Meloxicam 15mg, 6 supozitoare, Magistra

Indicatii 
Meloxicam MCC 15mg supozitoare este recomandat in tratamentul simptomatic al urmatoarelor afectiuni:

bola artrozica (artroze, boala degenerativa articulara) ;

poliartrita reumatoida ;

spondilita anchilozanta.

Meloxicam MCC 15mg supozitoare este indicat pentru utilizare la adulti si adolescenti cu varsta peste 15 ani.

Dozaj
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doze

Boala artrozica: 7,5 mg/zi. La nevoie, doza poate fi marita la 15 mg/zi.

Poliartrita reumatoida si spondilita anchilozanta: 15 mg/zi. In functie de raspunsul terapeutic, doza poate fi redusa la 7,5 mg/zi.

Doza zilnica maxima recomandata de meloxicam este de 15 mg.

Copii si adolescenti

Nu s-au stabilit inca doze pentru copii, de aceea Meloxicam MCC 15mg supozitoare poate fi administrat numai la adulti si adolescenti cu varsta peste 15 ani (vezi pct. 4.3).

Pacienti varstnici si pacienti cu risc crescut de reactii adverse

Doza zilnica recomandata pentru tratamentul pe termen lung al poliartritei rematoide si al spondilitei anchilopoetice la pacientii varsnici este de 7,5 mg meloxicam. La pacientii cu risc crescut de reactii adverse tratamentul trebuie initiat cu doza de 7,5 mg meloxicam pe zi (vezi pct. 4.4) .

Insuficienta renala(vezi pct.5.2)

La pacientii dializati, cu insuficienta renala severa, doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg meloxicam. La pacientii cu insuficienta renala usoara sau moderata (de exemplu, pacienti cu clearence al creatininei mai mare de 25ml/min), nu este necesara reducerea dozei. Meloxicam este contraindicat in tratamentul pacientilor cu insufcienta renala severa, nedializati (nedializabili)(vezi pct. 4.3).

Insuficienta hepatica (vezi pct. 5.2)

La pacientii cu disfunctie hepatica usoara si moderata nu este necesara reducerea dozei.

Meloxicam este contraindicat pentru tratamentul pacientilor cu insuficienta hepatica severa ( vezi pct. 4.3). Mod de administrare

Administrare rectala.

Contraindicatii
Hipersensibilitate cunoscuta la meloxicam, acid acetilsalicilic, alte antiinflamatoare nestereoidiene sau la oricare dintre excipientii medicamentului.

Exista posibilitatea unei reactii incrucisate cu acidul acetilsalicilic sau cu alte medicamente din clasa agentilor antiinflamatori nestereoidieni (AINS). Meloxicam nu trebuie administrat pacientilor la care, dupa un tratament anterior cu acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente din clasa AINS, au survenit semne de astm bronsic, polipi nazali, angioedem sau urticarie.

Ulcer gastro-duodenal activ sau recidivant;

Sangerari gastro- intestinale evidente, sangerari cerebrovasculare sau alte afectiuni hemoragice;

Insuficienta hepatica severa;

Insuficienta renala severa nedializata (nedializabila);

Copii si adolescenti cu varste mai mici de 15 ani;

Trimestrul trei de sarcina (vezi pct.4.6.);

Insuficienta cardiaca severa.

Atentionari
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovasculare si gastro-intestinale, prezentate mai jos).

In cazul unui efect terapeutic insuficient nu trebuie depasita doza zilnica recomandata, iar meloxicam nu trebuie administrat concomitent cu alte AINS: Daca starea pacientului nu s-a ameliorat in cateva zile, trebuie reevaluat beneficiul clinic al tratamentului.

Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare

La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.

Inainte de initiere si pe parcursul tratamentului cu meloxicam, se recomanda monitorizarea clinica a tensiunii arteriale la pacienti cu risc.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS, inclusiv meloxicam (in special in doze mari si in tratament de lunga durata), se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.

Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu

meloxicam numai dupa evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc in ceea ce priveste aparitia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Efecte gastro-intestinale

Similar altor AINS, in orice moment al tratamentului cu meloxicam pot sa apara hemoragii gastro- intestinale, ulceratii sau perforatii, potential letale, insotite sau nu de simptome de avertizare, chiar si in absenta antecedentelor de evenimente gastro-intestinale severe.

Riscul aparitiei de hemoragii gastro-intestinale, ulceratii sau perforatii este cu atat mai mare, cu cat se cresc dozele de AINS, la pacienti cu antecedente de ulcer, in special daca au fost insotite de hemoragii sau perforatii (vezi pct.4.3) si la varstnici. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cele mai mici doze disponibile. Se va avea in vedere asocierea cu medicamente care protejeaza (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) in cazul acestor pacienti si, de asemenea, in cazul pacientilor care necesita tratament cu doze scazute de aspirina sau cu alte medicamente, care pot creste riscul evenimentelor gastro- intestinale (vezi pct.4.5).

Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special varstnicii, trebuie sa raporteze orice simptom abdominal neobisnuit (in special sangerare/hemoragie gastro-intestinala), mai ales la inceputul tratamentului.

Se recomanda precautie la pacientii tratati in acelasi timp cu medicamente care pot creste riscul de aparitie a ulceratiilor sau hemoragiilor, cum ar fi heparina, administrata ca tratament curativ in geriatrie, anticoagulantele, ca de exemplu warfarina sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic, administrat in doze pentru actiunea anti-inflamatoare (doza unica ≥ 1g sau doza zilnica totala ≥ 3g) (vezi pct. 4.5).

Daca apar hemoragii sau ulceratii gastro-intestinale la pacienti tratati cu meloxicam, tratamentul trebuie intrerupt.

Medicamentele AINS se vor administra cu precautie la pacienti cu antecedente de afectiuni gastro-intestinale (colite ulcerative, boala Crohn), deoarece aceste manifestari se pot exacerba. (vezi pct.4.8 – reactii adverse).

Pacientii cu antecedente de esofagita, gastrita si/sau ulcer gastro-duodenal trebuie sa fie complet recuperati inainte de inceperea tratamentului cu meloxicam. La acesti pacienti trebuie acordata o atentie deosebita potentialului de reaparitie a simptomelor afectiunilor mentionate mai sus, in cursul tratamentului cu meloxicam.

AINS inhiba sinteza prostaglandinelor renale, care au rol important in metinerea perfuziei renale.

AINS pot duce la decompensarea functiei renale la pacientii cu hipovolemie si cu flux sanguin renal redus. De obicei (dupa intreruperea administrarii acetor medicamente), functia renala afectata este recuperata pana la nivelul anterior tratamentului. In acest caz, pacientii cu risc crescut sunt cei deshidratati, cu insuficienta cardiaca congestiva, ciroza hepatica, sindrom nefrotic si afectiuni renale, pacientii tratati cu medicamente diuretice sau cei aflati in periada de recuperare dupa interventii chirurgicale laborioase, cauzatoare de hipovolemie. La acesti pacienti, la inceptul tratamentului, diureza si functia renala trebuie monitorizate cu atentie.

In cazuri rare, AINS pot determina nefrita interstitiala, glomerulonefrita, necroze ale medularei renale sau sindrom nefrotic.

Doza de meloxicam la pacientii cu insuficienta renala in stadii terminale, hemodializati, nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg.

Ca in cazul majoritatii AINS, au fost semnalate cresteri ocazionale ale transaminazelor serice sau alterarea altor parametri ai functiei hepatice. In majoritatea cazurilor a fost vorba de cresteri mici si tranzitorii peste limita superioara a valorilor normale. Daca modificarea este semnificativa sau persistenta, administrarea meloxicamului poate fi intrerupta si trebuie efectuate determinari repetate ale valorilor testelor functionale hepatice.

La pacientii cu ciroza hepatica stabila clinic, nu este necesara ajustarea dozei.

Reactii cutanate

Reactii cutanate grave, unele chiar letale, incluzand dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica au fost raportate foarte rar in legatura cu utilizarea de AINS (vezi pct.4.8). Pacientii par a fi expusi la cel mai mare risc de aparitie a acestor reactii la inceputul tratamentului, in marea majoritate a cazurilor instalarea acestor reactii aparand in prima luna de tratament. Administrarea meloxicamului trebuie intrerupta la prima aparitie a eruptiei cutanate, a leziunilor mucoasei sau a oricarui alt semn de hipersensibilizare.

Retentie de sodiu, potasiu si retentie de apa

La administrarea de AINS pot sa apara retentie de sodiu, retentie de potasiu, de apa, cat si interferenta cu efectele natriuretice ale diureticelor. In plus, se poate produce scaderea efecteului antihipertensiv al medicamentelor antihipertensive (vezi pct. 4.5). Drept rezultat, la pacienti predispusi se pot agrava sau exacerba edemul, insuficienta cardiaca sau hipertensiunea arteriala. De aceea, este necesara o monitorizare clinica la pacientii cu risc (vezi pct. 4.2 si 4.3).

Hiperkaliemie

Hiperkaliemia poate fi favorizata de diabet sau administrare concomitenta de medicamente care pot creste kaliemia (vezi pct.4.5).

In aceste cazuri, trebuie efectuata o monitorizare regulata a valorilor potasiului.

Pacientii astenici sau cei cu constitutie astenica pot prezenta o toleranta mai redusa a potentialelor reactii adverse si trebuie urmariti cu atentie.

Ca si in cazul altor agenti din clasa AINS, se impune prudenta in tratamentul pacientilor varstnici, la care probabilitatea prezentei afectiunilor renale, hepatice sau cardiace este crescuta.

Meloxicam poate masca simptomele unor boli infectioase concomitente.

Tratamentul cu meloxicam poate afecta fertilitatea si nu este recomandat femeilor care incearca sa ramana insarcinate. La femeile cu dificultati in a ramane insarcinate sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avuta in vedere intreruperea tratamentului cu meloxicam.

Interactiuni
Alte AINS, inclusiv salacilatii in doze mari: administrarea concomitenta a catorva AINS

poate creste riscul ulceratiilor si al sangerararilor gastro-intestinale prin efect sinergic. Nu se recomanda administrarea concomitenta de meloxicam cu alte AINS (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante orale, ticlopidina, heparina administrata sistemic, medicamente

trombolitice: cresc riscul de sangerare. Daca este imposibila evitarea administrarii concomitente a acestor medicamente, se impune o monitorizare atenta a efectului anticoagulant.

Litiu: s-a demonstrat ca AINS cresc concentratia plasmatica a litiului. La inceputul tratamentului, la modificarea dozei si la intreruperea tratamentului cu meloxicam se recomanda dozarea concentratiei plasmatice a litiului.

Metotrexat: toxicitatea hematologica a metotrexatului poate fi accentuata de

administrarea concomitenta cu AINS. Tabloul hematologic trebuie monitorizat cu atentie. Nu se recomanda administrarea concomitenta de AINS la pacientii tratati cu doze mari de metotrexat (peste 15mg/saptamana).

Farmacocinetica metotrexatului ( 15 mg/saptamana) nu a fost influentata in mod semnificativ de administrarea concomitenta de meloxicam; totusi trebuie avut in vedere faptul ca AINS pot intensifica toxicitatea hematologica a metotraxatului.

Contraceptia:AINS pot reduce eficacitatea dispozitivelor intrauterine.

Diuretice: tratamentul cu AINS se asociaza cu posibiliatatea de dezvoltare a unei insuficiente renale acute la pacientii deshidratati.

Pacientii tratati concomitent cu diuretice si meloxicam trebuie hidratati in mod corespunzator, iar functia lor renala trebuie monitorizata inainte de inceperea tratamentului.

Antihipertensive ( de exemplu, beta-blocante, inhibitori ECA, agenti vasodilatatori,

diuretice): se noteaza o eficacitate redusa a antiihipertensivelor in cazul tratamentului cu AINS, determinata de inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare.

Inhibitorii ECA si antagonistii receptorilor de angiotensina II: AINS ( inclusiv acidul acetilsalicilic in doze ≥ 3 g/zi) si antagonistii receptorilor de angiotensina II au un efect sinergic asupra scaderii filtrarii glomerulare, efect care poate fi exacerbat in cazul unei existentei unei alterari a functiei renale. Administrarea acestei combinatii la pacientii varsnici si/sau deshitratati poate duce la insuficienta renala acuta prin actiune directa asupra filtrarii glomerulare. Se recomanda monitorizarea functiei renale la

inceputul tratamentului, ca si hidratarea corecta a pacientului. In plus, tratamentul concomitent poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA si al antagonistilor de receptori ai angiotensinei II, ducand la pierderea partiala a eficacitatii ( datorita inhibarii prostaglandinelor cu efect vasodilatator).

Colestiramina se leaga de meloxicam in tractul gastrointestinal, determinand o eliminare rapida a meloxicamului.

Ciclosporina; nefrotoxicitatea ciclosporinei poate fi accentuata de AINS, datorita

efectului acestora asupra prostaglandinelor renale. Se recomanda monitorizarea functiei renale in cazul administrarii concomitente a acestor agenti.

Corticosteroizi: Risc crescut de ulcer gastro-intestinal si hemoragie (vezi pct. 4.4).

Nu au fost raportate interactiuni farmacocinetice semnificative in cazul administrarii concomitente cu antiacide, cimetidina sau digoxin.

Sarcina
Fertilitatea
Tratamentul cu meloxicam poate afecta fertilitatea si nu este recomandat femeilor care incearca sa ramana

insarcinate. La femeile cu dificultati in a ramane insarcinate sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avuta in vedere intreruperea tratamentului cu meloxicam (vezi pct.4.5).

Contraceptia la barbati si femei

raportat ca AINS scad eficacitatea dispozitivelor intrauterineScaderea eficacitatii dispozitivelor intrauterine la administrarea AINS a fost raportata, dar acest lucru trebuie confirmat (vezi pct.4.4).

Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta in mod nefavorabil sarcina si/sau dezvoltarea embrio-fetala. Date din studiile epidemiologice sugereaza o crestere a riscului de avort si de malformatii cardiace dupa administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la inceputul sarcinii. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% la aproximativ 1,5 %. Se presupune ca riscul creste in functie de doza si de durata tratamentului. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat cresterea pierderilor pre- si post implant si a letalitatii embrio-fetale. Aditional, cresterea incidentei diverselor malformatii, inclusiv cardiovasculare, s-a raportat la animale care au primit inhibitori ai sintezei de prostaglandine in perioada organogenetica.

Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcina administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine poate expune dupa cum urmeaza:

fatul la: toxicitate cardiopulmonara ( cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara) , disfunctie renala, care poate evolua in insuficienta renala cu oligo-hidramnios;

mama si nou-nascutul, la sfarsitul sarcinii, la: o posibila prelungire a timpului de sangerare , inhibarea contractiilor uterine ce pot conduce la incetinirea sau prelungirea travaliului.

In consecinta, meloxicam este contraindicat in timpul trimestrului al treilea de sarcina.

Alaptarea
Desi nu sunt date specifice referitoare la meloxicam, se stie ca AINS se excreta in laptele matern. De aceea, administrarea la femeile care alapteaza nu este recomandata.

Condus auto
Nu au fost efectuate studii specifice privind efectele tratamentului cu meloxicam asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Totusi, se recomanda ca pacientii cu tulburari de vedere sau somnolenta, inclusiv vedere incetosata, ameteli, vertij sau alte tulburari la nivelul sistemului nervos central trebuie sa evite astfel de activitati.

Reactii adverse
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Reactiile adverse raportate in asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca.

Reactiile adverse cel mai frecvent raportate sunt de origine gastro-intestinala. Se pot produce ulcere peptice, perforatii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori cu potential letal, in special la varstnici (vezi pct. 4.4).

Dupa administrare au fost raportate greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatite ulcerative, exacerbari ale colitelor si ale bolii Crohn’s (vezi pct.

4.4 – Atentionari si precautii speciale pentru utilizare). Mai putin frecvent, s-a observat gastrita.

Reactiile adverse raportate din studiile clinice si din experienta dupa punerea pe piata sunt clasificate in functie de incidenta, utilizand urmatoarea conventie:

Tulburari hematologice si limfatice

Mai putin frecvente: anemie

Rare: modificari ale numarului celulelor sanguine (incluzand modificari ale formulei leucocitare), leucopenie, trombocitopenie

Foarte rare: agranulocitoza

Tulburari ale sistemul imunitar

Mai putin frecvente: reactii alergice, altele decat reactiile anafilactoide sau anafilactice Cu frecventa necunoscuta: reactii anafilactoide, reactii anafilactice

Tulburari psihice

Rare: tulburari ale dispozitiei, cosmaruri

Cu frecventa necunoscuta: confuzie, dezorientare

Tulburari ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee

Mai putin frecvente: ameteli, somnolenta

Tulburari oculare

Rare: tulburari de vedere, incluzand vedere incetosata, conjunctivita

Tulburari acustice si vestibulare

Mai putin frecvente: vertij Rare: tinitus

Tulburari cardiace

Rare: palpitatii

A fost raportata insuficienta cardiaca, asociata tratamentului cu AINS.

Tulburari vasculare

Mai putin frecvente: hipertensiunea arteriala (vezi pct. 4.4), eritem tranzitor al fetei si gatului

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Rare: declansarea de crize de astm bronsic la persoane cu alergie la acid acetilsalicilic sau la alte AINS

Tulburari gastro-intestinale

Foarte frecvente: dispepsie, greata, varsaturi, dureri abdominale, constipatie, flatulenta, diaree

Mai putin frecvente: hemoragie gastro-intestinala oculta sau manifesta, stomatita, gastrita, eructatii Rare: colita, ulcer gastro-duodenal, esofagita

Foarte rare: perforatii gastro-intestinale

Tulburari hepatobiliare

Mai putin frecvente: modificari ale parametrilor functiei hepatice (cum sunt cresterea valorilor serice ale transaminazelor sau ale bilirubinei)

Foarte rare: hepatita

Afectiunii cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente: edem angioneurotic, prurit, eruptii cutanate tranzitorii Rare: sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, urticarie Foarte rare: dermatita de tip bulos, eritem multiform

Cu frecventa necunoscuta: reactii de fotosensibilizare

Tulburari renale si ale cailor urinare

Mai putin frecvente: retentie hidro-salina, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare si pct. 4.5), modificari ale parametrilor functiei renale (cresteri ale creatininemiei si/sau ale concentratiei serice ale ureei)

Foarte rare: insuficienta renala acuta, in special la pacienti cu factori de risc (vezi pact. 4.4)

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente: edem, inclusiv edem al extremitatilor membrelor

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptomele in caz de supradozaj acut cu AINS sunt in general limitate la letargie, somnolenta, greata, varsaturi si durere epigastrica, care sunt in general reversibile dupa terapie de sustinere. Se pot produce hemoragii gastro-intestinale. Intoxicatia grava poate produce hipertensiune arteriala, insuficienta renala acuta, disfunctie hepatica, depresie respiratorie, coma, convulsii, colaps cariovascular si stop cardiac. Au fost raportate reactii anafilactoide dupa ingestie de AINS in doze terapeutice sau pot sa apara dupa un supradozaj. In caz de supradozaj cu AINS, se instituie terapie simptomatica si de sustinere a pacientilor. Un studiu clinic a aratat ca eliminarea meloxicamului este accelerata de administrarea de trei ori pe zi a unei doze orale de 4 g colestiramina.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, oxicami Codul ATC: M01AC06

Meloxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa acizilor enolici (familia oxicamilor) cu proprietati antiinflamatoare, analgezice si antipiretice.

Meloxicamul a demonstrat o importanta activitate antiinflamatoare in toate modelele standard de inflamatie. Similar altor AINS, mecanismul sau precis de actiune ramane necunoscut. Cu toate acestea, exista cel putin un mod de actiune comun cu toate AINS (inclusiv meloxicam-ul): inhibarea biosintezei prostaglandinelor, mediatori cunoscuti ai inflamatiei.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtia

Meloxicamul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal, ceea ce se reflecta printr-o foarte buna biodisponibilitate absoluta de circa 90% dupa administrare orala.

Supozitoarele cu meloxicam au o biodisponibilitate de 88% comparativ cu comprimatele.

Dupa administrarea unei doze unice de meloxicam comprimate, valorile mediane ale concentratiilor plasmatice maxime au fost atinse in decurs de 2 ore pentru suspensia orala si in decurs de 5-6 ore pentru formele solide cu administrare orala (capsule si comprimate).

In cazul administrarii de doze repetate, starea de echilibru a fost atinsa in 3 pana la 5 zile. Administrarea zilnica in doza unica duce la o medie a concentratiilor plasmatice ale medicamentului cu fluctuatii relativ mici intre concentratiile maxime si cele minime (concentratiile atinse inainte de

administrarea dozei urmatoare), variind intre 0,4 – 1,0 μg/ml pentru doze de 7,5 mg, respectiv intre 0,8 – 2,0 μg/ml pentru doze de 15 mg (Cmin, respectiv Cmax la starea de echilibru). Valoarea medie a concentratiilor plasmatice maxime de meloxicam la starea de echilibru sunt atinse in decurs de cinci pana la sase ore pentru comprimate.

Absorbtia meloxicamului dupa administrare orala nu este modificata prin administrarea concomitenta de alimente sau dupa utilizarea de antiacide anorganice.

Distributie

Meloxicamul este legat in proportie foarte mare de proteinele plasmatice, in special de albumina (99%). Meloxicamul trece in lichidul sinovial atingand concentratii cu valori aproximativ jumatate din cele plasmatice.

Volumul de distributie plasmatica este mic, de exemplu aproximativ 11l dupa administrare i.m sau i.v. si arata o variatie intreindividuala cuprinsa intre 7 – 20%. Volumul de distributie dupa administrarea de doze multiple de meloxicam administrate oral (7,5 mg si 15 mg) este de aproximativ 16l, cu coeficientii de variatie variind intre 11- 32%.

Biotransformare

Meloxicamul sufera biotransformare hepatica extensiva. In urina au fost identificati patru metaboliti diferiti, care sunt toti inactivi din punct de vedere farmacodinamic. Principalul metabolit, 5’-carboximeloxicam (60% din doza), se formeaza prin oxidarea unui metabolit intermediar 5’-hidroximetilmeloxicam, care este excretat, de asemenea, intr-o proportie mai mica (9% din doza). Studiile in vitro arata ca CYP 2C9 joaca un rol important in aceasta cale metabolica, cu o contributie minora din partea izoenzimei CYP 3A4. Activitatea peroxidazica a pacientului este probabil responsabila pentru alti doi metaboliti, care reprezinta 16%, respectiv 4 % din doza administrata.

Eliminare

Meloxicamul este excretat predominant sub forma de metaboliti care se elimina in proportii egale prin urina si materiile fecale. Mai putin de 5% din doza zilnica se elimina nemodificata prin materiile fecale, in timp ce prin urina se excreta numai urme ale compusului initial.

Media timpului de injumatatire prin eliminare variaza intre 13 si 25 ore dupa administrare orala, i.m. si i.v.. Valorile medii ale clearance-ului plasmatic total sunt intre 7 – 12 ml/min dupa administrare orala, intravenoasa sau rectala.

Linearitate/non-linearitate

S-a dovedit ca meloxicamul are proprietati farmacocinetice lineare la doze terapeutice cuprinse intre 7,5 mg pana la 15 mg dupa administrare orala sau intramusculara.

Grupuri speciale de pacienti

Pacienti cu insuficienta hepatica/renala

Proprietatile farmacocinetice ale meloxicamului nu sunt influentate in mod substantial nici de insuficienta hepatica, nici de insuficienta renala usoara pana la moderata. Subiectii cu insuficienta renala moderata prezinta un clearance total al medicamentului semnificativ mai mare.la pacientii cu insuficienta renala in faza terminala s-a observat ca legarea de proteinele plasmatice este redusa. In caz de insuficienta renala in faza terminala, cresterea volumului de distributie poate determina concentratii mai mari de meloxicam liber si doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg (vezi pct. 4.2).

Pacienti varstnici

Pacientii varstnici barbati au prezentat valori similare ale parametrilor farmacologice comparativ cu cele ale pacientilor tineri de sex masculin. Pacientii varstnici de sex feminin au prezentat valori mai mari ale ASC de eliminare si ale timpilor de injumatatire plasmatica, comparativ cu cele ale pacientilor tineri de ambele sexe. Valoarea medie a clearance-ului plasmatic la starea de echilibru la pacientii varstnici a fost usor mai mica decat cea raportata la pacientii mai tineri.

Date preclinice de siguranta
S-a demonstrat ca profilul toxicologic al meloxicam-ului in studii preclinice este identic cu cel al AINS : ulcere si eroziuni gastro-intestinale, necroza papilara renala la doze mari, la administrare pe termen lung la doua specii de animale.

Studii asupra functiei de reproducere la sobolan au demonstrat o scadere a ovulatiei, inhibarea implantarii si efecte embriotoxice (cresterea resorbtiei) la doze maternotoxice de 1 mg/kg sau mai mari. Studii privind toxicitatea asupra functiei de reproducere la sobolan si iepure nu au relevat teratogenitate la doze orale de pana la 4 mg/kg la sobolan si 80 mg/kg la iepure.

Dozele care au produs afectari depaseau dozele clinice (7,5 – 15 mg) de 10 pana la 5 ori, pentru doze exprimate in mg/kg (persoana cu o greutate de 75 kg). Au fost descrise efecte fetotoxice la sfarsitul gestatiei, efecte comune tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine. Meloxicamul nu a prezentat actiune mutagena, nici in vitro, nici in vivo.

Studii asupra carcinogenitatii la sobolan si soarece nu au evidentiat potential carcinogen la doze cu mult mai mari decat cele utilizate clinic.