Linisan 20mg, 30 comprimate filmate, Gedeon Richter

Indicatii
Linisan este indicat in tratamentul depresiei in faza initiala si pentru mentinerea terapiei in cazul existentei unui potential de recidiva sau recurenta a bolii. Linisan este indicat, de asemenea, in tratamentul tulburarilor de panica cu sau fara agorafobie.

Dozaj
Doze
Depresie

Doza recomandata este de 20 mg citalopram pe zi. In general, ameliorarea starii pacientului incepe dupa doua pana la patru saptamani de tratament.

Similar celorlalte medicamente antidepresive, dozele trebuie revizuite si ajustate, daca este necesar, la 3-4 saptamani de la initierea tratamentului precum si ulterior, conform evaluarii clinice. Cu toate ca la doze mai mari poate creste riscul de reactii adverse, la unii pacienti care prezinta un raspuns insuficient dupa cateva saptamani de tratament cu doza recomandata, poate fi benefica o crestere gradata a dozelor cu cate 20 mg, pana la maxim 40 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor va fi facuta cu atentie, pe baza evaluarii clinice individuale, astfel incat tratamentul sa fie mentinut la doza minima eficace.

Tratamentul antidepresiv trebuie urmat pentru o perioada suficient de lunga, de cel putin 6 luni, pentru a asigura disparitia completa a simptomatologiei.

Tulburari de panica

Doza zilnica recomandata este de 20-30 mg citalopram. Tratamentul se incepe cu o doza zilnica de 10 mg in prima saptamana, apoi doza se creste treptat, cu cate 10 mg, in functie de raspunsul pacientului, pana la doza recomandata. Inceperea tratamentului cu o doza mai mica este recomandata pentru a minimaliza inrautatirea potentiala a simptomelor de panica, care, in general, apare in faza initiala a tratamentului. Cu toate ca la doze mai mari poate creste riscul de reactii adverse, la unii pacienti care prezinta un raspuns insuficient dupa cateva saptamani de tratament cu doza recomandata, poate fi benefica o crestere treptata a dozelor pana la maxim 40 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1).

Ajustarea dozelor va fi facuta cu atentie, pe baza evaluarii clinice individuale, astfel incat tratamentul sa fie mentinut la doza minima eficace.

Tratamentul impotriva tulburarilor de panica trebuie urmat pentru o perioada de cateva luni sau chiar mai lunga, pentru a asigura disparitia completa a simptomatologiei.

Copii si adolescenti (cu varsta sub 18 ani)

Citalopramul nu trebuie utilizat in tratamentul copiilor si adolescentilor cu varsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).

Varstnici (cu varsta peste 65 de ani)

Doza initiala la varstnici este jumatate din doza recomandata, de obicei de 10 mg pe zi. Doza maxima recomandata pentru varstnici este de 20 mg pe zi.

Insuficienta renala

Ajustarea dozei nu este necesara in cazul insuficientei renale usoare sau moderate.

Se recomanda prudenta la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).

Insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica usoara sau moderata se recomanda o doza initiala de 10 mg pe zi in primele doua saptamani de tratament. In functie de raspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescuta la 20 mg pe zi. La pacientii cu insuficienta hepatica severa se recomanda precautie si o atentie deosebita la stabilirea treptata a dozei (vezi pct. 5.2).

Fenomenul de sevraj observat la intreruperea tratamentului
Trebuie evitata intreruperea brusca a tratamentului. Dozele de citalopram trebuie reduse treptat, pe o perioada de cel putin una - doua saptamani, pentru a reduce riscul reactiilor de sevraj (vezi pct. 4.4 si 4.8).

Daca dupa reducerea dozelor sau intreruperea tratamentului apar simptome intolerabile, trebuie luata in considerare revenirea la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar intr-un ritm mai lent.

Mod de administrare
Linisan trebuie administrat intr-o singura priza, o data pe zi. Comprimatele pot fi luate cu o cantitate suficienta de apa, in orice moment al zilei, indiferent de orarul meselor.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Insuficienta renala severa cu clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min, in absenta datelor.

Administrare concomitenta cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO), inclusiv selegilina, in doza de peste 10 mg pe zi; s-au raportat reactii severe, uneori letale, la pacientii tratati cu ISRS in asociere cu antidepresive IMAO, inclusiv IMAO selectivi, ireversibili (selegilina) si reversibili (moclobemida), precum si la pacientii care au intrerupt recent terapia cu un ISRS si au inceput un tratament cu IMAO (vezi pct. 4.5). Citalopramul nu trebuie administrat timp de 14 zile dupa intreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau in perioada specificata in RCP-ul IMAO reversibil dupa intreruperea tratamentului cu un IMAO reversibil. Intervalul intre intreruperea tratamentului cu citalopram si inceperea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau reversibil trebuie sa fie de cel putin 7 zile.

Administrare concomitenta cu pimozida (vezi pct. 4.5).

Citalopramul este contraindicat la pacientii diagnosticati cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom de interval QT prelungit congenital.

Este contraindicata administrarea concomitenta de citalopram cu medicamente care sunt cunoscute ca prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.5).

Atentionari
Suicid/ideatie suicidara sau agravare a starii clinice

Depresia se asociaza cu cresterea riscului de ideatie suicidara, auto-vatamare si suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se mentine pana la aparitia unor semne consistente de remisiune. Data fiind posibilitatea ca situatia sa nu se amelioreze in primele saptamani de tratament, pacientii trebuie monitorizati indeaproape, pana la aparitia ameliorarii. Experienta clinica generala demonstreaza ca riscul de suicid se poate accentua in primele faze ale recuperarii.

Exista si alte afectiuni psihice pentru care se prescrie medicamentul Linisan si care se pot si ele asocia cu risc crescut de aparitie a unor evenimente legate de suicid. In plus, astfel de afectiuni pot co-exista cu tulburari depresive majore si din aceasta cauza tratamentul pacientilor cu alte afectiuni psihice trebuie sa respecte aceleasi precautii ca si in cazul tratamentului pacientilor cu tulburare depresiva majora.

Este cunoscut faptul ca pacientii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestari semnificative de ideatie suicidara anterior initierii tratamentului, prezinta un risc mai accentuat de ideatie suicidara sau tentativa de suicid, trebuind sa fie monitorizati cu atentie pe parcursul tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacientii adulti, au aratat existenta unui risc accentuat de comportament suicidar in cazul medicamentelor antidepresive, comparativ cu placebo la pacientii cu varsta sub 25 de ani.

Terapia medicamentoasa a pacientilor, si mai ales a celor aflati in situatie de risc accentuat, trebuie sa fie insotita de supraveghere atenta, cu precadere in etapele incipiente ale tratamentului si dupa modificarea dozelor. Pacientilor (si celor care ii ingrijesc) trebuie sa li se atraga atentia cu privire la necesitatea monitorizarii oricarei agravari a starii clinice, a aparitiei oricarui comportament suicidar sau ideatii suicidare precum si la obligatia de solicitare a sfatului medicului imediat dupa aparitia unor astfel de simptome.

Varstnici, pacienti cu insuficienta hepatica sau renala

In cazul tratamentului pacientilor varstnici, pacientilor cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai putin de 30 ml/min) sau cu insuficienta hepatica se recomanda precautie (vezi pct. 4.2).

Utilizarea la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani

Linisan nu trebuie utilizat in tratamentul copiilor si adolescentilor cu varsta sub 18 ani. In studiile clinice, la copiii si adolescentii tratati cu antidepresive, in comparatie cu cei la care s-a administrat placebo, s-au observat mai frecvent comportamente suicidare (tentative de suicid si ganduri suicidare) si ostilitate (predominant agresivitate, comportament opozitional si furie). Daca, pe baza necesitatii clinice, se ia totusi decizia de a initia tratamentul, pacientul trebuie monitorizat atent pentru a se observa aparitia simptomelor suicidare.

Aditional, lipsesc datele de siguranta pe termen lung la copii si adolescenti cu privire la cresterea, maturizarea si dezvoltarea cognitiva si comportamentala.

Sindromul serotoninergic

In cazuri rare, sindromul serotoninergic, o afectiune care poate pune viata in pericol, a fost raportat la pacienti care au utilizat ISRS concomitent cu medicamente serotoninergice (vezi pct. 4.5). Aparitia unei asocieri de simptome, cum sunt agitatie, tremor, mioclonii, hipertermie, modificari ale starii psihice, instabilitate autonoma, tulburari neuromusculare si simptome gastrointestinale poate indica dezvoltarea sindromului serotoninergic. In cazul in care apare aceasta simptomatologie, tratamentul cu citalopram trebuie intrerupt imediat si trebuie initiat un tratament simptomatic.

Medicamente serotoninergice

Se recomanda precautie in cazul administrarii concomitente de citalopram cu medicamente cu efecte serotoninergice, precum sumatriptan sau alti triptani, tramadol, buprenorfina (sau asocierea acesteia cu naloxona) si triptofan.

Daca tratamentul concomitent este impus de starea clinica, se recomanda monitorizarea cu atentie a pacientului, in special la initierea tratamentului si la cresterea dozelor.

Hiponatremie

In cursul utilizarii ISRS s-a raportat rar hiponatremie, determinata probabil de secretia inadecvata de hormon antidiuretic (ADH), fenomen reversibil la intreruperea tratamentului. Aceasta dispare de obicei, dupa intreruperea tratamentului. Se pare ca in special pacientii varstnici de sex feminin constituie un grup de risc.

Diabet zaharat

La pacientii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate sa modifice controlul glicemiei, pe baza imbunatatirii simptomelor depresive.

Poate fi necesara ajustarea dozelor de insulina si/sau hipoglicemiante orale.

Convulsii

Convulsiile constituie un risc potential al medicamentelor antidepresive. Tratamentul trebuie intrerupt daca apar convulsii. Administrarea de citalopram trebuie evitata la pacientii cu epilepsie nestabilizata terapeutic iar pacientii cu epilepsie controlata trebuie monitorizati strict. Tratamentul cu citalopram trebuie intrerupt daca frecventa convulsiilor creste.

Terapie electroconvulsivanta (TEC)

Exista o experienta clinica limitata in ceea ce priveste administrarea concomitenta de citalopram cu TEC, de aceea se recomanda prudenta.

Manie

O faza maniacala poate aparea la pacientii cu tulburare bipolara. Tratamentul cu citalopram trebuie intrerupt la pacientii care intra in faza maniacala.

Psihoza

La pacientii cu psihoze care prezinta episoade depresive, simptomele psihotice se pot intensifica in cursul tratamentului cu citalopram.

Hemoragii

Au fost raportate cazuri de prelungire a timpului de sangerare si/sau sangerari cutanate anormale, cum ar fi echimoze, hemoragii ginecologice, hemoragii gastro-intestinale si alte hemoragii cutanate sau la nivelul mucoaselor la administrarea cu ISRS (vezi pct. 4.8). Se recomanda prudenta la pacientii tratati cu ISRS, indeosebi daca se administreaza concomitent cu medicamente care sunt cunoscute ca afecteaza functia plachetara sau alte substante active care pot creste riscul de hemoragie, precum si la pacientii cu antecedente de tulburari de sangerare (vezi pct. 4.5).

ISRS/ISRN pot creste riscul de hemoragie postpartum (vezi pct. 4.6, 4.8). Sunatoare (Hypericum perforatum)

Reactiile adverse pot sa apara mai frecvent la administrarea concomitenta de citalopram cu preparate din plante care contin sunatoare (Hypericum perforatum). Prin urmare, citalopram si preparatele de sunatoare nu trebuie administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Neuroleptice

Experienta cu citalopram nu a demonstrat interactiuni relevante clinic cu neurolepticele. Ca si in cazul altor ISRS, nu trebuie exclusa posibilitatea unei interactiuni farmacodinamice (vezi pct. 4.5).

Prelungire a intervalului QT

S-a constatat ca citalopramul determina prelungirea intervalului QT, in functie de doza. Cazuri de prelungire a intervalului QT si de aritmie ventriculara, incluzand torsada varfurilor, au fost raportate in perioada de dupa punerea pe piata, predominant la pacienti de sex feminin cu hipopotasemie sau cu prelungire a intervalului QT preexistenta sau cu alte afectiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9, si 5.1).

Se recomanda prudenta la pacientii cu bradicardie semnificativa sau la pacientii cu infarct miocardic acut recent sau cu insuficienta cardiaca decompensata.

Tulburarile electrolitice, cum sunt hipopotasemia si hipomagneziemia, cresc riscul de aritmii maligne si, ca urmare, aceste tulburari trebuie corectate inaintea initierii tratamentului cu citalopram.

Daca pacientii cu afectiune cardiaca stabilizata din punct de vedere clinic sunt tratati cu citalopram, trebuie luata in considerare efectuarea unei ECG inainte de inceperea tratamentului.

Daca pe parcursul tratamentului cu citalopram apar semne de aritmie cardiaca, tratamentul cu citalopram trebuie intrerupt si trebuie efectuata o ECG.

Anxietate paradoxala

Unii pacienti cu tulburari de panica pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la inceputul tratamentului cu antidepresive. De regula, aceasta reactie paradoxala se diminueaza in decurs de doua saptamani de tratament continuu. Initierea tratamentului cu o doza scazuta reduce probabilitatea aparitiei acestui efect (a se vedea pct. 4.2).

Glaucom cu unghi inchis

Medicamentele ISRS, incluzand citalopram, pot avea un efect asupra dimensiunilor pupilei, determinand midriaza. Acest efect midriatic are potentialul de a ingusta unghiul irido-corneean al globului ocular, provocand cresterea presiunii intraoculare si glaucom cu unghi inchis, in special la pacientii cu predispozitie. Prin urmare, Linisan trebuie utilizat cu precautie in cazul pacientilor cu glaucom cu unghi inchis sau cu antecedente de glaucom.

Acatizie/agitatie psihomotorie

Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociata cu aparitia acatiziei, caracterizata printr-o stare de neliniste subiectiv neplacuta sau suparatoare, si o nevoie de miscare, adeseori asociata cu incapacitatea de a sta asezat sau de a sta linistit. Cel mai adesea aceasta apare in primele saptamani de tratament. La pacientii la care apar aceste simptome, cresterea dozei poate fi nociva.

Disfunctie sexuala

Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS)/inhibitorii recaptarii serotoninei si noradrenalinei (IRSN) pot cauza simptome de disfunctie sexuala (vezi pct. 4.8). Au existat raportari privind disfunctia sexuala de lunga durata, in care simptomele s-au mentinut in pofida intreruperii administrarii ISRS/IRSN.

Fenomen de sevraj observat la intreruperea tratamentului

Aparitia simptomelor de sevraj la incetarea tratamentului este frecvent intalnita, in special daca intreruperea tratamentului se face brusc (vezi pct. 4.8). Intr-un studiu clinic de prevenire a recurentei cu citalopram, evenimentele adverse observate la intreruperea tratamentului au aparut la aproximativ 40% dintre pacienti, fata de 20% la pacientii care au continuat tratamentul cu citalopram.

Riscul de aparitie a simptomelor de sevraj poate depinde de mai multi factori, inclusiv durata tratamentului, doza si ritmul de reducere a dozei. Reactiile adverse raportate cel mai frecvent sunt: ameteli, tulburari senzoriale (inclusiv parestezii si senzatii de soc electric), tulburari de somn (incluzand insomnie si vise intense), agitatie sau anxietate, greata si/sau varsaturi, tremor, confuzie, transpiratii, cefalee, diaree, palpitatii, instabilitate emotionala, iritabilitate si tulburari de vedere. In general, aceste simptome (vezi pct. 4.8) sunt de intensitate redusa pana la moderata, dar pot fi severe la unii pacienti. Ele apar de obicei in primele zile dupa intreruperea tratamentului, dar au fost raportate si cazuri foarte rare in care asemenea simptome au aparut la pacienti care au omis o doza in mod accidental. In general, aceste simptome au o evolutie auto-limitativa si dispar, de obicei, in decurs de 2 saptamani, desi la unele persoane ele pot persista mai mult timp (2-3 luni sau mai mult). Prin urmare, se recomanda ca intreruperea tratamentului cu citalopram sa se faca prin reducerea treptata a dozei, pe o perioada de cateva saptamani sau luni, in functie de necesitatile pacientului (vezi pct. 4.2, sectiunea „Fenomenul de sevraj observat la intreruperea tratamentului”).

Linisan contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza, nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per doza, adica practic „nu contine sodiu”.

Interactiuni
Interactiuni farmacodinamice
Medicamentele care produc sindrom serotoninergic Aceste medicamente sunt reprezentate in principal de:

• Linezolid;
• Albastru de metilen;
• Sunatoare;
• Petidina si tramadol;
• Majoritatea antidepresivelor;
• Clasa de inhibitori ai recaptarii serotoninei;
• Unele medicamente triciclice (clomipramina, amitriptilina, imipramina, trimipramina);
• Medicamente mixte (venlafaxina, milnacipran, sibutramina);
• Medicamente cu alte indicatii decat depresia (atomoxetina, duloxetina, oxitriptan);
• IMAO neselectivi (iproniazida) sau IMAO selectivi (moclobemida).

Sindromul serotoninergic se manifesta prin aparitia (eventual brusca) simultana sau secventiala a unui set de simptome care pot necesita spitalizare sau care pot pune viata in pericol.

Aceste simptome includ: diaree, agitatie extrema, confuzie, hipomanie, mioclonii, tremor, hiperreflexie, rigiditate, hiperactivitate, hipotensiune arteriala sau hipertensiune arteriala, tahicardie, frisoane, hipertermie, transpiratie in exces, instabilitate neuro-vegetativa cu posibile fluctuatii rapide ale semnelor vitale, care pot progresa catre delir, eventual coma.

Administrari concomitente contraindicate

Inhibitori MAO

Administrarea concomitenta a citalopramului cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO) poate duce la reactii adverse severe, inclusiv sindrom serotoninergic (a se vedea pct. 4.3).Citalopramul nu trebuie administrat timp de 14 zile dupa intreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau in perioada specificata in RCP-ul IMAO reversibil dupa intreruperea tratamentului cu un IMAO reversibil.

Intervalul intre intreruperea tratamentului cu citalopram si inceperea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau reversibil trebuie sa fie de cel putin 7 zile.

Medicamente care prelungesc intervalul QT

Nu s-au efectuat studii privind interactiunile farmacocinetice si farmacodinamice intre citalopram si alte medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu se poate exclude prezenta unui efect cumulativ al citalopramului administrat concomitent cu aceste medicamente. Prin urmare, este contraindicata administrarea concomitenta de citalopram cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice din clasa IA si clasa III, antipsihotice (de exemplu, derivatii fenotiazinici, pimozida, haloperidol), antidepresive triciclice, anumite medicamente antimicrobiene (de exemplu, sparfloxacina, moxifloxacina, eritromicina i.v., pentamidina, medicamentele antimalarice, in special halofantrina), anumite antihistaminice (astemizol, mizolastina).

Pimozida

Administrarea concomitenta a unei doze unice de pimozida de 2 mg la subiectii tratati cu citalopram racemic intr-o doza zilnica de 40 mg, timp de 11 zile, a determinat o crestere pe parcursul studiului, desi nu in mod constant, a ariei de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) si a concentratiei plasmatice maxime (Cmax) ale pimozidei. Administrarea concomitenta de pimozida cu citalopram a avut ca rezultat prelungirea intervalului QT cu aproximativ 10 msec. Din cauza interactiunii observate cu doza mica de pimozida, administrarea concomitenta a citalopramului cu pimozida este contraindicata.

Risc crescut de aritmie ventriculara, incluzand torsada varfurilor. Administrari concomitente care necesita precautii la utilizare

Alcool

Nu este de asteptat nicio interactiune de natura farmacodinamica sau farmacocinetica intre citalopram si alcoolul etilic. Cu toate acestea, utilizarea concomitenta de citalopram cu alcool nu este recomandata.

Hemoragii

Se recomanda prudenta la pacientii tratati concomitent cu anticoagulante, medicamente care afecteaza functia plachetara, cum ar fi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), acid acetilsalicilic, dipiridamol si ticlopidina sau alte medicamente (de exemplu, antipsihotice atipice, fenotiazine, antidepresive triciclice) care pot creste riscul de hemoragie (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante orale

Administrarea concomitenta de citalopram si anticoagulante orale creste riscul de hemoragie. Se recomanda monitorizarea INR si a timpului de protrombina. Poate fi necesara ajustarea dozei sau intreruperea administrarii anticoagulantelor orale in timpul tratamentului cu citalopram.

Terapie electroconvulsivanta (TEC)

Nu exista studii clinice care sa stabileasca riscurile sau beneficiile utilizarii concomitente a terapiei electroconvulsivante (TEC) si a citalopramului (vezi pct. 4.4).

Medicamente serotoninergice

Administrarea concomitenta cu medicamente serotoninergice (de exemplu, tramadol, sumatriptan) poate duce la o intensificare a efectelor asociate 5-HT.

Pana cand nu sunt disponibile informatii suplimentare, utilizarea concomitenta a citalopramului si a agonistilor 5-HT, cum ar fi sumatriptan si alti triptani, nu este recomandata (vezi pct. 4.4).

Buprenorfina (sau asocierea acesteia cu naloxona)

Atunci cand este administrat concomitent cu buprenorfina (sau asocierea acesteia cu naloxona), Linisan trebuie utilizat cu prudenta deoarece riscul de aparitie a sindromului serotoninergic, o afectiune care poate pune viata in pericol, este crescut (vezi pct. 4.4).

Litiu si triptofan

Nu au fost observate interactiuni farmacodinamice in studiile clinice in care citalopramul a fost administrat concomitent cu litiu. Totusi au fost raportate efecte crescute ale litiului si triptofanului atunci cand sunt administrate concomitent cu ISRS. In consecinta utilizarea concomitenta a citalopramului cu aceste medicamente trebuie facuta cu prudenta. Monitorizarea de rutina a litemiei trebuie sa fie continuata ca de obicei.

Sunatoare (Hypericum perforatum)

Utilizarea concomitenta a ISRS cu preparate din plante medicinale care contin sunatoare (Hypericum perforatum), poate duce la cresterea incidentei reactiilor adverse (vezi pct. 4.4). Interactiunile farmacocinetice nu au fost investigate.

Medicamente care induc hipopotasemie/hipomagneziemie

Se recomanda precautie in timpul utilizarii concomitente de medicamente care induc hipopotasemie/hipomagneziemie.

Medicamente care scad pragul convulsivant

ISRS pot sa determine scaderea pragului convulsivant. Sunt necesare precautii la utilizarea concomitenta a altor medicamente care pot sa determine scaderea pragului convulsivant (de exemplu, antidepresive (antidepresive triciclice, ISRS), neuroleptice (fenotiazine, tioxantene si butirofenone), meflochina, bupropiona si tramadol.

Antidepresive imipraminice

In cazul administrarii concomitente de antidepresive imipraminice cu citalopram s-a observat o crestere a concentratiilor plasmatice ale antidepresivelor imipraminice, cu risc de convulsii si frecventa crescuta a evenimentelor adverse. Poate fi necesara o monitorizare clinica atenta si, la nevoie, ajustarea dozei.

Administrari concomitente care trebuie luate in considerare

IMAO-B (rasagilina, selegilina)

Risc de dezvoltare a sindromului serotoninergic.

Un studiu de interactiune farmacocinetica/farmacodinamica cu administrare concomitenta de citalopram (20 mg/zi) si selegilina (10 mg/zi) nu a demonstrat nici o interactiune relevanta clinic. Administrarea concomitenta a citalopramului cu selegilina in doze de peste 10 mg/zi este contraindicata.

Alte medicamente cu efect de reducere a natremiei

Risc crescut de hiponatremie.

Ciproheptadina

Risc de scadere a eficacitatii medicamentului antidepresiv.

Tramadol

Risc de convulsii si/sau de sindrom serotonininergic.

Triptani (almotriptan, eletriptan, frovatriptan, naratriptan, rizatriptan, sumatriptan, zolmitriptan) Risc potential de hipertensiune arteriala, vasoconstrictie arteriala, coronariana sau sindrom serotoninergic.

Interactiuni farmacocinetice
Metabolizarea citalopramului la demetilcitalopram este mediata de izoenzimele CYP2C19 (aproximativ 38%), CYP3A4 (aproximativ 31%) si CYP2D6 (aproximativ 31%) din sistemul citocromului P450. Faptul ca citalopramul este metabolizat de mai mult de un CYP inseamna ca inhibarea metabolizarii sale este mai putin probabila, deoarece inhibarea unei enzime poate fi compensata de o alta enzima. De aceea, administrarea concomitenta de citalopram cu alte medicamente are o probabilitate foarte scazuta de a produce interactiuni farmacocinetice in practica clinica.

Alimente

Absorbtia si alte proprietati farmacocinetice ale citalopramului nu au fost raportate ca fiind afectate de alimente.

Influenta altor medicamente asupra farmacocineticii citalopramului

Administrarea concomitenta cu ketoconazol (inhibitor puternic al CYP3A4) nu a modificat farmacocinetica citalopramului.

Nu au fost observate interactiuni farmacocinetice in studiile clinice in care citalopramul a fost administrat concomitent cu litiu.

Cimetidina

Cimetidina (un inhibitor puternic al CYP2D6, 3A4 si 1A2) a determinat o usoara crestere a valorii medii a concentratiei plasmatice a citalopramului la starea de echilibru. Se recomanda precautie la administrarea concomitenta de citalopram cu cimetidina. Poate fi necesara ajustarea dozei.

Trebuie actionat cu prudenta la utilizarea concomitenta cu inhibitori CYP2C19 (de exemplu, omeprazol, esomeprazol, fluconazol, fluvoxamina, lansoprazol, ticlopidina) sau cimetidina. Poate fi necesara reducerea dozei de citalopram in urma monitorizarii reactiilor adverse pe durata tratamentului concomitent (vezi pct. 4.4).

Efectul citalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente

Metoprolol

Intr-un studiu de interactiune farmacocinetica/farmacodinamica efectuat la voluntari sanatosi, carora li s-a administrat concomitent citalopram si metoprolol (un substrat CYP2D6), s-a observat dublarea concentratiei plasmatice de metoprolol, dar fara intensificarea semnificativa statistic a efectului metoprololului asupra tensiunii arteriale si frecventei cardiace. Se recomanda precautie la administrarea concomitenta de metoprolol cu citalopram. Poate fi necesara ajustarea dozei.

Citalopramul si demetilcitalopramul sunt inhibitori nesemnificativi ai CYP2C9, CYP2E1 si CYP3A4 si numai inhibitori slabi ai CYP1A2, CYP2C19 si CYP2D6, in comparatie cu alte ISRS stabilite ca fiind inhibitori puternici.

Levomepromazina, digoxina, carbamazepina

Nu au fost observate schimbari sau au fost observate doar modificari foarte mici din punct de vedere al importantei clinice atunci cand citalopramul a fost administrat concomitent cu substraturi CYP1A2 (clozapina si teofilina), CYP2C9 (warfarina), CYP2C19 (imipramina si mefenitoina), CYP2D6 (sparteina, imipramina, amitriptilina, risperidona) si CYP3A4 (warfarina, carbamazepina (si metabolitul sau epoxi-carbamazepina) si triazolam).

Nu au fost observate interactiuni farmacocinetice intre citalopram si levomepromazina sau digoxina (ceea ce indica faptul ca citalopramul nu induce si nici nu inhiba glicoproteina P).

Imipramina, desipramina

Intr-un studiu farmacocinetic s-a demonstrat ca valorile concentratiilor plasmatice ale citalopramului si imipraminei nu au fost afectate, desi concentratiile plasmatice ale desipraminei, metabolitul principal al imipraminei, au crescut. In cazul administrarii concomitente de desipramina cu citalopram s-a observat o crestere a concentratiei plasmatice a desipraminei. Poate fi necesara o reducere a dozei de desipramina.

Sarcina
Sarcina

Datele observationale indica un risc crescut (mai putin decat dublu) de hemoragie postpartum in urma expunerii la ISRS/ISRN in luna premergatoare nasterii (vezi pct. 4.4, 4.8).

Studiile la animale nu au relevat efecte teratogene. Datele publicate privind femeile gravide (peste 2500 de sarcini expuse) nu indica toxicitate feto/neonatala malformativa. Cu toate acestea, citalopramul nu trebuie utilizat in timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar si numai dupa evaluarea atenta a raportului risc/beneficiu terapeutic.

Nou-nascutii ale caror mame au utilizat tratament cu citalopram in fazele tarzii ale sarcinii, in special in al treilea trimestru de sarcina, trebuie sa fie supravegheati. In timpul sarcinii trebuie evitata intreruperea brusca a tratamentului.

In cazul administrarii de ISRS/INRS femeilor gravide in ultima perioada de sarcina, la nou-nascut s-au raportat urmatorele simptome: detresa respiratorie, cianoza, apnee, convulsii, instabilitate termica, tulburari ale suptului, varsaturi, hipoglicemie, hipertonie musculara, hipotonie musculara, hiperreflexie, tremor, neliniste, iritabilitate, letargie, plans prelungit, somnolenta si dificultati de adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de sindromul de intrerupere a tratamentului. In majoritatea cazurilor complicatiile survin imediat sau curand (mai putin de 24 ore) dupa nastere.

Date epidemiologice au sugerat faptul ca utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) in timpul sarcinii, in special in ultima parte a acesteia, poate creste riscul de aparitie a hipertensiunii arteriale pulmonare persistente la nou-nascut (HAPPN). Riscul constatat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. In populatia generala, apar 1-2 cazuri de HAPPN la 1000 de sarcini.

Alaptarea

Desi trecerea citalopramului in laptele matern este foarte scazuta, in absenta datelor suficiente, se recomanda prudenta in cazul administrarii de citalopram in timpul alaptarii.

Fertilitatea

Date provenite din studiile efectuate la animale au evidentiat faptul ca citalopramul poate afecta calitatea spermei (vezi pct. 5.3).

Raportarile de caz pentru unele ISRS au aratat ca efectele asupra calitatii spermei la om sunt reversibile. Pana in prezent, nu s-a observat un impact asupra fertilitatii la om.

Condus auto
Citalopramul are o influenta minora sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Medicamentele psihoactive pot reduce capacitatea de a lua decizii si de a reactiona in caz de urgente. Pacientii trebuie informati despre aceste efecte si trebuie avertizati despre posibilitatea afectarii capacitatii lor de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Reactiile adverse la citalopram sunt in general de intensitate moderata si tranzitorii.

Reactiile adverse sunt mai evidente in prima sau in a doua saptamana de tratament si, de obicei, se atenueaza pe parcursul tratamentului.

Urmatoarele reactii adverse sunt dependente de doza: transpiratie excesiva, xerostomie, insomnie, somnolenta, diaree, greata si fatigabilitate.

Tabelul arata incidenta reactiilor adverse asociate cu ISRS si/sau citalopram observate la ≥1% din pacienti in cadrul studiilor dublu-orb placebo-controlate sau in perioada de dupa punerea pe piata. Frecventele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100); rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Numarul de pacienti: citalopram/placebo = 1346/545

1In timpul sau la scurt timp dupa incetarea tratamentului cu citalopram, s-au raportat cazuri de ideatie suicidara si comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).

2Prelungirea intervalului QT

In perioada de dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT si de aritmie ventriculara, inclusiv torsada varfurilor, predominant la pacientii de sex feminin, cu hipopotasemie, prelungire preexistenta a intervalului QT sau alte afectiuni cardiace preexistente (vezi pct. 4.3, 4.5 si 5.1).

3Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutica a ISRS/ISRN (vezi pct. 4.4, 4.6). In studiile clinice au mai fost raportate urmatoarele reactii adverse:

Foarte frecvente: cefalee, astenie, tulburari de somn.

Frecvente: migrena, constipatie, palpitatii, tulburari ale gustului, scadere a capacitatii de concentrare, amnezie, anorexie, apatie, dispepsie, durere abdominala, flatulenta, salivare abundenta, rinita.

Rare: crestere a libidoului, tuse, stare generala de rau si fotosensibilitate.

In monoterapie sau in cazul administrarii concomitente cu alte medicamente psihotrope au mai fost raportate urmatoarele reactii adverse:

Rar: echimoze, sangerari ginecologice, sangerari gastro-intestinale sau alte sangerari cutanate sau la nivelul mucoaselor.

Foarte rar: sindrom serotoninergic, atunci cand citalopramul este administrat concomitent (vezi pct. 4.5).

In timpul tratamentului cu citalopram au fost raportate cazuri foarte rare de crestere a valorilor serice ale enzimelor hepatice si cazuri exceptionale de hepatita citolitica, colestatica sau mixta.

Pe de alta parte, unele reactii adverse sunt legate de natura bolii depresive:

Incetare a inhibitiei psihomotorii, cu risc suicidar;

Inversare a starii de spirit, cu aparitia episoadelor maniacale;

Reactivare a delirului la subiectii psihotici;

Manifestari ale simptomelor anxietatii paroxistice.

Efecte de clasa

Studiile epidemiologice efectuate in special la pacienti cu varsta ≥50 ani au aratat un risc crescut de fracturi osoase la pacientii tratati cu inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) si antidepresive triciclice (ADTC). Mecanismul cresterii acestui risc este necunoscut.

Simptome de sevraj observate la intreruperea tratamentului

Aparitia fenomenului de sevraj la incetarea tratamentului este frecvent intalnita, in special daca intreruperea tratamentului se face brusc. Simptomele de sevraj cel mai frecvent raportate sunt: ameteala, tulburari senzoriale (inclusiv parestezie), tulburari ale somnului (inclusiv insomnie si vise intense), agitatie sau anxietate, greata si/sau varsaturi, tremor, confuzie, transpiratie, cefalee, diaree, palpitatii, instabilitate emotionala, iritabilitate si tulburari vizuale. In general, aceste simptome sunt de intensitate redusa pana la moderata si autorestrictive, dar la unii pacienti pot fi severe si/sau prelungite. Prin urmare, se recomanda ca intreruperea tratamentului cu citalopram sa se faca prin reducerea treptata a dozei (vezi pct. 4.2 si pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Toxicitate

Datele clinice privind supradozajul cu citalopram sunt limitate si multe cazuri implica supradozaj concomitent cu alte medicamente/alcool. Au fost raportate cazuri letale de supradozaj cu citalopram administrat in monoterapie; in majoritatea cazurilor a fost implicat supradozaj si cu alte medicamente, utilizate concomitent.

Simptome

Au fost raportate urmatoarele simptome in cazurile de supradozaj cu citalopram: convulsii, tahicardie, somnolenta, prelungire a intervalului QT, coma, varsaturi, tremor, hipotensiune arteriala, hipertensiune arteriala, stop cardiac, greata, sindrom serotoninergic, agitatie, bradicardie, ameteli, bloc de ramura, prelungire a complexului QRS, midriaza, torsada varfurilor, stupoare, transpiratie, cianoza, hiperventilatie, aritmie atriala si ventriculara.

Tratament

Nu exista antidot specific pentru citalopram. Tratamentul trebuie sa fie simptomatic si de sustinere. Trebuie luate in considerare efectuarea de spalaturi gastrice si utilizarea de carbune activat, laxativ osmotic (cum ar fi sulfatul de sodiu). Daca este afectata constienta, pacientul trebuie intubat.

Se recomanda monitorizarea cardiaca si a semnelor vitale. In caz de supradozaj, este recomandata monitorizarea ECG la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva/bradiaritmie, la pacientii care utilizeaza concomitent medicamente ce prelungesc intervalul QT sau la pacientii cu insuficienta hepatica.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei, codul ATC: N06AB04.

Citalopramul este un inhibitor puternic si foarte selectiv al recaptarii serotoninei, cu efecte minime asupra recaptarii noradrenalinei (NA), dopaminei (DA) si a acidului gamma-aminobutiric (GABA). In cazul administrarii citalopramului la sobolani pe termen lung (14 zile) nu a fost indusa toleranta la inhibarea recaptarii serotoninei (5-HT).

Citalopramul este un amestec racemic (50/50) si inhibarea recaptarii de serotonina (5-HT) este determinata in principal de enantiomerul (S).

Citalopramul nu are afinitate sau are afinitate foarte mica pentru receptorii serotoninergici 5-HT1A, 5- HT2, dopaminergici D1 si D2, alfa 1-, alfa 2-, si beta-adrenergici, histaminergici H1, GABA-ergici, colinergici muscarinici, benzodiazepinici si opioizi. O serie de teste functionale efectuate in vitro pe organe izolate, precum si testele functionale in vivo au confirmat o afinitate neglijabila sau nula pentru receptorii amintiti. Lipsa activitatii asupra acestor receptori explica de ce reactiile adverse obisnuite, precum xerostomia, tulburari ale vezicii urinare si ale intestinului, vedere incetosata, sedarea, cardiotoxicitatea si hipotensiunea ortostatica apar mai rar in cursul tratamentului cu citalopram.

Se considera ca suprimarea somnului REM este un indice al activitatii antidepresive. La fel ca si antidepresivele triciclice, alte ISRS si IMAO, citalopramul suprima somnul superficial REM si creste proportia somnului profund cu unde lente.

Desi citalopramul nu se leaga de receptorii opioizi, potenteaza efectul anti-nociceptiv al analgezicelor opioide uzuale.

Metabolitii principali ai citalopramului sunt, de asemenea, ISRS, chiar daca selectivitatea si efectele acestora sunt mai reduse decat cele ale citalopramului. Cu toate acestea, metabolitii sunt mai selectivi decat multi dintre ISRS recenti. Metabolitii citalopramului nu participa la realizarea efectului antidepresiv.

Citalopramul nu deterioreaza functiile cognitive si performanta psihomotorie la om; are efecte sedative minime sau nule, atat la administrarea in monoterapie, cat si in combinatie cu alcoolul.

Intr-un studiu cu administrare de doza unica, citalopramul nu a redus salivatia si nu a influentat semnificativ parametrii cardiovasculari in niciunul dintre studiile efectuate la voluntari sanatosi. Citalopramul nu influenteaza concentratiile plasmatice ale prolactinei si hormonului de crestere.

Relatia doza-raspuns

Intr-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, care a evaluat ECG la subiecti sanatosi, modificarea fata de valoarea initiala a intervalului QTc (corectia Fridericia) a fost de 7,5 msec (II 90%: 5,9-9,1) la doza de 20 mg pe zi si de 16,7 msec (II 90 %: 15,0-18,4) la doza de 60 mg pe zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5,

4.8 si 4.9).

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Citalopramul se absoarbe rapid (valoarea medie a Tmax de aproximativ 4 ore), aproape complet si independent de aportul alimentar. Biodisponibilitatea orala este de aproximativ 80%.

Distributie

Volumul aparent de distributie al citalopramului (Vd)β este de aproximativ 12,3 l/kg. Citalopramul si principalii sai metaboliti se leaga in proportie de mai putin de 80% de proteinele plasmatice.

Metabolizare

Citalopramul este metabolizat in urmatorii compusi activi: demetilcitalopram, didemetilcitalopram, citalopram-N-oxid si derivatul inactiv deaminat al acidului propionic. Toti metabolitii activi sunt, de asemenea, ISRS, chiar daca activitatea lor este mai redusa decat cea a citalopramului. Principala componenta plasmatica este reprezentata de citalopram in forma nemodificata.

Eliminare

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 1,5 zile; clearance-ul sistemic plasmatic (Cls) este de aproximativ 0,33 l/min; clearance-ul plasmatic oral (Cloral) este de aproximativ 0,41 l/min.

Citalopramul se elimina predominant (85%) pe cale hepatica, iar restul de 15% pe cale renala. Aproximativ 12% din doza zilnica se elimina prin urina sub forma de citalopram nemodificat. Clearance-ul hepatic (rezidual) este de aproximativ 0,35 l/min, iar clearance-ul renal este de aproximativ 0,068 l/min.

Liniaritate

Farmacocinetica este de tip liniar.

Concentratiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse in decurs de 1-2 saptamani. Dupa administrarea dozei zilnice de 40 mg, concentratia plasmatica medie este de 250 nmol/l, cu valori cuprinse intre 100 si 500 nmol/l. Nu au fost demonstrate relatii explicite intre concentratiile plasmatice ale citalopramului si efectele terapeutice sau reactiile adverse.

Pacienti varstnici (cu varsta peste 65 ani)

Din cauza metabolismului mai lent, la pacientii varstnici s-au inregistrat timpi de injumatatire plasmatica prin eliminare mai lungi si valori mai mici ale clearance-ului.

Pacienti cu functie hepatica redusa

Citalopramul se elimina mult mai lent la pacientii cu functie hepatica redusa. Timpul de injumatatire plasmatica este aproximativ dublu, iar concentratiile plasmatice la starea de echilibru sunt aproximativ de doua ori mai mari, comparativ cu pacientii cu functie hepatica normala, dupa administrarea aceleiasi doze.

Pacienti cu functie renala redusa

Eliminarea citalopramului este mult mai lenta la pacientii cu functie renala usor sau moderat redusa, fara a fi influentate semnificativ proprietatile farmacocinetice. In acest moment lipsesc informatiile referitoare la tratamentul cu citalopram la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei sub 20 ml/min).

Date preclinice de siguranta
Toxicitate acuta

Toxicitatea acuta a citalopramului este scazuta.

Toxicitate cronica

In studiile de toxicitate cronica nu s-au facut constatari care sa influenteze utilizarea terapeutica a citalopramului.

Genotoxicitate, carcinogenitate

Citalopramul nu are potential mutagen sau carcinogen.

Studiile efectuate la animale au aratat faptul ca citalopramul nu are efecte teratogene. De asemenea, citalopramul nu are efecte asupra sarcinii sau perioadei perinatale. Cu toate acestea, concentratii foarte mici de citalopram sunt prezente in lapte (vezi pct. 4.6).

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Date provenite din studiile efectuate la animale arata faptul ca, la valori mult superioare expunerii la om, citalopramul determina o reducere a indicelui de fertilitate si a indicelui de sarcina, scaderea numarului implantarilor embrionare precum si prezenta de spermatozoizi anormali.