Indicatii
Epilepsie
Adulti si adolescenti cu varsta de 13 ani si peste
-Tratament adjuvant sau ca monoterapie in crizele convulsive partiale si generalizate, incluzand convulsii tonico-clonice.
-Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamotrix este administrat ca terapie adjuvanta dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de prima intentie in sindromul Lennox-Gastaut.
Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 2 si 12 ani
-Tratament adjuvant al crizelor convulsive partiale si generalizate, incluzand convulsii tonico-clonice si convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.
-Monoterapie in crizele convulsive sub forma de absente tipice. Boala bipolara
Adulti cu varsta de 18 ani si peste
Prevenirea episoadelor depresive la pacientii cu boala bipolara de tip I care prezinta predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).
Lamotrix nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive.
Dozaj
Epilepsie
Doze
Pentru a se atinge doza de intretinere, greutatea in situatia pacientilor pediatrici trebuie monitorizata, iar doza trebuie restabilita pe masura ce apar modificari ale greutatii.
Daca doza calculata de lamotrigina (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al pacientilor cu insuficienta hepatica) nu este echivalenta cu un numar de comprimate intregi, doza care trebuie administrata va fi egala cu numarul cel mai mic de comprimate intregi.
Monoterapie
Adulti
Doza initiala de lamotrigina in monoterapie este de 25 mg pe zi, intr-o singura priza, timp de 2 saptamani, urmata de 50 mg pe zi, intr-o singura priza, timp de 2 saptamani. Ulterior, doza trebuie crescuta cu maximum 50-100 mg la intervale de 1 - 2 saptamani pana la obtinerea raspunsului optim. Doza uzuala de intretinere este de 100-200 mg pe zi, intr-o singura priza sau fractionat, in 2 prize. La unii pacienti este necesara administrarea a 500 mg pe zi pentru obtinerea raspunsului dorit.
Tabelul 1: Cresterea recomandata a dozei de lamotrigina pentru adulti in monoterapie
Saptamana 1+2 Saptamana 3+4 Doza de intretinere
25 mg
(o data pe zi)
50 mg
( o data pe zi)
100-200 mg (o data pe zi sau in doze divizate)
pentru mentinere doza poate fi crescuta cu 50-100 mg la fiecare 1-2 saptamani.
Nu trebuie depasita doza initiala si cresterea ulterioara a dozei datorita riscului eruptiilor cutanate ( vezi pct. 4.4.).
Populatie pediatrica
Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 2 si 12 ani
Lamotrigina nu se va administra in monoterapie copiilor cu varsta sub 12 ani datorita lipsei datelor de eficacitate si siguranta.
Terapie adjuvanta in tratamentul cu alte medicamente antiepileptice
Adulti
Pacientii carora li se administreaza valproat, cu sau fara alte antiepileptice
Doza initiala este de 25 mg la intervale de 2 zile timp de 2 saptamani, urmata de 25 mg pe zi in priza unica timp de 2 saptamani. Ulterior, doza trebuie crescuta cu maximum 25-50 mg la intervale de 1 - 2 saptamani pana la obtinerea raspunsului optim. Doza uzuala de intretinere este de 100-200 mg pe zi intr-o singura priza sau fractionat, in 2 prize.
Pacientii carora li se administreaza alte antiepileptice sau alte substante active care induc metabolizarea lamotriginei, cu sau fara antiepileptice, cu exceptia valproatului
Doza initiala este de 50 mg pe zi intr-o singura priza, timp de 2 saptamani, apoi 100 mg pe zi, fractionat in 2 prize timp de 2 saptamani. Ulterior, doza trebuie crescuta cu maximum 100 mg la intervale de 1 - 2 saptamani pana la obtinerea raspunsului optim. Doza uzuala de intretinere este de 200-400 mg pe zi, administrata fractionat, in 2 prize. La unii pacienti este necesara administrarea a 700 mg pe zi pentru obtinerea raspunsului dorit.
Tabelul 2 Cresterea recomandata a dozelor de lamotrigina pentru tratamentul adjuvant al epilepsiei la adulti
| Regimulterapeutic | Saptamana 1 +2 | Saptamana 3 + 4 | Doza de intretinere |
| Tratament adjuvant cu valproat cu sau fara alte medicamente antiepileptice | 12,5 mg (25 mg la intervale de 2 zile) | 25 mg pe zi (intr-o singura priză) | 100-200 mg pe zi(intr-o singura priza sau fractionat in 2 prize);pentru a atinge doza de intretinere, doza zilnica trebuie crescuta cu maximum 25-50 mg la intervale de 1-2saptamani |
| Tratament adjuvant al terapiei cu antiepileptice inductoare enzimatic*, cu sau fara alte medicamente antiepileptice(fara valproat) | 50 mg pe zi (intr-o singura priza) | 100 mg pe zi (fractionat, in 2 prize) | 200-400 mg pe zi (fractionat, in 2 prize);pentru a atinge doza de intretinere, doza zilnica trebuie crescuta cu maximum 100 mg la intervale de 1-2 saptamani |
| *de exemplu: fenitoina, carbamazepina, fenobarbital si primidona | |||
La pacientii aflati sub tratament cu medicamente antiepileptice la care nu se cunoaste interactiunea farmacocinetica cu lamotrigina, trebuie utilizata metoda recomandata de crestere a dozelor pentru lamotrigina administrata in asociere cu valproat; ca urmare doza trebuie crescuta pana la obtinerea raspunsului optim.
Nu trebuie depasita doza initiala si cresterea ulterioara a dozei datorita riscului eruptiilor cutanate ( vezi pct. 4.4.).
Populatie pediatrica
Copii cu varsta de 13 ani si peste ca la adulti
Copii cu varsta intre 2 si 12 ani
Pacientii carora li se administreaza valproat, cu sau fara alte antiepileptice
La pacientii care iau valproat cu / fara alt medicament antiepileptic doza initiala de lamotrigina este de 0,15 mg / kg greutate corporala / zi, administrat o data pe zi timp de doua saptamani, urmata de 0,3 mg / kg / zi, administrat o data pe zi, timp de doua saptamani. Dupa aceea, doza trebuie crescuta cu un maxim de 0,3 mg / kg la fiecare 1-2 saptamani, pana cand se obtine raspunsul optim. Doza uzuala de intretinere pentru a obtine un raspuns optim este de 1 - 5 mg / kg / zi, administrata o data pe zi sau in doua doze divizate.Pacientii carora li se administreaza alte antiepileptice sau alte substante active care induc metabolizarea lamotriginei, cu sau fara antiepileptice, cu exceptia valproatului
Doza initiala de lamotrigina este de 0,6 mg / kg greutate corporala / zi, administrat in doua doze divizate timp de doua saptamani, urmata de 1,2 mg / kg / zi, timp de doua saptamani. Dupa aceea, doza trebuie crescuta cu un maxim de 1,2 mg / kg la fiecare 1-2 saptamani, pana cand se obtine raspunsul optim. Doza uzuala de intretinere pentru a obtine un raspuns optim este de 5-15 mg / kg / zi, administrat in doua prize.
In cazul in care pacientii primesc medicamente antiepileptice si interactiunile farmacocinetice cu lamotrigina nu sunt cunoscute, escaladarea dozei ar trebui sa fie cel recomandat de lamotrigina in asociere cu valproat. Apoi, doza trebuie sa fie crestere pana se obtine un raspuns optim.
Tabelul 2 Cresterea recomandata a dozelor de lamotrigina pentru tratamentul adjuvant al epilepsiei la copii cu varsta intre 2 si 12 ani
| Regimul terapeutic | Saptamana 1 + 2 | Saptamana 3 + 4 | Doza de intretinere |
| Tratament adjuvant cu valproat cu sau fara alte medicamente antiepileptice | 0,15 mg/kg (o data pe zi) | 0,3 mg/kg şi zi (o data pe zi) | 1 − 5 mg/kg si zi (o data pe zi sau in doua prize zilnice)Pentru atingerea dozei de intretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,3 mg/kg la fiecare una pana la doua saptamani pana la obtinerea raspunsului optim, cu o doza de intretinere maximade 200 mg/zi |
| Tratament adjuvant al terapiei cu antiepileptice inductoare enzimatic*, cu sau fara alte medicamente antiepileptice (fara valproat) | 0,6 mg/kg şi zi (in doza prize zilnice) | 1,2 mg/kg şi zi (in doza prize zilnice) | 5 − 15 mg/kg si zi (o data pe zi sau in doua prize zilnice) Pentru atingerea dozei de intretinere, dozele pot fi crescute cu maxim 1,2 mg/kg la fiecare una pana la doua saptamani pana la obtinerea raspunsuluioptim, cu o doza de intretinere maximade 400 mg/zi |
| *de exemplu: fenitoina, carbamazepina, fenobarbital si primidona | |||
La pacientii aflati sub tratament cu medicamente antiepileptice la care nu se cunoaste interactiunea farmacocinetica cu lamotrigina, trebuie utilizata metoda recomandata de crestere a dozelor pentru
lamotrigina administrata in asociere cu valproat; ca urmare doza trebuie crescuta pana la obtinerea raspunsului optim.
Nu trebuie depasita doza initiala si cresterea ulterioara a dozei datorita riscului eruptiilor cutanate ( vezi pct. 4.4.).
Este posibil ca la pacientii in varsta de 2-6 ani sa fi nevoie de o doza de intretinere la limita superioara a intervalului recomandat.
Copii cu varsta sub 2 ani
Exista date limitate referitoare la eficacitatea si siguranta lamotriginei administrata ca tratament adjuvant in crizele convulsive partiale la copii cu varsta sub 2 ani.
Varstnici (peste 65 de ani)
Nu este necesara ajustarea dozei fata de schema recomandata. Farmacocinetica lamotriginei la acest grup de varsta nu difera semnificativ fata de populatia de adulti non-varstnici (vezi pct. 5.2).
Insuficienta hepatica
Initial, dozele de crestere si intretinere trebuie sa fie reduse cu aproximativ 50% la pacientii cu insuficienta hepatica moderata (Child-Pugh grad B) si cu 75% la pacientii cu insuficienta hepatica severa (Child-Pugh grad C). Dozele de crestere si intretinere trebuie ajustate in functie de raspunsul clinic (vezi pct. 5.2).
Femei care utilizeaza contraceptive hormonale
Utilizarea combinatiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determina cresterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ doua ori, ducand la scaderea concentratiilor de lamotrigina. Dupa cresterea dozelor, pot fi necesare doze de intretinere mai mari de lamotrigina (de pana la doua ori mai mari) pentru atingerea raspunsului terapeutic maxim. In timpul saptamanii in care nu se administreaza contraceptivul oral activ, a fost observata o crestere de doua ori a concentratiilor de lamotrigina. Nu poate fi exclusa aparitia de evenimente adverse legate de doza. De aceea, trebuie luata in considerare utilizarea ca terapie de prima linie metode contraceptive fara saptamana de tratament inactiv, (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continua sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4 si 4.5).
Inceperea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administreaza deja doze de intretinere de lamotrigina si care NU iau inductori ai glucuronojugarii lamotriginei
In majoritatea cazurilor doza de intretinere de lamotrigina va trebui crescuta de pana la doua ori (vezipct. 4.4 si 4.5). Se recomanda ca de la momentul initierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigina sa fie crescuta cu 50 – 100 mg/zi in fiecare saptamana, in functie de raspunsul clinic individual. Cresterile dozei nu trebuie sa depaseasca aceasta rata, cu exceptia cazului in care raspunsul clinic permite cresteri mai mari.
Poate fi luata in considerare masurarea concentratiilor serice de lamotrigina inainte si dupa inceperea administrarii de contraceptive hormonale, pentru confirmarea mentinerii concentratiilor initiale de lamotrigina. La nevoie, doza trebuie ajustata. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o saptamana de tratament inactiv („saptamana fara contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentratiilorserice de lamotrigina trebuie efectuata in timpul saptamanii a 3-a de tratament activ, adica intre zilele 15 si 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luata in considerare utilizarea de metode contraceptive fara saptamana de tratament inactiv, ca terapie de prima linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continua sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4. si 4.5).
Intreruperea administrarii contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de intretinere de lamotrigina si care NU iau inductori ai glucuronoconjugarii lamotriginei
In majoritatea cazurilor, doza de intretinere de lamotrigina va trebui scazuta cu pana la 50% (vezi pct.
4.4 si 4.5). Se recomanda scaderea treptata a dozei zilnice de lamotrigina cu 50-100 mg in fiecare saptamana (cu o rata care sa nu depaseasca 25% din doza totala zilnica pe saptamana) pe o perioada de 3 saptamani, cu exceptia cazului in care raspunsul clinic indica altfel. Poate fi luata in considerare masurarea concentratiilor serice de lamotrigina inainte si dupa intreruperea administrarii contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea mentinerii concentratiilor initiale de lamotrigina. In
cazul femeilor care doresc sa inceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o saptamana de tratament inactiv („saptamana fara contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentratiilor serice de lamotrigina trebuie efectuata in timpul saptamanii a 3-a de tratament activ, adica intre zilele 15 si 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentratiilor de lamotrigina dupa oprirea definitiva a contraceptivului oral nu trebuie recoltate in prima saptamana dupa intreruperea administrarii.
Inceperea tratamentului cu lamotrigina la pacientele care iau deja contraceptive hormonale
Cresterea dozei trebuie sa respecte schemele recomandate in mod normal descrise in tabele.
Inceperea si oprirea administrarii contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de intretinere de lamotrigina si care IAU inductori ai glucuronoconjugarii lamotriginei
Poate sa nu fie necesara ajustarea dozei de intretinere recomandate de lamotrigina.
Tulburare bipolara
Cresterea recomandata a dozelor si dozele de intretinere recomandate pentru adulti cu varsta de 18 ani si peste sunt prezentate in tabelele de mai jos. Stabilirea treptata a dozei presupune cresterea dozei de lamotrigina pe o perioada de sase saptamani pana la doza de intretinere care asigura stabilizarea clinica (Tabelul 3), dupa care, alte medicamente psihotrope si/sau medicamente antiepileptice pot fi intrerupte, daca este indicat clinic (Tabelul 4). Ajustarile dozei dupa adaugarea altor medicamente psihotrope si/sau antiepileptice sunt de asemenea furnizate mai jos (Tabelul 5). Deoarece exista riscul de aparitie a eruptiilor cutanate, doza initiala si cresterea ulterioara a dozei nu pot fi depasite (vezi pct. 4.4)
Tabelul 3: Adultii cu varsta de 18 ani si peste – cresterea recomandata a dozei pana la doza de de intretinere zilnica totala care asigura stabilizarea clinica in tratamentul bolii bipolare
| Schema terapeutica | Saptamana1 + 2 | Saptamana3 + 4 | Saptamana 5 | Doza tinta de stabilizare(Saptamana 6)* |
| Monoterapie cu lamotrigina SAU tratament adjuvant FARA valproat si FARA inductori aiglucuronoconjugarii lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Aceasta schematerapeutica trebuie utilizata in asocire cu alte medicamente care nu inhiba si nu induc semnificativ glucuronoconjugarealamotriginei | 25 mg/ zi (o data pe zi) | 50 mg/zi (o data pe zi sau in doua prize zilnice) | 100 mg/zi (o data pe zi sau in doua prize zilnice) | 200 mg/zi – doza tinta uzuala pentru raspunsul optim (o data pe zi sau in doua prize zilnice) Dozele utilizate in studiile clinice s-au situat în intervalul 100-400 mg/zi |
| Tratament adjuvant in asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugarii lamotriginei – vezipct. 4.5): | ||||
| Aceasta schematerapeutica trebuie utilizata in cazul asocierii cu valproat indiferent de medicatia concomitenta | 12,5 mg/ zi (administra taca 25 mg o dată la douazile) | 25 mg/ zi(o data pe zi) | 50 mg/zi(o data pe zi sau in doua prize zilnice) | 100 mg/zi – doza tinta uzuala pentru raspunsul optim (o data pe zi sau in doua prize zilnice). In functie de raspunsul clinic poate fi folosita doza maxima de 200mg/zi. |
| Tratament adjuvant FARA valproat SI in asociere CU inductori ai glucuronoconjugariilamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Aceasta schema terapeuticatrebuie utilizata inabsenta valproatului, dar in asociere cu: | 50 mg/ zi (o data pe zi) | 100 mg/ zi(în 2 prize zilnice) | 200 mg/ zi(în 2 prize zilnice) | 300 mg/zi in saptamana 6,cu cresterea pana la doza tinta uzuala de 400 mg/zi în saptamana 7, pentruobtinerea raspunsului optim, |
| fenitoina carbamazepina fenobarbital primidona rifampicinalopinavir/ritonavir | daca este necesar (in 2 prize zilnice) | |||
| La pacientii care iau medicamente la care nu este cunoscuta in prezent interactiunea farmacocinetica cu lamotrigina vezi pct. 4.5), trebuie utilizata schema de crestere a dozelor recomandata pentruadministrarea lamotriginei in asociere cu valproat. | ||||
* Doza ţintă de stabilizare se va modifica în funcţie de răspunsul clinic.
Tabelul 4: Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste – doza de întreţinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică după întreruperea medicaţiei concomitente în tratamentul bolii bipolare
După atingerea dozei de întreţinere zilnice totale de stabilizare, administrarea altor medicamente poate fi efectuată după cum este prezentat mai jos.
| Schemă terapeutică | Doza actuală de stabilizare de lamotrigină(dinaintea întreruperii) | Săptămâna 1 (începând cu întreruperea) | Săptămâna 2 | Începând din săptămâna 3* |
| Întreruperea tratamentului cu valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct.4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Când se întrerupe administrarea de valproat, se dublează doza de stabilizare, fără ca creşterea să depăşească 100mg/săptămână | 100 mg/zi | 200 mg/zi Menţinereaacestei doze | Menţinerea acestei doze(200 mg/zi) (în două prize zilnice) | |
| 200 mg/zi | 300 mg/zi | 400 mg/zi | Menţinerea acestei doze (400 mg/zi) | |
| Întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5), înfuncţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se întrerupe administrarea de: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicinălopinavir/ritonavir | 400 mg/zi | 400 mg/zi | 300 mg/zi | 200 mg/zi |
| 300 mg/zi | 300 mg/zi | 225 mg/zi | 150 mg/zi | |
| 200 mg/zi | 200 mg/zi | 150 mg/zi | 100 mg/zi | |
| Întreruperea tratamentului cu medicamente care NU inhibă sau NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul întreruperii altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; în două prize zilnice) (intervalul de doze 100-400 mg/zi) | |||
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică | ||||
cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat schema terapeutica recomandata pentru administrarea de lamotrigina in asociere cu valproat.
*Daca este necesar, doza poate fi crescuta la 400 mg/zi
Tabelul 5: Adultii cu varsta de 18 ani si peste – ajustarea dozei zilnice de lamotrigina dupa
adaugarea altor medicamente pentru tratamentul bolii bipolare
Nu exista experienta clinica in ceea ce priveste ajustarea dozei zilnice de lamotrigina dupa adaugarea altor medicamente. Cu toate acestea, pe baza studiilor de interactiune cu alte medicamente, pot fi facute urmatoarele recomandari:
| Schema terapeutica | Doza actuală destabilizare de lamotrigina (dinainteaadăugarii) | Saptamana 1 (incepand cu adaugarea) | Saptamana 2 | Incepand din saptamana 3 |
| Adaugarea de valproat (inhibitor al glucuronoconjugarii lamotriginei – vezi pct. 4.5), in functie dedoza initiala de lamotrigina: | ||||
| Aceasta schema terapeutica trebuie utilizata cand se adauga valproat indiferent de medicatiaconcomitenta | 200 mg/zi | 100 mg/zi | Mentinerea acestei doze (100 mg/ zi) | |
| 300 mg/zi | 150 mg/zi | Mentinerea acestei doze (150 mg/ zi) | ||
| 400 mg/zi | 200 mg/zi | Mentinerea acestei doze (200 mg/ zi) | ||
| Adaugarea de inductori ai glucuronoconjugarii la pacienti care NU iau valproat (vezi pct. 4.5),in functie de doza initiala de lamotrigina: | ||||
| Aceasta schema terapeutica trebuie utilizata laadaugarea urmatoarelor: fenitoina carbamazepina fenobarbital primidona rifampicinalopinavir/ritonavir | 200 mg/ zi | 200 mg/ zi | 300 mg/ zi | 400 mg/ zi |
| 150 mg/ zi | 150 mg/ zi | 225 mg/ zi | 300 mg/ zi | |
| 100 mg/ zi | 100 mg/ zi | 150 mg/ zi | 200 mg/ zi | |
| Adaugarea medicamentelor care NU inhiba si NU induc semnificativ glucuronoconjugarealamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Aceasta schema terapeutica trebuie utilizata in cazul adaugarii altor medicamente care nu inhiba si nuinduc semnificativ glucuronoconjugarealamotriginei | Mentinerea dozei tinta obtinute in urma cresterii dozei (200 mg/zi; intervalul de doze 100-400 mg/zi) | |||
| La pacientii care iau medicamente la care nu este cunoscuta in prezent interacţiunea farmacocinetica cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizata schema terapeutica recomandata pentru administrarea de lamotrigina in asociere cu valproat. | ||||
Intreruperea administrarii de Lamotrix la pacientii cu boala bipolara
In studii clinice, nu s-a observat cresterea incidentei, severitatii sau tipului de reactii adverse dupa intreruperea brusca a lamotriginei comparativ cu placebo. De aceea, pacientii pot intrerupe administrarea de Lamotrix fara o reducere treptata a dozei.
Copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani
Lamotrix nu este recomandat pentru utilizare la copii cu varsta sub 18 ani, datorita lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea (vezi pct. 4.4).
Recomandari generale privind administrarea de Lamotrix la categorii speciale de pacienti
Femei care utilizeaza contraceptive hormonale
Utilizarea combinatiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determina cresterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ doua ori, ducand la scaderea concentratiilor de lamotrigina. Dupa cresterea dozelor, pot fi necesare doze de intretinere mai mari de lamotrigina (de pana la doua ori mai mari) pentru atingerea raspunsului terapeutic maxim. In timpul saptamanii in care nu se administreaza contraceptivul oral activ, a fost observata o crestere de doua ori a concentratiilor de lamotrigina. Nu poate fi exclusa aparitia de evenimente adverse legate de doza. De aceea, trebuie luata in considerare utilizarea ca terapie de prima linie metode contraceptive fara saptamana de tratament inactiv, (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continua sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4 si 4.5).
Inceperea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administreaza deja doze de intretinere de lamotrigina si care NU iau inductori ai glucuronojugarii lamotriginei
In majoritatea cazurilor doza de intretinere de lamotrigina va trebui crescuta de pana la doua ori (vezipct. 4.4 si 4.5). Se recomanda ca de la momentul initierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigina sa fie crescuta cu 50 – 100 mg/zi in fiecare saptamana, in functie de raspunsul clinic individual. Cresterile dozei nu trebuie sa depaseasca aceasta rata, cu exceptia cazului in care raspunsul clinic permite cresteri mai mari.
Poate fi luata in considerare masurarea concentratiilor serice de lamotrigina inainte si dupa inceperea administrarii de contraceptive hormonale, pentru confirmarea mentinerii concentratiilor initiale de lamotrigina. La nevoie, doza trebuie ajustata. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o saptamana de tratament inactiv („saptamana fara contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentratiilorserice de lamotrigina trebuie efectuata in timpul saptamanii a 3-a de tratament activ, adica intre zilele 15 si 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luata in considerare utilizarea de metode contraceptive fara saptamana de tratament inactiv, ca terapie de prima linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continua sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4. si 4.5).
Intreruperea administrarii contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de intretinere de lamotrigina si care NU iau inductori ai glucuronoconjugarii lamotriginei
In majoritatea cazurilor, doza de intretinere de lamotrigina va trebui scazuta cu pana la 50% (vezi pct.
4.4 si 4.5). Se recomanda scaderea treptata a dozei zilnice de lamotrigina cu 50-100 mg in fiecare saptamana (cu o rata care sa nu depaseasca 25% din doza totala zilnica pe saptamana) pe o perioada de 3 saptamani, cu exceptia cazului in care raspunsul clinic indica altfel. Poate fi luata in considerare masurarea concentratiilor serice de lamotrigina inainte si dupa intreruperea administrarii contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea mentinerii concentratiilor initiale de lamotrigina. In cazul femeilor care doresc sa inceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o saptamana de tratament inactiv („saptamana fara contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentratiilor serice de lamotrigina trebuie efectuata in timpul saptamanii a 3-a de tratament activ, adica intre zilele 15 si 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentratiilor de lamotrigina dupa oprirea definitiva a contraceptivului oral nu trebuie recoltate in prima saptamana dupa intreruperea administrarii.
Inceperea tratamentului cu lamotrigina la pacientele care iau deja contraceptive hormonale
Cresterea dozei trebuie sa respecte schemele recomandate in mod normal descrise in tabele.
Inceperea si oprirea administrarii contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de intretinere de lamotrigina si care IAU inductori ai glucuronoconjugarii lamotriginei
Poate sa nu fie necesara ajustarea dozei de intretinere recomandate de lamotrigina.
Varstnici (peste 65 de ani)
Nu este necesara ajustarea dozei fata de schema recomandata. Farmacocinetica lamotriginei la acest grup de varsta nu difera semnificativ fata de populatia de adulti non-varstnici (vezi pct. 5.2).
Insuficienta renala
Este necesara precautie in cazul administrarii Lamotrix la pacientii cu insuficienta renala. Pentru pacientii cu insuficienta renala in stadiu terminal, dozele initiale de lamotrigina trebuie sa tina cont de medicatia concomitenta a pacientilor; la pacientii cu insuficienta renala semnificativa pot fi eficace doze de intretinere scazute (vezi pct. 4.4 si 5.2).
Insuficienta hepatica
Initial, dozele de crestere si intretinere trebuie sa fie reduse cu aproximativ 50% la pacientii cu insuficienta hepatica moderata (Child-Pugh grad B) si cu 75% la pacientii cu insuficienta hepatica severa (Child-Pugh grad C). Dozele de crestere si intretinere trebuie ajustate in functie de raspunsul clinic (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Comprimatele de Lamotrix trebuie inghitite intregi si nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Atentionari
Modificari ECG tipice pentru sindromul Brugada
La pacientii tratati cu lamotrigina au fost raportate modificari aritmogene de segment ST-T si traseu ECG tipic pentru sindromul Brugada. Utilizarea lamotriginei trebuie atent evaluata la pacientii cu sindrom Brugada.
Limfohistiocitoza hemofagocitara (HLH)
HLH a fost raportata la pacientii tratati cu lamotrigina (vezi pct. 4.8). HLH se caracterizeaza prin semne si simptome precum febra, eruptie cutanata tranzitorie, simptome neurologice, hepatosplenomegalie, limfadenopatie, citopenii, concentratii serice mari de feritina, hipertrigliceridemie si valori anormale ale testelor de functie hepatica si coagulare. Simptomele apar in general in decurs de 4 saptamani de la initierea tratamentului, iar HLH poate pune viata in pericol.
Pacientii trebuie informati cu privire la simptomele asociate cu HLH si trebuie sfatuiti sa solicite imediat asistenta medicala daca prezinta aceste simptome in timpul terapiei cu lamotrigina.
Pacientii la care apar aceste semne si simptome trebuie evaluati imediat, cu luarea in considerare a diagnosticului de HLH. Tratamentul cu lamotrigena trebuie imediat intrerupt, cu exceptia cazului in care se poate stabili o etiologie alternativa.
Eruptie cutanata
Au existat raportari de reactii adverse cutanate, care au aparut in general in primele opt saptamani dupa initierea tratamentului cu lamotrigina. Majoritatea eruptiilor cutanate sunt usoare si auto- limitante, insa au fost raportate de asemenea eruptii cutanate grave care au necesitat spitalizare si intreruperea administrarii de lamotrigina. Acestea au inclus reactii cutanate care pot pune in pericol viata, precum sindromul Stevens- Johnson (SSJ),necroliza epidermica toxica (NET) si eruptia cutanata medicamentoasa cu eozinofilie si simptome sistemice (sindrom DRESS) (vezi pct. 4.8).
Toti pacientii (adulti si copii) la care apare o eruptie cutanata trebuie sa fie evaluati prompt si trebuie intrerupta imediat administrarea de Lamotrix, cu exceptia cazului in care eruptia cutanata nu prezinta legatura clara cu tratamentul cu lamotrigina. Se recomanda sa nu se reinceapa administrarea de Lamotrix la pacientii care au intrerupt tratamentul din cauza eruptiei cutanate asociate cu tratamentul anterior cu lamotrigina, decat daca beneficiul potential depaseste in mod clar riscurile. Daca pacientul a dezvoltat NET, SSJ sau DRESS cu utilizarea de lamotrigina, tratamentul cu lamotrigina nu trebuie reluat, la acest pacient in niciun moment.
Pentru adulti si copii de 13 ani si peste, incidenta de eruptii cutanate grave este de 1 la 1000, acest risc pare a fi mai mare la copii mai mici de 12 ani (1 in 300 la 1 din 100).
La copii, manifestarea initiala a unei eruptii cutanate poate fi confundata cu o infectie, medicii trebuie sa ia in considerare posibilitatea unei reactii la tratamentul cu lamotrigina la copiii la care apar simptome de eruptie cutanate si febra in timpul primelor 2 luni de tratament.
In plus, riscul global de eruptie cutanata pare sa se asocieze strans cu:
doze initiale mari de lamotrigina si depasirea dozelor recomandate de crestere a tratamentului cu lamotrigina (vezi pct. 4.2)
utilizarea concomitenta de valproat (vezi pct. 4.2).
Este necesara de asemenea precautie in cazul tratarii pacientilor cu antecedente de alergie sau eruptie cutanata la alte medicamente antiepileptice, deoarece frecventa eruptiilor cutanate non-grave dupa tratamentul cu lamotrigina a fost de aproximativ trei ori mai mare la acesti pacienti comparativ cu cei fara astfel de antecedente.
De asemenea, eruptia cutanata a fost raportata ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice, incluzand febra, limfadenopatie, edem facial si tulburari hematologice si hepatice. Sindromul prezinta un spectru larg de severitate clinica si, rareori, poate conduce la coagulare intravasculara diseminata (CID) si la insuficienta multiorganica. Este important de retinut ca manifestarile precoce de hipersensibilitate (de exemplu febra, limfadenopatie) pot aparea chiar daca eruptia cutanata nu este evidenta. Pacientii trebuie avertizati sa solicite consult medical imediat daca apar astfel de semne si simptome. Daca apar astfel de semne si simptome, pacientul trebuie consultat imediat, iar tratamentul cu lamotrigina trebuie intrerupt daca nu se poate stabili o etiologie alternativa.
Intreruperea administrarii lamotriginei
Intreruperea brusca a administrarii lamotriginei poate provoca reaparitia crizelor. In afara de cazul in care ratiuni de siguranta (de exemplu eruptie cutanata) impun o intrerupere brusca, doza de lamotrigina se va reduce gradat, de-a lungul unei perioade de 2 saptamani.
Trebuie luate in considerare posibilele interactiuni farmacocinetice in cazul unei modificari a tratamentului (de exemplu introducerea sau oprirea altor antiepileptice). Lamotrigina poate creste numarul crizelor la unii pacienti.
Agravarea clinica si riscul suicidar
Au fost raportate ideatie si comportament suicidar (tendinta suicidara) la pacientii tratati cu MAE pentru diferite indicatii. O meta - analiza a studiilor clinice controlate placebo cu MAE (incluzand lamotrigina) a aratat un risc crescut de comportament suicidar. PentruMAE pentru care nu sunt disponibile asemenea date, o asociere similara cu evenimente legate de suicid nu poate fi exclusa. De aceea, pacientii trebuie monitorizati pentru depistarea semnelor de tendinta suicidara in timpul tratamentului cu Lamotrix. Pacientii (si ingrijitorii pacientilor) trebuie sfatuiti sa solicite sfatul medicului daca apar semne de tendinta suicidara.
In cazurile in care, fie sunt administrate concomitent alte medicamente antiepileptice sau sunt retrase pentru a realiza monoterapie cu lamotrigina este important sa se ia in considerare efectele respective ar putea avea asupra farmacocineticii lamotriginei.
La pacientii cu tulburare bipolara, agravarea simptomelor depresive si/sau aparitia tendintei suicidare poate aparea, fie ca iau medicamente pentru tulburarea bipolara, incluzand Lamotrix, fie ca nu. Prin urmare, pacientii la care se administreaza Lamotrix pentru tulburare bipolara trebuie monitorizati cu atentie pentru agravarea clinica (inclusiv aparitia de simptome noi) si tendinta suicidara, in special la inceputul tratamentului sau la momentul modificarii dozei. Unii pacienti, cum ar fi cei cu antecedente de comportament si ideatie suicidara, adultii tineri si pacientii care prezinta un grad semnificativ de ideatie suicidara inainte de inceperea tratamentului pot sa prezinte un risc mai mare de ganduri suicidare si tentative de suicid si trebuie monitorizati cu atentie in timpul tratamentului.
Cand lamotrigina a fost folosita ca o terapie adjuvanta, au fost rareori, decese urmare a bolilor rapid progresive, ca stare de rau epileptic, rabdomioliza, disfunctii multiorganice si coagulare intravasculara diseminata (CID) . Contributia lamotriginei la aceste evenimente nu a fost stabilita.
Dihidrofolat reductaza
Lamotrigina are un efect inhibitor usor asupra dihidrofolat reductazei, si astfel exista o posibilitate de interferenta cu metabolizarea folatului in timpul tratamentului pe termen lung (vezi pct. 4.6). Cu toate acestea, in timpul administrarii pe termen lung la om, lamotrigina nu a produs modificari semnificative ale concentratiei de hemoglobina, ale volumului eritrocitar mediu sau ale concentratiilor serice sau eritrocitare de folat la pacienti tratati pana la 1 an sau asupra concentratiilor eritrocitare de folat la pacienti tratati pana la 5 ani.
Insuficienta renala
In studiile cu doza unica la subiectii cu insuficienta renala in stadiu terminal, concentratiile plasmatice de lamotrigina nu au fost modificate semnificativ. Cu toate acestea, este de asteptat acumularea metabolitului glucuronoconjugat; de aceea este necesara precautie in ceea ce priveste tratarea pacientilor cu insuficienta renala.
Insuficienta hepatica
Principala cale de eliminare este metabolizarea hepatica. In baza datelor farmacocinetice la subiectii cu insuficienta hepatica, se recomanda ajustarea dozei in functie de severitate.
Contraceptive hormonale
Efectele contraceptivelor hormonale asupra eficacitatiii lamotriginei
Utilizarea unei combinatii de etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determina cresterea clearanceului lamotriginei de aproximativ doua ori, ducand la scaderea concentratiilor plasmatice de lamotrigina (vezi pct. 4.5). O scadere a concentratiilor plasmatice de lamotrigina a fost asociata cu pierderea controlului terapeutic al convulsiilor. Dupa cresterea treptata a dozelor, in majoritatea cazurilor pot fi necesare doze de intretinere mai mari de lamotrigina (de pana la doua ori mai mari) pentru atingerea raspunsului therapeutic maxim. La oprirea administrarii contraceptivelor hormonale, clearance-ul lamotriginei se poate reduce la jumatate. Cresterea concentratiilor de lamotrigina poate fi asociata cu evenimente adverse dependente de doza. Pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia acestui fenomen.
La femeile care nu iau deja un inductor al glucuronoconjugarii lamotrignei si care iau un contraceptive hormonal care presupune o saptamana de tratament inactiv (de exemplu “saptamana fara contraceptiv oral activ”), va aparea cresterea temporara a concentratiilor de lamotrigina in saptamana cu tratament inactive (vezi pct. 4.2). Variatiile concentratiilor de lamotrigina pot fi asociate cu reactii adverse. De aceea, trebuie luata in considerare utilizarea metodelor de contraceptie fara saptamana de tratament inactiv, ca terapie deprima linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continua sau metode nehormonale).
Interactiunile dintre alte contraceptive orale sau TSH nu au fost studiate, totusi acestea pot influenta similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.
Efectele lamotriginei asupra eficacitatii contraceptivelor hormonale
Un studiu de interactiune la 16 voluntari sanatosi a demonstrat ca atunci cand lamotrigina s-a administrat impreuna cu un contraceptiv hormonal (combinatie de etinilestradiol/levonorgestrel), a existat o crestere modesta a clearance-ului levonorgestrelului si cresteri ale concentratiilor serice de FSH si LH (vezi pct. 4.5).
Nu se cunoaste impactul acestor modificari asupra activitatii ovulatorii ovariene. Cu toate acestea nu poate fi exclusa posibilitatea ca aceste modificari sa reduca eficacitatea contraceptivului la unele paciente care iau preparate hormonale impreuna cu lamotrigina. De aceea, pacientele trebuie instruite sa raporteze prompt aparitia modificarilor legate de ciclul menstrual, cum sunt sangerarile intermenstruale.
Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Au fost efectuate studii de interactiune doar la adulti.
UDP-glucuronil transferazele au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea lamotriginei. Nu exista dovezi ca lamotrigina ar provoca inductia sau inhibarea clinic semnificativa a enzimelor oxidative hepatice care metabolizeaza medicamente si este improbabila aparitia de interactiuni intre lamotrigina si medicamente metabolizate de enzimele citocromului P450. Lamotrigina isi poate induce propria metabolizare, dar efectul este modest si este improbabil sa apara consecinte clinice semnificative.
Tabelul : Efectele altor medicamente asupra glucuronoconjugariii lamotriginei
| Medicamente care inhiba | Medicamente care induc | Medicamente care nu inhiba si nu induc semnificativ | |
| semnificativ | Semnificativ glucuronoconjugare | ||
| glucuronoconjugarea | |||
| lamotriginei | lamotriginei | glucuronoconjugare | |
| lamotriginei | |||
| Valproat | Fenitoina | Oxcarbazepina | |
| Carbamazepina | Felbamat | ||
| Fenobarbital | Gabapentina | ||
| Primidona | Levetiracetam | ||
| Rifampicina | Pregabalin | ||
| Lopinavir/ritonavir | Topiramat | ||
| Combinatia | Zonisamida | ||
| etinilestradiol/levonorgestrel* | |||
| Litiu | |||
| Bupropion | |||
| Olanzapina |
* Alte contraceptive orale si tratamente de substitutie hormonala nu au fost studiate, insa ele pot influenta in mod similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei (vezi pct. 4.2. si 4.4).
Interactiuni care implica medicamente antiepileptice
Valproatul, care inhiba glucuronoconjugarea lamotriginei, scade metabolizarea lamotriginei si determina cresterea timpului de injumatatire plasmatica al lamotriginei de aproape doua ori.
La pacientii care urmeaza concomitent tratament cu valproat, trebuie utilizat regimul terapeutic adecvat (vezi pct. 4.2).
Anumite MAE (cum ar fi fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul si primidona) care induc enzimele hepatice care metabolizeaza medicamente induc glucuronoconjugarea lamotriginei si cresc metabolizarea lamotriginei. La pacientii care urmeaza tratament concomitent cu fenitoina, carbamazepina, fenobarbital sau primidona, trebuie utilizata schema terapeutica adecvata (vezi pct. 4.2).
La pacientii tratati cu carbamazepina, dupa introducerea lamotriginei s-au raportat evenimente ce tin de sistemul nervos central inclusiv ameteli, ataxie, diplopie, vedere incetosata si greata. Aceste evenimente in general dispar cand se reduce doza de carbamazepina. Un efect similar a fost intalnit intr-un studiu cu lamotrigina si oxacarbazepina la voluntari adulti sanatosi, dar nu a fost investigata reducerea dozei.
Exista in literatura raportari de scadere a concentratiei de lamotrigina cand aceasta a fost administrata in asociere cu oxcarbamazepina. Totusi, intr-un studiu prospectiv la voluntari adulti sanatosi, care a utilizat doze de 200 mg de lamotrigina si 1200 mg de oxcarbazepina, oxcarbazepina nu a modificat metabolizarea lamotriginei si lamotrigina nu a modificat metabolizarea oxacarbazepinei. Prin urmare, la pacientii care urmeaza terapie concomitenta cu oxcarbamazepina, trebuie utilizata schema de tratament pentru terapia adjuvanta a lamotriginei fara valproat si fara inductori ai glucuronoconjugarii lamotriginei (vezi pct. 4.2).
Intr-un studiu la voluntari adulti sanatosi, administrarea concomitenta de felbamat (1200 mg de doua ori pe zi) impreuna cu lamotrigina (100 mg de doua ori pe zi timp de 10 zile) a parut sa nu aiba efecte clinic semnificative asupra farmacocineticii lamotriginei.
Pe baza unei analize retrospective a concentratiilor plasmatice la pacientii la care s-a administrat lamotrigina atat cu cat si fara gabapentina, gabapentina nu a parut sa modifice clearance-ul aparent al lamotriginei.
Interactiunile potentiale dintre levetiracetam si lamotrigina au fost evaluate prin monitorizarea concentratiilor serice ale ambelor medicamente in timpul studiilor clinice controlate placebo. Aceste date indica faptul ca lamotrigina nu influenteaza farmacocinetica levetiracetamului si levetiracetamul nu influenteaza farmacocinetica lamotriginei.
Concentratiile plasmatice minime la starea de echilibru nu au fost influentate de administrarea concomitenta de pregabalin (200 mg de 3 ori pe zi). Nu exista interactiuni farmacocinetice intre lamotrigina si pregabalin.
Topiramatul nu a dus la nicio modificare a concentratiilor plasmatice de lamotrigina. Administrarea de lamotrigina a dus la o crestere cu 15% a concentratiilor de topiramat.
Intr-un studiu la pacienti cu epilepsie, administrarea concomitenta de zonisamida (200 – 400 mg/zi) cu lamotrigina (150 – 500 mg/zi) timp de 35 de zile nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii lamotriginei.
Desi au fost raportate modificari ale concentratiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile controlate nu au adus dovezi ca lamotrigina influenteaza concentratiile plasmatice ale antiepilepticelor administrate concomitent. Dovezile din studiile in vitro indica faptul ca lamotrigina nu deplaseaza alte antiepileptice de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice.
Interactiuni cu alte medicamente psihoactive
Farmacocinetica litiului dupa administrarea a 2 g de gluconat de litiu anhidru de doua ori pe zi timp de sase zile la 20 de subiecti sanatosi nu a fost modificata de administrarea concomitenta a 100 mg/zi de lamotrigina.
Dozele orale repetate de bupropiona nu au avut efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii unei doze unice de lamotrigina la 12 subiecti si s-a inregistrat doar o crestere usoara a ASC a lamotriginei glucuronoconjugate.
Intr-un studiu la voluntari adulti sanatosi, 15 mg de olanzapina au redus ASC si Cmax ale lamotriginei in medie cu 24% si, respectiv, 20%. Nu este de asteptat ca un efect cu aceasta amplitudine sa aiba semnificatie clinica. 200mg de lamotrigina nu au influentat farmacocinetica olanzapinei.
La 14 voluntari adulti sanatosi, doze orale repetate de 400 mg lamotrigina pe zi nu au avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii unei doze unice de 2 mg de risperidona.. Dupa administrarea concomitenta de 2 mg de risperidona cu lamotrigina, 12 din cei 14 voluntari au raportat somnolenta comparativ cu 1 din 20 in cazul administrarii doar a risperidonei si cu niciunul cand s-a administrat doar lamotrigina.
Experimentele in vitro au indicat faptul ca formarea metabolitului principal, 2-N-glucuronoconjugat, a fost inhibata minim de co-incubatia cu amitriptilina, bupropion, clonazepam, haloperidol sau lorazepam. Aceste experimente sugereaza de asemenea faptul ca metabolizarea lamotriginei este improbabil sa fie inhibata de clozapina, fluoxetina, fenelzina, risperidona, sertralina sau trazodona. In plus, un studiu al metabolizarii bufuralolului care a utilizat preparate cu microzomi hepatici umani a sugerat faptul ca lamotrigina nu a scazut clearance-ul medicamentelor metabolizate predominant de catre CYP2D6.
Interactiuni care implica contraceptive hormonale
Efectul contraceptivelor hormonale asupra farmacocineticii lamotriginei
Intr-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, administrarea de 30 μg de etinilestradiol/150 μg de levonorgestrel intr-un contraceptiv oral combinat a provocat o crestere de aproximativ doua ori a clearanceului lamotriginei administrate oral, ducand la o reducere medie de 52% a ASC a lamotriginei si de 39 % a Cmax. de lamotrigina. Concentratiile serice de lamotrigina au crescut in timpul saptamanii cu tratament inactiv (saptamana “fara contraceptiv oral activ”), cu concentratii inainte de administrarea dozei la finalulsaptamanii de tratament inactiv, mai mari, in medie, de aproximativ 2 ori decat in timpul administrarii concomitente (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare ajustari ale schemei de crestere a dozei recomandate doar pentru ca se utilizeaza contraceptive hormonale, dar in majoritatea cazurilor doza de intretinere de lamotrigina va trebui crescuta sau scazuta cand se incepe sau se intrerupe administrarea contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.2).
Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii contraceptivelor hormonale
Intr-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, o doza de 300 mg lamotrigina la starea de echilibru nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv oral combinat. S-a observat o crestere modesta a clearance-ului componentei levonorgestrel, ducand la o reducere in medie cu 19 % a ASC si respectiv de 12% a Cma, a levonorgestrelului. Masurarea concentratiilor serice de FSH, LH si estradiol in timpul studiului a evidentiat o oarecare reducere a supresiei activitatii hormonale ovariene la anumite femei, desi masurarea concentratiei serice de progesteron a indicat faptul ca nu exista dovada hormonala a ovulatiei la niciunul dintre cei 16 subiecti de sex feminin. Influenta cresterii modeste a clearance-ului levonorgestrelului si modificarilor concentratiilor serice de FSH si LH asupra activitatii ovulatorii ovariene este necunoscuta (vezi pct. 4.4). Efectele dozelor de lamotrigina altele decat cea de 300 mg/zi nu au fost studiate si nu au fost efectuate studii cu alte preparate continand hormoni feminini.
Interactiuni implicand alte medicamente
Intr-un studiu la 10 voluntari de sex masculin, rifampicina a determinat cresterea clearance-ului lamotriginei si scaderea timpului de injumatatire plasmatica al lamotriginei ca urmare a inductiei enzimelor hepatice responsabile de glucuronoconjugare. La pacientii tratati concomitent cu rifampicina, trebuie utilizata schema terapeutica adecvata (vezi pct. 4.2).
Intr-un studiu la voluntari sanatosi, lopinavir/ritonavir a redus aproximativ la jumatate concentratiile plasmatice de lamotrigina, probabil prin inductia glucuronoconjugarii. La pacientii care urmeaza tratament concomitent cu lopinavir/ritonavir, trebuie utilizata schema terapeutica adecvat (vezi pct. 4.2).
Sarcina
Sarcina
Riscul legat de medicamentele antiepileptice in general
Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa fie sfatuite de un specialist. Necesitatea tratamentului cu medi