Indicatii
Metoprolol Zentiva este indicat la pacientii adulti pentru:
- hipertensiune arteriala usoara pana la severa: ca monoterapie sau in asociere cu alte antihipertensive;
- infarct miocardic acut: tratament de inlocuire a metoprolului administrat intravenos;
- preventie secundara dupa infarct miocardic;
- tahiaritmii, in special tahicardie supraventriculara;
- tulburari cardiace functionale: eretism cardiac;
- profilaxia crizelor de angina pectorala stabila;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant in tratamentul hipertiroidismului.
Dozaj
Doze
Doza trebuie ajustata individual si se creste gradat pentru a evita bradicardia.
Hipertensiune arteriala: doza initiala este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineata si seara). Daca nu se atinge efectul terapeutic dorit, se creste doza progresiv pana la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.
Pentru profilaxia crizelor de angina pectorala stabila: doza initiala este de 25-50 mg tartrat de metoprolol pe zi. Daca nu se atinge efectul terapeutic dorit, se creste doza progresiv pana la 200 mg tartrat de metoprolol pe zi sau se administreaza in asociere alte antianginoase.
Dupa infarctul miocardic, ca terapie de intretinere: doza de intretinere uzuala este de 50-100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineata si seara).
Tahiaritmii: doza uzuala este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 3 ori pe zi. Daca nu se atinge efectul terapeutic dorit doza zilnica poate fi crescuta progresiv pana la 200 mg tartrat de metoprolol sau se administreaza in asociere cu alte medicamente antiaritmice.
Ca adjuvant in tratamentul hipertiroidismului, doza zilnica recomandata este de 150-200 mg tartrat de metoprolol, divizata in 3-4 prize.
Doza va fi redusa treptat odata cu normalizarea concentratiei hormonilor tiroidieni.
Tulburari cardiace functionale: doza uzuala este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineata si seara), doza care poate fi crescuta progresiv pana la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.
Profilaxia migrenei: doza uzuala este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineata si seara), doza care poate fi crescuta progresiv pana la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
Insuficienta renala, pacienti hemodializati sau pacienti varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala, hemodializati sau la pacientii varstnici.
Insuficienta hepatica
In general, nu este necesara ajustarea dozei in cazul cirozei hepatice, chiar daca legarea de proteinele plasmatice este in proportie mica (5-10%).
La pacientii cu insuficienta hepatica severa este recomandata reducerea dozei.
Copii si adolescenti
Experienta privind administrarea tartratului de metoprolol la copii si adolescenti este limitata.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate in timpul sau imediat dupa masa deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea metoprololului.La nevoie, comprimatele Metoprolol Zentiva 100 mg pot fi divizate.
Contraindicatii
- hipersensibilitate la substanta activa (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipientii enumerati la pct.6.1,
- astm bronsic sever sau bronhopneumopatie cronica obstructiva,
- bloc AV de grad II si III,
- insuficienta cardiaca decompensata,
- bradicardie severa inainte de inceperea tratamentului (alura ventriculara sub 50 batai/min)
- sindrom de sinus bolnav,
- soc cardiogen,
- tulburari circulatorii severe arteriale periferice,
- in infarctul miocardic acut, daca ritmul cardiac este mai mic de 45 batai/minut, intervalul PQ este mai mare de 0,24 secunde, tensiune arteriala sistolica mai mica de 100 mmHg si/sau daca exista insuficienta cardiaca severa,
- bloc sinoatrial,
- feocromocitom netratat,
- acidoza metabolica,
- hipotensiune arteriala (tensiune arteriala sistolica mai mica de 90 mmHg),
- la pacientii carora li se administreaza permanent sau intermitent medicatie inotrop negativa.
Atentionari
Desi beta-blocantele cardioselective influenteaza mai putin functia respiratorie decat beta-blocantele neselective, se recomanda precautie speciala in cazul administrarii metoprololului la pacientii cu bronhopneumopatii obstructive.
Daca metoprolul este administrat la pacientii cu astm bronsic, poate fi necesara asocierea de agonisti beta2 adrenergici (comprimate si/sau aerosol nazal, suspensie) sau ajustarea dozei de agonisti beta2adrenergici administrati anterior.
Socul anafilactic poate fi mult mai sever la pacientii in tratament cu metoprolol, de aceea este necesara prudenta deosebita in cazul administrarii tartratului de metoprolol la pacientii cu reactii de hipersensibilitate severe in antecedente sau la pacientii aflati sub tratament pentru desensibilizare.
La pacientii cu diabet zaharat, valorile glicemiei trebuie monitorizate mult mai frecvent si daca este necesar, doza de insulina si de antidiabetice orale trebuie ajustata.
Similar altor beta-blocante, metoprololul poate masca semnele de avertizare ale hipoglicemiei (anxietate, tahicardie, transpiratii etc.) la pacientii cu diabet zaharat. Cu toate acestea, riscul este mai mic decat in cazul beta-blocantelor neselective.
In insuficienta cardiaca, administrarea de metoprolol poate fi introdusa numai dupa compensare. In general, terapia de intretinere trebuie condusa astfel incat starea pacientului sa fie mentinuta stabila.
La bolnavii cu insuficienta cardiaca care raspund la tratament, daca este indicat, metoprololul trebuie administrat in doze foarte mici, care se cresc progresiv si sub supraveghere medicala atenta.
Metoprololul se administreaza ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitorii ECA) si diuretice si, daca este necesar, cu glicozide tonicardiace.
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoza.
Foarte rar, tulburarile de conducere atrio-ventriculare existente ar putea deveni mai severe si poate apare un bloc A-V.
Metoprololul poate agrava simptomele tulburarilor circulatorii periferice.
La pacientii cu angina Prinzmetal, agonistii beta - selectivi trebuie utilizati cu precautie.
In caz de angina Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea sa creasca numarul si durata crizelor. Administrarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibila in formele usoare si asociate cu alte afectiuni cardiovasculare, cu conditia administrarii concomitente a unui vasodilatator.
La pacientii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu antagonisti ai receptorilor alfa adrenergici.
La pacientii tratati cu beta-blocante nu se administreaza intravenos blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arteriala si asistola.
Riscurile si beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate in considerare la pacientii cu miastenia gravis si psoriazis.
Datorita metabolizarii mai lente, biodisponibilitatea metoprololului poate creste la pacientii cu insuficienta hepatica severa, fiind necesara reducerea dozei.
La pacientii cu bradicardie care se accentueaza pe parcursul tratamentului, metoprololul trebuie administrat in doze mai mici sau intrerupt gradat, prin administrarea de doze reduse treptat, in decurs de 10-14 zile.
Intreruperea brusca a administrarii metoprololului poate determina ischemie miocardica, cu exacerbarea anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii arteriale. Trebuie evitata intreruperea brusca a administrarii beta-blocantelor.
La pacientii varstnici tratamentul trebuie inceput cu doze mici si efectuat sub supraveghere medicala.
Medicul anestezist trebuie prevenit in cazul in care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. In conditiile in care oprirea tratamentului este considerata necesara, este suficienta o intrerupere de 48 ore inaintea anesteziei.
Totusi, la unii pacienti, beta-blocantele pot fi folosite ca premedicatie; beta-blocantele pot preveni stimularea simpatica excesiva, generatoare de aritmii cardiace sau accident coronarian acut.
Daca beta-blocantele se administreaza in acest scop, deprimare miocardica poate fi prevenita folosind un anestezic cu activitate inotrop negativa mai mica.
Sportivi
Metoprololul poate sa determine o reactie pozitiva in cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Metoprolol Zentiva contine lactoza.
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsortie la glucoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Asocieri contraindicate:
Floctafenina poate determina soc cardiogen sau hipotensiune arteriala. In cazul administrarii concomitente de beta-blocante acestea reduc reactiile compensatorii cardiovasculare.
Administrarea concomitenta de sultoprida creste riscul aparitiei tulburarilor de ritm ventricular, in special torsada varfurilor.
Administrarea concomitenta intravenoasa a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul si verapamilul) prezinta risc de stop cardiac.
Asocieri nerecomandate:
Administrarea concomitenta cu amiodarona poate sa determine tulburari ale contractilitatii, automatismului si conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Administrarea orala concomitenta a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul si verapamilul) determina tulburari ale conducerii atrioventriculare si deprimarea excesiva a contractilitatii miocardiace, prin efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medicala si este necesara monitorizare ECG, indeosebi la varstnici sau la inceputul tratamentului.
Asocieri care necesita precautii la utilizare:
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reactiile cardiovasculare compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice. Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie intrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament (vezi pct 4.4)
In cazul asocierii cu antiaritmice apartinand clasei IA (chinidina, disopiramida) pot sa apara tulburari ale contractilitatii, automatismului si conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Se impune supraveghere clinica si monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul creste efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale si, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creste concentratia plasmatica a metoprololului prin inhibarea metabolizarii sale hepatice, cu cresterea actiunii si reactiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcata. Asocierea necesita supraveghere medicala; daca este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajusteaza in timpul tratamentului cu cimetidina.
Similar tuturor beta-blocantelor, metoprololul poate determina tulburari ale circulatiei periferice, asa incat se impune prudenta la administrarea concomitenta cu ergotamina.
Asocierea cu glicozide tonicardiace determina: bradicardie si tulburari de conducere atrio-ventriculara.
Metoprololul poate sa creasca concentratiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala crestere a reactiilor ei adverse neurologice si cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaina, supraveghere clinica, efectuarea electrocardiogramei si eventual, determinarea concentratiilor plasmatice ale lidocainei in timpul tratamentului si dupa oprirea acestuia.
Antiacidele, compusi de aluminiu, de magneziu si carbonatul de calciu scad absorbtia metoprololului, de aceea antiacidele trebuie administrate la distanta de cel putin 2 ore fata de administrarea metoprololului.
Inainte de efectuarea examenului radiologic cu substante de contrast iodate, tratamentul cu blocante beta- adrenergice trebuie intrerupt. Daca administrarea metoprololului este absolut necesara si nu poate fi intrerupta, aceasta se va face cu precautie, cu conditia sa fie disponibile masuri adecvate de resuscitare.
In cazul in care tratamentul asociat cu clonidina trebuie intrerupt, tratamentul cu beta-blocante trebuie intrerupt cu cateva zile inainte de clonidina, deoarece cresterea brusca a tensiunii arteriale la intreruperea brusca a tratamentului cu clonidina este potentata de betablocante.
Asocieri de avut in vedere
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare si retentie hidrosalina.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate sa determine hipotensiune arteriala si eventual deprimarea excesiva a contractilitatii miocardice la bolnavii cu insuficienta cardiaca latenta sau necontrolata prin tratament.
Administrarea concomitenta cu antidepresive imipraminice (triciclice) si neuroleptice determina hipotensiune arteriala si risc de hipotensiune arteriala ortostatica severa.
Glucocorticoizii si tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorita retentiei hidrosaline pe care o determina.
Fenobarbitalul si rifampicina scad concentratiile plasmatice ale metoprololului prin inductie enzimatica, reducand astfel efectele acestuia.
Administrarea concomitenta cu alte blocante beta-adrenergice (de exemplu picaturi oftalmice, care contin timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO), impune precautie in administrare.
Sarcina
Sarcina
Metoprololul se administreaza la gravide doar daca beneficiul potential pentru mama depaseste riscul potential pentru fat.
Daca se administreaza metoprolol pe durata sarcinii este posibila aparitia unor efecte ale beta-blocantelor la nou-nascut, actiune ce persista cateva zile dupa nastere; este posibila o reducere a contractilitatii miocardice care necesita instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot sa apara: bradicardie, detresa respiratorie, hipoglicemie. Metoprololul traverseaza bariera feto-placentara, reduce perfuzia placentara, putand determina moarte intra-uterina sau nasteri premature. Determina risc crescut de complicatii cardiace si pulmonare la nou-nascut. Nu s-au raportat anomalii la fat.
De aceea, este necesara o supraveghere medicala atenta si specializata (frecventa cardiaca si glicemie) a nou- nascutului in primele 3-5 zile de viata.
Alaptarea
Metoprololul se excreta in laptele matern. In cazul mamelor tratate cu doze terapeutice, cantitatea de metoprolol care ajunge in laptele matern nu determina efecte beta-blocante semnificative.
Alaptarea nu este recomandata.
Condus auto
Metoprolol Zentiva poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacientii trebuie informati despre posibilitatea aparitiei ametelilor si fatigabilitatii.
Reactii adverse
Reactii adverse sunt clasificate utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (1/1000 si mai putin de 1/100); rare (1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta.
In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii. Reactiile adverse tind sa devina tranzitorii sau dispar o data cu intreruperea tratamentului.
Cele mai frecvente sunt: oboseala, tulburari gastro-intestinale (greata, varsaturi, dureri abdominale), perturbari ale somnului (insomnie, cosmaruri).
Investigatii diagnostice
Rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): prezenta anticorpilor antinucleari (fara legatura cu LES).
Tulburari cardiace
Rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): insuficienta cardiaca, blocuri atrio-ventriculare de grad inalt, palpitatii, aritmii cardiace, si dureri precordiale;
Foarte rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): bradicardie, hipotensiune posturala (ocazional cu sincopa), tulburari de conducere atrio-ventriculara.
Tulburari hematologice si limfatice
Foarte rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): trombocitopenie, leucopenie.
Tulburari ale sistemului nervos
Rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): scaderea capacitatii de concentrare, depresie, crampe musculare, parestezie; Foarte rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): ameteli, cefalee, tulburari de personalitate (pierderea memoriei, amnezie pe termen scurt), dificultati de concentrare, confuzie, halucinatii, nervozitate si anxietate.
Tulburari oculare
Foarte rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): conjunctivite, xeroftalmie, ochi iritati, tulburari de vedere, fotosensibilitate.
Tulburari acustice si vestibulare
Foarte rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): tinitus.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Rare(mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): dispnee de efort;
Foarte rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): rinita, bronhospasm (chiar in absenta unor boli pulmonare obstructive).
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente (mai mult de 1/100, mai putin de 1/10): greata trecatoare, varsaturi, dureri abdominale; Rare(mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): constipatie, diaree;
Foarte rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): xerostomie.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Rare (mai mult de 1/1000, mai putin de 1/100): reactii alergice ale pielii (eritem cutanat, prurit, urticarie, leziuni cutanate distrofice, exantem psoriazic);
Foarte rare (mai putin de 1/10000): diaforeza, alopecie.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte rare (mai putin de 1/10000): artralgie.
Tulburari metabolice si de nutritie
Foarte rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): cresterea in greutate.
Tulburari vasculare
Rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): sindrom Raynaud, edeme periferice;
Foarte rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): gangrena la pacientii cu tulburari severe ale circulatiei periferice, hipotensiune posturala (ocazional cu sincopa) si agravarea claudicatiei intermitente.
Tulburari hepatobiliare
Foarte rare (mai putin de 1/10000): cresterea valorii transaminazelor serice.
Tulburari psihice
Frecvente(mai mult de 1/100, mai putin de 1/10): perturbari ale somnului (insomnie, somnolenta, cosmaruri); Rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): depresie;
Foarte rare (mai putin de 1/10000): tulburari de personalitate (pierderea memoriei, amnezie pe termen scurt), halucinatii, nervozitate.
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Rare (mai mult de 1/10000, mai putin de 1/1000): perturbari ale libidoului si potentei.
Copii si adolescenti
Experienta privind administrarea tartratului de metoprolol la copii si adolescenti este limitata.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu metoprolol poate determina hipotensiune arteriala marcata, bradicardie sinusala, bloc atrio- ventricular, insuficienta cardiaca, soc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea constientei (chiar coma), greata, varsaturi si cianoza.
Simptomele se pot exacerba daca se administreaza concomitent alcool etilic, antihipertensive, chinidina sau barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar intre 20 minute si 2 ore de la administrarea medicamentului.
Tratamentul supradozajului
Carbune medicinal activat, daca este necesar - lavaj gastric. Daca apare hipotensiune arteriala sau bradicardie severa sau exista risc de insuficienta cardiaca, pacientului i se administreaza intravenos un agonist beta1- adrenergic sau sulfat de atropina (0,5-2 mg) iv. Daca nu se obtine efectului terapeutic dorit, se mai pot administra: dopamina, dobutamina.
Pacientului i se poate administra si glucagon iv, care se poate repeta la nevoie pentru a contracara reactiile adverse severe ale beta-blocantelor.
Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesara. Pentru a evitare bronhospasmul, pacientului i se poate administra intravenos un agonist beta2-adrenergic (terbutalina). Dozele necesare pentru tratarea supradozajului sunt mult mai mari decat cele terapeutice. Metoprololul nu poate fi eliminat prin hemodializa.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente beta-blocante, beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02. Mecanism de actiune
Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta1-adrenergici, care actioneaza prin blocarea receptorilor beta1 de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decat cele necesare pentru blocarea receptorilor beta2.
Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor si nu prezinta efect agonist. Efecte farmacodinamice
Metoprolol reduce sau blocheaza efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate in special in asociere cu stresul fizic si mental) asupra cordului. Metoprolol reduce tahicardia, debitul cardiac si contractilitatea crescuta a inimii produsa de obicei de cresterea brusca a catecolaminelor si scade tensiunea arteriala.
Eficacitate si siguranta clinica
Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determina o reducere a rezistentei vasculare totale periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezistenta. Tratamentul pe termen scurt si lung cu tartrat de metoprolol reduce concentratia reninei plasmatice.
La pacientii hipertensivi, tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol reduce, de asemenea hipertrofia ventriculului stang, imbunatatind functia diastolica si umplerea diastolica.
Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determina un efect pozitiv in tratamentul pe termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase).
Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determina vasoconstrictie periferica si bronhoconstrictie, care sunt semnificativ mai mici decat cele produse de beta blocantele non-selective.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Metoprolol este absorbit si aproape complet din tractul gastro-intestinal, avand o biodisponibilitate de aproximativ 38%, datorita metabolizarii intense la primul pasaj hepatic.
La metabolizatorii lenti se atinge o concentratie plasmatica maxima de 262 ± 29 ng/ml dupa 3 ore de la administrarea unei doze de 100 mg. In cazul metabolizatorilor rapizi se atinge o concentratie plasmatica maxima de 99 ± 38 ng/ml dupa 2 ore de la administrarea unei doze de 100 mg..
Distributie
Legarea de proteinele plasmatice se face in proportie de aproximativ 12%.
Metabolizare
Metoprolol este metabolizat intens la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului hepatic CYP2D6.
Datorita polimorfismului genei CYP2D6, metoprololul prezinta o mare variabilitate de metabolizare, cu repercusiuni asupra timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare, care poate fi cuprins intre 2,8 ± 1,2 ore si 7,6 ± 1,5 ore.
Eliminare
Mai mult de 95% din doza administrata este excretata in urina sub forma de metaboliti, 5% este excretata sub forma nemetabolizata.
Linearitate/Non-linearitate
Exista o relatie de tip linear intre concentratia plasmatica si efectul asupra frecventei cardiace, dar efectul hipotensiv nu este influentat de variatiile concentratiilor plasmatice ale tartratului de metoprolol.
Relatie farmacocinetica/farmacodinamica
Eficacitatea terapeutica dupa administrarea orala se cuantifica dupa efectul asupra frecventei cardiace si efectul hipotensiv. Astfel, dupa administrarea unor doze de 25, 50 si 100 mg tartrat de metoprolol efectele cardiace se obtin la o ora de la administrare si se mentin 3,3, 5, respectiv 6,4 ore. Administrarea repetata a unei doze de 100 mg tartrat de metoprolol pe zi are efect terapeutic 12 ore. Concentratia plasmatica eficace capabila sa determine scaderea tensiunii arteriale este de aproximativ 25 ng/ml.
Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile.