Medocef 1g, 10 flacoane, Medochemie

Indicatii
Cefoperazona este o cefalosporina de generatia a 3-a, care este activa impotriva unei game largi de microorganisme gram pozitive si gram negative.

Cefoperazona este indicata in tratamentul urmatoarelor infectii cauzate de bacterii susceptibile:

Infectii ale tractului respirator (superior si inferior) Infectii cutanate si ale tesuturilor moi si plagilor infectate Infectii ale tractului biliar

Infectii ale tractului urinar (superior si inferior) Gonoree si alte infectii ale tractului genital Infectii ginecologice

Infectii intra-abdominale, peritonite

Septicemia (in acest caz poate fi administrata in asociere cu alte antimicrobiene)

Pacientii febrili cu cancer si/sau neutropenie (in acest caz se poate administra in asociere cu antibioticele beta-lactamice)

Profilaxia infectiilor postoperatorii la pacientii care au suferit interventii chirurgicale abdominale si biliare

Dozaj
Cefoperazona este administrata prin injectii intramusculare sau intravenoase, sau prin perfuzie intravenoasa lenta.

Administrarea intramusculara: Sunt recomandate doua etape in procesul de dilutie. Loviti usor la baza flaconului pentru a se desprinde pulberea care poate fi asezata din timpul depozitarii. Adaugati cantitatea respectiva de apa distilata (vezi tabelul) si agitati energic prin miscari de sus si in jos pana cand tot Medocef-ul 1 g este complet dizolvat. Apoi adaugati cantitatea ceruta de lidocaina 2% (vezi tabelul) si agitati.

gram

gram

Administrarea intravenoasa: Pentru a prepara dilutia initiala pentru administrarea intravenoasa, adaugati 5 ml per gram de cefoperazona din una din urmatoarele solutii: 5% dextroza injectabila, 5% dextroza si 0.9% sau 2% clorura de sodiu injectabila, 10% dextroza injectabila, 0.9% clorura de sodiu injectabila, apa sterila pentru injectii (nu se utilizeaza ca vehicol pentru perfuzia intravenoasa). Solutia reconstituita trebuie retrasa pentru viitoarele dilutii si administrata folosind unul din vehicolele mentionate mai sus pentru perfuzia intravenoasa.

Pentru perfuzia intravenoasa intermitenta, solutia reconstituita trebuie diluata in 20 ml 40 ml solutie per gram si administrata pe o perioada de 15 - 30 minute.

Pentru perfuzia intravenoasa continua, solutia reconstituita trebuie diluata pana la o concentratie finala de 2 mg 25 mg/ml .

Instructiuni de dozare:

Administrarea la adulti

La adulti doza uzuala de cefoperazona este de 2 - 4 g pe zi, administrata fractionat in doze egale la intervale de 12 ore. In infectiile severe doza poate fi crescuta pana la 8 g pe zi, administrata fractionat in doze egale la intervale de 12 ore. S-au raportat administrari, fara complicatii, a 12 - 16 g pe zi, fractionat in doze egale la intervale de 8 ore. Tratamentul poate fi instituit inainte ca rezultatele testelor de sensibilitate sa fie disponibile.

Copii:

Nou-nascuti: 50 mg cefoperazona//kg la 12 ore si zi, administrata fractionat la intervale de 8-12 ore Sugari: 25 50 mg cefoperazona//kg si zi, administrata fractionat la intervale de 6-12 ore

Copii: 25 100 mg cefoperazona//kg si zi, administrata fractionat la intervale de 12 ore Doza maxima este de 400 mg/kg/zi, dar sa nu se depaseasca 6g/zi.

Varstnici: dozele similare adultilor. Alte recomandari:

Gonoree: Doza recomandata pentru uretrita gonococica necomplicata este de 1 g intramuscular in doza unica.

Profilaxia chirurgicala: 1g - 2 g i.m./ i.v. pre-operator si 8 ore post-operator pana la 4 zile.

Cancerul febril/ pacientii neutropenici: Cefoperazona 6 g - 12 g pe zi in doze fractionate in combinatie cu mezlocilina pana la 16 g pe zi sau piperacilina 300 mg/kg/zi sau tobramicina 1.5 mg/kg/zi. Se continua tratamentul pana cand infectia este eradicata sau pacientul devine afebril cel putin 48 de ore.

Insuficienta renala: Nu este necesara ajustarea dozelor. Intrucat cefoperazona este putin dializata se recomanda ca dozarea sa se faca dupa ce dializa este completa.

Insuficienta hepatica: In cazul unei disfunctii hepatice se observa o crestere a timpului de injumatatire de 2 - 4 ori.

Este necesara reducerea dozei la pacientii cu disfunctii hepatice. La pacientii cu insuficienta hepatica si renala, probabilitatea sa fie necesara reducerea dozei este crescuta. Doza nu trebuie sa depaseasca 1g-2 g/zi, numai daca nivelurile serice sunt atent monitorizate.

Pacientii cu imunosupresie: La pacientii cu o capacitate scazuta de aparare este de dorit sa se mentina nivelele serice de cefoperazona peste concentratia minima inhibitorie (MIC). Au fost raportate atingerea unor astfel de concentratii prin administrarea a 1 g de 4 ori pe zi intravenos sau 8 g/zi in perfuzie intravenoasa continua.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine.

Atentionari
Hipersensibilitate

Inainte de a se institui tratamentul cu cefoperazona trebuie facuta cu atentie anamneza pacientului pentru a descoperi reactii anterioare de hipersensibilizare la cefalosporine sau peniciline.Este indicata administrarea cu prudenta la pacientii cu antecedente de reactii anafilactice la penicilina.

Precautia este ceruta in timpul administrarii concomitente a cefalosporinelor cu alte aminoglicozide sau diuretice, o asemenea combinatie poate afecta functia renala.

La pacientii cu insuficienta hepatica, reducerea dozei poate fi necesara mai ales daca este insotita de afectiune renala.

Medocef poate fi utilizat cu precautie la pacientii cu antecedente boli gastro-intestinale, in special colite, asa cum antibioticele cefalosporine au fost asociate cu dezvoltarea colitei pseudomembranoase.

Ingestia de alcool pana la 72 de ore de la administrarea de cefoperazona a fost asociata cu reactia de tip disulfiram, caracterizata prin febra, dureri de cap, transpiratie si tahicardie. Pacientii trebuie atentionati sa evite alcoolul in timpul tratamentului si 3 zile dupa terminarea lui. Trebuie evitate si medicamentele care contin ca si excipient etanolul.

La administrarea cefoperazonei au fost raportate cazuri grave de hemoragie, inclusiv decese. Printre persoanele expuse riscului se numara pacientii cu un regim alimentar necorespunzator, stari de malabsorbtie si pacientii cu un regim prelungit de alimentatie pe cale intravenoasa. Acesti pacienti trebuie monitorizati in vederea depistarii semnelor de hemoragie, trombocitopenie si hipoprotrombinemie. Administrarea cefoperazonei trebuie intrerupta daca se depisteaza hemoragie persistenta si nu se identifica explicatii alternative.

Utilizarea Medocef in icterul fiziologic al nou-nascutilor poate determina cresterea riscului de aparitie a encefalopatiei bilirubinice.

Interactiuni
Medicamente:

Antibiotice aminoglicozide: Administrarea concomitenta poate determina efecte nefrotoxice aditive. Utilizarea acestor agenti trebuie evitata la pacientii care prezinta boli renale, iar daca este absolut necesara, pacientii trebuie monitorizati pentru nefrotoxicitate.

Anticoagulante: Administrarea concomitenta de cumarina si derivati de indadiona, heparina sau agenti trombolitici pot creste riscul de sangerare. O astfel de terapie trebuie sa fie atent monitorizata.

Diuretice: Combinatia cefalosporinelor cu diureticele poate determina nefrotoxicitate. Combinatia trebuie evitata la pacientii cu boli renale.

Produse aimentare:

Etanol (Alcool): Ingestia concomitenta de alcool sau pana la 72 ore dupa terapie, poate determina o reactie de tip disulfiram. Pacientii trebuie sa evite alcoolul, medicamentele care contin alcool, incluzand si alte produse parenterale care utilizeaza alcool ca conservant in timpul terapiei cu cefoperazona si 75 de ore dupa terminarea ei.

Testele de laborator:

Testul direct antiglobulin: In timpul terapiei cu cefoperazona poate aparea un rezultat pozitiv al testului Coombs.

Analiza glucozei: Poate aparea o reactie fals pozitiva glucozuriela testul cu reactiv Benedict sau Fehling.

Sarcina
Nu exista o evidenta a sigurantei la femeile gravide dar produsul a fost utilizat multi ani fara a se descoperi vreun semn de afectare a fertilitatii sau efect teratogen.. Utilizarea in sarcina daca este absolut necesara este preferata pentru beneficiul mamei in defavoarea riscului pentru fetus.

La om, numai o cantitate mica de cefoperazona se excreta in laptele matern. Desi cefoperazona trece in procent foarte mic in laptele matern, se va administra cu prudenta mamelor care alapteaza.

Condus auto
Nu se cunosc efecte asupra capacitatii de a conduce si de a utiliza masini.

Reactii adverse
Reactiile adverse sunt in general trecatoare, infrecvente si usoare; cefoperazona este bine tolerata.

Sistemul Nervos Central: cefoperazona poate determina scaderea semnificativaa albuminei si daca este utilizata in icterul fiziologic al nou-nascutilor poate determina cresterea riscului encefalopatiei bilirubinice.

Gastrointestinale: Au fost raportate cazuri de diaree la 3.8% din pacienti. Utlizarea cefalosporinelor a fost asociata rar cu colita pseudomembranoasa.

Hematologice: S-au raportat cazuri de neutropenie reversibila si eozinofilie tranzitorie. Rar au fost raportate hipoprotrombinemie si deficienta de vitamina K. Precautii speciale sunt cerute la pacientii cu aport nutritional deficitar, malabsorbtie sau abuz de alcool. Daca exista riscul de sangerare trebuie administrata vitamina K 10 mg/saptamana.

Hepatice: Au fost raportate cresteri usoare, tranzitorii ale enzimelor hepatice.

Hipersensibilitate: Rash, urticarie si rar anafilaxie la fel ca toate cefalosporinele.

Renale: Teoretic, insuficienta renala se poate agrava in timpul administrarii concomitente cu aminoglicozide sau diuretice.

Altele: Durere si iritatie la locul injectarii. Similar altor antibiotice cu spectru larg, este posibila cresterea excesiva a organismelor non-susceptibile, incluzand Candida sp. Daca apare o supra-infectie, trebuie instituit un tratament corespunzator.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din

domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Nu exista o experienta suficienta privind supradozarea cefoperazonei. In general supradozarea cefalosporinelor poate determina convulsii, afectari renale si prelungirea timpului de protrombina. Tratamentul este simptomatic cu mentinerea functiilor vitale, a balantei electrolitice si a fluidelor. Timpul de protrombina sau INR trebuie monitorizat si trebuie administrata vitamina K.

Daca apar crize convulsive trebuie administrate medicamente anti-convulsivante.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: cefalosporine si substante inrudite.codul ATC: J01DD12.

Cefoperazona este o cefalosporina de generatia a-3-a cu spectru larg, cu o actiune bactericida care se datoreaza procesului de inhibitiei a sintezei peretelui celular.

Cefoperazona este activa in vitro fata de o varietate mare de microorganisme semnificative clinic si este rezistenta la actiunea de degradare indusa de multe beta-lactamaze. Microorganismele sensibile includ:

Microorganisme gram-pozitiv:

Staphylococcus aureus, (exceptie tulpinile meticilin rezistente), Staphylococcus epidermidis

Streptococcus pneumoniae (fost Diplococcus pneumoniae) Streptococcus pyogenes (streptococi beta-hemolitici grup A) streptococi beta-hemolitici

Microorganisme gram-negativ:

Haemophilus influenzae Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis,

Specii de Enterobacterii (Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Salmonella, Shigella, Klebsiella, Enterobacter, Yersinia)

Pseudomonas aeruginosa si alte specii de Pseudomonas

Activitatea in-vitro anti-Pseudomonas a cefoperazonei este comparabila cu a piperacilinei si mezlocilinei si se pare superior cu a moxalactamei, cefotaxim-ului si ceftriaxonei.

Cefoperazona este activa impotriva microorganismelor anaerobe cum ar fi Streptococcus faecalis si Bacteroides fragilis.

Cefalosporinele si aminoglicozidele in combinatie au aratat ca si in multe cazuri o activitate sinergica.

Proprietati farmacocinetice
Dupa administrarea intramusculara a 1 g sau 2 g de cefoperazona concentratia maxima serica este de 57 respectiv 97 µg/ml aparand la o ora, respectiv la doua ore.

Dupa administrarea intravenoasa, concentratia maxima serica apare in 15 minute:- 153 µg/ml dupa 1 g; 252 µg/ml dupa 2 g; 340 µg/ml dupa 3 g si 506 µg/ml dupa 4 g.

Legarea de proteinele totale este de 82 - 93%.

Cefoperazona este distribuita pe o mare suprafata dupa administrarea i.v sau i.m. Nivelurile de cefoperazona peste concentratia minima inhibitorie pentru majoritatea agentilor patogeni poate fi gasita in bila, sputa, oase, CSF, tesut pulmonar, urina, muschi si lichidul de ascita.

Cefoperazona nu este metabolizata si este excretata initial in bila unde a fost raportata o concentratie de pana la 6000 µg/ml la 2 ore dupa o doza de 2 g intravenos.

Cantitati neinsemnate de medicament sunt excretate prin rinichi.(14 - 36%).

Timpul mediu de injumatatire (t1/2) al cefoperazonei este de 1.6 - 2.4 ore; se poate prelungi la 4.3 - 11 ore in prezenta obstructiei biliare; la nou-nascuti este de 6.9 ore iar la copii cu o varsta cuprinsa intre 2 luni si 11 ani este de 2.2 ore.

Cefoperazona este dializata. Este excretata in cantitati mici in laptele matern.

Date preclinice de siguranta
Nu a fost studiat potetialul cancerigen al cefoperazonei la animale. Testele de toxicitate la animale au o durata de maxim 6 luni. Potentialul mutagenic nu a fost demonstrat prin studii in vivo sau in vitro. La o doza zilnica de 500 mg 1000 mg/kg administrata subcutanat la sobolani pe durata gestatiei nu a aparut nici o dovada de afectarea a fertilitatii si teratogenezei. Aceste doze sunt de 10 - 20 ori mai mari decat doza umana. Administrarea subcutanata a 1000 mg/kg/zi (aproximativ de 16 ori media dozei umane) la sobolanii prepuberi a avut ca rezultat o reducere a greutatii testiculelor, oprirea spermatogenezei, reducerea populatiei celulelor germinale si vacuolizarea citoplasmei celulelor Sertoli. Severitatea leziunilor a fost dependenta de doza in intervalul de doza cuprins intre 100 mg 1000 mg/kg/zi. Acest efect nu a fost observat la sobolanii adulti. Histologic, leziunile au fost reversibile la toate nivelurile. Aceste studii nu au evaluat dezvoltarea in continuare a functiei de reproducere la sobolani. Nu se cunoaste relatia acestor descoperiri cu raspunsul uman.