Indicatii
Tratamentul simptomatic initial si de scurta durata al poliartritei reumatoide exacerbate acut si spondilitei anchilozante atunci cand tratamentul nu poate fi administrat pe cale orala sau rectala.
Dozaj
Administrare intramusculara.
O doza de 15 mg injectata o data pe zi. NU DEPASITI DOZA DE 15 mg/zi.
Tratamentul trebuie limitat la o singura injectie pe zi pentru initierea tratamentului cu o extindere de pana la maximum 2-3 zile in cazuri exceptionale (de exemplu, atunci cand administrarea pe cale orala sau rectala nu este posibila. Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).
Necesitatea pacientului de ameliorare a simptomelor si raspunsul la tratament trebuie evaluate periodic.
Populatii speciale
Pacienti varstnici si pacienti care prezinta risc crescut de aparitie a reactiilor adverse (vezi pct. 5.2):
Doza recomandata pacientilor varstnici este de 7,5 mg pe zi. Pacientii care prezinta risc crescut de
aparitie a reactiilor adverse trebuie sa inceapa tratamentul cu 7,5 mg pe zi (jumatate de fiola de 1,5 ml) (vezi pct. 4.4).
Insuficienta renala (vezi pct. 5.2):
La pacientii cu insuficienta renala severa hemodializati, doza nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg meloxicam pe zi (jumatate de fiola de 1,5 ml). La bolnavii cu insuficienta renala usoara sau moderata nu este necesara reducerea dozei (de exemplu, la pacienti cu clearance al creatininei mai mare de 25 ml/min). Pentru pacientii cu insuficienta renala severa nedializati, vezi pct. 4.3.
Insuficienta hepatica (vezi pct. 5.2):
Nu este necesara reducerea dozei la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Pentru pacientii cu insuficienta hepatica severa, vezi pct. 4.3.
Copii si adolescenti:
MELOXICAM Rompharm 15 mg/1,5 ml solutie injectabila este contraindicat la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Injectiile trebuie administrate incet prin injectare intramusculara profunda in cadranul superior extern al fesei utilizand tehnici strict aseptice. In cazul unei administrari repetate se recomanda sa se alterneze administrarea pe partea stanga cu partea dreapta. Inainte de injectare este important sa se verifice ca acul nu patrunde intr-un vas de sange.
Injectarea trebuie intrerupta imediat in caz de durere puternica in timpul administrarii. In cazul in care soldul a fost protezat, administrarea trebuie facuta in partea opusa.
Contraindicatii
Acest medicament este contraindicat in urmatoarele situatii:
hipersensibilitate la meloxicam sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
hipersensibilitate la substante cu activitate similara, de exemplu, AINS, acid acetilsalicilic. Meloxicamul nu trebuie administrat pacientilor cu astm bronsic, polipi nazali, angioedem sau urticarie ca urmare a administrarii de acid acetilsalicilic sau alte AINS;
al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.6, Sarcina si alaptarea);
copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani;
antecedente de hemoragie gastro-intestinala sau perforatie, datorita unui tratament anterior cu AINS;
ulcer gastro-duodenal activ sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragic (evidentierea sau diagnosticarea a doua sau mai multe episoade distincte de ulceratie sau hemoragie);
hemoragie gastro-intestinala manifesta, antecedente de sangerare cerebrovasculara sau evidentierea unor tulburari hemoragice sistemice;
insuficienta hepatica severa;
insuficienta renala severa la pacienti netratati prin dializa;
insuficienta cardiaca severa;
tulburari ale hemostazei sau tratament concomitent cu anticoagulante (contraindicatie legata de calea de administrare intramusculara).
Atentionari
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovasculare si gastro- intestinale, prezentate mai jos).
Doza zilnica maxima recomandata nu trebuie depasita in cazul unui efect terapeutic insuficient si nici nu trebuie adaugate in schema terapeutica alte AINS deoarece acest lucru poate creste toxicitatea fara a fi dovedit avantajul terapeutic. Administrarea concomitenta a meloxicam cu AINS inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenaza-2 trebuie evitata.
MELOXICAM Rompharm nu este recomandat pentru tratamentul pacientilor cu dureri acute.
In absenta ameliorarii simptomelor dupa cateva zile trebuie reevaluat beneficiul clinic al tratamentului.
Trebuie cercetate antecedentele de esofagita, gastrita si/sau ulcer peptic pentru a exista siguranta vindecarii complete inaintea inceperii tratamentului cu meloxicam. Trebuie acordata atentie unei posibile recurente la pacientii tratati cu meloxicam care au antecedente clinice de acest fel.
Efecte gastro-intestinale
In orice moment al tratamentului cu AINS pot sa apara hemoragii gastro-intestinale, ulceratii sau perforatii (vezi pct. 4.3), potential letale, insotite sau nu de simptome de avertizare, chiar si in absenta antecedentelor de evenimente gastro-intestinale severe.
Riscul de hemoragie gastro-intestinala, ulceratie sau perforatie este mai mare o data cu cresterea dozelor de AINS, la pacientii cu antecedente de ulcer, in mod special complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza posibila. Trebuie avut in vedere tratamentul combinat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice) pentru acesti pacienti precum si pentru pacientii la care este necesara administrarea concomitenta a unor mici doze de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot amplifica riscul gastro-intestinal (vezi mai jos si pct. 4.5).
Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special cei varstnici, trebuie sa raporteze orice simptome abdominale neobisnuite (in special hemoragii gastro-intestinale), mai ales in stadiile initiale ale tratamentului.
Nu se recomanda administrarea de meloxicam la pacientii carora li se administreaza concomitent medicamente care pot creste riscul de producere a ulceratiilor sau a hemoragiilor, cum ar fi heparina, administrata ca tratament curativ sau in geriatrie, anticoagulantele ca de exemplu, warfarina sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acidul acetilsalicilic administrat in doza de antiinflamator (≥500 mg ca doza unica sau ≥ 3g ca doza maxima zilnica) (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie intrerupt in momentul aparitiei hemoragiilor gastro-intestinale sau a ulcerelor la pacientii carora li se administreaza meloxicam.
AINS trebuie administrate cu precautie pacientilor cu antecedente de afectiuni gastro-intestinale (colita ulcerativa, boala Crohn) deoarece acestea pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8, Reactii adverse).
Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare
La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.
Este recomandata monitorizarea clinica a tensiunii arteriale la pacientii cu risc atat la initierea cat mai ales pe parcursul tratamentului cu meloxicam.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS inclusiv meloxicam (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.
Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu meloxicam numai dupa evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc in ceea ce priveste aparitia de afectiuni cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reactii cutanate
La utilizarea meloxicamului s-au raportat reactii cutanate care pot pune viata in pericol, de tip sindrom Stevens-Johnson (SJS) si necroliza epidermica toxica (NET). Pacientii trebuie avertizati asupra
semnelor si simptomelor si atent monitorizati pentru aparitia reactiilor cutanate. Cel mai mare risc de aparitie a SJS si NET se inregistreaza in primele saptamani de tratament.
La aparitia semnelor sau simptomelor de SJS si NET (de exemplu, eruptie cutanata progresiva, insotita adesea de vezicule sau leziuni la nivelul mucoaselor) tratamentul cu meloxicam trebuie intrerupt.
Cele mai bune rezultate in gestionarea SJS si NET sunt date de diagnosticul precoce si intreruperea imediata a oricarui tratament suspectat. Prognosticul este cu atat mai bun cu cat oprirea tratamentului este mai precoce.
Daca pacientul a dezvoltat SJS sau NET in cursul tratamentului cu meloxicam, meloxicamul nu trebuie sa mai fie administrat niciodata acelui pacient.
Parametrii functiilor renala si hepatica
Similar altor AINS, au fost raportate cresteri ocazionale ale valorilor serice ale transaminazelor, cresteri ale valorilor bilirubinei serice sau ale altor parametri ai functiei hepatice, precum si cresteri ale valorilor creatininei serice si ale ureei serice si alte modificari ale analizelor de laborator. In majoritatea cazurilor, cresterile au fost mici si tranzitorii. Daca aceste anomalii sunt semnificative sau persistente, administrarea MELOXICAM Rompharm trebuie intrerupta si se vor efectua teste de evaluare.
Insuficienta renala functionala
AINS, prin inhibarea efectului vasodilatator al prostaglandinelor renale pot induce decompensari ale functiei renale prin reducerea filtrarii glomerulare. Aceasta reactie adversa depinde de doza administrata. La inceputul tratamentului sau dupa cresterea dozei se recomanda monitorizarea atenta a diurezei si a functiei hepatice la pacientii care prezinta urmatorii factori de risc:
Varstnici
Administrare concomitenta de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA),
antagonisti ai angiotensinei II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune)
Hipovolemie (indiferent de cauza)
Insuficienta cardiaca congestiva
Insuficienta renala
Sindrom nefrotic
Nefropatie lupica
Disfunctii hepatice severe (albumina serica mai mica de 25 g/l sau scor Child-Pugh ≥ 10)
In cazuri rare, AINS pot sa determine nefrita interstitiala, glomerulonefrita, necroza medulara renala sau sindrom nefrotic.
La pacientii cu insuficienta renala in stadiu terminal sau hemodializati doza zilnica de meloxicam nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg. La pacientii cu insuficienta renala usoara sau moderata (de exemplu, la pacienti cu un clearance al creatininei mai mare de 25 ml/min) nu este necesara reducerea dozei.
Sodiu, potasiu si retentia apei
La administrarea de AINS pot sa apara atat retentie hidrosalina, retentie de potasiu, cat si interferenta cu efectele natriuretice ale diureticelor. Mai mult, poate apare o scadere a efectului medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.5). In consecinta se pot manifesta sau pot fi exacerbate edemele, insuficienta cardiaca sau hipertensiunea arteriala la pacientii predispusi. La pacienti cu risc, se recomanda monitorizare clinica (vezi pct. 4.2 si 4.3).
Hiperkaliemie
Hiperkaliemia poate fi favorizata de diabet sau administrare concomitenta de medicamente care pot creste potasiul seric (vezi pct. 4.5). In aceste cazuri, trebuie efectuata o monitorizare periodica a valorilor potasiului.
Alte atentionari si precautii
Varstnicii, pacientii denutriti sau debilitati tolereaza mai greu reactiile adverse, necesitand o supraveghere atenta. Similar altor AINS, meloxicamul se va administra cu precautie la pacientii varstnici, deoarece acestia au un risc mai mare de insuficienta renala, hepatica sau cardiaca. La pacientii varstnici creste frecventa de aparitie a reactiilor adverse la AINS, mai ales hemoragiile gastro-intestinale si perforatii potential letale (vezi pct. 4.2).
Similar altor AINS, meloxicamul poate sa mascheze simptomele unei afectiuni infectioase subiacente. Similar tuturor AINS administrate intramuscular pot apare abcese sau necroze la locul de injectare.
Administrarea meloxicamului poate sa afecteze fertilitatea femeilor si nu se recomanda femeilor care doresc sa ramana gravide. Trebuie luata in considerare intreruperea administrarii de meloxicam la femeile care au dificultati in a ramane gravide sau care sunt in curs de investigare pentru infertilitate (vezi pct. 4.6).
Acest medicament contine mai putin de 1 mmol sodiu (23 mg) pentru o fiola de 1,5 ml, adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
Studii in legatura cu interactiunile medicamentoase au fost efectuate numai la adulti. Interactiuni farmacodinamice:
Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) si acid acetilsalicilic ≥ 3g/zi.
Nu se recomanda utilizarea concomitenta a meloxicamului (vezi pct. 4.4) cu alte AINS, inclusiv acid acetilsalicilic administrat in doza antiinflamatoare (≥ 1g ca doza unica sau ≥ 3g ca doza zilnica totala).
Corticosteroizi (de exemplu, Glucocorticoizi):
Administrarea concomitenta de corticosteroizi necesita precautie datorita riscului crescut de hemoragii sau ulceratii gastrointestinale.
Anticoagulante orale sau heparina administrate in doze geriatrice sau curative:
Risc considerabil crescut de hemoragie prin inhibarea functiei plachetare si afectarea mucoasei gastroduodenale. AINS pot creste efectul anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitenta de AINS si anticoagulante orale sau de heparina in doza geriatrica sau curativa nu este recomandata (vezi pct. 4.4).
In restul cazurilor administrarea heparinei se face cu precautie datorita riscului crescut de hemoragie.
Monitorizarea cu atentie a INR este necesara in cazul in care asocierea cu anticoagulante orale nu poate fi evitata.
Trombolitice si medicamente antiplachetare:
Risc crescut de hemoragie prin inhibarea functiei plachetare si afectarea mucoasei gastro-duodenale.
Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS):
Risc crescut de hemoragii gastro-intestinale.
Diuretice, inhibitori ai ECA si antagonisti ai receptorilor angiotensinei II:
AINS pot reduce efectul diureticelor si al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienti cu functia renala compromisa (de exemplu, pacienti deshidratati sau varstnici cu functia renala compromisa) administrarea concomitenta de inhibitori ECA sau antagonisti ai angiotensinei II si medicamente care inhiba ciclooxigenaza poate produce alterarea ulterioara a functiei renale, inclusiv o posibila insuficienta renala acuta, care este de obicei reversibila. De aceea aceste combinatii trebuie administrate cu prudenta in special la varstnici.
Pacientii carora li se administreaza meloxicam si diuretice trebuie hidratati in mod corespunzator, iar functia lor renala trebuie monitorizata dupa initierea tratamentului si in continuare periodic (vezi si pct. 4.4).
Alte medicamente antihipertensive (de exemplu, beta-blocante):
In timpul tratamentului cu AINS s-a raportat o scadere a efectului medicamentelor antihipertensive prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare.
Inhibitori ai calcineurinei (de exemplu, ciclosporina, tacrolimus):
Nefrotoxicitatea inhibitorilor calcineurinei poate fi potentata de AINS prin efecte renale mediate de prostaglandine. Pe durata tratamentului combinat trebuie monitorizata functia renala. O monitorizare atenta a functiei renale este recomandata in special la pacientii varstnici.
Dispozitive intrauterine:
S-a constatat ca AINS scad eficacitatea dispozitivelor intrauterine. Raportarile anterioare privind
scaderea eficacitatii dispozitivelor intrauterine determinata de AINS necesita confirmari suplimentare. Interactiuni farmacocinetice: Efectele meloxicam asupra farmacocineticii altor medicamente
Litiu:
AINS cresc concentratiile plasmatice ale litiului (prin scaderea excretiei renale a litiului), care poate atinge valori toxice. Nu se recomanda administrarea concomitenta de litiu si AINS (vezi pct. 4.4). Daca este necesara aceasta asociere, litemia trebuie monitorizata cu atentie la initierea, ajustarea sau intreruperea tratamentul cu meloxicam.
Metotrexat:
AINS pot reduce secretia tubulara a metotrexatului, crescand astfel concentratiile plasmatice ale metotrexatului. Din aceasta cauza, la pacienti tratati cu doze mari de metotrexat (mai mari de 15 mg pe saptamana) nu se recomanda administrarea concomitenta de AINS (vezi pct. 4.4).
Riscul unei interactiuni dintre medicamentele din grupul AINS si metotrexat trebuie avut in vedere si la pacientii tratati cu doze mici de metotrexat, in special la cei cu insuficienta renala. Daca tratamentul asociat este necesar, trebuie monitorizata hemograma si functia renala. Se recomanda precautie la
administrarea metotrexatului si AINS in interval de 3 zile, deoarece in acest caz concentratia plasmatica a metotrexatului poate creste, marind toxicitatea.
Desi proprietatile farmacocinetice ale metotrexatului (15 mg pe saptamana) nu au fost afectate relevant de tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie avut in vedere ca toxicitatea hematologica a metotrexatului poate fi amplificata de tratamentul cu AINS (vezi anterior). Vezi si pct. 4.8.
Interactiuni farmacocinetice: Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicam
Colestiramina
Colestiramina accelereaza excretia meloxicamului prin intreruperea circuitului enterohepatic astfel incat clearance-ul pentru meloxicam creste cu 50% iar timpul de injumatatire plasmatica scade la 13±3 ore. Aceasta interactiune are semnificatie clinica.
Nu au fost inregistrate interactiuni farmacocinetice relevante la administrarea concomitenta de antiacide, cimetidina si digoxin.
Sarcina
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta in mod nefavorabil sarcina si/sau dezvoltarea embrio- fetala. Date din studiile epidemiologice sugereaza o crestere a riscului de avort si de malformatii cardiace si gastroschisis dupa administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor la inceputul sarcinii. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Se presupune ca riscul creste cu doza si durata administrarii.
La animale, administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor a avut drept rezultat cresterea pierderilor pre- si post-nidare si a mortalitatii embrio-fetale. In plus, la animalele tratate cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor in perioada organogenezei s-a raportat cresterea incidentei diverselor malformatii, incluzand malformatiile cardiovasculare.
Pe parcursul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, meloxicam nu trebuie administrat decat daca este neaparat necesar. Daca se administreaza meloxicam unei femei care doreste sa ramana gravida sau pe parcursul trimestrului intai sau al doilea de sarcina se va utiliza cea mai mica doza si durata tratamentului trebuie scurtata cat mai mult posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcina toti inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fatul la:
toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);
disfunctie renala, care poate evolua la insuficienta renala cu oligo-hidramnios;
mama si nou-nascutul, la sfarsitul perioadei de sarcina la:
o posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant care poate sa apara la doze foarte mici;
inhibarea contractiilor uterine determinand incetinirea sau prelungirea travaliului.
In consecinta, meloxicam este contraindicat in cel de-al treilea trimestru de sarcina (vezi pct 4.3).
Alaptarea
Desi nu sunt date referitoare la meloxicam, se stie ca AINS se excreta in laptele matern. De aceea, administrarea la femeile care alapteaza nu este recomandata..
Fertilitatea
Utilizarea de meloxicam, la fel ca orice medicament cunoscut pentru inhibarea ciclooxigenazei/sinteza prostaglandinei, poate afecta fertilitatea si nu se recomanda femeilor care doresc sa ramana gravide.
Trebuie luata in considerare intreruperea administrarii de meloxicam la femeile care au dificultati in a ramane gravide sau sunt in curs de investigare pentru infertilitate.
Condus auto
Nu au fost efectuate studii specifice privind efectele tratamentului cu meloxicam asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza profilului farmacodinamic si a reactiilor adverse raportate, meloxicam nu are nici o influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totusi, se recomanda ca pacientii cu tulburari de vedere, inclusiv vedere incetosata, ameteli, somnolenta, vertij sau alte tulburari la nivelul sistemului nervos central sa evite astfel de activitati.
Reactii adverse
Descriere generala
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Reactiile adverse raportate in asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca.
Cel mai frecvent observate reactii adverse sunt de natura gastro-intestinala. Se pot produce ulcere peptice, perforatiile sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale in special la varstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate in urma administrarii greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulceranta, exacerbarea colitei si a bolii Crohn, (vezi pct. 4.4).
Mai putin frecvent a fost observata gastrita.
Frecventele reactiilor adverse enumerate mai jos se bazeaza pe corespondenta aparitiilor reactiilor
adverse raportate in 27 de studii clinice cu o durata a tratamentului de cel putin 14 zile. Informatiile se bazeaza pe rezultatele studiilor clinice care au implicat 15197 pacienti care au fost tratati cu doze orale zilnice 7,5 sau 15 mg meloxicam pe o perioada de pana la un an.
Sunt incluse reactiile adverse care au fost evidentiate in urma rapoartelor primite dupa punerea pe piata a medicamentului.
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie:
-foarte frecvente (mai mare sau egal cu 1/10),
-frecvente (mai mare sau egal cu 1/100 si mai mic de 1/10),
-mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1/1000 si mai mic de 1/100),
-rare (mai mare sau egal cu 1/10 000 si mai mic de 1/1000),
-foarte rare (mai putin de 1/10000),
-cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tabelul reactiilor adverse
Tulburari hematologice si limfatice
Mai putin frecvente: anemie
Rare: modificari ale numarului celulelor sanguine (incluzand modificari ale formulei leucocitare), leucopenie, trombocitopenie
Au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoza.
Tulburari ale sistemul imunitar
Mai putin frecvente: reactii alergice, altele decat reactiile anafilactice sau anfilactoide Cu frecventa necunoscuta: soc anafilactic, reactii anafilactice, reactii anafilactoide.
Tulburari psihice
Rare: tulburari ale dispozitiei, cosmaruri
Cu frecventa necunoscuta: stare confuzionala, dezorientare.
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Mai putin frecvente: ameteli, somnolenta.
Tulburari oculare
Rare: conjunctivite, tulburari de vedere, incluzand vedere incetosata.
Tulburari acustice si vestibulare
Mai putin frecvente: vertij Rare: tinitus.
Tulburari cardiace
Rare: palpitatii.
A fost raportata insuficienta cardiaca, asociata tratamentului cu AINS.
Tulburari vasculare
Mai putin frecvente: hipertensiunea arteriala (vezi pct. 4.4), eritem tranzitor al fetei.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Rare: astm bronsic la persoane cu alergie la acid acetilsalicilic sau la alte AINS.
Tulburari gastro-intestinale
Foarte frecvente: dispepsie, greata, varsaturi, dureri abdominale, constipatie, flatulenta, diaree
Mai putin frecvente: hemoragie gastro-intestinala oculta sau manifesta, stomatita, gastrita, eructatii Rare: colita, ulcer gastro-duodenal, esofagita
Foarte rare: perforatie gastro-intestinala.
Ulcerele, perforatiile sau hemoragiile gastro-intestinale pot fi uneori grave si au potential letal mai ales la pacientii varstnici (vezi pct. 4.4).
Tulburari hepatobiliare
Mai putin frecvente: modificari ale parametrilor functiei hepatice (cum sunt cresterea valorilor serice ale transaminazelor sau ale bilirubinei)
Foarte rare: hepatita.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: angioedem, prurit, eruptii cutanate Rare: urticarie
Foarte rare: dermatita de tip bulos, eritem polimorf, reactii adverse cutanate severe: au fost raportate sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica (vezi pct 4.4)
Cu frecventa necunoscuta: reactii de fotosensibilizare.
Tulburari renale si ale cailor urinare
Mai putin frecvente: retentie de sodiu si de apa, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4 si pct. 4.5), modificari ale parametrilor functiei renale (cresteri ale creatininemiei si/sau ale concentratiei serice ale ureei).
Foarte rare: insuficienta renala acuta in special la pacientii care prezinta factori de risc (vezi pct 4.4).
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: induratie la locul injectarii, durere la locul injectarii
Mai putin frecvente: edeme, inclusiv edeme ale membrelor inferioare.
Informatii care caracterizeaza reactiile adverse raportate individual, severe si/sau frecvente
Au fost raportate foarte rare cazuri de agranulocitoza la pacienti carora li s-a administrat meloxicam impreuna cu un alt medicament cu potential mielotoxic (vezi pct. 4.5).
Reactii adverse care nu au fost observate inca in relatie cu medicamentul, care sunt in general atribuite altor componenti ai clasei de medicamente
A fost raportata leziune renala organica ce poate conduce la insuficienta renala acuta: au fost raportate foarte rare cazuri de nefrita interstitiala, necroza tubulara acuta, sindrom nefrotic si necroza papilara (vezi pct. 4.4).
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania.
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Simptomele care apar in cazul supradozajului acut cu AINS se limiteaza, de regula, la letargie, somnolenta, greata, varsaturi si dureri epigastrice, care sunt in general reversibile cu tratament de sustinere a functiilor vitale. De asemenea, se pot produce hemoragii gastro-intestinale.
Intoxicatiile severe pot determina hipertensiune arteriala, insuficienta renala acuta, disfunctie hepatica, deprimare respiratorie, coma, convulsii, colaps cardiovascular si stop cardiac.
In cazul administrarii terapeutice a AINS au fost raportate reactii anafilactoide, care pot surveni dupa supradozaj.
Pacientilor trebuie sa li se administreze tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale dupa un supradozaj cu AINS. S-a demonstrat in cadrul unui studiu clinic ca administrarea unei doze de 4g colestiramina de 3 ori pe zi poate grabi eliminarea meloxicamului.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, oxicami, codul ATC: M01AC06
Meloxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din familia oxicamilor cu proprietati antiinflamatoare, analgezice si antipiretice.
Meloxicamul a demonstrat o importanta activitate antiinflamatoare in toate modelele standard de inflamatie. Similar altor AINS mecanismul de actiune ramane necunoscut. Totusi exista cel putin un mecanism de actiune comun pentru toate AINS (valabil inclusiv pentru meloxicam): inhibarea biosintezei prostaglandinelor, mediatori cunoscuti ai inflamatiei.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare intramusculara, meloxicamul este complet absorbit. Biodisponibilitatea relativa comparativ cu administrarea pe cale orala este de aproximativ 100%. Nu este necesara ajustarea dozei la trecerea de la administrarea intramusculara la administrarea orala.
Dupa injectarea intramusculara a unei doze de 15 mg meloxicam, concentratia plasmatica maxima este de aproximativ 1,62-1,8 µg/ml si se atinge in 1-6 ore.
Distributie
Meloxicamul este legat in proportie foarte mare de proteinele plasmatice, in special de albumina (99%).
Meloxicamul trece in lichidul sinovial atingand concentratii cu valori de aproximativ jumatate din cele plasmatice.
Volumul de distributie este mic, de exemplu, aproximativ 11 L dupa administrare i.m sau i.v. si arata o variatie interindividuala cuprinsa intre 7 – 20%. Volumul de distributie dupa administrarea de doze multiple de meloxicam administrate oral (7,5 mg si 15 mg) este de aproximativ 16 L, cu coeficientii de variatie variind intre 11-32%. Metabolizare
Meloxicamul este metabolizat in cea mai mare parte la nivel hepatic. In urina au fost identificati patru metaboliti diferiti, care sunt toti inactivi din punct de vedere farmacodinamic.
Principalul metabolit, 5’-carboximeloxicam (corespunzator la 60% din doza), se formeaza prin oxidarea unui metabolit intermediar, 5’-hidroximetilmeloxicam, care este excretat, de asemenea, intr-o proportie mai mica (corespunzator la 9% din doza). Studiile in vitro arata ca CYP2C9 joaca un rol important in aceasta cale metabolica, cu o contributie minora din partea izoenzimei CYP3A4.
Activitatea peroxidazica a pacientului este probabil responsabila pentru alti doi metaboliti, care reprezinta 16%, respectiv 4% din doza administrata.
Eliminare
Meloxicamul este excretat predominant sub forma de metaboliti care se elimina in proportii egale prin urina si materiile fecale. Mai putin de 5% din doza zilnica se elimina nemodificata prin materiile fecale, in timp ce prin urina se excreta numai urme ale compusului initial.
Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 20 ore. Valorile medii ale clearance-ului plasmatic total au fost de 8 ml/min.
Liniaritate/non-liniaritate
Dupa administrare orala sau intramusculara, s-a dovedit ca meloxicamul are proprietati farmacocinetice liniare la doze terapeutice cuprinse intre 7,5 mg pana la 15 mg.
Grupuri speciale de pacienti
Pacienti cu insuficienta hepatica/renala
Proprietatile farmacocinetice ale meloxicamului nu sunt influentate in mod substantial nici de insuficienta hepatica, nici de insuficienta renala usoara pana la moderata. In caz de insuficienta renala severa, cresterea volumului de distributie poate determina concentratii mai mari de meloxicam liber. In astfel de cazuri doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg (vezi pct. 4.2).
Pacienti varstnici
Valoarea medie a clearance-ului plasmatic la starea de echilibru la pacientii varstnici a fost usor mai mica decat cea raportata la pacientii mai tineri.
Date preclinice de siguranta
Toxicitate dupa doza unica
Valorile DL50 dupa administrare pe cale orala variaza de la 98 mg/kg la femelele de sobolan pana la mai mare de 800 mg/kg la porci pitici. Valorile dupa administrare intravenoasa variaza de la 52 mg/kg la sobolan pana la 100 – 200 mg/kg la porci pitici. Principalele semne de toxicitate includ reducerea activitatii motorii, anemie si cianoza. Majoritatea deceselor au aparut ca o consecinta a ulceratiilor gastrice, cu perforatii care au condus la peritonita.
Toxicitate dupa doze repetate
Studii de toxicitate dupa doze repetate la sobolani si porci pitici au demonstrat modificarile
caracteristice raportate si in cazul altor AINS, cum sunt: ulceratii gastro-intestinale si eroziuni, iar in cadrul studiilor pe termen lung, necroza papilara renala. Reactii adverse gastro-intestinale au fost observate la doze orale de 1 mg/kg si mai mari la sobolani si de 3 mg/kg si mai mari la porci pitici. Dupa administrare intravenoasa, doze de 0,4 mg/kg la sobolani si de 9 mg/kg la porci pitici au produs leziuni gastro-intestinale. Necroza papilara renala a aparut numai la sobolan la doze de 0,6 mg/kg si mai mari dupa administrare de meloxicam pe toata durata vietii.
Toxicitate asupra functiei de reproducere
Studii privind toxicitatea asupra functiei de reproducere la sobolan si iepure nu au relevat teratogenitate la doze orale de pana la 4 mg/kg la sobolan si 80 mg/kg la iepure. Studii asupra functiei de reproducere la sobolan au demonstrat o scadere a ovulatiei, inhibarea implantarii si efecte embriotoxice (cresterea resorbtiei) la doze maternotoxice de 1 mg/kg sau mai mari. Dozele care au produs afectari depaseau dozele clinice (7,5 – 15 mg) de 10 pana la 5 ori, pentru doze exprimate in mg/kg (persoana cu o greutate de 75 kg). Au fost descrise efecte fetotoxice la sfarsitul gestatiei, efecte comune tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine.
Genotoxicitate si carcinogenitate
Meloxicamul nu a prezentat actiune mutagena in cadrul testului Ames, testului pe gazde mediate, testului de mutatii genice la mamifere (V79/HPRT) si nici actiune clastogena in teste de aberatii cromozomiale pe limfocite umane sau in testul micronucleilor din maduva osoasa a soarecilor.
Studii asupra carcinogenitatii la sobolan si soarece nu au evidentiat potential carcinogen la doze de pana la 0,8 mg/kg la sobolan si 8 mg/kg la soarece. In aceste studii, meloxicamul a fost considerat a fi condro-neutru, adica nu a afectat cartilajul articular dupa administrare indelungata.
Meloxicamul nu a indus reactii imune in teste la soarece si cobai. In mai multe teste, s-a dovedit ca meloxicamul este mai putin fototoxic decat alte AINS, dar rezultatele au fost similare din acest punct de vedere cu piroxicamul si tenoxicamul.
In studii de toleranta locala, meloxicamul a fost bine tolerat dupa administrare intravenoasa, intramusculara, rectala, dermica si intraoculara.