Lanzul 30 mg, 14 capsule gastro-rezistente, KRKA

Indicatii
Lanzul este indicat pentru:

• tratamentul si profilaxia esofagitei de reflux;
• tratamentul ulcerului gastric si duodenal;
• tratamentul si profilaxia ulcerelor gastrice si duodenale asociate utilizarii antiinflamatoarelor non-steroidiene (AINS) la pacientii care necesita tratament cu AINS;
• tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatic;
• eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori in asociere cu tratament antibiotic adecvat;
• tratamentul sindromului Zollinger-Ellison. Lanzul este indicat doar la adulti.

Dozaj
Doze

Tratamentul ulcerului duodenal

Doza recomandata este de 30 mg o data pe zi timp de 2 saptamani.

In cazul pacientilor la care nu s-a obtinut rezultatul dorit, tratamentul se poate continua cu aceeasi doza, timp de inca 2 saptamani.

Tratamentul ulcerului gastric

Doza recomandata este de 30 mg o data pe zi timp de 4 saptamani.

In cazul pacientilor la care nu s-a obtinut rezultatul dorit, tratamentul se poate continua cu aceeasi doza, timp de inca 4 saptamani.

Tratamentul esofagitei de reflux

Doza recomandata este de 30 mg o data pe zi timp de 4 saptamani.

In cazul pacientilor la care nu s-a obtinut rezultatul dorit, tratamentul se poate continua cu aceeasi doza, timp de inca 4 saptamani.

Profilaxia esofagitei de reflux

Doza recomandata este de 15 mg o data pe zi. La nevoie aceasta poate fi crescuta la 30 mg o data pe zi.

Eradicarea Helicobacter pylori

Atunci cand se alege o schema de terapie asociata, trebuie luate in considerare ghidurile oficiale nationale, regionale si locale cu privire la rezistenta bacteriana, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile dar uneori de pana la 14 zile) si utilizarea adecvata a medicamentelor antibacteriene.

Doza recomandata este de 30 mg Lanzul, de doua ori pe zi, timp de 7 zile in asociere cu:

• claritromicina 250–500 mg de doua ori pe zi + amoxicilina 1 g de doua ori pe zi, sau
• claritromicina 250 mg de doua ori pe zi + metronidazol 400–500 mg de doua ori pe zi

Eradicarea H. pylori cu asocierea claritromicina si amoxicilina sau metronidazol ofera o proportie a vindecarii de pana la 90%, atunci cand este utilizata impreuna cu lansoprazolul. La 6 luni dupa succesul tratamentului de eradicare, riscul reinfectiei este mic, de aceea recidiva este putin probabila.

De asemenea, a fost studiata si schema de tratament cu lansoprazol 30 mg de doua ori pe zi, amoxicilina 1 g de doua ori pe zi si metronidazol 400–500 mg de doua ori pe zi. S-a observat o proportie mai mica a eradicarii cu aceasta combinatie, comparativ cu schemele de tratament care contin claritromicina. Aceasta schema de tratament poate fi adecvata la pacientii care nu pot utiliza claritromicina, ca parte a unei terapii de eradicare, atunci cand proportia rezistentei la metronidazol este scazuta.

Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate utilizarii antiinflamatoarelor non-steroidiene (AINS) la pacientii care necesita tratament cu AINS

Doza recomandata este de 30 mg o data pe zi timp de 4 saptamani.

In cazul pacientilor la care nu s-a obtinut rezultatul dorit, tratamentul poate continua, cu aceeasi doza, timp de inca 4 saptamani.

La pacientii cu risc crescut de aparitie a ulcerului sau la cei cu recidiva este posibil sa fie necesara o durata mai lunga de tratament si/sau folosirea unor doze mai mari.

Profilaxia ulcerelor gastrice si duodenale asociate utilizarii antiinflamatoarelor non-steroidiene (AINS) la pacientii care necesita tratament cu AINS

Doza recomandata este de 15 mg o data pe zi. La nevoie aceasta poate fi crescuta la 30 mg o data pe zi.

Boala de reflux gastroesofagian simptomatica

Doza recomandata este de 15-30 mg zilnic. De obicei ameliorarea simptomatologiei este obtinuta rapid. Daca simptomele nu se remit la administrarea unei doze zilnice de 30 mg timp de 4 saptamani se recomanda investigarea suplimentara a pacientului.

Sindromul Zollinger-Ellison

Doza recomandata este de 60 mg, o data pe zi. Doza trebuie ajustata individual iar durata tratamentului va fi stabilita de medic la fiecare pacient in parte.

Au fost evaluate doze zilnice de pana la 180 mg. In cazul in care doza zilnica depaseste 120 mg, aceasta trebuie divizata in 2 prize.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala.

Insuficienta hepatica

Pacientii cu insuficienta hepatica moderata si severa trebuie monitorizati si la acestia este recomandata o reducere cu 50% a dozei zilnice (vezi pct. 4.2 si 5.2).

Varstnici

Datorita clearance-ului scazut al lansoprazolului la aceasta categorie de pacienti, poate fi necesara o ajustare a dozei, dar aceasta se va face individual pentru fiecare pacient.

Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 30 mg decat daca medicul considera necesara o alta dozare.

Copii si adolescenti

Deoarece datele clinice disponibile sunt limitate, administrarea lansoprazol la copii si adolescenti nu este recomandata (vezi si pct. 5.2). Utilizarea lansoprazolului la copiii cu varsta mai mica de 1 an nu a prezentat beneficii pentru tratamentul refluxului gastro-esofagian.

Mod de administrare

Pentru a obtine un efect optim, lansoprazolul trebuie administrat o data pe zi, dimineata, cu exceptia tratamentului pacientilor care necesita eradicarea H. pylori, la care doza se administreaza de doua ori pe zi, o data dimineata si o data seara.

Lanzul trebuie administrat cu cel putin 30 de minute inainte de mese (vezi pct. 5.2). Capsulele trebuie inghitite intregi, fara a fi mestecate sau zdrobite, cu un pahar cu apa.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
Similar altor terapii antiulceroase, la utilizarea lansoprazolului in tratamentul ulcerul gastric trebuie exclus diagnosticul de neoplasm gastric, deoarece simptomele pot fi mascate si se intarzie diagnosticul.

Nu este recomandata administrarea concomitenta de lansoprazol si inhibitori de proteaza HIV, pentru care absorbtia este dependenta de pH-ul intragastric acid, cum sunt atazanavir si nelfinavir, datorita reducerii semnificative a biodisponibilitatii acestora (vezi pct 4.5).

Influenta asupra absorbtiei Vitaminei B12

Lansoprazolul, la fel ca toate medicamentele care inhiba secretia acida, poate reduce absorbtia vitaminei B12 (cianocobalamina), din cauza hipoclorhidriei sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie avut in vedere la pacientii cu concentratii scazute de vitamina B12 sau care prezinta factori de risc privind malabsorbtia vitaminei B12, in cazul tratamentului pe termen lung sau daca se observa simptomele clinice respective.

Lansoprazolul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu disfunctie hepatica moderata si severa (vezi pct.4.2 si 5.2).

Similar tuturor inhibitorilor pompei de protoni, lansoprazolul poate determina cresterea numarului de bacterii din flora normala a tractului gastro-intestinal. Acest fapt poate duce la o usoara crestere a riscului infectiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella, Campylobacter si Clostridium difficile.

La pacientii cu ulcere gastro-duodenale trebuie luata in considerare si etiologia unei infectii cu H. pylori.

La utilizarea lansoprazolului in asociere cu antibiotice in cadrul terapiei de eradicare a H. pylori, trebuie luate in considerare si instructiunile de utilizare a acestor antibiotice.

Din cauza unor date limitate privind siguranta, la pacientii aflati in tratament de intretinere mai lung de 1 an, este necesara evaluarea regulata a tratamentului si a raportului risc/beneficiu.

La pacientii care utilizeaza lansoprazol, au fost raportate cazuri foarte rare de colita. De aceea, la aparitia unei diarei severe si/sau persistente, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului.

Tratamentul profilactic al ulceratiilor peptice la pacientii care necesita tratament continuu cu AINS trebuie limitat la pacientii cu risc crescut (de exemplu, la cei cu istoric de sangerare gastrointestinala, perforatie sau ulcer; in cazul varstei avansate; in tratament concomitent cu medicamente despre care se stie ca pot creste frecventa unor reactii adverse la nivelul tractului gastro-intestinal [de exemplu, corticosteroizi sau anticoagulante]; in prezenta unor comorbiditati severe sau in cazul utilizarii AINS la dozele maxime recomandate).

La pacientii tratati cu IPP, cum este lansoprazolul, timp de cel putin 3 luni si, in cele mai multe cazuri, timp de 1 an, a fost raportata aparitia unei hipomagnezemii severe. In cazul hipomagnezemiei pot aparea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameteli si aritmie ventriculara, insa acestea pot debuta insidios si pot fi trecute cu vederea. La cei mai multi dintre pacientii afectati, hipomagnezemia s-a ameliorat dupa administrarea magneziului si intreruperea tratamentului cu IPP.

La pacientii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP in asociere cu digoxina sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie sa ia in considerare determinarea concentratiilor magneziului inainte de initierea tratamentului cu IPP si, ulterior, periodic in timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, in special utilizati in doze mari si pentru o perioada indelungata (mai mult de 1 an), pot creste usor riscul fracturilor de sold, ale articulatiei radiocarpiene si ale coloanei vertebrale, predominant la persoane varstnice sau in prezenta altor factori de risc cunoscuti. Studiile observationale sugereaza ca inhibitorii pompei de protoni pot creste riscul total de fractura cu 10–40%. O parte a acestei cresteri se poate datora altor factori de risc. Pacientii cu risc de osteoporoza trebuie sa primeasca tratament conform ghidurilor curente de tratament si trebuie sa primeasca cantitati adecvate de vitamina D si calciu.

Utilizarea inhibitorilor de pompa de protoni (IPP) este asociata cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). Daca apar leziuni, in special in zonele expuse razelor solare, si sunt insotite de artralgie, pacientul trebuie sa se adreseze medicului, care trebuie sa ia in considerare intreruperea tratamentului cu Lanzul. Aparitia LECS dupa un tratament anterior cu un IPP, poate creste riscul aparitiei LECS si cu alti IPP.

Interferente cu testele de laborator

Cresterea valorilor concentratiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita aceasta interferenta, tratamentul cu Lanzul trebuie oprit temporar, pentru cel putin cinci zile inainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Daca, dupa evaluarea initiala, valorile concentratiilor plasmatice ale CgA si gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referinta, trebuie repetate evaluarile la 14 zile de la intreruperea tratamentului cu inhibitor de pompa de protoni.

Lanzul contine zahar si sodiu

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza- galactoza sau insuficienta de sucroza-izomaltaza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per capsula, adica poate fi considerat "fara sodiu”.

Interactiuni
Efectele lansoprazolului asupra altor medicamente

Medicamente cu absorbtie dependenta de pH

Lansoprazol poate afecta absorbtia unor medicamente a caror biodisponibilitate depinde in principal de pH-ul gastric.

Inhibitorii proteazei HIV

Nu este recomandata administrarea concomitenta de lansoprazol si inhibitori de proteaza HIV, la care absorbtia este dependenta de pH-ul gastric acid, cum sunt atazanavir si nelfinavir, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilitatii acestora (vezi pct 4.4).

Ketoconazol si itraconazol

Absorbtia ketoconazolului si itraconazolului din tractul gastrointestinal este crescuta de prezenta acidului gastric. Administrarea de lansoprazol poate determina concentratii sub-terapeutice de ketoconazol si itraconazol, de aceea trebuie evitata asocierea.

Digoxina

Administrarea concomitenta de lansoprazol si digoxina poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice de digoxina. Prin urmare, concentratiile plasmatice ale digoxinei trebuie monitorizate si doza de digoxina trebuie ajustata daca este necesar, la initierea sau intreruperea tratamentului cu lansoprazol.

Metotrexat

Utilizarea concomitenta de doze mari de metotrexat poate creste si prelungi concentratiile plasmatice ale metotrexatului si/sau metabolitului sau, ceea ce poate duce la efecte toxice. Prin urmare, in cazul in care se utilizeaza doze mari de metotrexat, trebuie luata in considerare intreruperea temporara a administrarii lansoprazolului.

Warfarina

Administrarea concomitenta de lansoprazol 60 mg si warfarina nu a afectat farmacocinetica warfarinei sau INR. Cu toate acestea, au existat rapoarte de crestere a INR si a timpului de protrombina la pacientii tratati concomitent cu IPP si warfarina. Cresterea INR si a timpului de protrombina poate duce la sangerari anormale si chiar deces. La pacientii tratati concomitent cu lansoprazol si warfarina poate fi necesara monitorizarea cresterii INR si a timpului de protrombina, mai ales la initierea sau intreruperea tratamentului concomitent, sau in cazul utilizarii neregulate a lansoprazolului.

Medicamente metabolizate de enzimele citocrom P450

Lansoprazolul poate creste concentratiile plasmatice ale medicamentelor care sunt metabolizate prin intermediul enzimei CYP3A4. Se recomanda precautie la asocierea lansoprazolului cu medicamente ce sunt metabolizate de aceasta enzima si prezinta un indice terapeutic ingust.

Teofilina

Lansoprazolul reduce concentratiile plasmatice de teofilina, ceea ce determina scaderea efectelor clinice asteptate, corespunzatoare dozei administrate. Trebuie luata in considerare monitorizarea pacientului, la administrarea concomitenta a celor doua medicamente.

Tacrolimus

Administrarea concomitenta de lansoprazol creste concentratiile plasmatice ale tacrolimus-ului (care constituie substrat al CYP3A si P-gp). Expunerea la lansoprazol a determinat cresterea concentratiilor de tacrolimus cu pana la 81%. In cazul initierii sau intreruperii tratamentului concomitent cu lansoprazol, se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice ale tacrolimus-ului.

Medicamente transportate de glicoproteina P

S-a observat ca, in vitro, lansoprazolul inhiba proteina de transport glicoproteina P (P-gp). Importanta clinica a acestui fapt este necunoscuta.

Efectele altor medicamente asupra lansoprazolului

Medicamente care inhiba CYP2C19

Fluvoxamina

La utilizarea concomitenta de lansoprazol si un inhibitor al enzimei CYP2C19, cum este fluvoxamina, trebuie luata in considerare scaderea dozelor. Concentratiile plasmatice de lansoprazol au crescut de pana la 4 ori.

Medicamente inductoare ale enzimelor CYP2C19 si CYP3A4

Inductorii enzimatici ai CYP2C19 si CYP3A4, cum sunt rifampicina si sunatoarea (Hypericum perforatum) pot reduce substantial concentratiile plasmatice ale lansoprazolului.

Alte interactiuni

Sucralfat/Antiacide

Sucralfatul/medicamentele antiacide pot scadea biodisponibilitatea lansoprazolului. De aceea, lansoprazolul trebuie administrat cu cel putin 1 ora dupa administrarea acestor medicamente.

Nu au fost demonstrate interactiuni clinic semnificative ale lansoprazolului cu medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, cu toate ca nu au fost efectuate studii de interactiune dedicate.

Sarcina
Sarcina

Exista date clinice limitate privind administrarea lansoprazolului la gravide. Studiile efectuate la animale nu indica un efect nociv direct sau indirect asupra sarcinii, dezvoltarii embrionului si fatului, nasterii sau dezvoltarii postnatale.

Ca o masura de precautie este de preferat sa evitati utilizarea Lanzul in timpul sarcinii.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca lansoprazolul este excretat in laptele matern. Studiile efectuate la animale au demonstrat excretia lansoprazolului in lapte.

Intreruperea alaptarii sau intreruperea tratamentului cu lansoprazol este o decizie care trebuie luata in functie de beneficiile alaptarii pentru fat sau beneficiile tratamentului cu lansoprazol pentru mama.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date cu privire la efectele lansoprazolului asupra fertilitatii la om. La sobolani, fertilitatea masculina si feminina nu a fost afectata de lansoprazol.

Condus auto
In timpul tratamentului cu lansoprazol pot aparea somnolenta, ameteli, vertij si tulburari vizuale (vezi pct. 4.8). Daca apar astfel de manifestari capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata.

Reactii adverse
Reactiile adverse se clasifica in urmatoarele grupe, in functie de frecventa:

Foarte frecvente (≥1/10)

- Frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10)

Mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100)

- Rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000)

Foarte rare (mai putin de 1/10000)

Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozaj
Efectele supradozarii lansoprazol la om nu sunt cunoscute (desi riscul de toxicitate acuta este redus) si, prin urmare, nu pot fi date indicatii terapeutice concrete.

Cu toate acestea, in cadrul studiilor clinice au fost utilizate doze zilnice de lansoprazol de pana la 180 mg pe cale orala si de pana la 90 mg pe cale intravenoasa, fara a se observa reactii adverse semnificative.

Vezi pct. 4.8 pentru posibile simptome ale supradozajului.

In cazul suspectarii unei supradozari pacientul trebuie monitorizat. Lansoprazolul nu este eliminat semnificativ prin hemodializa. Daca este necesar poate fi recomandata golirea stomacului, administrarea de carbune activ si medicatie simptomatica.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC03.

Lansoprazolul este un inhibitor al pompei gastrice de protoni. Acesta blocheaza etapa finala a formarii de acid gastric, prin inhibarea activitatii H + / K + ATP-azei din celulele parietale gastrice. Inhibarea este dependenta de doza si reversibila, iar efectul se aplica atat secretiei bazale, cat si celei stimulate de acid gastric. Lansoprazolul se concentreaza in celulele parietale si devine activ in mediul lor acid, reactionand cu gruparea sulfhidril a H+/K+ATP-azei, ceea ce determina inhibarea activitatii enzimei.

Efectul asupra secretiei gastrice acide

Lansoprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni din celulele parietale. O singura doza orala de lansoprazol inhiba secretia de acid gastric determinata de pentagastrina cu aproximativ 80%. Dupa administrarea repetata zilnica timp de sapte zile, se atinge o inhibare de aproximativ 90% a secretiei de acid gastric. Aceasta are un efect corespunzator asupra secretiei bazale de acid gastric. O singura doza orala de 30 mg reduce secretia bazala cu aproximativ 70%, iar simptomele pacientilor sunt astfel diminuate inca de la prima doza. Dupa opt zile de administrare repetata, reducerea este de aproximativ 85%.

O diminuare rapida a simptomelor se obtine prin administrarea zilnica a unei capsule (30 mg), iar cei mai multi dintre pacientii cu ulcer duodenal se vindeca in 2 saptamani, iar pacientii cu ulcer gastric si esofagita de reflux - in decurs de 4 saptamani. Prin reducerea aciditatii gastrice, lansoprazolul creeaza un mediu in care antibioticele adecvate pot fi eficiente impotriva H. pylori.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentratia plasmatica a gastrinei creste, ca reactie la secretia scazuta de acid. Valorile concentratiilor plasmatice ale CgA cresc si ca urmare a aciditatii gastrice scazute. Valoarea crescuta a concentratiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugereaza ca tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni trebuie intrerupt cu 5 zile pana la 2 saptamani inainte de evaluarile CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea sa revina la valorile din intervalul de referinta.

Proprietati farmacocinetice
Lansoprazolul este un amestec racemic de doi enantiomeri activi care isi exercita efectul in mediul acid al celulelor parietale. Intrucat lansoprazolul este inactivat rapid de acidul gastric, se administreaza pe cale orala sub forma de capsule gastrorezistente cu eliberare enterica si absorbtie sistemica.

Absorbtie si distributie

Dupa administrarea unei doze unice, lansoprazolul prezinta o biodisponibilitate crescuta (80-90%). Concentratia plasmatica maxima apare intr-un interval de 1,5 pana la 2 ore. Aportul de alimente incetineste viteza de absorbtie a lansoprazolului si reduce biodisponibilitatea cu aproximativ 50%. Legarea de proteinele plasmatice este de 97%.

Metabolizare si eliminare

Lansoprazolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic, iar metabolitii sunt excretati atat pe cale renala, cat si biliara. Metabolizarea lansoprazolului este in principal catalizata de enzima CYP2C19. Enzima CYP3A4 contribuie, de asemenea, la metabolizarea lansoprazolului. Timpul plasmatic de injumatatire prin eliminare este de 1 pana la 2 ore, in functie de administrarea unor doze unice sau multiple. Nu s-a observat fenomenul de acumulare dupa administrarea unor doze multiple la subiectii sanatosi. In plasma au fost identificati derivatii sulfonici, sulfidici si 5-hidroxil ai lansoprazolului. Acesti metaboliti prezinta activitate antisecretorie minima sau nu au astfel de activitate.

Rezultatele unui studiu cu lansoprazol marcat cu 14C au aratat ca aproximativ 1/3 din cantitatea de marker radioactiv a fost excretata in urina, iar 2/3 au fost identificate in fecale.

Categorii speciale de pacienti

Varstnici

Eliminarea lansoprazolului este scazuta la persoanele varstnice, cu cresterea timpul de injumatatire prin eliminare cu aproximativ 50% pana la 100%. Concentratiile plasmatice maxime nu au crescut la persoanele varstnice.

Copii si adolescenti

Evaluarea farmacocineticii la copii si adolescenti cu varsta de 1-17 ani, a aratat o expunere similara cu adultii la doze de 15 mg pentru copiii si adolescentii cu greutate corporala sub 30 kg si doze de 30 mg pentru cei cu greutate corporala mai mare.

Utilizarea unei doze de 17 mg/m2 suprafata corporala sau 1 mg/kg greutate corporala, de asemenea, a condus la concentratii similare de lansoprazol la copiii cu varsta in intervalul 2-3 luni, pana la varsta de un an, comparativ cu adultii.

Concentratii mai mari de lansoprazol, in comparatie cu cele prezente la adulti, au fost observate la sugarii cu varsta sub 2–3 luni, la ambele doze unice utilizate, de 1,0 mg/kg greutate corporala si 0,5 mg/kg greutate corporala.

Insuficienta hepatica

Concentratiile plasmatice de lansoprazol se dubleaza la pacientii cu insuficienta hepatica usoara si cresc si mult mai mult la pacientii cu insuficienta hepatica moderata si severa.

Metabolizatori lenti ai CYP2C19

Metabolizarea prin intermediul CYP2C19 este supusa polimorfismului genetic, iar proportia de 2-6% din populatie, denumita metabolizatorii lenti (PMS), este homozigota pentru alelele mutante ale CYP2C19 si, prin urmare, nu prezinta o enzima CYP2C19 functionala. Astfel, expunerea la lansoprazol este de mai multe ori mai mare la metabolizatorii lenti decat la metabolizatorii rapizi.

Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, toxicitatea asupra functiei de reproducere sau genotoxicitatea.

In doua studii de carcinogenitate la sobolan, lansoprazolul a determinat hiperplazie si carcinoide ale celulelor gastrice ECL, dependente de doza, asociate cu hipergastrinemie datorita inhibarii secretiei de acid. De asemenea, a fost observata si metaplazia intestinala ca hiperplazie a celulelor Leydig si tumori benigne cu celule Leydig. Dupa un tratament de 18 luni a fost observata o atrofie a retinei.

Acest lucru nu a fost observat la maimute, caini sau soareci.

In studiile de carcinogenitate la soareci, a aparut si hiperplazia celulelor gastrice ECL, dezvoltata in functie de doza, precum si tumori hepatice si adenom testicular.

Relevanta clinica a acestor observatii nu este cunoscuta.