Lemod Solu 500mg, 1x20ml + 1x7.8ml, Hemofarm

Indicatii

Lemod-Solu se administreaza in situatii in care este necesara o actiune rapida si intensa de tip corticosteroid, sau in cazul in care nu se poate institui tratamentul oral.

Afectiuni endocrine

insuficienta corticosuprarenaliana primara sau secundara, in asociere cu mineralocorticoizi (hidrocortizonul sau cortizonul reprezinta prima alegere. La copilul mic administrarea de mineralocorticoizi are o mare importanta).

insuficienta corticosuprarenaliana acuta, starile de soc care nu raspund la terapia conventionala, daca insuficienta corticosuprarenaliana este manifesta sau suspectata (hidrocortizonul sau cortizonul reprezinta prima alegere.)

preoperator si in cazul traumatismelor sau altor afectiuni, la pacientii cu insuficienta corticosuprarenaliana cunoscuta sau in cazul diminuarii rezervelor adrenocorticale.

hiperplazie adrenala congenitala;

tiroidita subacuta;

hipercalcemia asociata neoplasmelor

Afectiuni alergice: astm bronsic, starea de rau astmatic, edem angioneurotic, boala serului, dermatita atopica, dermatita de contact, rinita alergica sezoniera, reactii de hipersensibilitate la medicamente

Afectiuni reumatismale sau posttraumatice: ca tratament adjuvant de scurta durata in episoadele acute din poliartrita reumatoida, artrita juvenila idiopatica, spondilita anchilozanta, artrita psoriazica si gutoasa, bursitele, tenosinovitele, epicondilita, miozita, fibrozita.

Boli de colagen: in perioada de exacerbare a lupusului eritematos si a nefropatiei lupice, cardita reumatismala acuta, polimiozita (dermatomiozita sistemica), periarterita nodoasa, sindromul Goodpasture.

Afectiuni dermatologice: sindrom Stevens-Johnson (eritem polimorf sever), dermatita exfoliativa, dermatita seboreica grava, lichen plan, psoriazis sever, limfom cutanat cu celule T (Mycosis fungoides).

Afectiuni oftalmologice: procese alergice si inflamatorii severe acute si cronice la nivelul ochiului - uveita si coroidita, nevrita optica retrobulbara, conjunctivita alergica, ulcer corneal marginal alergic, sclerita difuza, keratita disciforma.

Afectiuni gastro-intestinale: colita ulceroasa si boala Crohn.

Afectiuni neurologice: episoade acute ale sclerozei multiple, edemul cerebral asociat neoplasmelor (primar, metastatic, postoperator sau postchimioterapic) sau post-traumatic

Afectiunii cardiovasculare: soc hemoragic, posttraumatic sau operator, atunci cand terapia conventionala prin aport de volum nu da rezultate.

Afectiuni pulmonare: sarcoidoza simptomatica, alveolita alergica, sindrom Loeffler, tuberculoza fulminanta (cu administrarea tratamentului antituberculos), fibroza difuza interstitiala, pneumonie de aspiratie.

Afectiunii hematologice: anemie hemolitica autoimuna, purpura trombocitopenica idiopatica la adulti (numai in administrare intravenoasa, administrarea intramusculara fiind contraindicata), trombocitopenie secundara la adulti

Transplant de organe si de celule suse hematopoietice alogenice:

-tratamentul rejetului de grefa

Dozaj

Tratamentul corticoterapiei intensive pe termen scurt sau in situatii de urgenta cunoscute ca ”puls- terapie”este bine sa fie utilizat. Metilprednisolona este adesea utilizata in acest mod.

Lemod Solu poate fi administrat in injectii intravenoase (calea de administrare preferata pentru situatiile de urgenta), intramuscular sau prin perfuzie intravenoasa. Cand Lemod Solu este recomandat intravenos in doze mari, administrarea acestora va fi facuta in cel putin 30 minute. Dozele de pana la 250 mg vor fi administrate intravenos in cel putin 5 minute.

Reconstituirea solutiei injectabile:

Introduceti solventul in flaconul ce contine pulbere si agitati usor pana la dizolvare. Pentru reconstituire folositi numai solventul special.

Solutia pentru administrare intravenoasa, obtinuta initial prin reconstituirea medicamentului, poate fi diluata cu solutie de glucoza 5%, clorura de sodiu 0,9% sau clorura de sodiu izotona cu glucoza 5%.

Pentru a se evita eventuale incompatibilitati, nu se recomanda amestecarea solutia Lemod Solu cu alte medicamente, cu exceptia celor mentionate anterior.

Reactiile adverse posibile pot fi evitate prin administrarea dozei minime eficiente pentru cea mai scurta perioada de timp necesara (vezi pct. 4.4)

Solutia ce urmeaza a fi administrata parenteral va fi inspectata vizual pentru a nu avea particule sau colorare anormala.

Adulti:

Dozajul variaza in functie de gravitatea afectiunii, doza initiala variaza de la 10 la 500 mg. In cazul tratamentului rejetului de grefa dupa transplant poate fi necesar pana la 1 g pe zi.

Copii:

In cazul tratamentului cu doze foarte mari, cum ar fi afectiunile hematologice, reumatice, renale si dermatologice, se recomanda o doza de 30 mg/kg si zi pana la maximum 1 g pe zi.

Intr-un studiu preliminar la copii s-a observat eficacitatea ”puls-terapiei” de metilprednisolon de 30 mg/kg si zi in artrita juvenila.

In tratamentul rejetului de grefa dupa transplant se recomanda o doza de 10 pana la 20 mg/kg si zi pentru 3 zile, cu maximum de 1 g/zi.

In tratamentul statusului de rau astmatic se recomanda o doza de 1 pana la 4 mg/kg si zi pentru 1-3 zile.

In reactiile anafilactice adrenalina sau noradrenalina trebuie administrate initial pentru efectul hemodinamic imediat, urmat de administrare intravenoasa de Lemod-Solu. Exista date privind prelungirea efectului hemodinamic in prevenirea reaparitiei reactiilor anafilactice.

La pacientii cu status astmaticus, Lemod-Solu poate fi administrat in doze de 40 mg intravenos, repetat in functie de raspunsul pacientului.

Edemul cerebral

In edemul cerebral corticoizii sunt utilizati pentru a scadea edemul cerebral asociat tumorilor cerebrale. La pacientii cu edem datorita tumorii, scaderea treptata a dozei este importanta pentru a evita reboundul cresterii presiunii intracraniene.

Pacientii cu tumora maligna pot necesita continuarea tratamentului cu corticoid administrat oral pentru luni sau chiar toata viata. Doze similare sau foarte mari pot ajuta la controlul edemului in timpul radioterapiei.

Urmatoarele scheme sunt sugestive pentru edemul datorat tumorilor cerebrale.

In tratamentul exacerbarilor din scleroza multipla la adulti, doza recomandata este 1 g pe zi timp de 3 zile.

In alte indicatii, doza initiala poate varia de la 10 la 500 mg in functie de afectiuni. Doze mai mari pot necesita tratament pe termen scurt in cazul afectiunilor acute, grave.

Doza initiala pana la 250 mg trebuie administrata intravenos timp de 5 minute, doze mai mari de 250 mg trebuie administrate pe o perioada de 30 minute.

Solutia reconstituita poate fi administrata prin perfuzie intravenoasa in cel mult 48 ore de la reconstituire.

Contraindicatii

hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

orice stare infectioasa, cu exceptia celor care constituie indicatii speciale;

viroze evolutive, mai ales hepatite, varicela, herpes, zona zoster;

psihoze insuficient controlate prin tratament;

administrarea de vaccinuri cu germeni vii.

Nu exista totusi nici o contraindicatie absoluta pentru corticoterapie ca indicatie vitala.

Atentionari

Reactii hepatobiliare

Toxicitatea hepatica indusa medicamentos, incluzand hepatita acuta sau concentratii crescute ale enzimelor hepatice, poate rezulta in urma administrarii de metilprednisolon in administrari intravenoase ciclice (de obicei la o doza initiala ≥ 1 g / zi). S-au raportat cazuri rare de hepatotoxicitate. Timpul pana la debut poate fi de cateva saptamani sau mai mult. In majoritatea cazurilor raportate, rezolvarea evenimentelor adverse a fost observata la intreruperea tratamentului. Prin urmare, este necesara monitorizarea corespunzatoare.

Atrofia adrenocorticala apare dupa un tratament de lunga durata si poate persista pentru o perioada de luni dupa intreruperea tratamentului. La pacienti carora li se administreaza doze mai mari de corticoizi sistemici (aproximativ 6 mg metilprednisolon) pentru mai mult de 3 saptamani, intreruperea tratamentului nu trebuie sa se efectueze brusc.

Odata atinsa doza de metilprednisolon de 6 mg, scaderea dozei trebuie efectuata treptat pentru reluarea functiei axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian.

Sindromul de intrerupere cu doze pana la 32 mg metilprednisolona pe zi pentru 3 saptamani este putin probabil sa determine supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian.

Trebuie luat in considerare intreruperea treptata a tratamentului cu corticoid sistemic dupa tratamente cu durata de 3 saptamani la urmatoarele grupuri de pacienti:

-pacienti cu administrare de corticoid sistemic pentru o perioada de 3 saptamani;

-cand un tratament pe termen scurt a fost prescris in timpul unui an de la intreruperea tratamentului;

-pacienti carora li se administreaza doze de metilprednisolon mai mari de 32 mg pe zi

Complicatiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doza si durata tratamentului, astfel incat in stabilirea acestora trebuie apreciat atent raportul risc/beneficiu pentru fiecare caz in parte.

Studiile clinice, efectuate cu privire la eficacitatea metilprednisolonului ca tratament adjuvant in socul septic, au aratat ca acesti pacienti au un risc mai mare de mortalitate, mai ales cei cu hipercreatinemie sau cei care dezvolta o infectie secundara dupa initierea tratamentului. De accea, acest medicament nu se administreaza in tratamentul sindromului septic sau socului septic.

Au fost raportate aritmii cardiace, colaps si stop cardiac dupa injectarea intravenoasa rapida a dozelor mari (mai mult de 0,5g administrate in mai putin de 10 minute).

A fost raportata bradicardie in timpul sau dupa administrarea unor doze mari, aparent fara legatura cu viteza si durata administrarii.

Se recomanda cresterea dozelor inaintea, in timpul si dupa situatii de stres.

S-a raportat aparitia trombozei, incluzand tromboembolie venoasa, in asociere cu corticosteroizi. In consecinta, corticosteroizii trebuie sa fie administrati cu precautie la pacientii care prezinta sau cu predispozitie pentru tulburari tromboembolice.

Corticoterapia poate masca semnele infectiei si pot aparea noi infectii in timpul administrarii corticoterapiei. Supresia raspunsului inflamator si a raspunsului imun creste posibilitatea aparitiei infectiilor fungice, virale si infectiilor bacteriene.

In cazul afectiunilor severe este necesara antibioterapie adecvata, in doze suficiente.

In timpul corticoterapiei pacientii nu trebuie vaccinati antivariolic. De asemenea, nu trebuie supusi imunizarii pasive, pentru a fi evitate posibilele complicatii neurologice si ineficienta vaccinarii.

Expunerea la rujeola trebuie evitata. Se impune profilaxie cu imunoglobuline intramuscular. Trebuie evitata administrarea de vaccinuri vii la pacienti cu imunitate scazuta.

Utilizarea metilprednisolonei in tuberculoza activa va fi limitata la cazurile diseminate sau fulminante, in asociere cu tuberculostaticele adecvate. La pacientii cu tuberculoza latenta sau hiperreactivitate tuberculinica se impune urmarirea atenta a pacientului pentru a nu se produce o reactivare a bolii. In timpul corticoterapiei de durata se impune o chimioprofilaxie adecvata la acesti pacienti.

Varicela poate evolua sever sau chiar fatal la copiii aflati sub corticoterapie. Se impune pentru profilaxie administrarea prompta de Aciclovir intravenos sau imunizare pasiva cu imunoglobuline anti-virus varicelo- zosterian.

In cazuri rare, corticoterapia parenterala a fost asociata cu reactii anafilactice, de exemplu bronhospasm. Se impun precautii suplimentare inaintea administrarii in cazul pacientilor cu istoric de alergie la orice alt medicament.

In edemul cerebral acut si crizele de astmul bronsic, metilprednisolona reprezinta un tratament adjuvant si nu inlocuieste terapia de fond. Corticoterapia nu va fi indicata in afectiuni respiratorii cronice necomplicate.

In traumatismele acute ale maduvei spinarii, initierea cu intarziere a corticoterapiei (dupa mai mult de 8 ore) se insoteste de un prognostic rezervat.

Modificari psihice ca euforie, insomnie, modificari de personalitate, depresii sau manifestari psihotice pot sa apara cand se administreaza glucocorticoizi. De asemenea, pot fi agravate o instabilitate emotionala sau o tendinta psihotica preexistenta.

Retentia hidro-salina apare frecvent in timpul tratamentului cu glucocorticoizi; se recomanda scaderea aportului de sodiu.

Suplimentarea aportului de potasiu nu este justificata decat in cazul tratamentelor cu doze mari, in timp indelungat, la pacientii cu risc de aritmii sau care primesc un tratament hipokaliemiant.

Corticoterapia se va administra cu prudenta in urmatoarele afectiuni:

colita ulceroasa, deoarece exista posibilitatea aparitiei de perforatii, abcese sau alte infectii;

diverticulita,

anastomoze intestinale recente,

ulcer peptic activ sau latent,

diabet zaharat sau antecedente heredo-colaterale;

insuficienta hepatica sau ciroza;

insuficienta renala,

hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, infarct miocardic recent, predispozitie la tromboze,

epilepsie, migrena,

hipotiroidism,

antecedente de boli psihice,

osteoporoza (in perioada postmenopauza exista un risc particular),

miastenia gravis (daca este posibil, administrarea anticolinesterazelor trebuie intrerupta cu 24 ore inainte de introducerea in terapie a glucocorticoizilor).

glaucom sau antecedente heredo-colaterale;

antecedente de tuberculoza

herpes simplex ocular

S-a raportat aparitia sarcomului Kaposi la pacientii carora li se administreaza corticoterapie. In hipoprotrombinemii asocierea de aspirina si glucocorticoizi se va face cu prudenta.

Solventul contine alcool benzilic (conservant) care poate deterrmina reactii de hipersensibilitate.

Copii:

Inhibarea procesului de crestere la cei carora li se administreaza glucorticoizi pe termen lung. Sportivii trebuie avertizati ca medicamentul poate determina o reactie pozitiva la testele antidoping.

Interactiuni

Medicamente nerecomandate

Medicamente cu risc de torsada varfurilor: astemizol, bepridil, eritromicina intravenos, halofantrina, pentamidina, sparfloxacina, sultoprida, terfenadina, vincamina - risc crescut in cazul asocierii cu glucocorticoizi.

Este de asteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care contin cobicistat, sa mareasca riscul de reactii adverse sistemice. Administrarea concomitenta trebuie evitata, cu exceptia cazurilor in care beneficiul obtinut depaseste riscul crescut de reactii adverse sistemice induse de corticosteroizi, in acest caz fiind obligatorie monitorizarea pacientilor pentru depistarea reactiilor adverse sistemice induse de corticosteroizi.

Medicamente care necesita precautii la administrare:
Acidul acetilsalicilic (si, prin exprapolare, alti salicilati): scaderea concentratiei de salicilati in timpul tratamentului cu corticoizilor si risc de supradozaj al salicilatilor dupa intreruperea tratamentului (cresterea eliminarii salicilatilor de catre corticosteroizi). Se impune prudenta in cazul administrarii salicilatilor sau a altor AINS concomitant cu corticosteroizi in hipotrombinemie.

Anticoagulante: eficacitatea anticoagulantelor orale poate fi crescuta in timpul administrarii concomitente cu corticoterapia si, de aceea, se impune monitorizarea timpului de protrombina sau INR.

Studii efectuate la subiecti sanatosi au demonstrat ca diltiazemul scade clearance-ului metilprednisolonei. Medicamentele inductoare ale enzimelor hepatice, cum ar fi rifampicina, rifabutina, anticonvulsivantele (carbamazepina, fenobarbitalul, fenitoina, primidona), aminoglutetimida scad concentratia plasmatica si eficacitatea corticoizilor prin cresterea metabolizarii hepatica.

Medicamente care inhiba enzima 3A4 a citocromului P450, cum ar fi cimetidina, eritromicina, ketoconazolul, itraconazolul, diltiazemul si mibefradilul, pot scadea viteza de metabolizare a corticoizilor si, prin urmare, creste concentratia serica.

Antibiotice/antimicotice: eritromicina, ketoconazolul cresc efectul si reactiile adverse; rimfapicina poate reduce efectele metilprednisolonului, deci dozele vor fi ajustate corespunzator.

Insulina, clorhidratul de metformina, sulfamide antidiabetice: cresterea glicemiei uneori asociata cu cetoza (scaderea tolerantei la glucoza de catre glucocorticoizi). Se impune automonitorizare sanguina si urinara si ajustarea dozei de antidiabetic oral in timpul si dupa intreruperea tratamentului cu corticoid.

Antihipertensivele: actiunea antihipertensiva este partial scazuta de efectul de retentie hidrosalina al glucocorticoizilor.

Alte hipokalemiante: diureticele hipokalemiante, amfotericina B (administrare i.v.): risc de hipokaliemie (efect aditiv). Se impune corectarea hipokaliemiei, in special in conditiile terapiei digitalice.

Digitalice: metilprednisolonal creste toxicitatea digoxinei si altor glicozide cardiace.

Antifungice

Ketoconazolul si itraconazolul cresc concentratia plasmatica a metilprednosolonei si cresc astfel supresia secretiei corticosuprarenalei.

Au fost raportate interactiuni ale corticosteroizilor cu blocante neuromusculare cum ar fi pancuroniu. Estrogeni: pot creste efectul glucocorticoizilor la femeile carora li se administreaza estrogeni sau contraceptive orale.

Blocantele neuromusculare: corticosteroizii antagonizeaza efectul blocantelor neuromusculare competitive, cum ar fi atracuriu.

Vaccinurile vii atenuate: exista un risc crescut, in special la pacientii cu deprimarea raspunsului imun. Interferon alfa: risc de inhibare a actiunii interferonului.

Izoniazida (descris pentru prednisolon): scaderea concentratiei plasmatice a izoniazidei. Mecanismul invocat: cresterea metabolizarii hepatice a izoniatidei si scaderea concentratiei de glucocorticoizi.

Ciclosporina: cresterea posibila a concentratiei plasmatice a ciclosporinei si a creatininemiei. Mecanismul invocat este scaderea eliminarii hepatice a ciclosporinei.

Convulsiile au fost raportate in conditiile administrarii concomitente a metilprednisolonei cu ciclosporina.

Sarcina

Datele la animale sunt insuficiente in ceea ce priveste fertilitatea.

Sarcina:

Studiile efectuate la animale au demonstrat aparitia reactiilor adverse la fat, dar nu exista studii controlate in acest sens efectuate la om. Metilprednisolona, asemenea celorlalti glucocorticoizi, traverseaza bariera feto- placentara. Astfel, va fi utilizat in timpul sarcinii - mai ales in primul trimestru - doar daca beneficiile materne depasesc posibilele riscuri fatale. Nou-nascutii mamelor care au fost tratate in timpul sarcinii cu doze mari de glucocorticoizi vor fi atent urmariti pentru a decela eventualele simptome de insuficienta corticosuprarenaliana.

Alaptarea:

Mamele la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi in doze mari nu trebuie sa alapteze, deoarece hormonii excretati in laptele matern pot afecta functia corticosuprarenalei sugarului; de asemenea, pot intarzia sau opri cresterea.

Condus auto

Metilprednisolona nu influenteaza negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; totusi pacientii trebuie avertizati asupra riscului redus de aparitie a vertijului.

Reactii adverse

Uzual, tratamentul cu Lemod Solu este unul de scurta durata. Totusi, similar tratamentului cu alti cortecosteroizi, mai ales in cazul administrarii de doze mari, este posibila aparitia unor reactii adverse. Efectele secundare sunt dependente de doza, durata tratamentului, varsta, sex si prezenta patologiei asociate. Astfel de reactii adverse pot fi:

Specifice terapiei parenterale cu corticosteroizi: reactii anafilactice cu sau fara colaps, stop cardiac, bronhospasm, aritmie cardiaca, hipotensiune arteriala sau hipertensiune arteriala, hipopigmentatie sau hiperpigmentatie.

Tulburari gastro-intestinale: dispepsie, ulcer peptic, posibil cu perforatii si hemoragii, distensie abdominala, ulceratie esofagiana, candidoza esofagiana, pancreatita acuta, perforatie a intestinului, hemoragie gastrica.

Greata, varsaturi si modificari ale gustului pot sa apara mai ales in cazul administrarii rapide.

Tulburari hepatobiliare : Hepatita, valori crescute ale enzimelor hepatice

In asocierea tratamentului cu corticosteroizi au fost observate cresteri ale transaminazelor si fosfatazei alcaline. Aceste modificari sunt, de obicei reduse, fara simptomatologie clinica asociata si reversibile dupa intreruperea tratamentului.

Tulburari ale sistemului imunitar: cresterea susceptibilitatii la infectii si a severitatii infectiilor cu reducerea sau mascarea semnelor clinice, infectii oportuniste, reactie diminuata la testele cutanate, exacerbarea sau recurenta infectiilor latente, reactii de hipersensibilitate, inclusiv reactii anafilactice.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv: atrofie musculara (cresterea catabolismului proteic), miopatie proximala, osteoporoza, fracturi vertebrale si ale oaselor lungi, osteonecroza a capului femural.

Muschii pot fi de asemenea afectati, ca urmare a cresterii catabolismului proteic-"miopatia cortizonica", cu atrofia masei musculare mai ales la coapse si brate. Bolnavii se plang de oboseala musculara si slabiciune in extremitati.

Exista un risc al tendinopatiilor la utilizarea corticoizilor, in special, tendonul lui Achile.

Tulburari hidroelectrolitice: retentie hidro-salina, pierderi de potasiu, hipertensiune arteriala, alcaloza, hipokaliemie, insuficienta cardiaca congestiva la pacientii cu predispozitie.

Dermatologice: intarzierea vindecarii plagilor, petesii, echimoze, atrofie a pielii, fragilitate tegumentara, teleangectazie, acnee. Au fost raportate cazuri de sarcom Kaposi aparute la pacienti tratati cu corticosteroizi. Intreruperea tratamentului poate duce la remisiunea simptomatologiei clinice.

Tulburari endocrine/metabolice si de nutritie: supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, intarzierea cresterii la copii si adolescenti, tulburari menstruale sau amenoree, facies cushingoid, hirsutism, crestere in greutate, scaderea tolerantei la glucoza (manifestata prin diabet zaharat latent, cresterea necesarului de insulina sau antidiabetice orale), cresterea apetitului. Tulburari metabolice si de nutritie cu frecventa necunoscuta : Lipomatoza epidurala.

Tulburari psihice si ale sistemului nervos: o varietate de reactii psihiatrice incluzand tulburari afective (cum ar fi iritabilitate, euforie, depresie, labilitate emotionala, tendinte suicidare), reactii psihotice (incluzand mania, delir, halucinatii, agravarea schizofreniei), tulburari de comportament, iritabilitate, anxietate, tulburari de somn, apoplexie, tulburari cognitive incluzand confuzia si amnezia, au fost raportate pentru toti corticosteroizii. Reactiile sunt frecvente si pot aparea atat la adulti cat si la copii.

La adulti, frecventa reactiilor severe a fost estimata a fi 5-6%.

Efectele psihologice au fost raportate la intreruperea tratamentului cu corticosteroizi; frecventa nu poate fi precizata.

Cresterea presiunii intracraniene cu edem papilar la copii, a fost raportata dupa intreruperea tratamentului cu metilprednisolon.

Tulburari oculare: corticoterapia sistemica este asociata cu predispozitie la detasare a retinei.

Preparatele cortizonice pot determina cresterea presiunii intraoculare prin diminuarea drenarii umorii apoase. Fenomenul poate aparea dupa cateva saptamani, in conditiile aplicarii locale, sau dupa luni sau ani de tratament sistemic si este, de obicei, reversibil la intreruperea tratamentului. Glucocorticoizii trebuie evitati la bolnavii cu glaucom. O alta complicatie este cataracta subcapsulara posterioara, care apare uneori dupa tratament indelungat si este mai frecventa la copii.

Tulburari oculare cu frecventa necunoscuta : Corioretinopatie.

Tulburari cardiace: ruptura miocardica dupa infarct miocardic.

Injectarea intravenoasa in doze mari a fost asociata cu colaps cardiovascular.

Tulburari vasculare cu frecventa necunoscuta : Evenimente trombotice

Generale: hipersensibilitate, anafilaxie, sughit persistent la doze mari de corticosteroizi.

Tulburari hematologice si limfatice cu frecventa necunoscuta : Leucocitoza

Sindromul de intrerupere al corticoterapiei

Utilizarea dozelor farmacologice de corticoizi inhiba secretia endogena de cortocotropina din glanda hipofiza, ceea ce poate determina atrofia glandei corticosuprarenale.

Sindromul de intrerupere brusc sau scaderea brusca a dozelor, sau cresterea necesarului de corticosteorizi asociata cu stresul infectiei sau trauma chirurgicala poate precipita insuficienta corticosuprarenaliana.

Scaderea prea rapida a dozelor dupa un tratament de durata cu corticosteroizi poate duce la insuficienta adrenala acuta, hipotensiune arteriala si chiar moarte.

Alte efecte care pot aparea la intreruperea tratamentului includ febra, mialgie, artralgie, scadere ponderala, hipertensiune intracraniana benigna cu cefalee si varsaturi, si edem papilar simptome determinate de edemul cerebral.

Inhibitia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian dupa utilizarea corticosteroizilor se poate mentine aproximativ un an sau mai mult dupa intreruperea tratamentului si poate determina insuficienta corticosuprarenaliana acuta.

Intreruperea treptata a dozelor permite reluarea functiei adrenale. Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru

permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj

Nu exista semne clinice specifice ale supradozajului cu Lemod-Solu. Metilprednisolon este dializabil.

In cazul supradozajului cronic se impune scadere treptata a dozelor pentru a se evita supresia secretiei corticosuprarenalei.

In caz de supradozaj se recomanda tratament simptomatic si de sustinere.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB04

Substanta activa este metilprednisolona (6-metilprednisolona). Acesta este utilizat sub forma hidrosolubila (sodiu - succinat - ester), care este rapid si complet hidrolizata in vivo. Lemod Solu se poate administra intravenos, astfel fiind obtinuta rapid o concentratie plasmatica mare.

Metilprednisolona are efect antiinflamator si actiune imunosupresiva cu slabe proprietati mineralocorticoide. Doza de 4 mg metilprednisolona este echipotenta cu 5 mg prednisolon, 4 mg triamcinolon, 0,6 mg betametazona sau 0,5 mg dexametazona.

Actiunea metilprednisolonei, ca si a celorlalti glucocorticoizi, se bazeaza pe stimularea sintezei de proteine specifice la nivel celular. Acestea sunt biologic active si responsabile de actiunea sistemica.

Proprietati farmacocinetice
Succinatul sodic de metilprednisolona este rapid hidrolizat in metilprednisolona.

Distributie:

Dupa administrarea intravenoasa a 1g metilprednisolon concentratia plasmatica maxima de 16-72 μmol/l este realizata pentru mai mult de 30 minute. La cei mai multi pacienti concentratia plasmatica scade la 0,12- 3,4μmol/l in 24 ore si la 0,06-0,13 μmol/l in 48 ore. Actiunea farmacologica maxima se obtine in 1-3 ore de la administrare.

Volumul aparent de distributie este de 1,7 ± 0,3 l/kg. Mai mult de 77% din metilprednisolona se leaga de proteine plasmatice. Metilprednisolona strabate bariera feto-placentara, hemato-encefalica si trece in laptele matern.

Metabolizare:

Metilprednisolona se metabolizeaza in ficat asemanator cu hidrocortizonul. Metabolitii importanti sunt: 20 β- hidroximetilprednisolona si 20β-hidroxi-6α-metilprednisolona.

Eliminare:

Timpul de injumatatire plasmatica este de 2,3-4 ore. Durata efectului este de aproximativ 12-36 ore. Metabolitii se elimina urinar sub forma de glucuronoconjugati, sulfoconjugati sau sub forma neconjugata. O cantitate redusa se elimina prin materiile fecale.

Actiunea metilprednisolonei este intensificata in insuficiente hepatice severe, cand metabolizarea sa este mult redusa. Cinetica metilprednisolonei nu este redusa in alte afectiuni. In insuficienta renala nu este necesara ajustarea dozelor.

In hipoalbuminemie sau hiperbilirubinemie pot sa creasca mult concentratiile plasmatice ale metilprednisolonei.

La nou-nascuti clearance-ul plasmatic este redus fata de copii si adulti.

Date preclinice de siguranta

Studiile efectuate la animale au evidentiat cresterea incidentei palatoskizisului dupa administrarea unor doze mari de glucocorticoizi la femelele gestante.Totusi, la doze terapeutice, riscul de aparitie a malformatiilor este mic.

Prin analiza a mai multe sute de cazuri raportate in literatura, s-a ajuns la concluzia ca riscul acestei malformatii nu este semnificativ la copii expusi.