izoenzima CYP3A: alprazolam, astemizol, carbamazepina, cilostazol, cisaprida, ciclosporina, disopiramida, alcaloizii din ergot, lovastatina, metilprednisolon, midazolam, omeprazol, anticoagulante orale (de exemplu warfarina vezi pct. 4.4), antipsihotice atipice (de exemplu: quetiapina), pimozida, chinidina, rifabutina, sildenafil, simvastatina, tacrolimus, terfenadina, triazolam si vinblastina dar aceasta lista nu este exhaustiva. Medicamente care interactioneaza printr- un mecanism similar prin intermediul altor izoenzime din sistemul citocromului P450 includ fenitoina, teofilina si valproat.
Antiaritmice
Dupa punerea pe piata s-a raportat torsada varfurilor pusa in evidenta in timpul administrarii
concomitente a claritromicinei cu chinidina sau disopiramida. In timpul administrarii concomitente a claritromicinei cu aceste medicamente trebuie monitorizata electrocardiograma in ceea ce priveste prelungirea intervalului QT. In timpul tratamentului cu claritromicina trebuie, de asemenea, monitorizate concentratiile serice ale chinidinei si disopiramidei.
Au existat raportari post-marketing de hipoglicemie la administrarea concomitenta de claritromicina si disopiramida. Ca urmare, trebuie monitorizate nivelurile glicemice pe parcursul administrarii concomitente de claritromicina si disopiramida.
Medicamente antidiabetice orale/Insulina
Impreuna cu anumite medicamente hipoglicemiante, cum sunt nateglinida si repaglinida, poate fi implicata inhibitia enzimei CYP3A de catre claritromicina si poate cauza hipoglicemie atunci cand sunt utilizate concomitent. Se recomanda monitorizarea atenta a glicemiei.
Omeprazol
La subiectii adulti sanatosi s-a utilizat claritromicina (500 mg la 8 ore) concomitent cu omeprazol (40 mg zilnic). Administrarea concomitenta de claritromicina a determinat concentratii plasmatice ale omeprazolului la starea de echilibru crescute (Cmax, ASC0-24 si t1/2 au crescut cu 30%, 89% si respectiv 34%). Valoarea medie a pH-ului gastric in 24 ore a fost de 5,2 atunci cand omeprazol s-a administrat in monoterapie si de 5,7 atunci cand omeprazol s-a administrat concomitent cu claritromicina.
Sildenafil, tadalafil si vardenafil
Fiecare dintre acesti inhibitori ai fosfodiesterazei este metabolizat, cel putin partial, de CYP3A, iar CYP3A poate fi inhibata de administrarea concomitenta de claritromicina.
Administrarea concomitenta a claritromicinei cu sildenafil, tadalafil sau vardenafil poate determina o usoara crestere a expunerii la inhibitorul de fosfodiesteraza. Trebuie luata in considerare reducerea dozelor de sildenafil, tadalafil si vardenafil atunci cand acestea sunt administrate concomitent cu claritromicina.
Teofilina, carbamazepina
Rezultatele studiilor clinice arata o crestere mica, dar semnificativa statistic (p≤0,05) a concentratiei plasmatice a teofilinei sau a carbamazepinei atunci cand oricare dintre aceste medicamente se utilizeaza concomitent cu claritromicina. Trebuie luata in considerare reducerea dozei acestor medicamente.
Tolterodina
Metabolismul tolterodinei se face in prima faza prin izoforma 2D6 al citocromului P450 (CYP2D6).
Totusi, in subgrupul populational fara CYP2D6, calea identificata de metabolizare este prin intermediul izoenzimei CYP3A. La acest subgroup populational, inhibarea CYP3A determina concentatii plasmatice semnificativ crescute ale tolterodinei. In prezenta inhibitorilor de CYP3A poate fi necesara o reducere a dozei de tolterodina, ca de exemplu in cazul utilizarii claritromicinei la populatia cu metabolism scazut prin CYP2D6.
Triazolobenzodiazepine (de exemplu alprazolam, midazolam, triazolam)
Atunci cand midazolam se administreaza concomitent cu claritromicina comprimate (500 mg de doua ori pe zi), ASC a midazolamului creste de 2,7 ori dupa administrarea intravenoasa a midazolamului. Administrarea pe cale bucofaringiana a midazolamului, care poate sunta metabolizarea presistemica a medicamentului, poate avea ca si rezultat probabil o interactiune similara cu cea observata dupa administrarea intravenoasa de midazolam comparativ cu administrarea orala.
In cazul in care midazolam intravenos se administreaza concomitent cu claritromicina, pacientii trebuie monitorizati atent pentru ajustarea dozei.
De asemenea, aceleasi precautii sunt necesare si pentru alte benzodiazepine care sunt metabolizate de CYP3A, inclusiv triazolam si alprazolam. Este putin probabila o interactiune intre benzodiazepinele care nu sunt metabolizate de CYP3A (temazepam, nitrazepam, lorazepam) si claritromicina.
Dupa punerea pe piata, s-au raportat interactiuni medicamentoase si reactii adverse ale sistemului nervos central (SNC) (de exemplu somnolenta si confuzie) in cazul administrarii concomitente a claritromicinei cu triazolam. Se recomanda monitorizarea pacientilor in ceea ce priveste cresterea efectelor farmacologice asupra SNC.
Alte interactiuni medicamentoase
Colchicina
Colchicina este substrat atat pentru izoenzima CYP3A cat si pentru transportorul de eflux, glicoproteina-P (gpP). Se stie ca CYP3A si gpP sunt inhibate de claritromicina si de alte macrolide. Atunci cand se administreaza concomitent claritromicina si colchicina, inhibarea gpP si/CYP3A de catre claritromicina poate duce la cresterea expunerii la colchicina. Utilizarea concomitenta de
claritromicina si colchicina este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 4.4). Digoxina
Digoxina este substrat pentru transportorul de eflux, glicoproteina-P (gpP). Se stie, claritromicina inhiba gpP. Atunci cand claritromicina si digoxina sunt administrate concomitent, inhibarea gpP de catre claritromicina duce la cresterea expunerii la digoxina. In studii de dupa punerea pe piata, s-au raportat cresteri ale concentratiilor plasmatice ale digoxinei la pacientii care au primit concomitent claritromicina si digoxina. Unii pacienti au avut semne clinice specifice toxicitatii digoxinei, inclusiv aritmie cu potential letal. La pacientii care primesc concomitent digoxina si claritromicina trebuie monitorizate atent concentratiile plasmatice ale digoxinei.
Zidovudina
La pacientii adulti infectati cu HIV, administrarea concomitenta de claritromicina si zidovudina poate determina concentratii scazute de zidovudina la starea de echilibru. Intrucat claritromicina pare sa interfereze cu absorbtia zidovudinei, forma orala, administrata concomitent, acest lucru poate fi evitat alternand dozele de claritromicina si zidovudina la intervale de 4 ore. Se pare ca aceasta interactiune nu se intalneste la copiii infectati cu HIV daca utilizeaza claritromicina suspensie orala concomitent cu zidovudina sau dideoxinozina. Este putin probabila aceasta interactiune atunci cand claritromicina se
administreaza prin perfuzie intravenoasa.
Fenitoina si valproat
S-au raportat cazuri spontane sau publicate privind interactiunea intre inhibitorii CYP3A, inclusiv intre claritromicina si medicamente care nu se considera ca sunt metabolizate de CYP3A (de exemplu fenitoina si valproat). Se recomanda determinari ale concentratiilor serice ale acestor medicamente atunci cand sunt administrate concomitent cu claritromicina. Au fost raportate cresteri ale concentratiilor serice ale acestor medicamente.
Interactiuni medicamentoase bidirectionale
Atazanavir
Atat claritromicina cat si atazanavirul sunt substraturi si inhibitori ai CYP3A, existand dovada
interactiunii medicamentoase bidirectionale. Administrarea concomitenta a claritromicinei (500 mg de doua ori pe zi) cu atazanavir (400 mg o data pe zi) a dus la cresterea de 2 ori a expunerii la
claritromicina si o scadere cu 70% a expunerii la 14 OH-claritromicina, cu o crestere cu 28% a ASC a atazanavirului. La pacientii cu functie renala normala, nu este necesara scaderea dozei, luand in considerare fereastra terapeutica mare a claritromicinei.
La pacientii cu afectare moderata a functiei renale (clearance-ul plasmatic al creatininei intre 30 si 60 ml/min), doza claritromicinei trebuie scazuta cu 50%.
La pacientii cu clearance-ul creatininei mai mic decat 30 ml/min, doza claritromicinei trebuie scazuta cu 75%. Nu trebuie sa se administreze doze mai mari de 1000 mg pe zi de claritromicina concomitent cu inhibitorii de proteaza.
Blocante ale canalelor de calciu
Se recomanda precautie in ceea ce priveste administrarea concomitenta de claritromicina si blocante ale canalelor de calciu metabolizate de catre CYP3A4 (de exemplu, verapamil, amlodipina, diltiazem) datorita riscului de hipotensiune arteriala. Concentratiile plasmatice de claritromicina precum si cele ale blocantelor canalelor de calciu pot creste datorita interactiunii. La pacientii tratati concomitent cu claritromicina si verapamil s-au observat hipotensiune arteriala, bradiaritmie si acidoza lactica.
Itraconazol
Atat claritromicina cat si itraconazolul sunt substraturi si inhibitori ai CYP3A, determinand interactiuni medicamentoase bidirectionale. Claritromicina poate creste concentratiile plasmatice ale itraconazolului, in timp ce itraconazolul poate creste concentratiile plasmatice ale claritromicinei.
Pacientii care utilizeaza concomitent itraconazol si claritromicina trebuie sa fie monitorizati atent in ceea ce priveste semnele si simptomele determinate de cresterea sau prelungirea efectului farmacologic.
Saquinavir
Atat claritromicina cat si saquinavirul sunt substraturi si inhibitori ai CYP3A si s-a dovedit interactiune medicamentoasa bidirectionala.
Administrarea concomitenta de claritromicina (500 mg de doua ori pe zi) si saquinavir (capsule moi gelatinoase, 1200 mg de trei ori pe zi) la 12 voluntari sanatosi, a dus la valori ale ariei de sub curba la starea initiala (ASC) si ale concentratiei maxime (Cmax) ale saquinavirului mai mari cu 117% si respectiv cu 187% fata de valorile acestora in cazul administrarii saquinavirului in monoterapie.
Valorile ASC si Cmax ale claritromicinei au fost mai mari cu aproximativ 40% fata de valorile acestora in cazul adminitrarii claritromicinei in monoterapie.
Nu este necesara ajustarea dozei atunci cand aceste medicamente in dozele/formele farmaceutice studiate sunt administrate concomitent pentru o perioada limitata de timp.
Observatiile obtinute in urma studiilor privind interactiunile medicamentoase in care s-au utilizat capsule gelatinoase moi nu pot fi extrapolate cazurilor in care se utilizeaza saquinavir capsule gelatinoase tari.
Observatiile obtinute in urma studiilor privind interactiunile medicamentoase efectuate cu saquinavir fara potentator farmacocinetic, nu pot fi extrapolate tratamentului in care se administreaza saquinavir concomitent cu ritonavir. Atunci cand saquinavir se administreaza concomitent cu ritonavir, trebuie luate in considerare efectele posibile ale ritonavirului asupra claritromicinei.
Sarcina
Siguranta utilizarii claritromicinei in timpul sarcinii nu a fost stabilita. Prin urmare, nu este
recomandata utilizarea in timpul sarcinii, fara evaluarea atenta a beneficiilor in raport cu riscurile.
Alaptarea
Siguranta utilizarii claritromicinei in timpul alaptarii nu a fost stabilita. Claritromicina este eliminata in laptele matern uman.
Condus auto
Nu sunt disponibile date privind efectele acestui medicament asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Inainte ca pacientul sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje, trebuie sa ia in considerare faptul ca in timpul tratamentului pot sa apara ameteala, vertij, confuzie si dezorientare.
Reactii adverse
Rezumat al profilului de siguranta
Reactiile adverse cele mai frecvente si frecvente legate de tratamentul cu claritromicina, atat la adulti cat si la copii, sunt dureri abdominale, diaree, greata, varsaturi si modificare a gustului. Aceste reactii adverse sunt de obicei de intensitate redusa si sunt consecvente cu profilul de siguranta cunoscut pentru macrolide (vezi pct. b al pct. 4.8)
In studii clinice, nu s-au observat diferente semnificative in ceea ce priveste incidenta acestor reactii adverse gastrointestinale la populatia cu infectii micobacteriene preexistente comparativ cu populatia fara infectii micobacteriene preexistente.
Prezentarea sub forma de tabel a reactiilor adverse
In tabelul urmator sunt prezentate reactii adverse raportate in studii clinice si in experienta de dupa punerea pe piata in care s-a utilizat claritromicina comprimate cu eliberare imediata, granule pentru suspensie orala, pulbere pentru solutie injectabila, comprimate cu eliberare prelungita si comprimate cu eliberare modificata.
Reactiile adverse considerate ca fiind cel putin posibil in legatura cu claritromicina sunt clasificate pe aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal decat 1/10), frecvente (mai mare sau egal 1/100 si mai mic decat 1/10), mai putin frecvente (mai mare sau egal decat 1/1000 si mai mic decat 1/100), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii, acolo unde s-a putut stabili gradul de severitate.
| Sisteme si organe | Frecventa | Reactii adverse |
| Infecţii si infestări | Mai putin frecvente | Celulita1, candidoza gastroenterita2, infectii3, infectii vaginale |
| Cu frecventa necunoscuta | Colita pseudomembranoasa, erizipel, eritrasma | |
| Tulburari hematologice silimfatice | Mai putin frecvente | Leucopenie, neutropenie4,trombocitemie3, eozinofilie4 |
| Cu frecventa necunoscuta | Agranulocitoza, trombocitopenie | |
| Tulburari ale sistemului imunitar5 | Mai putin frecvente | Reactii anafilactoide1, hipersensibilitate |
| Cu frecventa necunoscuta | Reactii anafilactice, angioedem | |
| Tulburari metabolice şi de nutriţie | Mai putin frecvente Cu frecventa necunoscuta | Anorexie, scadere a apetitului alimentar Hipoglicemie |
| Tulburari psihice | Frecvente | Insomnie |
| Mai putun frecvente | Anxietate, nervozitate3, tipete3 | |
| Cu frecventa necunoscuta | Tulburari psihotice, stareconfuzionala, depersonalizare, depresie, dezorientare,halucinatii, cosmaruri, manie | |
| Tulburari ale sistemului nervos | Frecvente Mai putin frecvente Cu frecventa necunoscuta | Disgeuzie, cefalee, modificare a gustului Pierdere a constientei1, dischinezie, ameteli, somnolenta7, tremorConvulsii, ageuzie, parosmie, anosmie, parestezii |
| Tulburari acustice şi vestibulare | Mai putin frecvente | Vertij, tulburari ale auzului, tinitus |
| Cu frecventa necunoscuta | Surditate | |
| Tulburari cardiace | Mai putin frecvente | Stop cardiac1, fibrilatie atriala1, interval QT prelungit peelctrocardiograma7, extrasistole1, palpitatii |
| Cu frecventa necunoscuta | Torsada vârfurilor7, tahicardie ventriculară7, fibrilațieventriculară | |
| Tulburari vasculare | Frecvente | Vasodilataţie1 |
| Cu frecventa necunoscuta | Hemoragii8 | |
| Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale | Mai putin frecvente | Astm bronşic1, epistaxis2, embolie pulmonară1 |
| Tulburari gastro-intestinale | Frecvente Mai putin frecvente | Diaree9, vărsături, dispepsie, greaţă, dureri abdominaleEsofagită1, boală de refluxgastroesofagian2, gastrită, proctalgie2, stomatită, glosită, |
| Cu frecventa necunoscuta | distensie abdominală4, constipaţie, xerostomie, eructaţii, flatulenţăPancreatită acută, decolorarea limbii, decolorarea dinţilor | |
| Tulburari hepatobiliare | Frecvente Mai putin frecvente Cu frecventa necunoscuta | Teste funcţionale hepatice anormaleColestază4, hepatită4, creştere a alanin-aminotransferazei,creştere a aspartat-aminotransferazei, creştere a gama-glutamiltransferazei4Insuficienţă hepatică10, icter hepatocelular |
| Afectiuni cutanate şi ale tesutului subcutanat | Frecvente Mai putin frecvente Cu frecventa necunoscuta | Erupţie cutanată tranzitorie, hiperhidroză Dermatită buloasă1, prurit, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie maculo-papulară3Sindrom Stevens-Johnson5, necroliză epidermică toxică5, erupţie cutanată tranzitorie la medicamente cu eozinofilie şi simptome sistemice, acnee,purpură |
| Tulburari musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | Mai putin frecvente Cu frecventa necunoscuta | Contracţii musculare3, rigiditate musculoscheletală1, mialgie2Rabdomioliză2,12, miopatie |
| Tulburari renale şi ale căilor urinare | Mai putin frecvente Cu frecventa necunoscuta | Creştere a creatininei sanguine1, creştere a ureei sanguine1Insuficienţă renală, nefrită interstiţială |
| Tulburari generale şi la nivelul locului de administrare | Foarte frecvente Frecvente Mai putin frecvente | Flebită la locul de injectare1Durere la locul de injectare1, inflamaţie la locul de injectare1Stare generală de rău4, pirexie3,astenie, dureri toracice4, frisoane4, fatigabilitate4 |
| Investigaţii diagnostice | Mai putin frecvente Cu frecventa necunoscuta | Raport albumină-globulină alterat1, creştere a fosfatazei alcaline sanguine4, creştere a lactat-dehidrogenazei sanguine4Creştere a INR8, prelungirea timpului de protrombină8, urinăcolorată anormal. |
1Reactii adverse raportate numai la forma farmaceutica Pulbere pentru solutie injectabila 2Reactii adverse raportate numai la forma farmaceutica Comprimate cu eliberare prelungita 3Reactii adverse raportate numai la forma farmaceutica Granule pentru suspensie orala
4Reactii adverse raportate numai la forma farmaceutica Comprimate cu eliberare imediata
5,7,9,,10Vezi pct a)
6,8.11Vezi pct. c)
c) Descrierea reactiilor adverse selectate
Reactiile adverse specifice claritromicinei forma farmaceutica injectabila sunt flebita la locul de injectare, durere la locul de injectare, durere la locul de punctionare a venei, inflamatie la locul de injectare.
In unele cazuri de rabdomioliza, claritromicina a fost administrata concomitent cu statine, fibrati, colchicina sau alopurinol (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dupa punerea pe piata, in cazul utilizarii concomitente de claritromicina si triazolam au fost raportate cazuri de interactiuni medicamentoase si efecte asupra sistemului nervos central (SNC) (de exemplu somnolenta si stare confuzionala). Se recomanda monitorizarea pacientilor pentru a urmari cresterea efectelor farmacologice asupra SNC (vezi pct. 4.5).
Au fost raportate cazuri rare de prezenta a comprimatelor cu eliberare prelungita de claritromicina in fecale, multe dintre aceste cazuri apar la pacientii cu tulburari gastrointestinale anatomice (incluzand ileostomie sau colonostomie) sau functionale cu scurtarea timpului de tranzit gastrointestinal. In unele cazuri, comprimate reziduale s-au eliminat in fecale in contextul diareei. Se recomanda ca pacientii la care se gasesc comprimate reziduale in fecale si starea generala nu se amelioreaza, sa utilizeze alta forma farmaceutica de claritromicina (de exemplu suspensie) sau alt antibiotic.
Populatii speciale: Reactii adverse la pacientii imunocompromisi (vezi pct.e).
d. Copii
Studii clinice cu claritromicina suspensie pediatrica au fost efectuate la copii intre 6 luni si 12 ani. Ca urmare, copiii sub 12 ani pot sa utilizeze claritromicina suspensie pediatrica.
Este de asteptat ca frecventa, tipul si gravitatea reactiilor adverse la copii sa fie aceleasi cu cele intalnite la adulti.
e. Alte populatii speciale
Pacienti imunocompromisi
La pacientii cu SIDA si alti pacienti imunocompromisi care primesc pentru infectiile cu micobacterii doze mai mari de claritromicina timp indelungat, este deseori dificil sa se faca distinctia intre reactiile adverse asociate utilizarii claritromicinei si semnele determinate de infectia HIV sau de afectiunile intercurente.
La adulti, cele mai frecvente reactii adverse raportate de pacienti care au utilizat 1000 mg si 2000 mg claritromicina doza zilnica totala, au fost: greata, varsaturi, modificare a gustului, durere abdominala, diaree, eruptie cutanata tranzitorie, flatulenta, cefalee, constipatie, tulburari de auz, crestere a valorilor concentratiilor serice ale transaminazei glutamice oxalacetice (TGO) si transaminazei glutamil piruvice (TGP). Alte evenimente mai putin frecvente au inclus dispnee, insomnie si xerostomie.
Incidenta acestor reactii adverse a fost comparabila la pacientii care au utilizat 1000 mg si 2000 mg claritromicina, dar a fost in general de 3 pana la 4 ori mai mare la pacientii care au primit 4000 mg claritromicina doza zilnica totala.
La acesti pacienti imunocompromisi, evaluarile analizelor de laborator au fost efectuate analizand valorile medii fara sa se ia in calcul valorile extreme (de exemplu limita cea mai inalta si cea mai joasa).
Bazandu-se pe acest criteriu, aproximativ 2% pana la 3% dintre pacientii care au utilizat 1000 mg sau 2000 mg claritromicina zilnic au avut valori anormal de crescute ale TGO si TGP si valori anormal de scazute ale numarului de leucocite si trombocite. In cele doua grupuri, un procent mai mic de pacienti au avut, de asemenea, cresterea valorilor concentratiilor azotului ureic sanguin. O incidenta usor
crescuta a valorilor modificate ale tuturor parametrilor, cu exceptia leucocitelor, a fost observata la pacientii care au utilizat 4000 mg claritromicina zilnic.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a
Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Rapoartele indica faptul ca se asteapta ca administrarea orala de cantitati mari de claritromicina sa produca manifestari gastrointestinale. S-a raportat cazul unui pacient cu antecedente de tulburare bipolara care a ingerat 8 grame de claritromicina si a prezentat alterarea starii mentale, comportament paranoid, hipokalemie si hipoxemie.
Tratament
Reactiile adverse determinate de supradozaj trebuie tratate prin eliminarea prompta a medicamentului neabsorbit si masuri de sustinere a functiilor vitale. Similar altor macrolide, nu se asteapta ca hemodializa sau dializa peritoneala sa modifice semnificativ concentratiile serice de claritromicina.
In caz de supradozaj, claritromicina I.V. (pulbere pentru solutie injectabila) trebuie intrerupta si trebuie initiate toate masurile adecvate de sustinere.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibiotice pentru uz sistemic, macrolide, codul ATC: J01FA09. Mecanism de actiune
Claritromicina este un derivat semisintetic al eritromicinei A. Actiunea antibacteriana este determinata
de legarea selectiva de subunitatea ribozomala 50S a microorganismului sensibil, inhiband astfel sinteza proteica intracelulara. Claritromicina are efect bactericid asupra mai multor tulpini bacteriene incluzand H. Influenzae, S. Pneumoniae, S. Pyogenes, S. Aureus, M. Catarrhalis, H. Pylory, C. Pneumoniae, M. Pneumoniae, L. Pneumophila, M. Avium si M. Intracellulare.
Metabolitul claritromicinei, 14-hidroxi, este, de asemenea, activ microbiologic. Acest metabolit este mai putin activ fata de majoritatea microorganismelor, inclusiv fata de Mycobacterium spp.
comparativ cu claritromicina. O exceptie o constituie Haemophilus Influenzae asupra caruia
metabolitul este de 1 pana la 2 ori mai activ decat claritromicina. CMI a 14-OH claritromicinei fata de
H. Influenzae este egala sau de doua ori mai mare decat CMI a claritromicinei.
Atat in vitro cat si in vivo, activitatea antibacteriana a claritromicinei este sinergica sau cumulativa activitatii 14-OH claritromicinei, in functie de tulpina bacteriana.
Claritromicina este distribuita excesiv in tesuturile si lichidele organismului. Datorita penetrarii tisulare puternice, concentratiile tisulare de claritromicina sunt mai mari fata de concentratiile plasmatice.
Concentratiile claritromicinei la nivelul amigdalelor si tesuturilor pulmonare sunt de 2 pana la 6 ori mai mari fata de concentratiile plasmatice.
In urma studiilor efectuate cu claritromicina 250 mg administrata de 2 ori pe zi au fost observate urmatoarele concentratii tisulare si plasmatice medii:
| Tesut | Concentratie tisulara | Concentratie plasmatica |
| Amigdale Plămâni | 1,6 µg/g8,8 µg/g | 0,8 µg/ml1,7 µg/ml |
Claritromicina se acumuleaza in concentratii mari in macrofagele alveolare, concentratiile de la acest nivel fiind de 100 pana la de 600 ori mai mari fata de concentratiile plasmatice si de 4 pana la de 8 ori mai mari fata de concentratiile de la nivelul lichidului interstitial. In unele cazuri concentratiile plasmatice ale 14-OH claritromicinei la nivelul macrofagelor alveolare au fost variabile si nu au putut fi masurate cu exactitate. Totusi, in general, concentratiile 14-OH claritromicinei la nivelul
macrofagelor alveolare au fost similare in cazul administrarii comprimatelor filmate si a celor cu
eliberare prelungita. Concentratiile de la nivelul macrofagelor alveolare sunt mai mari comparativ cu cele plasmatice, dar acumularea metabolitului activ se face in procent mai mic fata de claritromicina.
Mecanisme de aparitie a rezistentei
Dezvoltarea rezistentei S. pneumoniae, S. Pyogenes si S. Aureus la macrolide apare, in principal, prin doua mecanisme (adica erm si mef sau msr). Legarea antibioticului de subunitatea ribozomala este impiedicata prin metilarea enzimatica a acestei legaturi (erm). Al doilea mecanism (mef sau msr) impiedica legarea claritromicinei de subunitatea ribozomala prin pomparea antibioticului in exteriorul celulei. In cazul Moraxella sau Haemophilus spp. nu au fost identificate mecanismele de dobandire a rezistentei. Mecanismele de dezvoltare a rezistentei sunt eficace in mod similar fata de 14 pana la 15 antibiotice apartinand clasei macrolidelor, inclusiv eritromicina, claritromicina, roxitromicina si azitromicina. Mecanismele de dezvoltare a rezistentei la penicilina si la macrolide nu sunt similare.
Trebuie acordata atentie rezistentei incrucisate dobandita prin mecanism erm, intre macrolide (cum este claritromicina) si lincosamide (cum sunt lincomicina si clindamicina).
Claritromicina are efect antibacterian antagonist fata de antibioticele beta-lactamice. De asemenea in vitro, lincomicina si clindamicina au efecte antagoniste. In vivo, acest fapt nu este cunoscut.
Praguri CMI (concentratia minima inhibitorie)
Comitetul European pentru Testarea Susceptibilitatii la Antibiotice (CETSA) a stabilit pentru
claritromicina urmatoarele CMI, pentru a delimita microorganismele sensibile de cele rezistente:
| Praguri CMI | ||
| Microorganism | Susceptibil (mai mic sau egal) | Rezistent (mai mare) |
| Tulpini de Streptococcus | 0,25 µg/ml | 0,5 µg/ml |
| Tulpini de Staphylococcus | 1 µg/ml | 2 µg/ml |
| Tulpini de Haemophilus* | 1 µg/ml | 32 µg/ml |
| Moraxella catarrhalis | 0,25 µg/ml | 0,5 µg/ml |
* Claritromicina este utilizata pentru eradicarea H. Pylori; concentratia minima inhibitorie (CMI)≤0,25 µg/ml care a fost stabilita de Institutul Standardelor Clinice si de Laborator (ISCL) ca punctul de referinta a susceptibilitatii.
Prevalenta dezvoltarii rezistentei poate varia pentru speciile selectate in functie de zona geografica si de timp si sunt de dorit informatii locale referitoare la rezistenta, mai ales in cazul infectiilor severe. La nevoie, trebuie solicitata opinia expertilor cand prevalenta locala a rezistentei este atat de mare incat utilizarea antibioticului este discutabila, cel putin in cazul anumitor tipuri de infectii.
Claritromicina este activa fata de un spectru larg de germeni aerobi si anaerobi, gram-pozitivi si gram- negativi si rezistente la acidul clavulanic.
14-OH claritromicina este mai activa fata de Haemophilus influenzae comparativ cu claritromicina. Studiile in vitro au aratat efectul cumulativ fata de H. influenzae al claritromicinei si a metabolitului sau activ. Concentratia minima inhibitorie (CMI) a claritromicinei este de doua ori mai mica fata de concentratia minima inhibitorie a eritromicinei.
| Microorganisme sensibile | ||
| Gram-pozitive | Gram-negative | Altele |
| Listeria monocytogenes | Bordetella pertussis | Borrelia burgdorferi |
| Clostridium perfringens | Haemophilus influenzae§ | Chlamydia pneumoniae (TWAR) |
| Peptococcus niger | Legionella pneumophila | Chlamydia trachomatis |
| Propionibacterium acnes | Moraxella catarrhalis | Mycobacterium avium |
| Streptococcus grup F | Pasteurella multocida | Mycobacterium chelonae Mycobacterium fortuitum Mycobacterium intracellulare Mycobacterium kansasiiMycobacterium leprae Mycoplasma pneumoniae |
| Microorganisme pentru care dezvoltarea rezistenţei poate constitui o problemă ulterioară# | ||
| Staphylococcus aureus (meticilin sensibil* sau rezistent) + Staphylococcus coagulazo negativ +Streptococcus pneumoniae*+ Streptococcus pyogenes* Streptococcus grup B, C, GTulpini de Streptococcus | ||
| Microorganisme rezistente în mod natural | ||
| EnterobacteriaceaeTulpini bacteriene Gram- negative şi lactazo-negative | ||
| * tulpini faţă de care s-a demonstrat în studii clinice eficacitatea antibioticului (dacă sunt sensibile) | ||
| § Praguri CMI pentru macrolide şi antibioticele înrudite, stabilite pentru a încadra H. influenzae ca având sensibilitate intermediară. | ||
| + tulpini pentru care a fost observată o rată crescută de apariţie a rezistenţei (adică mai mare de 50%) în una saumai multe zone/ţară/regiune(i) ale UE | ||
| # ≥10% rezistenţă în cel puţin o ţară din UE | ||
Proprietati farmacocinetice
Distributie, metabolizare si eliminare
Subiecti normali
In cadrul unui studiu clinic cu doza unica la voluntari, claritromicina IV a fost administrata in doze de 75, 125, 250, sau 500 mg, intr-un volum de 100 ml, perfuzat in decurs de 30 minute, si doze de 500, 750, sau 1000 mg, intr-un volum de 250 ml, perfuzat in decurs de 60 de minute. Concentratia maxima medie (Cmax) a medicamentului parinte a variat de la 5,16 µg/ml dupa doza de 500 mg, la 9,40 µg/ml dupa doza de 1000 mg (perfuzie cu durata de 60 minute). Concentratia maxima medie (Cmax) a metabolitului 14-hidroxi a variat intre 0,66 µg/ml dupa doza de 500mg, la 1,06 µg/ml dupa doza de 1000 mg (perfuzie cu durata de 60 minute).
Timpul mediu de injumatatire plasmatica in faza terminala a medicamentului parinte a fost dependenta de doza si a variat intre 3,8 ore dupa administrarea dozei de 500 mg si 4,5 ore dupa doza de 1000 mg (perfuzie cu durata de 60 minute). Timpul mediu estimat de injumatatire plasmatica pentru metabolitul 14-hidroxi a indicat anumite cresteri dependente de doza, la doze mai mari si a variat intre 7,3 ore dupa administrarea dozei de 500 mg, si 9,3 ore dupa doza de 1000 mg (perfuzie cu durata de 60 minute). Valoarea medie a ariei de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) a
demonstrat o crestere neliniara dependenta de doza pentru medicamentul parinte de 22,29 h • µg/ml dupa administrarea dozei de 500 mg pana la 53,26 h • µg/ml dupa doza de 1000 mg. Valoarea medie a ariei de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) pentru metabolitul 14 -hidroxi a variat de la 8,16 h • µg/ml dupa administrarea dozei de 500 mg pana la 14,76 h • µg/ml dupa doza de 1000 mg (perfuzie cu durata de 60 minute).
In cadrul unui studiu clinic cu durata de sapte zile, cu doze multiple, subiectilor li s-a administrat prin perfuzie claritromicina I.V. 125 mg si 250 mg cu un volum final de 100 ml, administrat in decurs de 30 minute sau formularea de 500 mg si 750 mg cu un volum final de 250 ml, administrat in decurs de 60 de minute; dozele s-au administrat la un interval de 12 ore.
In acest studiu, valoarea medie observata a concentratiei maxime de claritromicina (Cmax) la starea de echilibru a crescut de la 5,5 µg/ml pentru doza de 500 mg la 8,6 µg/ml pentru doza de 750 mg. Timpul mediu aparent de injumatatire plasmatica a fost de 5,3 ore dupa administrarea perfuziei cu doza de 500 mg in decursul unei perioade de 60 de minute si de 4,8 ore dupa administrarea unei perfuzii de 750 mg in decurs de 60 de minute.
Valoarea medie observata a Cmax la starea de echilibru pentru metabolitul 14-hidroxi a crescut de la 1,02 µg/ml cu doza de 500 mg, la 1,37 µg/ml cu doza de 750 mg. Timpul mediu de injumatatire in faza terminala pentru acest metabolit a fost intre 7,9 si 5,4 ore pentru dozele de 500 si respectiv 750 mg. Nu s-a evidentiat o tendinta dependenta de doza.
In contextul administrarii pe cale orala a dozei de 250 mg b.i.d., concentratiile plasmatice maxime la stare de echilibru au fost atinse in doua pana la trei zile si au fost in medie de aproximativ 1 µg/mL pentru claritromicina si de 0,6 µg