Indicatii
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, in special la pacientii supraponderali, atunci cand numai regimul alimentar si exercitiile fizice nu realizeaza un control adecvat al glicemiei.
La adulti, comprimatele filmate Meguan pot fi utilizate in monoterapie sau in asociere cu alte antidiabetice orale sau cu insulina.
La copii cu varste peste 10 ani si adolescenti, comprimatele filmate Meguan pot fi utilizate in monoterapie sau in asociere cu insulina.
La pacientii adulti supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 carora li se administreaza clorhidrat de metformina ca terapie de prima linie dupa ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei, s-a demonstrat o reducere a complicatiilor diabetului (vezi pct. 5.1).
Dozaj
Doze:
Adulti cu functie renala normala (RFG≥90 ml/min):
Monoterapie si in asociere cu alte antidiabetice orale
Doza initiala uzuala este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformina de 2 sau 3 ori pe zi, administrata in timpul meselor sau dupa masa.
Dupa 10 - 15 zile doza trebuie ajustata in functie de valorile glicemiei. Cresterea treptata a dozei poate imbunatati tolerabilitatea gastro-intestinala.
Doza maxima recomandata este de 3 g clorhidrat de metformina zilnic, administrata fractionat in 3 prize pe zi.
Daca se intentioneaza trecerea de la tratamentul cu alt antidiabetic oral: se va intrerupe administrarea acestuia si se va institui tratamentul cu clorhidrat de metformina in doza indicata mai sus.
Asociere cu insulina
Pentru a obtine un control mai bun al glicemiei se poate utiliza asocierea clorhidratului de metformina cu insulina. Clorhidratul de metformina se administreaza in doza uzuala initiala de 500 mg sau 850 mg de 2 sau 3 ori pe zi, in timp ce doza de insulina va fi ajustata in functie de valorile glicemiei.
Varstnici:
Datorita posibilitatii existentei unei functii renale scazute la pacientii varstnici, doza de clorhidrat de metformina trebuie ajustata dupa evaluarea functiei renale. Este necesara evaluarea periodica a functiei renale (vezi pct. 4.4).
Insuficienta renala:
RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului cu medicamente care contin metformina si cel putin anual dupa aceea. La pacientii cu risc crescut de evolutie ulterioara a insuficientei renale si la varstnici, functia renala trebuie evaluata mai frecvent, de exemplu o data la 3-6 luni.
| RFG ml/min | Doza zilnica maxima totala (se imparte in 2-3 doze pe zi) | Consideratii suplimentare |
| 60-89 | 3000 mg | Poate fi avuta in vedere reducerea dozei in asociere cu diminuarea functiei renale. |
| 45-59 | 2000 mg | inainte de a lua in considerare initierea tratamentului cu metformina trebuie evaluati factorii care pot creste riscul de acidoza lactica (vezi pct. 4.4).Doza initiala este de cel mult jumatate din doza maxima. |
| 30-44 | 1000 mg | |
| mai mic de 30 | - | Metformina este contraindicata. |
Copii si adolescenti:
Monoterapie si asociere cu insulina
Comprimatele filmate Meguan pot fi utilizate la copii cu varste peste 10 ani si la adolescenti.
Doza initiala uzuala este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformina administrata o data pe zi, in timpul mesei sau dupa masa.
Dupa 10 - 15 zile doza trebuie ajustata in functie de valorile glicemiei. Cresterea treptata a dozei poate imbunatati tolerabilitatea gastro-intestinala. Doza maxima recomandata de clorhidrat de metformina este de 2 g zilnic, administrata fractionat in 2-3 prize.
Mod de administrare
Meguan se administreaza pe cale orala, in timpul sau la sfarsitul mesei. Comprimatele se inghit intregi cu un pahar de apa, fara a fi zdrobite sau mestecate.
Daca este nevoie de o singura doza pe zi, administrarea se va face dimineata (la micul dejun). Daca doza zilnica trebuie administrata in doua prize, comprimatele se vor lua dimineata (la micul dejun) si seara (la cina).
Daca doza zilnica trebuie administrata in trei prize, comprimatele se vor lua dimineata (la micul dejun), la pranz si seara (la cina).
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Orice tip de acidoza metabolica acuta (de exemplu acidoza lactica, cetoacidoza diabetica).
Precoma diabetica.
Insuficienta renala severa (RFG mai mare 30 ml/min).
Afectiuni acute care pot afecta functia renala cum sunt:
deshidratare,
infectii severe,
soc.
Afectiuni care pot determina hipoxie tisulara (in special afectiuni acute sau agravarea afectiunilor cronice), cum sunt:
insuficienta cardiaca decompensata,
insuficienta respiratorie,
infarct miocardic recent,
soc.
Insuficienta hepatica, intoxicatie acuta cu alcool etilic, alcoolism.
Atentionari
Acidoza lactica
Acidoza lactica, o complicatie metabolica foarte rara, dar grava, survine cel mai adesea in caz de deteriorare acuta a functiei renale, de boala cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformina survine la deteriorarea acuta a functiei renale si creste riscul de acidoza lactica.
In caz de deshidratare (diaree severa sau varsaturi, febra sau aport redus de lichide), administrarea metforminei trebuie intrerupta temporar si se recomanda contactarea unui profesionist din domeniul sanatatii.
Administrarea medicamentelor care pot afecta in mod acut functia renala (de exemplu antihipertensivele, diureticele si AINS) trebuie initiata cu prudenta la pacientii tratati cu metformina. Alti factori de risc pentru acidoza lactica sunt consumul de alcool etilic in exces, insuficienta hepatica, diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit si orice afectiuni asociate cu hipoxie, precum si utilizarea concomitenta de medicamente care pot cauza acidoza lactica (vezi pct.
4.3 si 4.5).
Pacientii si/sau ingrijitorii acestora trebuie informati in privinta riscului de acidoza lactica. Acidoza lactica se caracterizeaza prin dispnee acidotica, dureri abdominale, crampe musculare, astenie si hipotermie, urmate de coma. In caz de simptome suspectate, pacientul trebuie sa opreasca administrarea metforminei si sa solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigatiilor diagnostice de laborator indica o scadere a pH-ului sanguin (mai mare 7,35), crestere a concentratiilor plasmatice de lactat (mai mic de 5 mmol/l) si o crestere a deficitului anionic si a raportului lactat/piruvat.
Functia renala
RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului si periodic dupa aceea (vezi pct. 4.2). Metformina este contraindicata la pacientii cu RFG mai mare 30 ml/min si administrarea acesteia trebuie intrerupta temporar in prezenta afectiunilor care influenteaza functia renala (vezi pct. 4.3).
Functia cardiaca
Pacientii cu insuficienta cardiaca au un risc mai crescut de hipoxie si insuficienta renala. Metformina poate fi administrata pacientilor cu insuficienta cardiaca cronica stabila, cu monitorizarea regulata a functiei cardiace si renale. Este contraindicata administrarea de metformina la pacientii cu insuficienta cardiaca acuta si instabila (vezi pct.4.3).
Administrarea de substante de contrast iodate
Administrarea intravasculara de substante de contrast iodate poate duce la nefropatie indusa de substanta de contrast, ceea ce determina acumularea de metformina si cresterea riscului de acidoza lactica. Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte de procedura de imagistica sau la
momentul acesteia si nu trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila (vezi pct. 4.2 si 4.5).
Interventie chirurgicala
Administrarea metforminei trebuie intrerupta la momentul interventiei chirurgicale, sub anestezie generala, spinala sau epidurala. Tratamentul poate fi reluat dupa cel putin 48 ore de la interventia chirurgicala sau la reinceperea hranirii pe cale orala si cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila.
Copii si adolescenti
Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirmat inainte de inceperea tratamentului cu clorhidrat de metformina.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidentiate reactii adverse ale tratamentului cu clorhidrat de metformina asupra cresterii si dezvoltarii pubertare, insa nu sunt disponibile informatii pe termen lung in aceasta privinta.
De aceea, se recomanda o urmarire atenta a efectului tratamentului cu clorhidrat de metformina asupra acestor parametrii la copii, in special la copii in perioada prepubertara.
Copii cu varste cuprinse intre 10 si 12 ani
In studiile clinice controlate efectuate la copii si adolescenti au fost inclusi doar 15 subiecti cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani. Desi eficacitatea si siguranta tratamentului cu clorhidrat de metformina la acesti copii nu au fost diferite de eficacitatea si siguranta tratamentului cu metformina la adolescenti, se recomanda o prudenta deosebita in prescrierea medicamentului la copii cu varste cuprinse intre 10 si 12 ani.
Alte precautii
Toti pacientii trebuie sa continue regimul alimentar cu o distribuire adecvata a consumului de carbohidrati pe tot parcursul zilei. Pacientii supraponderali trebuie sa isi continue regimul alimentar hipocaloric.
Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate periodic.
In monoterapie, clorhidratul de metfomina nu determina niciodata hipoglicemie, totusi este necesara precautie in cazurile in care clorhidratul de metfomina se asociaza cu insulina sau cu alte antidiabetice orale (de exemplu sulfoniluree sau meglitinide).
Meguan contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Utilizarea concomitenta nu este recomandata:
Alcool etilic:
Intoxicatia cu alcool etilic se asociaza cu un risc crescut de acidoza lactica, mai ales in caz de repaus alimentar, malnutritie sau insuficienta hepatica.
Substante de contrast iodate:
Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte de procedura de imagistica sau la momentul acesteia si nu trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila (vezi pct. 4.2 si 4.4).
Asocieri care necesita prudenta la utilizare:
Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra functiei renale, ceea ce poate creste riscul de acidoza lactica, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II si diuretice, in special diuretice de ansa. La initierea administrarii sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformina, este necesara monitorizarea atenta a functiei renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemianta intrinseca cum sunt glucocorticoizii (administrati sistemic sau local), si simpatomimetice:
Poate fi necesara o monitorizare mai frecventa a glicemiei, in special la initierea tratamentului. Daca este cazul, se va ajusta doza de metformina in timpul tratamentului cu medicamentul respectiv si dupa intreruperea lui.
Inhibitorii ECA pot determina scaderea valorilor glicemiei. Prin urmare, poate fi necesara ajustarea dozei de clorhidrat de metformina in timpul tratamentului si dupa adaugarea sau intreruperea administrarii medicamentelor de acest tip.
Transportori de cationi organici (OCT)
Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 si OCT2. Administrarea concomitenta de metformina cu:
Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamilul) pot reduce eficacitatea metforminei.
Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot creste absorbtia gastro-intestinala si eficacitatea metforminei.
Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravirul, ranolazina, trimetoprimul, vandetanibul, isavuconazolul) pot reduce eliminarea renala a metforminei si astfel conduc la o crestere a concentratiei plasmatice de metformina.
Inhibitori pentru ambii OCT1 si OCT2 (cum sunt crizotinibul, olaparibul) pot afecta eficacitatea si eliminarea renala a metforminei.
Prin urmare se recomanda precautie, atunci cand aceste medicamente sunt coadministrate cu metformina, in special la pacientii cu insuficienta renala, deoarece concentratia plasmatica de metformina poate creste. Daca este necesar, poate fi luata in considerare ajustarea dozei de metformina, deoarece inhibitorii/inductorii de OCT pot afecta eficacitatea metforminei.
Alte medicamente antidiabetice
Sarcina
Sarcina
Diabetul necontrolat in timpul sarcinii (gestational sau permanent) este asociat cu un risc crescut de anomalii congenitale si mortalitate perinatala.
Date limitate referitoare la utilizarea metforminei la femei insarcinate nu indica un risc crescut de anomalii congenitale. Studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte daunatoare asupra sarcinii, dezvoltarii embrionare sau fetale, nasterii sau dezvoltarii post-natale (vezi pct. 5.3).
Daca pacienta intentioneaza sa ramana gravida si pe parcursul sarcinii, diabetul zaharat nu trebuie tratat cu clorhidrat de metformina, ci cu insulina, pentru a mentine nivelul glicemiei la valori cat mai apropiate de normal, in vederea scaderii riscului de malformatii congenitale asociate cu valori anormale ale glicemiei.
Alaptarea
Metformina este eliminata in laptele matern. Nu au putut fi observate reactii adverse la nou- nascuti/copii alaptati. Deorece sunt disponibile numai date limitate, alaptarea nu este recomandata in timpul tratamentului cu metformina.
Decizia intreruperii alaptarii sau a tratamentului cu metformina trebuie sa aiba in vedere beneficiul alaptarii si potentialul risc de aparitie a reactiilor adverse la copil.
Fertilitatea
Nu s-a observat afectarea fertilitatii la sobolani masculi sau femele, in cazul administrarii de metformina in doze de pana la 600 mg/kg/zi, care reprezinta de aproximativ trei ori doza maxima recomandata la om pe baza compararii ariilor de suprafata corporala.
Condus auto
Monoterapia cu clorhidrat de metformina nu determina hipoglicemie si de aceea, nu are efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacientii trebuie avertizati asupra riscului de hipoglicemie daca utilizeaza clorhidratul de metformina in asociere cu alte antidiabetice (sulfoniluree, insulina sau meglitinide).
Reactii adverse
La inceperea tratamentului, cele mai frecvente reactii adverse sunt greata, voma, diaree, durere abdominala si pierderea apetitului, care dispar spontan in majoritatea cazurilor. Pentru prevenirea lor, se recomanda administrarea de metformina in 2 sau 3 prize zilnice si cresterea treptata a dozelor.
Urmatoarele reactii adverse pot sa apara in timpul tratamentului cu clorhidratul de metformina. Frecventele de aparitie sunt definite dupa cum urmeaza: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si
mai mare 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mare 1/100); rare (≥1/10000 si mai mare 1/1000); foarte rare (mai mare 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tulburari metabolice si de nutritie:
Foarte rare:
Acidoza lactica (vezi pct. 4.4).
Scadere a absorbtiei intestinale de vitamina B12 insotita de scadere a concentratiei plasmatice de vitamina B12 in cazul utilizarii metforminei pe o perioada indelungata. Acest fapt trebuie luat in considerare daca pacientul prezinta anemie megaloblastica.
Tulburari ale sistemului nervos:
Frecvente: Tulburari ale gustului.
Tulburari gastro-intestinale:
Foarte frecvente: Tulburari gastro-intestinale cum sunt greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale si pierderea apetitului alimentar. Aceste reactii adverse apar cel mai frecvent la inceputul tratamentului si in majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburari gastro-intestinale, se recomanda ca metformina sa fie administrata in 2 – 3 prize pe zi, in timpul meselor sau dupa masa. De asemenea, cresterea lenta a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinala.
Tulburari hepatobiliare:
Foarte rare: Valori anormale ale testelor functiei hepatice sau remise la intreruperea tratamentului cu metformina, hepatita autoimuna, leziuni hepatice induse de medicament, hepatita, pancreatita.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:
Foarte rare: Reactii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
Copii si adolescenti
Din datele publicate, din datele dupa punerea pe piata si din studiile clinice controlate, la o populatie pediatrica limitata, cu varsta cuprinsa intre 10 si 16 ani, aflata sub tratament pe o perioada de un an, evenimentele adverse raportate au fost similare ca natura si severitate cu cele raportate la adulti.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat de metformina de pana la 85 g nu s-a observat aparitia hipoglicemiei, desi in asemenea circumstante au aparut cazuri de acidoza lactica. Supradozajul de clorhidrat de metformina sau prezenta unor factori de risc pot determina acidoza lactica. Acidoza lactica constituie o urgenta medicala si necesita internarea pacientului. Hemodializa este cea mai eficace metoda de eliminare a lactatului si a clorhidratului de metformina.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antidiabetice orale si parenterale, exclusiv insuline, biguanide, codul ATC: A10BA02.
Clorhidratul de metformina este o biguanida cu efecte antihiperglicemiante, scazand concentratia bazala si postprandiala a glucozei. Nu stimuleaza secretia insulinica si, astfel, nu determina hipoglicemie.
Clorhidratul de metformina actioneaza prin 3 mecanisme:
scaderea sintezei de glucoza hepatica prin inhibarea gluconeogenezei si glicogenolizei.
la nivel muscular, prin cresterea sensibilitatii la insulina, imbunatatind captarea si utilizarea glucozei la nivel periferic.
intarzie absorbtia intestinala a glucozei.
Clorhidratul de metformina stimuleaza sinteza intracelulara de glicogen prin actiune asupra glicogen- sintetazei.
Clorhidratul de metformina creste capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari de glucoza (GLUT) cunoscuti.
In studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociata fie cu stabilizarea greutatii corporale, fie cu o scadere modesta in greutate.
La om, independent de actiunea sa asupra glicemiei, clorhidratul de metformina are si un efect favorabil asupra metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau lung dupa administrarea de doze terapeutice: clorhidratul de metformina scade valoarea colesterolului total, LDL-colesterolului si trigliceridelor plasmatice.
Eficacitate clinica
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului glicemiei la pacientii adulti cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacientii supraponderali tratati cu clorhidrat de metformina dupa esecul controlului doar prin regim alimentar, a aratat urmatoarele:
o reducere semnificativa a riscului absolut de aparitie a complicatiilor legate de diabetul zaharat in grupul tratat cu clorhidratul de metformina (29,8 evenimente/1000 pacienti-ani), comparativ cu grupul numai cu regim alimentar (43,3 evenimente/1000 pacienti-ani), p = 0,0023 si fata de tratamentul asociat cu sulfoniluree si grupurile de monoterapie cu insulina (40,1 evenimente/1000 pacienti-ani), p
= 0,0034.
o reducere semnificativa a riscului absolut al mortalitatii legate de diabetul zaharat: clorhidrat de metformina 7,5 evenimente/1000 pacienti-ani, numai cu regim alimentar 12,7 evenimente /1000 pacienti-ani, p = 0,017;
o reducere semnificativa a riscului absolut de mortalitate generala: clorhidratul de metformina 13,5 evenimente/1000 pacienti-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 evenimente/1000 pacienti-ani (p = 0,011) si fata de tratamentul asociat cu sulfoniluree si grupurile de monoterapie cu insulina 18,9 evenimente /1000 pacienti-ani, (p = 0,021).
o reducere semnificativa a riscului absolut de infarct miocardic: clorhidratul de metformina 11 evenimente/1000 pacienti-ani, numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000 pacienti-ani (p = 0,01). Pentru cazurile utilizarii clorhidratului de metformina ca a doua linie de terapie in asociere cu o sulfoniluree, nu s-a stabilit beneficiul clinic.
In diabetul zaharat de tip 1, s-a folosit asocierea clorhidrat de metformina – insulina la pacienti selectionati, dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Copii si adolescenti
Studii clinice controlate la o populatie mica de copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 10 si 16 ani, tratati timp de 1 an cu clorhidratul de metformina au aratat un raspuns al glicemiei similar cu cel al adultilor.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrarea orala a unei doze de clorhidrat de metformina, sub forma de comprimat, concentratia plasmatica maxima (Cmax) este atinsa in aproximativ 2 ore si 30 minute (tmax). Biodisponibilitatea absoluta a comprimatelor de 500 mg sau 850 mg este de aproximativ 50 – 60% la subiecti sanatosi.
Dupa administrarea orala, fractia neabsorbita care se regaseste in materiile fecale este de 20 - 30%. Dupa administrare orala, absorbtia clorhidratului de metformina este incompleta si saturabila. Se considera ca farmacocinetica absorbtiei clorhidratului de metformina este neliniara.
In conditiile administrarii dozelor recomandate in schema terapeutica recomandata, concentratia plasmatica la starea de echilibru este atinsa intre 24 si 48 ore si este, in general, sub 1 µg/ml.
Concentratia plasmatica maxima (Cmax) in cadrul studiilor clinice nu a depasit 5 µg/ml, chiar si dupa administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade si incetineste usor absorbtia clorhidratului de metformina. Astfel, dupa administrarea unei doze de 850 mg, s-a constatat o concentratie plasmatica mai mica de 40%, o scadere a ASC cu 25% si o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentratiei plasmatice maxime. Relevanta clinica a acestor observatii nu este cunoscuta.
Distributie
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabila. Clorhidratul de metformina se distribuie in eritrocite. Concentratia maxima in sange este mai mica decat in plasma si apare aproximativ in acelasi timp.
Eritrocitele reprezinta cel mai probabil compartimentul secundar de distributie. Volumul mediu de distributie variaza intre 63 si 276 l.
Metabolizare
Clorhidratul de metformina se excreta nemetabolizat prin urina. La om, nu s-a identificat nici un metabolit.
Eliminare
Clearance-ul renal al clorhidratului de metformina este mai mic de 400 ml/min, ceea ce indica o eliminare a clorhidratului de metformina prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Dupa administrarea unei doze orale, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare, aparent este aproximativ 6,5 ore.
Cand functia renala este afectata, clearance-ul renal este diminuat in aceeasi proportie cu cel al creatininei si astfel timpul de injumatatire prin eliminare este prelungit, determinand cresterea concentratiei clorhidratului de metformina in plasma.
Grupe speciale de pacienti
Insuficienta renala
Datele disponibile referitoare la pacientii cu insuficienta renala moderata sunt limitate si nu poate fi realizata o estimare sigura a expunerii sistemice la metformina pentru acest subgrup de pacienti comparativ cu subiectii cu functie renala normala. De aceea adaptarea dozei trebuie efectuata pe consideratii clinice de eficacitate/tolerabilitate (vezi pct. 4.2).
Copii si adolescenti
Studiu in doza unica: Un studiu efectuat dupa administrarea de doze unice de 500 mg clorhidrat de metformina a aratat ca profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel al adultilor sanatosi.
Studiu in doze repetate: rezultatele provin doar dintr-un singur studiu.
Dupa administrarea de doze repetate de 500 mg de doua ori pe zi timp de 7 zile la copii si adolescenti, concentratia plasmatica maxima (Cmax) si expunerea sistemica (ASC0-t) au fost reduse cu aproximativ 33%, respectiv 40% in comparatie cu adultii diabetici carora li s-au administrat doze repetate de 500 mg pe zi timp de 14 zile. Deoarece doza se stabileste individual pe baza controlului glicemic, aceste date au o relevanta clinica limitata.
Date preclinice de siguranta
Datele preclinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere.