Indicatii
Afectiuni ale sistemului nervos de diferite etiologii, neuropatie si polineuropatie (diabetica, alcoolica etc.), nevralgii, zona zoster, pareze ale nervului facial, leziuni miocardice determinate de carenta de vitamina B1, afectiuni reumatice, mialgii, tulburari generate de suprasolicitare.
Dozaj
Doze
Doza recomandata este de 1 drajeu Milgamma, de 4 ori pe zi. In convalescenta sau cand este utilizat ca adjuvant, doza recomandata este de 1-2 drajeuri Milgamma pe zi.
Mod de administrare
Drajeurile trebuie administrate nemestecate (intregi), cu putin lichid. Milgamma se utilizeaza la adulti.
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea utilizarii Milgamma la copii si adolescenti nu a fost stabilita. Nu exista date disponibile.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substantele active sau la oricare dintre excipientii medicamentului, enumerati la pct. 6.1.
Tumori maligne.
Atentionari
Utilizarea la pacientii cu psoriazis trebuie sa fie bine intemeiata deoarece vitamina B12 poate agrava manifestarile cutanate.
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza- galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Deoarece contine ulei de ricin, Milgamma poate provoca jena gastrica si diaree.
Interactiuni
Functia de verificare a Interactiunilor Medicamentoase
Selectati medicamentele si identificati interactiunile.
Tiamina este dezactivata de 5-fluoruracil, care inhiba fosforilarea tiaminei si trecerea in forma activa, tiamina pirofosfat.
Resorbtia cianocobalaminei este redusa de colchicina, antibiotice aminogycoside (de exemplu, neomicina), acid p-aminosalicilic, antiepileptice (de exemplu, fenitoina, fenobarbital si primidona), colestiramina, preparate de potasiu cu eliberare extinsa, metildopa, antiacizi (de exemplu, omeprazol) si poate fi redusa de antidiabetice orale de tip biguanid.
Pacientii tratati cu cloramfenicol pot raspunde slab la terapia cu cianocobalamina.
Utilizarea simultana a Vitaminei C si a cianocobalaminei poate duce la cantitati reduse de cianocobalamina disponibile in plasma si depozite.
Sarcina
Sarcina
In timpul sarcinii si alaptarii, doza zilnica necesara de vitamina B1 este 1,4 – 1,6 mg si 4 μg vitamina B12. Doze zilnice mai mari decat cele recomandate s-au dovedit pana acum nesigure.
De aceea, Milgamma trebuie administrata cu precautie in timpul sarcinii.
Alaptarea
Vitamina B1 si vitamina B12 se excreta in laptele matern. De aceea, Milgamma trebuie administrata cu precautie in timpul alaptarii.
Condus auto
Milgamma nu influneteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Frecventa reactiilor adverse este definita conform urmatoarei conventii:
Foarte frecvente (≥ 1/10) Frecvente (≥ 1/100 si mai mare 1/10)
Mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai mare 1/100) Rare (≥ 1/10000 si mai mare 1/1000)
Foarte rare (mai mare 1/10000)
Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari ale sistemului imunitar
Foarte rare: reactii de hipersensibilitate cutanata (urticarie, exantem) si soc anafilactic. Risc crescut la pacientii cu sensibilitate la acidul acetilsalicilic.
Tulburari gastro-intestinale
Foarte rare: greata si alte simptome au fost raportate in studiile clinice. Nu s-a stabilit cu certitudine o relatie cauzala in functie de doza de vitamina B12 si/sau vitamina B1.
Tulburari ale pielii si tesutului subcutanat Foarte rare: eruptii acneiforme si buloase.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Datorita spectrului terapeutic larg, in timpul administrarii orale de benfotiamina este putin probabil sa apara simptome de supradozaj.
Nu se cunosc cazuri de supradozaj.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: vitamina B12 (ciancobalaminum) si derivati, cod ATC: B03BA51
Grupa farmacoterapeutica: vitamina B1 in combinatii cu vitamina B6 si/sau vitamina B12, cod ATC: A11DBN1
Vitaminele neurotrope ale complexului B au un efect favorabil asupra bolilor legate de metabolism si degenerative ale nervilor si ale aparatului locomotor. Acestea sunt utilizate nu numai pentru remedierea deficientelor, dar in doze mari au si proprietati farmacologice, ceea ce explica efectele analgezice, antineuralgice si regenerative care pot fi atinse cu Milgamma.
Benfotiamina reprezinta o forma mai activa si mai dezvoltata a vitaminei B1. Aceasta substanta se caracterizeaza printr-un numar de avantaje fata de vitamina B1.
- Benfotiamina se absoarbe de 3-5 ori mai rapid decat dozele echivalente de tiamina hidroclorid. Procentul de benfotiamina absorbit creste proportional cu doza administrata. Studiile recente au aratat ca tiamina hidroclorid se poate absorbi intr-o cantitate de maxim 10 mg.
Dupa administrarea de benfotiamina, rata de metabolizare la co-carboxilaza activa este de 2-5 ori mai mare decat cea obtinuta dupa administrarea unei doze egale de vitamina B1.
Benfotiamina este mult mai rezistenta la actiunea tiaminazei.
Nici chiar dupa administrarea unor doze foarte mari de benfotiamina, nu au fost observate reactii anafilactice.
In timp ce tiamina hidroclorid inhiba peristaltica intestinala, benfotiamina are un usor efect stimulator asupra musculaturii netede.
Benfotiamina este inodora si fara gust. Dupa administrarea de benfotiamina, nu apare modificarea mirosului pielii care apare dupa administrarea de vitamina B1.
Vitamina B12 este indispensabila pentru metabolismul celular, procesele hematoformatoare normale si functionarea sistemului nervos. Ea catalizeaza sinteza biologica a acizilor nucleici si, prin aceasta, formarea nucleilor celulari. In doze mari, vitamina B12 are efecte analgezice, antialergice si stimulatoare ale circulatiei sangvine.
Proprietati farmacocinetice
Dupa administrarea orala de benfotiamina, in intestin are loc o defosforilare indusa de fosfataze, rezultand S – benzoiltiamina (SBT). Aceasta substanta este liposolubila, avand o permeabilitate crescuta. S – benzoiltiamina este absorbita sub forma de tiamina. Aceasta forma este mai bine absorbita decat derivatii
hidrosolubili de tiamina si trece din circulatie in celule unde se formeaza tiamina, printr-un proces de debenzoilare, aceasta metabolizandu-se la co-carboxilaza sub actiunea tiaminkinazei. Aproximativ 1 mg tiamina este degradat zilnic in organism, iar excesul de tiamina este eliminat pe cale urinara.
Co-carboxilaza este, printre altele o co-enzima a piruvatdehidrogenazei care joaca un rol important in procesele de glicoliza oxidativa. Deoarece furnizarea de energie catre neuroni este produsa, in principal, prin glicoliza oxidativa furnizarea unor cantitati suficiente de tiamina este esentiala pentru buna functionare a sistemului nervos. In cazul in care glicemia este crescuta, creste si necesarul de tiamina. In cazul administrarii benfotiaminei, se ating concentratii intracelulare ale tiaminei si coenzimelor sale active mai mari decat cele obtinute dupa administrarea orala a derivatilor hidrosolubili de tiamina.
Concentratiile plasmatice mici de co-carboxilaza determina acumularea in sange si tesuturi a produsilor intermediari cum sunt piruvatul, lactatul si cetoglutaratul. Tesutul muscular, sistemul nervos central si miocardul sunt deosebit de sensibile la actiunea acestor substante. Benfotiamina inhiba acumularea acestor substante toxice. Chiar dupa administrarea orala a unei singure doze de benfotiamina, se obtine efect analgezic.
Vitamina B12 continuta in alimentele ingerate se leaga de factorul intrinsec (FI), aceasta glicoproteina fiind sintetizata de celulele parietale gastrice. Complexul vitamina B12 – factor intrinsec este rezistent la enzimele proteolitice si ajunge la nivelul ileonului distal, unde se leaga de receptori specifici care favorizeaza absorbtia vitaminei. Vitamina B12 difuzeaza prin mucoasa la nivelul capilarelor sangvine si se leaga de proteina transportoare, transcobalamina. Acest complex difuzeaza apoi rapid ajungand in ficat, maduva osoasa si in alte celule proliferative.
Absorbtia vitaminei B12 este afectata in cazul absentei factorului intrinsec, la pacientii cu malabsorbtie sau cu afectiuni intestinale, dupa gastrectomie sau in cazul existentei unor procese autoimune. In general, din alimentele ingerate, se absoarb doar aproximativ 1,5 – 3,5 µg vitamina B12.
Vitamina B12 se elimina prin bila si intra in circuitul enterohepatic. Vitamina B12 traverseaza bariera feto- placentara.
Determinarea concentratiei plasmatice a vitaminei B1 se realizeaza prin testarea activitatii enzimatice dependente de TPP la nivel eritrocitar (de exemplu, transcetolaza) si stabilirea reactivitatii acestora. Concentratiile plasmatice ale vitaminei B1 sunt de aproximativ 2 – 4 µg vitamina B1/100 ml.
In general, concentratia plasmatica a vitaminei B12 este de 200 – 900 pg vitamina B12/ml, iar in cazul unei carente vitaminice, aceasta este mai mica de 200 pg vitaminei B12/ml. Procentul de vitamina B12 libera reprezinta doar 0,1% din cantitatea totala de vitamina. Necesarul zilnic de vitamina B12 este de aproximativ 1 µg. Vitamina B12 necirculanta se depoziteaza in principal la nivelul ficatului. In cazul unui continut total de 3-5 mg vitamina B12, procentul depozitat hepatic este de 50 – 90%.
Absorbtia vitaminei B12 este inhibata de diferite substante cum sunt colchicina, etanolul si neomicina (in cazul administrarii parenterale). De asemenea, antidiabeticele orale de tipul biguanidelor, acidul para – aminosalicilic, precum si cloramfenicolul si vitamina C interfera cu absorbtia vitaminei B12. Timpul de injumatatire plasmatica al cianocobalaminei este de 123 ore.
Date preclinice de siguranta
Datele existente pana in prezent, nu au evidentiat potential mutagen, carcinogen sau de toxicitate asupra functiei de reproducere al benfotiaminei si cianocobalaminei.