Meropenem Atb pulbere pentru solutie injectabila 500mg, 10 flacoane, Antibiotice

Indicatii
Meropenem Antibiotice este indicat in tratamentul urmatoarelor infectii la adulti si copii cu varsta de 3 luni si peste (vezi pct. 4.4 si 5.1):

• Pneumonie severa, inclusiv pneumonie nosocomiala si pneumonie asociata ventilatiei mecanice;
• Infectii bronho-pulmonare in fibroza chistica;
• Infectii complicate ale tractului urinar;
• Infectii complicate intra-abdominale;
• Infectii intra- si post-partum;
• Infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi;
• Meningita bacteriana acuta.

Meropenem Antibiotice poate fi utilizat in tratamentul pacientilor cu neutropenie si cu febra care este suspectata a fi determinata de o infectie bacteriana.

Tratamentul pacientilor cu bacteriemie care apare in asociere cu, sau este posibil asociata cu, oricare dintre infectiile enumerate mai sus.

Trebuie avute in vedere ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzatoare a antibioticelor.

Dozaj
Doze

Tabelele de mai jos prezinta recomandari generale privinddozele.

Doza administrata de meropenem si durata tratamentului trebuie sa ia in considerare tipul infectiei ce trebuie tratata, inclusiv severitatea acesteia si raspunsul clinic.

In tratamentul anumitor tipuri de infectii, cum sunt cele nosocomiale determinate de specii bacteriene mai putin sensibile (de exemplu, Enterobacterales, Pseudomonas aeruginosa sau Acinetobacter spp.) sau infectiile foarte severe, o doza de pana la 2 g de trei ori pe zi la adulti si adolescenti si de pana la 40 mg/kg de trei ori pe zi la copii poate fi in mod particular adecvata.

Consideratii suplimentare privind dozajul sunt necesare cand se trateaza pacienti cu insuficienta renala (vezi mai jos).

Trebuie luate in considerare informatii despre modul de administrare a meropenemului in legatura cu doza, in special atunci cand se utilizeaza doza de 2 g la adulti/adolescenti sau doza de 40 mg/kg la copii (vezi Mod de administrare).

Adulti si adolescenti

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Hipersensibilitate la orice alte antibiotice din clasa carbapenemelor.

Hipersensibilitate severa (de exemplu, reactie anafilactica, reactie cutanata severa) la orice alt tip de antibiotic beta-lactamic (de exemplu, peniciline sau cefalosporine).

Atentionari
Alegerea meropenemului pentru tratamentul unui pacient ar trebui sa ia in considerare utilizarea adecvata a unui antibiotic din grupa carbapenemelor in functie de severitatea infectiei, prevalenta rezistentei la alte antibiotice corespunzatoare si riscul de selectie a bacteriilor rezistente la carbapeneme.

Rezistenta speciilor Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa si Acinetobacter

Rezistenta la peneme a Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa si Acinetobacter spp. variaza in intreaga Uniune Europeana. Se recomanda medicilor sa ia in considerare prevalenta locala a rezistentei acestor bacterii la peneme.

Reactii de hipersensibilitate

Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice au fost raportate reactii de hipersensibilitate grave si, rar, letale (vezi pct. 4.3 si 4.8).

Pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme, peniciline sau alte antibiotice beta-lactamice pot fi, de asemenea, hipersensibili la meropenem. Inainte de initierea tratamentului cu meropenem, trebuie facuta o anamneza atenta privind reactiile de hipersensibilitate anterioare la antibioticele beta-lactamice.

Daca apare o reactie alergica severa, trebuie intrerupta administrarea medicamentului si trebuie luate masurile adecvate.

Reactiile adverse cutanate severe (SCAR), cum ar fi sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroliza epidermica toxica (TEN), reactia medicamentoasa cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS), eritemul multiform (EM) si pustuloza exantematoasa acuta generalizata (AGEP) au fost raportate la pacientii carora li s-a administrat meropenem (vezi pct. 4.8). Daca apar semne si simptome care sugereaza aceste reactii, meropenemul trebuie retras imediat si luat in considerare un tratament alternativ.

Colita asociata administrarii de antibiotice

Colita asociata utilizarii de antibiotice si colita pseudomembranoasa au fost raportate in cazul majoritatii antibioticelor, inclusiv meropenem, si poate varia ca severitate de la o forma usoara pana la o forma care poate pune viata in pericol. Ca urmare, este important sa se ia in considerare acest diagnostic la pacientii care prezinta diaree in timpul sau dupa administrarea de meropenem (vezi pct. 4.8). Intreruperea tratamentului cu meropenem si administrarea terapiei specifice pentru Clostridium difficile trebuie luate in considerare. Medicamentele care inhiba peristaltismul nu trebuie administrate.

Convulsii

Convulsii au fost raportate rar in timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem (vezi pct. 4.8).

Monitorizarea functiei hepatice

Functia hepatica trebuie monitorizata atent pe durata tratamentului cu meropenem datorita riscului de toxicitate hepatica (afectarea functiei hepatice cu citoliza si colestaza) (vezi pct. 4.8).

Utilizarea la pacientii cu afectiuni hepatice: pacientilor cu tulburari hepatice preexistente li se va monitoriza functia hepatica in timpul tratamentului cu meropenem. Nu este necesara ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).

Testul antiglobulina directa (testul Coombs)

In timpul tratamentului cu meropenem poate aparea un test Coombs pozitiv, direct sau indirect.

Tratament concomitent cu acid valproic/valproat de sodiu/valpromida

Tratamentul concomitent cu meropenem si acid valproic/valproat de sodiu/valpromida nu este recomandat (vezi pct. 4.5).

Meropenem Antibiotice contine sodiu
Meropenem Antibiotice 500 mg

Acest medicament contine 45,1 mg sodiu per flacon de 500 mg, echivalent cu 2,25 % din doza maxima zilnica recomandata de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Meropenem Antibiotice 1 g

Acest medicament contine 90,2 mg sodiu per flacon de 1 g, echivalent cu 4,50 % din doza maxima zilnica recomandata de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Interactiuni
Nu s-au realizat studii de interactiune medicamentoasa specifice cu alte medicamente in afara de probenecid.

Probenecid se afla in competitie cu meropenem in procesul de secretie tubulara activa si inhiba astfel excretia renala a meropenemului, avand ca efect cresterea timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare si a concentratiilor plasmatice ale meropenem. Se recomanda precautie in cazul administrarii concomitente de meropenem si probenecid.

Nu a fost studiat efectul potential al meropenem privind legarea de proteinele plasmatice a altor medicamente sau privind metabolizarea altor medicamente. Cu toate acestea, proportia legarii de proteinele plasmatice este atat de mica incat nu se asteapta aparitia unor interactiuni cu alti compusi datorita acestui mecanism.

Au fost raportate scaderi ale concentratiilor plasmatice ale acidului valproic in cazul administrarii concomitente a acestuia cu carbapeneme, avand ca rezultat o scadere de 60-100 % a valorilor acidului valproic in aproximativ doua zile. Datorita debutului rapid si scaderii marcate, se considera ca administrarea concomitenta a acidului valproic/valproatului de sodiu/valpromidei cu carbapeneme nu poate fi controlata si, ca urmare, trebuie evitata (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante orale

Administrarea concomitenta a antibioticelor cu warfarina poate creste efectele anticoagulante ale acesteia. Exista multiple raportari privind cresterea efectului anticoagulant al medicamentelor anticoagulante administrate pe cale orala, inclusiv warfarina, la pacientii aflati sub antibioterapie concomitenta. Riscul poate varia in functie de infectia subiacenta, varsta si statusul general al pacientului, astfel incat contributia antibioticului la cresterea INR (International Normalised Ratio – raportul international normalizat) este dificil de evaluat. Se recomanda monitorizarea frecventa a INR pe durata si imediat dupa administrarea concomitenta a antibioticelor cu un anticoagulant oral.

Copii si adolescenti

Studii privind interactiunea au fost efectuate numai la adulti.

Sarcina
Sarcina

Datele provenite din utilizarea meropenemului la femeile gravide sunt inexistente sau limitate.

Studiile la animale nu indica efecte daunatoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca o masura de precautie, este preferabil a se evita utilizarea de meropenem in timpul sarcinii.

Alaptarea

S-a raportat ca mici cantitati de meropenem sunt excretate in laptele uman. Meropenem nu trebuie utilizat la femeile care alapteaza, cu exceptia cazului in care beneficiul potential pentru mama justifica riscul potential pentru copil.

Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, atunci cand conduceti vehicule sau folositi utilaje, trebuie luat in considerare faptul ca au fost raportate, pentru meropenem, cefalee, parestezie si convulsii.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Intr-o analiza a 4872 de pacienti cu 5026 expuneri terapeutice la meropenem, reactiile adverse legate de meropenem cel mai frecvent raportate au fost diaree (2,3 %), eruptie cutanata tranzitorie (1,4 %), greata/varsaturi (1,4 %) si inflamatie la locul injectiei (1,1 %). Cele mai frecvente evenimente adverse privind testele de laborator legate de utilizarea meropenemului au fost trombocitoza (1,6 %) si cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (1,5- 4,3 %).

Lista tabelara a reactiilor adverse

In tabelul de mai jos sunt enumerate toate reactiile adverse in functie de clasificarea pe aparate,

sisteme si organe si in functie de frecventa: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai putin de 1/100); rare (≥ 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Tabel 1

Copii si adolescenti

Meropenem este autorizat pentru copii cu varsta peste 3 luni. Nu exista dovezi ale unui risc crescut de reactie adversa la medicament la copii, pe baza datelor limitate disponibile. Toate rapoartele primite au fost in concordanta cu evenimentele observate la populatia adulta.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, Sector 1, Bucuresti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Supradozaj
Supradozajul relativ poate fi posibil la pacientii cu insuficienta renala daca doza nu este ajustata conform descrierii de la pct. 4.2. Experienta limitata dupa punerea pe piata a medicamentului indica faptul ca, daca reactiile adverse apar dupa supradozaj, ele sunt in conformitate cu profilul reactiilor adverse descrise la pct. 4.8 si sunt, in general, usoare si se rezolva prin intreruperea sau reducerea dozei. Trebuie luat in considerare tratamentul simptomatic.

La pacientii cu functie renala normala, se produce o eliminare renala rapida. Meropenem si metabolitul sau sunt eliminati prin hemodializa.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibiotice de uz sistemic, alte antibiotice betalactamice, carbapeneme, codul ATC: J01DH02.

Mecanism de actiune

Meropenem exercita actiunea sa bactericida prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian al bacteriilor Gram-pozitiv si Gram-negativ, legandu-se de proteinele care leaga penicilinele (PBPs – penicillin-binding proteins).

Relatia farmacocinetica/farmacodinamie (FC/FD)

Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat ca timpul in care concentratiile meropenemului depasesc concentratiile minime inhibitorii (T mai mare de CMI) se coreleaza cel mai bine cu eficacitatea. In modelele preclinice activitatea meropenemului a fost demonstrata cand concentratiile plasmatice au depasit CMI pentru organismul infectant pentru aproximativ 40% din intervalul de dozaj. Aceasta tinta nu a fost stabilita clinic.

Mecanism de rezistenta

Rezistenta bacteriana la meropenem poate rezulta din: (1) scaderea permeabilitatii membranei externe a bacteriilor Gram-negativ (datorata diminuarii productiei de porine); (2) reducerea afinitatii PBPs tinta; (3) cresterea expresiei componentelor pompei de eflux si (4) productia de beta-lactamaze care pot hidroliza carbapeneme.

In Uniunea Europeana au fost raportate focare localizate de infectii determinate de bacterii rezistente la carbapeneme.

Nu exista rezistenta incrucisata intre meropenem si alte medicamente din clasa chinolonelor, aminoglicozidelor, macrolidelor si tetraciclinelor. Cu toate acestea, microorganismele pot manifesta rezistenta la mai multe clase de medicamente antibacteriene cand mecanismul implicat include impermeabilitate si/sau pompa (pompe) de eflux.

Valori critice

Valorile critice ale CMI clinice stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate mai jos.

Valori critice EUCAST ale CMI clinice pentru meropenem (2021-01-01, v 11.0)

1 Sensibilitatea grupurilor de streptococi A, B, C si G la carbapeneme se deduce din sensibilitatea la benzilpenicilina.

2 Sensibilitatea stafilococilor la carbapeneme se deduce din sensibilitatea la cefoxitina.

3 Izolatele nesensibile sunt rare sau nu sunt inca raportate. Identificarea si rezultatul testului de sensibilitate antimicrobiana pe un astfel de izolat trebuie confirmate si izolatul trebuie trimis la un laborator de referinta.

4 Valorile critice pentru infectiile sistemice grave cu N. meningitidis (meningita cu sau fara septicemie) au fost determinate numai pentru meropenem. Valoarea critica pentru meningita poate fi utilizata pentru a clasifica meropenemul pentru alte infectii grave.

Prevalenta rezistentei dobandite poate varia in functie de regiunea geografica si in timp pentru speciile selectate si sunt necesare informatii locale despre rezistenta, in special in tratamentul infectiilor severe. Daca este necesar, se va apela la sfaturile expertilor cand prevalenta locala a rezistentei este de asa fel incat utilitatea medicamentului este incerta in tratamentul infectiilor determinate de anumite tulpini.

Specii frecvent sensibile

Aerobi Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis$

Tabelul urmator cu microorganismele enumerate este alcatuit pe baza experientei clinice si a recomandarilor terapeutice.

Staphylococcus aureus (tulpinile sensibile la meticilina)£

Staphylococcus species (tulpinile sensibile la meticilina) inclusiv Staphylococcus epidermidis Streptococcus agalactiae (Grup B)

Grupul Streptococcus milleri (S. anginosus, S. constellatus, and S. intermedius) Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes (Grup A)

Aerobi Gram-negativ Citrobacter freudii Citrobacter koseri Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Escherichia coli Haemophilus influenzae Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae Morganella morganii Neisseria meningitidis Proteus mirabilis Proteus vulgaris Serratia marcescens

Anaerobi Gram-pozitiv Clostridium perfringens Peptoniphilus asaccharolyticus

Peptostreptococcus spp. (inclusiv P. micros, P. anaerobius, P. magnus)

Anaerobi Gram-negativ

Bacteroides caccae

Grupul Bacteroides fragilis Prevotella bivia

Prevotella disiens

Specii in cazul carora rezistenta dobandita ar putea reprezenta o problema Aerobi Gram-pozitiv

Enterococcus faecium$†

Aerobi Gram-negativ

Acinetobacter spp. Burkholderia cepacia Pseudomonas aeruginosa

Microorganisme natural rezistente Aerobi Gram-negativ

Stenotrophomonas maltophilia

Legionella spp. Alte microorganism

Chlamydophila pneumoniae Chlamydophila psittaci Coxiella burnetii Mycoplasma pneumoniae

$ Specii care demonstreaza sensibilitatea intermediara naturala.

£ Toti stafilococii rezistenti la meticilina sunt rezistenti si la meropenem.

† Rata rezistentei ≥ 50% intr-una sau mai multe tari din UE.

Morva si melioidoza: utilizarea meropenemului la om se bazeaza pe datele de sensibilitate in vitro pentru B.mallei si B. pseudomallei si pe datele limitate de la om. Medicii curanti trebuie sa se refere la ghidurile nationale si/sau internationale referitoare la tratamentul pentru morva si melioidozei.

Proprietati farmacocinetice
La subiectii sanatosi, valoarea medie a timpului de injumatatire plasmatica este de aproximativ 1 ora; valoarea medie a volumului de distributie este de aproximativ 0,25 l/kg (11-27 l) si valoarea medie a clearance-ului este de 287 ml/min la doza de 250 mg, scazand pana la 205 ml/min la doza de 2 g.

Dozele de 500, 1000 si 2000 mg administrate intr-o perfuzie cu durata de peste 30 minute determina valori medii ale Cmax de aproximativ 23, 49, respectiv 115 µg/ml, iar valorile ASC corespunzatoare au fost de 39,3, 62,3 si 153 µg.h/ml. Dupa o perfuzie cu durata de peste 5 minute, valorile Cmax sunt de 52 si 112 µg/ml dupa doze de 500, respectiv 1000 mg. Administrarea de doze repetate la fiecare 8 ore subiectilor cu functie renala normala nu produce acumularea de meropenem.

Un studiu care a inrolat 12 pacienti carora li s-a administrat 1000 mg meropenem pentru infectiile intra-abdominale la fiecare 8 ore dupa interventia chirurgicala a demonstrat o valoare Cmax si un timp de injumatatire plasmatica comparabile cu cele observate la subiectii normali, dar un volum de distributie mai mare, cu o valoare de 27 l.

Distributie

Valoarea medie a proportiei de legare de proteinele plasmatice a meropenemului a fost de aproximativ 2 % si a fost independenta de concentratie. Dupa administrarea rapida (5 minute sau mai putin), farmacocinetica este biexponentiala, aspect mult mai putin evidentiat dupa o perfuzie cu durata de 30 de minute. S-a demonstrat ca meropenemul patrunde bine in mai multe lichide si tesuturi: inclusiv in plamani, secretii bronsice, bila, lichid cefalorahidian, tesuturi de la nivelul aparatului genital, piele, fascii, muschi si exudate peritoneale.

Metabolizare

Meropenemul este metabolizat prin hidroliza inelului beta-lactamic generand un metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. In vitro, meropenemul demonstreaza sensibilitate redusa la hidrolizarea de catre dehidropeptidaza-I (DHP-I) umana, comparativ cu imipenemul, nefiind necesara administrarea concomitenta a unui inhibitor DHP-I.

Eliminare

Meropenemul este, in principal, excretat sub forma nemodificata pe cale renala; aproximativ 70 % (50 - 75 %) din doza se excreta nemodificata in decurs de 12 ore. Un plus de 28 % este recuperat ca metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. In materiile fecale s-a regasit numai aproximativ 2 % din doza. Clearance-ul renal masurat si efectul probenecidului arata ca meropenemul este supus atat filtrarii, cat si secretiei tubulare.

Insuficienta renala

Insuficienta renala rezulta din valorile plasmatice mai mari ale ASC si un timp de injumatatire plasmatica mai lung demonstrate pentru meropenem. Au existat cresteri ale ASC de 2,4 ori la pacientii cu insuficienta moderata (ClCr 33-74 ml/min), de 5 ori in cazul insuficientei severe (ClCr 4-23 ml/min) si de 10 ori la pacientii hemodializati (ClCr mai mic de 2 ml/min), comparativ cu subiectii sanatosi (ClCr mai mare de 80 ml/min). ASC a metabolitilor inactivi din punct de vedere microbiologic cu inel deschis a fost, de asemenea, considerabil crescuta la pacientii cu insuficienta renala. Se recomanda ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala moderata si severa (vezi pct. 4.2).

Meropenemul este eliminat prin hemodializa, in timpul hemodializei clearance-ul fiind de aproximativ 4 ori mai mare decat la pacientii cu anurie.

Insuficienta hepatica

Un studiu care a inrolat pacienti cu ciroza alcoolica nu a aratat niciun efect al afectiunii hepatice asupra farmacocineticii meropenemului dupa doze repetate.

Pacienti adulti

Studiile de farmacocinetica efectuate la pacienti nu au demonstrat diferente semnificative de farmacocinetica fata de subiectii sanatosi cu functie renala echivalenta. Un model populational elaborat pe baza datelor provenite de la 79 de pacienti cu infectii intra-abdominale sau pneumonie a aratat ca volumul central este dependent de greutate si clearance-ul dependent de clearance-ul creatininei si de varsta.

Copii si adolescenti Farmacocinetica la sugari si copii cu infectii tratati cu doze de 10, 20 si 40 mg/kg a evidentiat valori ale Cmax aproximativ echivalente cu cele observate la adulti dupa administrarea unor doze de 500, 1000, respectiv 2000 mg. Comparatia a demonstrat parametri farmacocinetici consecventi intre doze si timpii de injumatatire plasmatica similari cu cei observati la adulti, cu exceptia subiectilor mai mici (mai mic de 6 luni t 1/2 1,6 ore). Valorile medii ale clearance-ului meropenemului au fost de 5,8 ml/min/kg (6-12 ani), 6,2 ml/min/kg (2-5 ani), 5,3 ml/min/kg (6-23 luni) si 4,3 ml/min/kg (2-5 luni). Aproximativ 60 % din doza este excretata in urina dupa 12 ore, alte 12 % fiind excretate sub forma metabolitului.

Concentratiile meropenemului in LCR la copiii cu meningita sunt de aproximativ 20 % din valorile plasmatice concomitente, desi exista variatii semnificative inter-individuale.

Farmacocinetica meropenemului la nou-nascutii care necesita tratament antiinfectios a demonstrat valori mai mari ale clearance-ului la nou-nascutii cu varsta cronologica sau gestationala mai mare, cu o medie generala a timpului de injumatatire plasmatica de 2,9 ore. Simularea Monte Carlo bazata pe un model populational FC a demonstrat ca o schema de administrare de 20 mg/kg la 8 ore a dus la obtinerea a T mai mare de CMI de 60 % pentru P. aeruginosa pentru 95 % dintre prematuri si 91 % dintre nou-nascutii la termen.

Varstnici

Studiile de farmacocinetica la subiecti varstnici sanatosi (cu varsta de 65-80 ani) au demonstrat o reducere a clearance-ului plasmatic care s-a corelat cu o reducere legata de varsta a clearance-ului creatininei si o reducere mai mica a clearance-ului non-renal. Nu este necesara o ajustare a dozei la pacientii varstnici, cu exceptia celor cu insuficienta renala moderata pana la severa (vezi pct. 4.2).

Date preclinice de siguranta
Studiile la animale indica faptul ca meropenemul este bine tolerat la nivel renal. Dovezile histologice ale leziunilor tubulare renale au fost observate la soareci si caini numai la doze de 2000 mg/kg si mai mari, dupa o singura administrare si la maimute la doze de 500 mg/kg intr-un studiu cu durata de 7 zile.

Meropenemul este, in general, bine tolerat la nivelul sistemului nervos central. Efectele au fost observate in studiile privind toxicitatea acuta la rozatoare la doze mai mari de 1000 mg/kg.

DL50 al meropenemului administrat intravenos la rozatoare este mai mare de 2000 mg/kg.

In studii cu doze repetate si cu durata de pana la 6 luni, au fost observate numai efecte minore, inclusiv o scadere a parametrilor eritrocitari la caini.

Nu au existat dovezi de potential mutagen intr-o baterie de teste conventionale si nici dovezi de toxicitate asupra functiei de reproducere, incluzand potentialul teratogen in studiile efectuate la sobolani cu doze de pana la 750 mg/kg si la maimute cu doze de pana la 360 mg/kg.

Nu au existat dovezi de crestere a sensibilitatii la meropenem la pui, comparativ cu animalele adulte. Formula pentru administrare intravenoasa a fost bine tolerata in studiile efectuate la animale.

Singurul metabolit al meropenemului a avut un profil de toxicitate similar in studiile efectuate la animale.