Meloxicam LPH 15mg, 30 comprimate, Labormed

Indicatii

Meloxicam LPH este indicat la adolescenti cu varsta peste 16 ani, adulti si varstnici pentru:

• tratamentul simptomatic de scurta durata al exacerbarilor din boala artrozica;
• tratamentul simptomatic de lunga durata al poliartritei reumatoide sau spondilitei anchilozante.

Dozaj
Doze

Doza zilnica totala trebuie administrata in doza unica, cu cantitate suficienta de apa in timpul meselor. Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4). Doza necesara fiecarui pacient pentru ameliorarea simptomelor si raspunsul terapeutic trebuie sa fie reevaluat periodic, in special la pacientii cu boala artrozica.

Exacerbarile bolii artrozice: doza zilnica este de 7,5 mg meloxicam in doza unica. In functie de raspunsul terapeutic, doza se poate creste pana la 15 mg meloxicam pe zi.

In poliartrita reumatoida si spondiloza anchilozanta: 15 mg meloxicam pe zi. In functie de raspunsul la tratament, doza poate fi redusa la 7,5 mg/zi.

Nu trebuie depasita doza zilnica de 15 mg.

Grupuri speciale de pacienti

Pacienti in varsta si pacienti cu risc crescut de reactii adverse (vezi pct 5.2)

La pacientii varstnici doza recomandata pentru tratamentul de lunga durata al poliartritei reumatoide si spondilitei anchilozante este de 7,5 mg zilnic.

Pacientii cu risc crescut de reactii adverse trebuie sa initieze tratamentul cu doza de 7,5 mg zilnic (vezi cap. 4.4).

Pacientii cu insuficienta renala (vezi pct 5.2)

La pacientii dializati, cu insuficienta renala severa, doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg. Pentru pacientii cu insuficienta renala usoara sau moderata (pacienti cu clearance-ul creatininei mai mare de 25 ml/min) nu este necesara reducerea dozei (pentru pacientii cu insuficienta renala severa care nu sunt dializati vezi pct. 4.3).

Insuficienta hepatica (vezi pct. 5.2)

La pacientii cu insuficienta hepatica usoara sau moderata nu este necesara o scadere a dozei(pentru pacientii cu insuficienta hepatica severa vezi pct 4.3)

Copii si adolescenti

Meloxicam LPH nu trebuie folosit la copii si adolescenti cu varsta sub 16 ani (vezi pct 4.3). Mod de administrare

Administrare orala

Contraindicatii

• Meloxicam LPH este contraindicat in urmatoarele situatii:
• Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1, sau hipersensibilitate la substante cu efect similar (de exemplu AINS, acid acetilsalicilic). Meloxicam LPH nu trebuie administrat pacientilor care, in urma administrarii de AINS sau acid acetilsalicilic, au prezentat simptome de astm bronsic, polipi nazali, edem angioneurotic sau urticarie;
• Antecedente de hemoragie sau perforatie gastro-intestinala, asociate cu utilizarea de AINS;
• Ulcer peptic activ sau antecedente de ulcer peptic recurent sau hemoragie (doua sau mai multe episoade distincte de ulceratie sau hemoragie dovedite);
• Insuficienta hepatica severa;
• Insuficienta renala severa, fara dializa;
• Hemoragie gastro-intestinala, antecedente de hemoragie cerebrovasculara sau alte afectiuni hemoragice;
• Insuficienta cardiaca severa;
• Trimestrul al III-lea de sarcina (vezi pct 4.6);
• Copii si adolescenti cu varsta sub 16 ani.

Atentionari
Reactiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pe cea mai scurta perioada necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile gastro-intestinale si cardiovasculare de mai jos).

Doza zilnica maxima recomandata nu trebuie depasita in cazul efectului terapeutic insuficient, si nici nu trebuie adaugat alt AINS, pentru ca acesta poate creste toxicitatea, in timp ce avantajul terapeutic nu a fost dovedit. Trebuie evitata utilizarea concomitenta a meloxicamului cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2.

Meloxicam LPH nu se foloseste ca tratament la pacientii care necesita ameliorarea durerii acute. In absenta unei ameliorari dupa cateva zile de tratament, beneficiul clinic trebuie reevaluat.

Orice antecedente de esofagita, gastrita si/sau ulcer peptic trebuie evaluate si tratate complet inaintea

inceperii tratamentului cu Meloxicam LPH. Pacientii cu acest tip de antecedente si care sunt tratati cu meloxicam trebuie supravegheati cu atentie sporita pentru a preveni recurenta unor noi episoade.

Efecte gastro-intestinale

Hemoragia gastro-intestinala, ulceratia sau perforatia, care pot fi letale, au fost raportate pentru toate AINS, in orice moment al tratamentului, cu sau fara simptome premergatoare sau antecedente de evenimente gastro- intestinale grave.

La pacientii cu antecedente de ulcer, in special ulcer complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici, riscul de hemoragie gastro-intestinala, ulceratie sau perforatie creste odata cu cresterea dozelor de AINS. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza posibila. La acesti pacienti, ca si la cei care necesita administrarea concomitenta de acid acetilsalicilic in doza mica, sau alte asemenea medicamente cu risc gastrointestinal (vezi pct. 4.5), trebuie luat in considerare tratamentul asociat cu protectoare ale mucoasei gastro-intestinale (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni).

Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special cei varstnici, trebuie sa raporteze orice simptome abdominale neobisnuite (in special hemoragie gastrointestinala), mai ales in stadiile initiale ale tratamentului.

Se recomanda prudenta la pacientii care sunt tratati concomitent cu medicamente care ar putea creste riscul de ulceratie sau sangerare, cum sunt: heparina, anticoagulante precum warfarina, sau alte antiinflamatoare nesteroidiene, incluzand acidul acetilsalicilic administrat in doze anti-inflamatoare (mai mult de 1 g pentru o doza sau mai mult de 3 g pentru doza zilnica)(vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu meloxicam trebuie intrerupt cand apare hemoragia sau ulceratia gastro-intestinala.

AINS se administreaza cu prudenta la pacientii cu antecedente cu boli gastrointestinale (colita ulcerativa, boala Crohn), acestea putand fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare

La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate deoarece s-a raportat aparitia retentiei lichidiene si edeme la tratamentul cu AINS.

Se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale la pacientii cu risc la inaintea tratamentului si in special in timpul perioadei de inceput a tratamentului cu meloxicam.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS inclusiv meloxicam (in special in doze mari si pe periode lungi) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.

Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara, trebuie tratati cu meloxicam numai dupa evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc in ceea ce priveste aparitia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Reactii cutanate

La utilizarea de meloxicam s-au raportat reactii cutanate care pot pune viata in pericol, de tip sindrom Stevens-Johnson (SJS) si necroliza epidermica toxica (NET).

Pacientii trebuie avertizati asupra semnelor si simptomelor si atent monitorizati pentru aparitia reactiilor cutanate. Cel mai mare risc de aparitie a SJS si NET se inregistreaza in primele saptamani de tratament.

La aparitia semnelor sau simptomelor de SJS si NET (de exemplu eruptie cutanata progresiva, insotita adesea de vezicule sau leziuni la nivelul mucoaselor) tratamentul cu meloxicam trebuie intrerupt.

Cele mai bune rezultate in gestionarea SJS si NET sunt date de diagnosticul precoce si intreruperea imediata a oricarui tratament suspectat. Prognosticul este cu atat mai bun cu cat oprirea tratamentului este mai precoce.

Daca pacientul a dezvoltat SJS sau NET in cursul tratamentului cu meloxicam, meloxicam nu trebuie sa mai fie administrat niciodata acelui pacient.

Parametrii functiei renale si hepatice

Similar altor AINS, s-au raportat cresteri ocazionale ale valorilor serice ale transaminazelor, bilirubinei sau a altor parametrii ai functiei hepatice, precum si ale creatininei si ureei plasmatice si alte modificari ale analizelor de laborator. In majoritatea cazurilor modificarile s-au dovedit minore si tranzitorii. Daca aceste anomalii se dovedesc semnificative sau persistente, trebuie oprita administrarea Meloxicam LPH si efectuate investigatiile corespunzatoare.

Insuficienta renala functionala

Prin inhibarea efectului vasodilatator al prostaglandinelor renale, AINS pot induce o insuficienta renala functionala prin reducerea filtrarii glomerulare. Acest eveniment advers este proportional cu doza. La inceputul tratamentului sau dupa cresterea dozei, se recomanda monitorizarea atenta a diurezei si functiei renale la pacientii care au urmatorii factori de risc:

• -varstnici;
• -tratament concomitent cu inhibitori ai enzimei de conversie, antagonisti ai angiotensinei-II, sartani sau diuretice (vezi pct. 4.5);
• -hipovolemie (indiferent de cauza);
• -insuficienta cardiaca congestiva;
• -insuficienta renala;
• -sindrom nefrotic;
• -nefropatie lupica;
• -disfunctie hepatica severa (albumina serica mai putin de 25 g/l sau scorul Child-Pugh ≥10).

In cazuri rare AINS pot determina nefrita interstitiala, glomerulonefrita, necroza medulara renala sau sindrom nefrotic.

In cazul pacientilor in stadiu final de insuficienta renala supusi hemodializei dozele de meloxicam nu trebuie sa fie mai mari de 7,5 mg. Nu sunt necesare reducerea dozelor in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara pana la moderata (de exemplu la pacientii care au clearance-ul creatininei mai mare de 25 ml/min).

Retentia de sodiu, potasiu si apa

In timpul tratamentului cu AINS poate sa apara inducerea retentiei de sodiu, potasiu si apa si poate sa fie interferate efectele natriuretice ale diureticelor. Mai mult se poate observa o scadere a efectului antihipertensiv (vezi pct 4.5). Consecutiv la pacientii susceptibili pot fi precipitate sau exacerbate edemul,

insuficienta cardiaca sau hipertensiunea. De aceea este necesara monitarizarea clinica la pacientii cu risc (vezi pct 4.2 si 4.3).

Hiperkaliemia

Hiperkaliemia poate fi favorizata de prezenta diabetului zaharat sau a unor tratamente concomitente care sunt cunoscute pentru cresterea kaliemiei (vezi pct. 4.5). In astfel de situatii, valorile potasiului trebuie monitorizate periodic.

Alte atentionari si precautii

Reactiile adverse sunt deseori mai greu tolerate de varstnici, persoane tarate sau slabite, si care din aceasta cauza necesita monitorizare atenta. Similar altor AINS, este necesara prudenta deosebita la varstnici, la care functia renala, hepatica sau cardiaca sunt adesea compromise. Varstnicii au o frecventa crescuta a reactiilor adverse la AINS, in special hemoragia gastro-intestinala si perforatia, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Meloxicamul, similar altor AINS, poate masca simptomele unei eventuale infectii.

Utilizarea meloxicamului, ca si a altor medicamente care inhiba ciclooxigenaza sau sinteza prostaglandinelor, poate afecta fertilitatea si nu este recomandat femeilor care doresc sa ramana gravide. La femeile cu dificultati de conceptie, sau care sunt evaluate pentru fertilitate, tratamentul cu meloxicam trebuie intrerupt.

Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie de glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest tratament.

Interactiuni
Studiile de interactiune medicamentoasa au fost efectuate numai la adulti

Interactiuni farmacodinamice:

Alte AINS, inclusiv salicilati (acid acetilsalicilic ≥ 3 g/zi):

Nu se recomanda administrarea concomitenta cu alte AINS, incluzand acidul acetilsalicilic administrat in doze inflamatorii (>1 g ca doza unica sau > 3 g ca doza zilnica totala) (vezi pct.4.4).

Corticosteroizi:

Administrarea concomitenta de corticosteroizi necesita precautie datorita riscului crescut de hemoragie sau ulcer gastro-intestinal.

Anticoagulante orale sau heparina administrata in geriatrie sau la doze terapeutice :

Cresc riscul de hemoragie, prin inhibarea functiei plachetare si lezarea mucoasei gastro-duodenale. AINS pot accentua efectul anti-coagulantelor, cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitenta a AINS si anticoagulantelor orale sau heparinei nu este recomandata (vezi pct. 4.4). Daca aceasta asociere nu poate fi evitata, este necesara monitorizarea atenta a INR.

Trombolitice si antiagregante plachetare:

Cresc riscul hemoragiei, prin inhibarea functiei plachetare si lezarea mucoasei gastro-duodenale.

Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS):

Risc crescut de hemoragie gastro-intestinala (vezi pct. 4.4).

Diuretice, inhibitori ai ECA, si antagonisti de angiotensina-II :

AINS pot reduce efectul diureticelor si al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienti cu functie renala compromisa (de exemplu pacienti deshidratati sau pacienti varstnici cu functie renala compromisa), administrarea concomitenta a unui inhibitor al ECA sau antagonist de angiotensina-II si a inhibitorilor ciclooxigenazei poate duce la deteriorare suplimentara a functiei renale, inclusiv posibilitatea instalarii insuficientei renale acute, care de regula este reversibila. De aceea, asocierea trebuie administrata cu prudenta, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati corespunzator si functia renala monitorizata dupa initierea tratamentului concomitent, si ulterior in mod periodic (vezi pct. 4.4).

Alte medicamente antihipertensive (de exemplu beta-blocante):

Similar altor substante mentionate anterior, efectul antihipertensiv al beta-blocantelor poate fi diminuat (datorita inhibarii prostaglandinelor cu efect vasodilatator).

Inhibitori ai calcineurinei (ciclosporina, tacrolimus):

Nefrotoxicitatea ciclosporinei poate fi crescuta de AINS prin actiune renala mediata de prostaglandinele renale. Functia renala trebuie evaluata in timpul tratamentului concomitent. Se recomanda monitorizarea atenta a functiei renale, in special la varstnici.

Dispozitive intrauterine:

A fost raportata scaderea eficacitatii dispozitivelor intrauterine la administrarea AINS, dar acest lucru trebuie confirmat.

Interactiuni farmacocinetice (Efectul meloxicamului asupra farmacocineticii altor medicamente): Litiu:

Au fost raportate cresteri ale concentratiilor sanguine ale litiului la administrarea de AINS (prin reducerea excretiei renale a litiului), acesta putand atinge concentratii plasmatice toxice. Nu se recomanda tratamentul concomitent cu litiu si AINS (vezi pct. 4.4). Daca aceasta asociere este necesara, concentratia plasmatica a litiului trebuie monitorizata atent la inceputul si in timpul scaderii progresive pana la intreruperea tratamentului cu meloxicam.

Metotrexat:

AINS pot reduce secretia tubulara a metotrexatului, crescand concentratia plasmatica a acestuia. Din aceasta cauza, la pacientii tratati cu doze mari de metotrexat (mai mult de 15 mg/saptamana), nu este recomandat tratamentul concomitent cu AINS (vezi pct. 4.4).

Riscul interactiunii dintre AINS si metotrexat trebuie luat in considerare si la pacientii tratati cu doze mici de metotrexat, in special la cei cu functie renala alterata.

Daca este necesar tratamentul concomitent, trebuie monitorizate hemoleucograma si functia renala. Trebuie luate masuri de precautie suplimentara in cazul in care atat AINS cat si metotrexatul sunt administrate in interval de 3 zile, deoarece poate creste concentratia plasmatica a metotrexatului, care poate determina toxicitate crescuta.

Desi farmacocinetica metotrexatului (15 mg/saptamana) nu a fost afectata in mod relevant de tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie avut in vedere faptul ca toxicitatea hematologica a metotrexatului poate fi crescuta de tratamentul cu AINS (vezi pct. 4.8).

Interactiuni farmacocinetice (efectele altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului): Colestiramina:

Colestiramina accelereaza eliminarea meloxicamului prin intreruperea circuitului enterohepatic, astfel incat clearance-ul meloxicamului creste cu 50% si timpul de injumatatire scade la 13 ± 3 ore. Aceasta interactiune este semnificativa clinic.

Nu au fost detectate interactiuni farmacocinetice medicamentoase semnificative clinic, atunci cand se administreaza concomitent antiacide, cimetidina sau digoxina.

Sarcina
Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenta in mod negativ sarcina si/sau dezvoltarea embrio-fetala. Date din studii epidemiologice sugereaza un risc crescut al intreruperii de sarcina (avort spontan) si al malformatiilor cardiace si gastroschizisului dupa utilizarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la inceputul sarcinii. Riscul absolut al malformatiilor cardiovasculare a fost crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Cresterea riscului este direct proportionala cu doza si durata terapiei. La animale, administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor a determinat o crestere a avortului spontan pre- si post-implantare si cresterea mortalitatii embrio-fetale. In plus, a fost raportata cresterea incidentei diferitelor malformatii, inclusiv cardiovasculare, la animalele carora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor in timpul perioadei de organogeneza.

In timpul primului si celui de al doilea trimestru de sarcina, meloxicamul nu trebuie administrat decat atunci cand este absolut necesar. Daca meloxicamul este administrat unei femei care incearca sa ramana gravida, sau in timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie minima si durata tratamentului sa fie cat mai scurta posibil.

Toti inhibitorii sintezei prostaglandinelor administrati in timpul trimestrului al treilea de sarcina pot expune

fatul la:

-toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a ductului arterial si hipertensiune pulmonara)

-disfunctie renala care poate progresa spre insuficienta renala cu oligo-hidroamnios;

la sfarsitul perioadei de sarcina, pot expune mama si nou-nascutul la:

-posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant care poate apare chiar si la doze foarte mici

-inhibarea contractiilor uterine determinand nastere intarziata sau prelungita

In consecinta, meloxicamul este contraindicat in timpul trimestrului al treilea de sarcina.

Alaptarea

AINS se excreta in laptele matern. Ca masura de precautie, administrarea trebuie evitata la femeile care alapteaza.

Condus auto
Nu exista studii specifice privind efectul meloxicamului asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totusi, pe baza profilului farmacodinamic si a reactiilor adverse raportate, meloxicamul probabil nu are influenta sau are o influenta neglijabila asupra acestor capacitati. Cu toate acestea, daca apar tulburari vizuale sau somnolenta, ameteala sau alte tulburari ale sistemului nervos central, se recomanda evitarea conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.

Reactii adverse
a) Descriere generala

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea unor AINS (in special in doze mari si tratament de lunga durata) poate fi asociata cu o mica crestere a riscului de evenimente trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral – vezi pct. 4.4).

Asociat tratamentului cu AINS, au fost raportate edem, hipertensiune arteriala si insuficienta cardiaca. Reactiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natura gastro-intestinala. Pot sa apara, in special la varstnici ulcerul peptic, perforatia sau hemoragia gastro-intestinala, uneori letala (vezi pct. 4.4). Dupa administrare s-au raportat: greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, dureri abdominale, melena, hematemeza, stomatita ulcerativa, exacerbari ale colitei si bolii Crohn (vezi pct. 4.4).

Mai putin frecvent s-a observat gastrita.

Frecventa reactiilor raportate data mai jos se bazeaza pe incidenta evenimentelor adverse raportate in 27 studii clinice cu durata tratamentului de cel putin 14 zile. Informatia se bazeaza pe studii clinice efectuate la 15197 pacienti care au fost tratati cu doze orale zilnice de 7,5 sau 15 mg meloxicam sub forma de comprimate sau capsule pe o perioada de pana la 12 luni. Au fost incluse reactiile adverse evidentiate ca urmare a raportarilor dupa punerea pe piata a medicamentului.

Reactiile adverse au fost clasificate in functie de frecventa, conform conventiei: Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10)

Mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100) Rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000)

Foarte rare (mai putin de 1/10000)

Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari hematologice si limfatice

Mai putin frecvente: Anemie

Rare: modificari ale hemoleucogramei: leucopenie, trombocitopenie.

Foarte rare: agranulocitoza. Au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoza la pacientii tratati cu meloxicam si alte medicamente cu potential mielotoxic (vezi pct 4.5).

Tulburari ale sistemului imunitar

Mai putin frecvente: Reactii alergice altele decat cele de tip anafilactic/anafilactoid. Cu frecventa necunoscuta: Reactii de tip anafilactic/anafilactoid

Tulburari psihice

Rare: Modificari ale dispozitiei, cosmaruri

Cu frecventa necunoscuta: stari confuzionale, dezorientare.

Tulburari ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee

Mai putin frecvente: ameteala, somnolenta

Tulburari oculare

Rare: tulburari vizuale, inclusiv vedere incetosata; conjunctivita;

Tulburari acustice si vestibulare

Mai putin frecvente: vertij Rare: tinitus.

Tulburari cardiace

Rare: palpitatii;

S-a raportat aparitia insuficientei cardiace in cazul tratamentului cu AINS.

Tulburari vasculare

Mai putin frecvente: Cresteri ale tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4), eritem facial.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Rare: exacerbari ale astmului bronsic au fost observate la unii pacienti alergici la acid acetilsalicilic sau la alte AINS.

Tulburari gastro-intestinale

Foarte frecvente: dispepsie, greata, varsaturi, dureri abdominale, constipatie, flatulenta, diaree

Mai putin frecvente: hemoragie gastro-intestinala (inclusiv hemoragie oculta), stomatita, gastrita, eructatii Rare: colita, ulcer gastroduodenal, esofagita

Foarte rare: perforatie gastrointestinala

Ulceratia, perforatia sau hemoragia gastro-intestinala pot fi severe si cu potential fatal, in special la varstnici (vezi pct. 4.4).

Tulburari hepatobiliare

Mai putin frecvente: tulburari tranzitorii ale valorilor testelor functiei hepatice (de exemplu cresterea transaminazelor sau bilirubinei).

Foarte rare: hepatita.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente: angioedem, prurit, eruptii cutanate.

Rare: urticarie. S-au raportat, de asemenea, reactii adverse cutanate severe (RACS) de tip sindrom Stevens- Johnson (SJS) si necroliza epidermica toxica (NET) (vezi pct.4.4).

Foarte rare: dermatita buloasa, eritem polimorf.

Cu frecventa necunoscuta: reactii de fotosensibilitate.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Mai putin frecvente: retentie de sodiu si apa, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4 si 4.5), alterarea functiei renale (cresterea creatininei si/sau ureei plasmatice)

Foarte rare: insuficienta renala acuta in special la pacientii cu factori de risc (vezi pct 4.4.)

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente: edem, inclusiv edeme ale membrelor inferioare.

Informatii cu privire la reactiile adverse grave individuale si/sau frecvente
Au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoza la pacienti tratati cu meloxicam si alte medicamente cu potential mielotoxic (vezi pct. 4.5).

Reactii adverse care nu au fost observate inca la administrarea medicamentului, dar care sunt acceptate in mod general ca reactii atribuibile altor medicamente din aceasta clasa.
S-au raportat leziuni organice renale, determinand probabil insuficienta renala acuta: cazuri foarte rare de nefrita interstitiala, necroza tubulara acuta, sindrom nefrotic si necroza papilara (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptomele supradozajului acut cu AINS sunt de obicei limitate la: somnolenta, ameteala, greata, varsaturi si durere epigastrica, care in general sunt reversibile cu terapie de sustinere. Pot apare hemoragii gastro- intestinale.

In cazuri severe pot sa apara hipertensiune arteriala, insuficienta renala acuta, disfunctie hepatica, deprimare respiratorie, coma, convulsii, colaps cardiovascular si stop cardiac. Au fost raportate reactii de tip anafilactoid la ingestia de doze terapeutice de AINS, dar pot apare si ca urmare a unui supradozaj. In urma unui supradozaj de AINS, pacientilor li se administreaza tratament simptomatic si de sustinere. Intr-un studiu clinic s-a demonstrat eliminarea accelerata a meloxicamului prin administrarea orala a 4 g colestiramina de trei ori pe zi.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatorii si antireumatice, nesteroidiene, oxicami, codul ATC: M01AC06. Meloxicamul este un antiinflamator nesteroidian (AINS) din grupul oxicamilor, cu proprietati antiinflamatorii, analgezice si antipiretice.

Proprietatile antiinflamatorii ale meloxicamuluiau fost demonstrate pe modelele clasice ale inflamatiei. Similar altor AINS, nu este cunoscut mecanismul exact de actiune.. Cu toate acestea, exista cel putin un mecanism de actiune comun cu alte AINS (inclusiv meloxicam): inhibarea sintezei de prostaglandine,care sunt mediatori cunoscuti ai inflamatiei.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Meloxicamul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal, fapt care este reflectat printr-o biodisponibilitate absoluta mare, de 89% - in urma administrarii orale (capsule). Comprimatele, suspensia orala si capsulele s- au dovedit bioechivalente.

In urma administrarii unei doze unice, concentratia plasmatica maxima este obtinuta in decurs de 2 ore in cazul suspensiei si in decurs de 5-6 ore in cazul formelororale solide (capsule si comprimate).

Dupa administrari repetate, starea de echilibru a fost atinsa in 3-5 zile. Administrarea de doze zilnice unice duce la concentratii plasmatice cu fluctuatii relativ mici intre valorile maxime si minime (Cmin si Cmax la starea de echilibru) in intervalul 0,4-1,0 μg/ml pentru doza de 7,5 mg si 0,8 – 2,0 μg/ml pentru doza de 15 mg. Concentratiile plasmatice maxime ale meloxicamului la starea de echilibru se obtin in decurs de 5-6 ore pentru comprimate, capsule, respectiv suspensie orala. Absorbtia meloxicamului in urma administrarii orale nu este afectata de ingestia concomitenta a alimentelor.

Distributie

Meloxicamul se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice, in special de albumine (99%). Meloxicamul patrunde in lichidul sinovial unde se ating concetratii de aproximativ jumatate din cele plasmatice.

Volumul de distributie este mic, in medie de 11 litri. Variatiile interindividuale sunt de ordinul a 30-40%.

Metabolizare

Meloxicamul este metabolizat in ficat. S-au identificat in urina patru metaboliti inactivi farmacodinamic. Metabolitul major, 5'-carboximeloxicam (60% din doza), se formeaza prin oxidarea metabolitului intermediar 5'- hidroximetilmeloxicam, care este excretat, dar intr-o proportie mai mica (9% din doza). Studiile in vitro sugereaza ca CYP 2C9, si intr-o anumita masura izoenzima CYP 3A4 joaca un rol important in aceste cai metabolice. Actiunea peroxidazei este probabil responsabila pentru formarea celorlalti doi metaboliti, care reprezinta 16%, respectiv 4% din doza administrata.

Eliminare

Meloxicamul este eliminat predominant sub forma de metaboliti si in proportie egala prin urina si materii fecale. Mai putin de 5% din doza este excretat nemodificat prin materiile fecale, iar in urina sunt prezente doar urme ale substantei initiale. Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 20 ore. Clearance-ul plasmatic total este in medie de 8 ml/min.

Liniaritate/non-liniaritate

Meloxicamul are o farmacocinetica liniara in intervalul de doze terapeutice de la 7,5 mg la 15 mg administrate oral sau intramuscular.

Grupuri speciale de pacienti Insuficienta hepatica/renala:

Nici insuficienta hepatica, nici insuficienta renala usoara sau moderata nu au efecte semnificative asupra

farmacocineticii meloxicamului. In insuficienta renala terminala, cresterea volumului de distributie poate creste concentratia meloxicamului si nu trebuie depasita o doza zilnica de 7,5 mg (vezi pct. 4.2).

Varstnici:

Clearance-ul plasmatic mediu la starea de echilibru la varstnici a fost putin mai mic fata de cel al persoanelor mai tinere.

Date preclinice de siguranta
In urma studiilor preclinice, profilul toxicologic al meloxicamului a fost similar cu cel al altor AINS: ulcere si eroziuni gastro-intestinale, necroza renala papilara la doze mari, in administrare cronica, la doua specii animale.

Studiile privind efectele asupra functiei de reproducere in urma administrarii orale la sobolani au aratat scaderea numarului ovulatiilor, inhibarea implantarii si efecte embriotoxice (cresterea resorbtiilor) la doze maternotoxice de 1 mg/kg si mai mari. Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere la sobolan si iepure nu au aratat teratogenitate pana la doze orale de 4 mg/kg la sobolan si 80 mg/kg la iepure.

Dozele utilizate in studiile la animale au fost mai mari decat dozele clinice (7,5 – 15 mg) cu un factor de 10 pana la 5 exprimat in mg/kg (la o persoana de 75 kg). S-au observat efecte toxice fetale la sfarsitul gestatiei, care sunt cunoscute in cazul tuturor inhibitorilor sintezei prostaglandinelor.Nu a fost gasit nici o dovada a vreunui efect mutagen, in vitro sau in vivo. Nu a fost pus in evidenta nici un risc carcinogen la sobolan sau soarece la doze mult mai mari decat cele utilizate clinic.