Indicatii
Hipertensiune arteriala
Profilaxia crizelor de angina pectorala de efort
Dozaj
Doze
Lokren este rezervat adultilor.
Doza uzuala pentru cele doua indicatii este de un comprimat filmat Lokren (20 mg clorhidrat de betaxolol) administrat o data pe zi.
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea betaxololului nu au fost stabilite la copii si adolescenti. Prin urmare, utilizarea betaxololului nu este recomandata la copii si adolescenti.
Grupe speciale de pacienti
Insuficienta renala
Se recomanda ajustarea dozelor in functie de gradul insuficientei renale: ajustarea dozelor nu este necesara daca clearance-ul creatininei este mai mare de 20 ml/min. Cu toate acestea, se recomanda monitorizare clinica la inceputul tratamentului, pana la echilibrarea concentratiilor plasmatice (4 zile, in medie).
La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai mic 20 ml/min), doza initiala recomandata este 10 mg clorhidrat de betaxolol/zi (indiferent de frecventa si durata sedintelor de dializa la pacientii supusi dializei).
Insuficienta hepatica
La pacientii cu insuficienta hepatica nu este necesara ajustarea dozelor; cu toate acestea, se recomanda supraveghere clinica la inceputul tratamentului.
Varstnici
La varstnici, este obligatorie respectarea absoluta a contraindicatiilor. Tratamentul trebuie initiat cu o doza mica, asigurandu-se o supraveghere atenta.
Mod de administrare
Lokren se administreaza pe cale orala, intr-o singura priza. Comprimatul se inghite intreg, nemestecat, cu putina apa.
In cazul in care se recomanda doze mai mici, comprimatele pot fi divizate in doze egale.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Forme severe de astm bronsic si bronhopneumopatie cronica obstructiva
Insuficienta cardiaca necontrolata prin tratament
Soc cardiogen
Bloc atrioventricular de gradul II si III, la pacientii fara implant de pacemaker
Angina varianta Prinzmetal (in formele tipice si ca monoterapie)
Disfunctie sinoatriala (inclusiv bloc sinoatrial)
Bradicardie (frecventa cardiaca mai mic 45-50 batai/minut)
Forme severe de sindrom Raynaud si boli arteriale periferice
Feocromocitom netratat
Hipotensiune arteriala
Istoric de reactii anafilactice
Acidoza metabolica
In asociere cu floctafenina (vezi pct. 4.5)
In asociere cu sultoprida (vezi pct. 4.5).
Atentionari
Atentionari
Tratamentul nu trebuie niciodata intrerupt brusc la pacientii cu angina pectorala: oprirea brusca a tratamentului poate determina tulburari grave de ritm cardiac, infarct miocardic sau moarte subita.
Precautii pentru utilizare
Intreruperea tratamentului
La toate categoriile de pacienti tratamentul nu trebuie intrerupt brusc, in special la pacientii cu boala coronariana. Doza trebuie scazuta treptat, de exemplu pe parcursul a 1 pana la 2 saptamani, iar inceperea unui tratament de substitutie, daca este necesar, se va face concomitent, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
Astm bronsic si bronhopneumopatie cronica obstructiva
Beta-blocantele pot fi administrate numai pacientilor cu forme usoare, alegandu-se un beta-blocant cardioselectiv, utilizat initial in doza mica. Se recomanda efectuarea testelor functionale respiratorii inaintea inceperii tratamentului.
In cazul aparitiei crizei de astm bronsic in timpul tratamentului, pot fi administrate bronhodilatatoarele β2- agoniste.
Insuficienta cardiaca
La pacientii a caror insuficienta cardiaca este controlata prin tratament, daca este neaparat necesar, betaxololul poate fi administrat, dar in doze foarte mici, care se vor creste progresiv, sub supraveghere medicala stricta.
Bradicardie
Doza trebuie scazuta daca frecventa cardiaca de repaus a pacientului scade sub 50-55 de batai/minut si pacientul prezinta simptome determinate de bradicardie.
Bloc atrioventricular de gradul I
Datorita efectului dromotrop negativ al beta-blocantelor, betaxololul trebuie administrat doar cu prudenta la pacientii cu bloc atrioventricular de gradul I.
Angina varianta Prinzmetal
La pacientii cu angina varianta Prinzmetal, frecventa si durata crizelor anginoase pot fi crescute de beta- blocante. Un beta1-blocant cardioselectiv poate fi utilizat pentru formele usoare si intricate, cu conditia administrarii concomitente a unui vasodilatator.
Afectiuni arteriale periferice
Beta-blocantele pot determina o agravare a starii pacientilor cu afectiuni arteriale periferice (boala sau sindrom Raynaud, arterita sau boala arteriala cronica obliteranta a membrelor inferioare).
Feocromocitom
Utilizarea beta-blocantelor in tratamentul hipertensiunii arteriale, in cazul feocromocitomului pentru care se administreaza tratament, necesita o supraveghere atenta a tensiunii arteriale a pacientului.
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea betaxololului nu au fost stabilite la copii si adolescenti. Prin urmare, utilizarea betaxololului nu este recomandata la copii si adolescenti.
Varstnici (vezi pct. 4.2)
La varstnici, este obligatorie respectarea absoluta a contraindicatiilor. Tratamentul trebuie initiat cu o doza mica, asigurandu-se o supraveghere atenta.
Pacienti cu insuficienta renala (vezi pct. 4.2)
La pacientii cu insuficienta renala, doza trebuie ajustata in functie de concentratia plasmatica a creatininei sau in functie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).
Pacienti cu diabet zaharat (vezi pct. 4.5 si pct. 4.8)
Pacientul trebuie avertizat si instruit sa-si urmareasca singur valoarea glicemiei de la inceperea tratamentului. Semnele de avertizare ale hipoglicemiei pot fi mascate de tratamentul cu beta-blocante, in special tahicardia, palpitatiile si hipersudoratia.
Psoriazis (vezi pct. 4.8)
Beneficiul administrarii beta-blocantelor la pacientii cu psoriazis trebuie evaluat atent, deoarece s-a raportat ca determina o agravare a acestuia.
Reactii alergice
La pacientii predispusi sa dezvolte o reactie anafilactica severa, indiferent de etiologie, in special la substante de contrast care contin iod sau la floctafenina (vezi pct. 4.5) sau in cursul terapiei de desensibilizare, tratamentul cu beta-blocante poate conduce la exacerbarea reactiei si la ineficienta tratamentului cu adrenalina in dozele uzuale.
Anestezie generala
Beta-blocantele determina atenuarea tahicardiei reflexe si un risc crescut de hipotensiune arteriala. Continuarea tratamentului cu beta-blocante scade riscul de aritmie, ischemie miocardica si crize hipertensive. Medicul anestezist trebuie informat ca pacientul este tratat cu un beta-blocant.
Daca intreruperea tratamentului este considerata necesara, se apreciaza ca intreruperea 48 de ore este suficienta pentru restabilirea sensibilitatii la catecolamine.
In unele cazuri, tratamentul cu beta-blocante nu poate fi intrerupt:
- la pacienti cu insuficienta coronariana, este de dorit ca tratamentul sa continue pana in momentul interventiei, avand in vedere riscul legat de intreruperea brusca a beta-blocantelor.
- in caz de urgenta sau daca intreruperea tratamentului nu este posibila, pacientul trebuie protejat de efectele predominantei vagale printr-o premedicatie adecvata cu atropina, repetata daca este necesar.
- trebuie utilizate anestezicele cu cele mai mici efecte deprimante miocardice si trebuie compensate pierderile de sange. Trebuie avut in vedere riscul de aparitie a unei reactii anafilactice.
Oftalmologie
Blocarea beta-adrenergica scade presiunea intraoculara si poate interfera cu testele de screening pentru glaucom. Medicul oftalmolog trebuie informat ca pacientul este tratat cu betaxolol. Pacientii care primesc tratament pe cale generala si intraoculara cu un beta-blocant trebuie monitorizati, datorita posibilitatii aditiei efectelor.
Tireotoxicoza
Beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare ale tireotoxicozei.
Sportivi
Acest medicament contine clorhidrat de betaxolol care poate determina pozitivarea testelor antidoping.
Lactoza
Acest medicament contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Numeroase medicamente pot induce bradicardie. Acestea includ beta-blocante, antiaritmice din clasa Ia (chinidina, disopiramida), clasa III (amiodarona si sotalol), clasa IV (diltiazem si verapamil), digitalice, clonidina, guanfacina, meflochina si medicamente anticolinesterazice indicate in tratamentul bolii Alzheimer.
Asocieri contraindicate:
- Floctafenina
In caz de soc sau hipotensiune arteriala determinate de floctafenina, beta-blocantele determina o reducere a reactiilor compensatorii cardiovasculare.
- Sultoprida
Tulburari ale automatismului (bradicardie excesiva), datorita aditiei efectelor bradicardizante.
Asocieri nerecomandate:
- Amiodarona
Tulburari ale contractilitatii, automatismului si conducerii (suprimarea mecanismelor compensatorii simpatice).
- Digitalice
Asociere care poate prelungi timpul de conducere atrioventriculara si poate determina bradicardie.
- Betaxololul nu trebuie utilizat in asociere cu verapamilul sau timp de cateva zile dupa intreruperea tratamentului cu verapamil (si invers).
- Fingolimod
Administrarea concomitenta de fingolimod cu beta-blocante poate potenta efectele bradicardizante si nu este recomandata. Atunci cand co-administrarea este considerata necesara, se recomanda monitorizarea adecvata la initierea tratamentului, adica, se recomanda supravegherea cel putin in timpul noptii.
Asocieri care necesita precautii:
- Anestezice inhalatorii halogenate
Beta-blocantele determina o reducere a reactiilor compensatorii cardiovasculare (blocarea beta- adrenergica poate fi anulata in timpul interventiei chirurgicale prin utilizarea de agonisti beta- adrenergici). Ca regula generala, tratamentul beta-blocant nu trebuie intrerupt: intreruperea brusca trebuie evitata in toate cazurile. Informati anestezistul despre tratamentul beta-blocant.
- Blocante ale canalelor de calciu (bepridil, diltiazem si mebefradil):
Tulburari ale automatismului (bradicardie marcata, stop cardiac), tulburari ale conducerii sino-atriale si atrioventriculare si insuficienta cardiaca (efecte sinergice).
Aceasta asociere nu trebuie realizata decat sub monitorizare atenta clinica si electrocardiografica, mai ales la varstnici si la inceputul tratamentului.
- Medicamente care pot produce torsada varfurilor (cu exceptia sultopridei) - antiaritmice din clasa Ia (chinidina, hidrochinidina, disopiramida) si din clasa III (amiodarona, dofetilida, ibutilida, sotalol), unele neuroleptice fenotiazinice (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina), benzamidice (amisulprida, sulpirida, tiaprida), butirofenonice (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozida) si alte medicamente (cisaprida, difemanil, eritromicina i.v., halofantrina, mizolastina, moxifloxacina, pentamidina, spiramicina i.v., vincamina i.v.: risc crescut de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor (hipokaliemia este un factor favorizant). Este necesara monitorizare clinica si electrocardiografica.
Medicamente antiaritmice (propafenona si antiaritmice din clasa Ia: chinidina, hidrochinidina si disopiramida)
Tulburari ale contractilitatii, automatismului si conducerii (suprimarea mecanismelor compensatorii simpatice). Este necesara monitorizare clinica si electrocardiografica.
- Baclofen
Cresterea efectului antihipertensiv; tensiunea arteriala trebuie supravegheata si, daca este necesar, trebuie ajustata doza de medicament antihipertensiv.
- Insulina si antidiabetice orale (vezi pct. 4.4 si pct. 4.8)
Toate beta-blocantele pot masca anumite simptome ale hipoglicemiei, cum sunt palpitatiile si tahicardia.
Pacientul trebuie avertizat si convins sa isi intensifice monitorizarea glicemiei, in special la inceputul tratamentului.
- Anticolinesterazice (ambenomiu, donepezil, galantamina, neostigmina, piridostigmina, rivastigmina, tacrin)
Risc de bradicardie marcata (aditia efectelor bradicardizante). Este necesara monitorizare clinica.
- Pacientii la care urmeaza sa se intrerupa tratamentul cu clonidina (sau alte medicamente antihipertensive cu actiune centrala, cum sunt apraclonidina, alfametildopa, guanfacina, moxonidina, rilmenidina) si care primesc in asociere un medicament beta-blocant, trebuie monitorizati cu atentie pentru aparitia
hipertensiunii arteriale. Tratamentul cu beta-blocant trebuie intrerupt cu cateva zile inainte de scaderea treptata a dozelor de clonidina.
- Lidocaina
Interactiuni descrise cu propranolol, metoprolol si nadolol.
Cresterea concentratiei plasmatice a lidocainei, cu posibila accentuare a reactiilor adverse neurologice si cardiace (prin reducerea metabolizarii hepatice a lidocainei).
Doza de lidocaina trebuie ajustata. In timpul tratamentului cu beta-blocant si dupa intreruperea acestuia trebuie efectuate monitorizare clinica, electrocardiografica si, eventual, monitorizarea concentratiei plasmatice a lidocainei.
- Substantele de contrast care contin iod
In cazurile de soc sau hipotensiune arteriala datorate substantelor de contrast care contin iod, beta- blocantele determina o reducere a reactiilor compensatorii cardiovasculare.
Cand este posibil, tratamentul beta-blocant trebuie intrerupt inaintea investigatiei radiologice. Daca este obligatorie continuarea tratamentului, medicul trebuie sa dispuna de masurile de terapie intensiva adecvate.
Asocieri care trebuie luate in considerare:
- Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori selectivi de COX-2: reducerea efectului antihipertensiv (prin inhibarea de catre AINS a sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare si prin retentia hidrosalina determinata de AINS cu structura de pirazolona).
- Blocante ale canalelor de calciu: dihidropiridine, cum este nifedipina
Hipotensiune arteriala, insuficienta cardiaca la pacientii cu insuficienta cardiaca latenta sau necontrolata (efectul inotrop negativ al dihidropiridinelor variaza ca intensitate in vitro in functie de medicamentul in cauza si este posibil sa se aditioneze efectelor inotrop negative ale beta-blocantelor). De asemenea, tratamentul beta-blocant concomitent poate reduce reactiile simpatice reflexe determinate de modificarile hemodinamice exagerate.
- Antidepresive triciclice (de exemplu: imipramina), neuroleptice
Cresterea efectului antihipertensiv si risc de hipotensiune ortostatica (prin efect aditiv).
- Glucocorticoizii si tetracosactidul
Scadere a efectului antihipertensiv (retentie hidrosalina determinata de glucocorticoizi).
- Meflochina
Risc de bradicardie (aditia efectelor bradicardizante).
- Medicamente simpatomimetice
Risc de scadere a efectelor medicamentelor beta-blocante.
- Dipiridamol (administrat i.v.): cresterea efectului antihipertensiv.
- Alfa-blocante utilizate in urologie (alfuzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin): cresterea efectului antihipertensiv. Risc crescut de hipotensiune ortostatica.
- Amifostina: cresterea efectului antihipertensiv.
Sarcina
Sarcina Teratogenitate
La animale nu s-au semnalat efecte teratogene. Pana in prezent, nu s-au raportat efecte teratogene la om, iar rezultatele studiilor controlate prospective nu au relevat aparitia malformatiilor congenitale. Medicamentele
beta-blocante reduc perfuzia placentara, ceea ce poate conduce la deces fetal intrauterin, nasteri imature si premature. In plus, pot aparea la fat reactii adverse (in special hipoglicemie si bradicardie).
Perioada neonatala
Daca mama este tratata cu beta-blocante, actiunea acestora se mentine la nou-nascut timp de cateva zile dupa nastere: in perioada postnatala, exista un risc crescut de aparitie a complicatiilor cardiace si pulmonare la nou-nascut. In cazul aparitiei insuficientei cardiace, este necesara spitalizarea nou-nascutului intr-o unitate de terapie intensiva (vezi pct. 4.9), situatie in care utilizarea substituentilor de plasma trebuie evitata (risc de edem pulmonar acut). Au fost raportate si bradicardie, detresa respiratorie si hipoglicemie. Ca urmare, se recomanda supravegherea atenta a nou-nascutului (frecventa cardiaca si glicemia in primele 3-5 zile de viata), intr-o unitate specializata.
Prin urmare, nu este recomandata utilizarea betaxololului in timpul sarcinii, decat daca beneficiul terapeutic depaseste posibilele riscuri.
Alaptarea
Clorhidratul de betaxolol se excreta in laptele uman (vezi pct. 5.2). Nu au fost evaluate riscurile de aparitie a hipoglicemiei si bradicardiei: in consecinta, ca o masura de precautie, alaptarea nu este recomandata pe durata tratamentului.
Condus auto
Nu exista studii privind efectul betaxololului asupra capacitatii de a conduce vehicule. Pacientii trebuie avertizati ca Lokren 20 mg poate produce ocazional ameteli sau fatigabilitate, ceea ce poate influenta negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt enumerate mai jos, utilizand conventia MedDRA de clasificare pe aparate, sisteme si organe, si in ordinea descrescatoare a frecventei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si mai mic 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mic 1/100); rare (≥1/10000 si mai mic 1/1000); foarte rare (mai mic 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari metabolice si de nutritie
Foarte rare: hipoglicemie, hiperglicemie
Tulburari psihice Frecvente: astenie, insomnie Rare: depresie
Foarte rare: halucinatii, confuzie, cosmaruri
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: ameteli, cefalee Foarte rare: parestezii distale
Cu frecventa necunoscuta: letargie
Tulburari oculare
Foarte rare: tulburari vizuale, senzatie de uscaciune a ochilor
Tulburari cardiace
Frecvente: bradicardie, posibil severa
Rare: insuficienta cardica, scaderea tensiunii arteriale, incetinirea conducerii atrioventriculare sau agravarea unui bloc atrioventricular preexistent
Tulburari vasculare
Frecvente: extremitati reci
Rare: sindrom Raynaud, agravarea claudicatiei intermitente preexistente
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Rare: bronhospasm
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: gastralgii, diaree, greata si varsaturi.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subutanat
Rare: reactii cutanate, inclusiv eruptii psoriaziforme sau exacerbarea psoriazisului (vezi pct. 4.4) Cu frecventa necunoscuta: urticarie, prurit, hiperhidroza
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Frecvente: impotenta
Investigatii diagnostice
In cazuri rare s-a observat aparitia anticorpilor antinucleari: acestia sunt insotiti numai in cazuri exceptionale de semne clinice, cum sunt cele ale lupusului eritematos sistemic, si se amelioreaza la intreruperea tratamentului.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
In caz de supradozaj, cele mai frecvente reactii adverse sunt: bradicardia, hipotensiunea arteriala, insuficienta cardiaca, bronhospasmul si hipoglicemia. Nu exista un antidot specific. Tratamentul trebuie sa fie simptomatic si suportiv.
In caz de bradicardie sau de scadere excesiva a tensiunii arteriale, trebuie administrate:
atropina 1 pana la 2 mg intravenos,
glucagon 1 mg (repetat la nevoie),
daca este necesar, ulterior se administreaza izoprenalina in doza de 25 µg, injectata lent sau dobutamina in doza de 2,5 - 10 µg/kg si minut.
In caz de decompensare cardiaca la nou-nascutii ai caror mame au primit tratament cu beta-blocante:
glucagon 0,3 mg/kg,
spitalizare intr-o unitate de terapie intensiva,
izoprenalina si dobutamina: tratamentul prelungit si, in general, dozele crescute necesita supraveghere specializata.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: agenti beta-blocanti selectivi, codul ATC: C07AB05. Betaxololul se caracterizeaza prin trei proprietati farmacologice:
este un beta-blocant cardioselectiv;
nu are actiune de tip agonist partial (este lipsit de activitate simpatomimetica intrinseca);
are un slab efect stabilizator de membrana (de tip chinidinic sau anestezic local) la concentratii mai mari decat cele terapeutice.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare orala, betaxololul este absorbit rapid si complet, cu o metabolizare minima la primul pasaj hepatic; biodisponibilitatea mare, de aproximativ 85%, determina o variabilitate mica a concentratiei sanguine inter- si intra-individuale in timpul tratamentului cronic.
Betaxololul este legat de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 50%. Metabolizare
Volumul aparent de distributie este de aproximativ 6 l/kg. Cea mai mare parte din doza administrata se metabolizeaza, rezultand predominant compusi inactivi; 10-15% din doza se elimina sub forma nemodificata prin urina.
Eliminare
Betaxololul are un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare de 15-20 ore.
Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile.