Indicatii
Mivacron este un blocant neuromuscular, antidepolarizant, cu selectivitate foarte mare, cu actiune de scurta durata, cu actiune rapid reversibila. Mivacron este indicat ca adjuvant al anesteziei generale, pentru relaxarea musculaturii scheletice si pentru a facilita intubatia traheala si ventilatia mecanica la adulti, copii si sugari cu varsta de 2 luni si peste.
Solutia injectabila Mivacron nu contine conservanti antimicrobieni si este destinata utilizarii pentru un singur pacient.
Dozaj
Adulti
Administrarea injectabila a Mivacron la adulti:
Mivacron se administreaza prin injectare intravenoasa (i.v.). La adultii supusi narcozei, doza medie necesara pentru a determina inhibarea in proportie de 95% a raspunsului manifestat prin contractia unica a adductorului policelui, la stimularea nervului ulnar (ED95), este de 0,07 mg/kg (intre 0,06 si 0,09).
Doza initiala (in bolus) recomandata pentru adulti sanatosi este cuprinsa intre 0,07 si 0,25 mg/kg. Durata blocului neuromuscular este in relatie cu doza. Dozele de 0,07, 0,15, 0,20 si 0,25 mg/kg determina un bloc neuromuscular efectiv clinic pentru aproximativ 13, 16, 20 si respectiv 23 minute.
Doze de pana la 0,15 mg/kg pot fi administrate in 5 – 15 secunde. Doze mai mari pot fi administrate in 30 secunde pentru a minimaliza posibilitatea aparitiei reactiilor adverse cardiovasculare.
Pentru intubatia traheala sunt recomandate urmatoarele scheme de administrare:
O doza de 0,2 mg/kg administrata timp de 30 secunde, determina conditii bune pana la foarte bune pentru intubatia traheala in 2,0 – 2,5 minute.
O doza de 0,25 mg/kg administrata fractionat (0,15 mg/kg urmata la 30 secunde de 0,1 mg/kg) determina conditii bune pana la foarte bune pentru intubatia traheala in 1,5 pana la 2,0 minute de la administrarea primei fractiuni a dozei.
Pentru Mivacron in timpul instalarii efectului, nu se observa o scadere semnificativa a raspunsului motor al adductorului policelui la stimularea nervului ulnar de tip TOF (train-of-four – stimulare prin patru impulsuri supramaximale succesive, la intervale de 0,5 s). Deseori se poate intuba traheea inainte de abolirea completa a raspunsului TOF al adductorului policelui.
Blocul neuromuscular complet poate fi prelungit prin doze de intretinere de Mivacron. Fiecare doza de 0,1 mg/kg administrata in timpul anesteziei narcotice determina un bloc efectiv clinic aditional de aproximativ
15 minute. Dozele succesive suplimentare nu prezinta riscul de acumulare a efectului blocant neuromuscular.
Blocul neuromuscular determinat de Mivacron este potentat de anestezia cu izofluran sau enfluran. Daca a fost obtinuta starea de echilibru a anesteziei cu izofluran sau enfluran, doza initiala recomandata de Mivacron trebuie scazuta cu pana la 25%. Halotanul pare sa aiba numai un efect minim de potentare asupra Mivacron, iar scaderea dozei de Mivacron probabil ca nu este necesara.
Odata ce revenirea spontana a inceput, ea este completa in aproximativ 15 minute si este independenta de marimea dozei de Mivacron administrata.
Blocul neuromuscular determinat de Mivacron poate fi reversibil prin administrare de doze standard de anticolinesterazice. Totusi, deoarece revenirea spontana dupa Mivacron este rapida, reversibilitatea prin anticolinesterazice nu este in mod obisnuit necesara, deoarece micsoreaza timpul de revenire cu numai 5 - 6 minute.
Administrarea perfuzabila:
Perfuzia continua cu Mivacron poate fi utilizata pentru mentinerea blocului neuromuscular. Rata de perfuzie recomandata este 8 – 10 µg/kg si minut (0,5 – 0,6 mg/kg si ora), din momentul in care se observa semne precoce de revenire spontana dupa o doza initiala de Mivacron.
Rata de perfuzie initiala trebuie ajustata in functie de raspunsul pacientului la stimularea nervoasa periferica si de statusul clinic. Ajustarea ratei perfuziei trebuie efectuata prin cresteri succesive a dozelor cu cate 1 µg/kg si minut (0,06 mg/kg si ora). In general, o anumita rata de perfuzie trebuie mentinuta timp de cel putin 3 minute inainte de modificare. In medie, o rata a infuziei de 6 – 7 µg/kg si minut va mentine blocul neuromuscular in intervalul 89 – 99%, la adultii care primesc anestezie narcotica. In timpul starii de echilibru a anesteziei cu izofluran sau enfluran, trebuie luata in considerare scaderea ratei perfuziei cu pana la 40%. Un studiu a demonstrat ca rata de perfuzie a clorurii de mivacuriu poate fi scazuta cu pana la 50% in cazul administrarii concomitente cu sevofluran. Pentru halotan pot fi necesare reduceri mai mici ale ratei perfuziei.
Revenirea spontana dupa perfuzia cu Mivacron este independenta de durata perfuziei si este comparabila cu revenirea dupa doza unica.
Perfuzia continua cu Mivacron nu a fost asociata cu aparitia tahifilaxiei sau cumularea efectului de bloc neuromuscular.
Mivacron poate fi utilizat nediluat pentru perfuzie. Mivacron este compatibil cu urmatoarele solutii perfuzabile:
solutie perfuzabila de clorura de sodiu (0,9% m/v).
solutie perfuzabila de glucoza (5%).
solutie perfuzabila de clorura de sodiu (0,18% m/v) si glucoza (4% m/v).
Solutie injectabila Ringer Lactat, Farmacopeea Statelor Unite (FSU)
Cand este diluat cu solutiile perfuzabile enumerate, in proportie de 1 la 3 (de exemplu pentru a obtine o concentratie de 0,5 mg/ml), Mivacron s-a dovedit a fi stabil din punct de vedere chimic si fizic timp pentru cel putin 48 ore la 30°C. Totusi, deoarece medicamentul nu contine conservanti antimicrobieni, trebuie administrat imediat dupa diluare. Orice cantitate de solutie ramasa neutilizata trebuie aruncata.
Copii cu varste intre 7 luni si 12 ani
Mivacron are un indice ED95 (doza care produce o deprimare de 95% a raspunsului motor la stimularea nervoasa cu stimul unic) mai mare (aproximativ 0,1 mg/kg), un debut al actiunii rapid, o durata de actiune clinic efectiva mai scurta si o reversibilitate a efectului mai rapida la copiii cu varste cuprinse intre 7 luni si 12 ani comparativ cu adultii.
Doza in bolus recomandata pentru copiii cu varste cuprinse intre 7 luni si 12 ani este de 0,1 – 0,2 mg/kg administrate timp de 5 – 15 secunde. Cand administrarea se face in timpul anesteziei cu halotan sau a anesteziei narcotice, o doza de 0,2 mg/kg produce un blocaj efectiv clinic de 9 minute.
Doza de mivacuriu recomandata pentru intubare traheala la copii cu varste cuprinse intre 7 luni si 12 ani este de 0,2 mg/kg. Deoarece blocul maxim se obtine la 2 minute dupa administrarea acestor doze, intubatia traheala este posibila in aceasta perioada.
In general, sugarii si copiii necesita mai frecvent doze de intretinere decat la adulti. Datele disponibile sugereaza ca o doza de intretinere de 0,1 mg/kg va produce un blocaj efectiv clinic aditional de 6 – 9 minute in timpul anesteziei cu halotan sau a anesteziei narcotice.
De indata ce revenirea spontana incepe, ea este completa in aproximativ 10 minute. Administrarea perfuzabila:
In general, sugarii si copiii necesita rate de perfuzie mai mari decat la adulti. In timpul anesteziei cu halotan, rata medie de perfuzie necesara pentru a mentine 89 – 99% din blocul neuromuscular la pacienti cu varste cuprinse intre 7 si 23 de luni este de aproximativ de 11 µg/kg si minut (aproximativ 0,7 mg/kg si ora) [cu o variatie cuprinsa intre 3 – 26 µg/kg si minut (aproximativ 0,2 – 1,6 mg/kg si ora)].
La copiii cu varste cuprinse intre 2 si 12 ani, rata medie de perfuzie echivalenta sub anestezie cu halotan sau anestezie narcotica este de aproximativ 13 – 14 µg/kg si minut (aproximativ 0,8 mg/kg si ora) [cu o variatie cuprinsa intre 5 – 31 µg/kg si minut (aproximativ 0,3 – 1,9 mg/kg si ora)].
Actiunea blocanta neuromusculara a mivacuriului este potentata de anestezicele inhalatorii. Un studiu a aratat ca rata de perfuzie a mivacuriului trebuie redusa cu pana la 70% la administrarea concomitenta cu sevofluran la copii cu vasta cuprinsa intre 2 – 12 ani.
Sugari cu varste intre 2 - 6 luni
Mivacron are un indice ED95 (doza care produce o deprimare de 95% a raspunsului motor la stimularea nervoasa cu stimul unic) similar cu al adultilor (aproximativ 0,07 mg/kg), dar o instalare mai rapida, o durata de actiune clinic efectiva mai scurta si o reversibilitate a efectului mai rapida la sugarii cu varste cuprinse intre 2 si 6 luni in comparatie cu adultii.
Doza in bolus recomandata pentru sugarii cu varste cuprinse intre 2 si 6 luni este de 0,1 si 0,15 mg/kg administrate timp de 5 – 15 secunde. Cand administrarea se face in timpul anesteziei stabile cu halotan, o doza de 0,15 mg/kg produce un blocaj efectiv clinic de 9 minute.
Doza de mivacuriu recomandata pentru intubare traheala la sugarii cu varste cuprinse intre 2 si 6 luni este de 0,15 mg/kg. Blocul maxim se obtine la aproximativ 1,4 minute dupa administrarea acestei doze si intubatia traheala este posibila in aceasta perioada.
La sugarii cu varste cuprinse intre 2 si 6 luni, dozele de intretinere necesare sunt mai frecvente decat la adulti. Datele disponibile sugereaza ca o doza de intretinere de 0,1 mg/kg va produce un blocaj efectiv clinic aditional de 7 minute in timpul anesteziei cu halotan.
De indata ce revenirea spontana incepe, ea este completa in aproximativ 10 minute. Administrarea perfuzabila:
In general, sugarii cu varste cuprinse intre 2 si 6 luni necesita rate de perfuzie mai mari decat la adulti. In timpul anesteziei cu halotan, rata medie de perfuzie necesara pentru a mentine 89 – 99% din blocul neuromuscular este de aproximativ 11 µg/kg si minut (aproximativ 0,7 mg/kg si ora) [cu o variatie cuprinsa intre 4 – 24 µg/kg si minut (aproximativ 0,2 – 1,5 mg/kg si ora)].
Nou-nascuti si copii cu varsta mai mica de 2 luni
Nu a fost stabilita inca siguranta si eficacitatea clorurii de mivacurium la nou-nascuti si copii cu varsta mai mica de 2 luni. Nu poate fi facuta nici o recomandare asupra posologiei.
Varstnici
La pacientii varstnici care primesc o doza unica de Mivacron in bolus, timpul de debut si durata efectului, precum si rata de revenire pot fi mai mari comparativ cu cele caracteristice pacientilor tineri cu 20 – 30%. De asemenea, pacientii varstnici pot necesita rate mai mici de perfuzie sau doze de intretinere mai mici si mai putin frecvente.
Pacienti cu afectiuni cardiovasculare
La pacientii cu afectiuni cardiovasculare clinic semnificative, doza initiala de Mivacron trebuie administrata pe o perioada de timp de peste 60 secunde. Mivacron a fost administrat astfel, cu efecte hemodinamice minime, la pacientii care urmeaza sa fie supusi interventiilor chirurgicale pe cord.
Pacientii cu insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala in stadiu terminal, durata efectiva clinic a blocului determinat de o doza de 0,15 mg/kg este de aproximativ 1,5 ori mai mare decat la pacientii cu functie renala normala. Consecutiv, dozele trebuie ajustate in functie de raspunsul clinic individual.
Prelungirea si intensificarea blocului neuro-muscular poate aparea, de asemenea, si la pacientii cu insuficienta renala acuta sau cronica, ca rezultat al reducerii activitatii colinesterazei plasmatice (vezi pct. 4.4).
Pacientii cu insuficienta hepatica
La pacientii cu insuficienta hepatica terminala, durata efectiva clinic a blocului determinat de o doza de 0,15 mg/kg este de aproximativ 3 ori mai mare decat la pacientii cu functie hepatica normala. Aceasta
prelungire este in relatie cu scaderea semnificativa a activitatii colinesterazei plasmatice, observata la acesti pacienti. Ulterior, doza trebuie ajustata in functie de raspunsul clinic individual.
Pacienti cu activitate scazuta a colinesterazei plasmatice:
Mivacuriul este metabolizat de catre colinesteraza plasmatica. Activitatea colinesterazei plasmatice poate fi diminuata in prezenta anomaliilor genetice ale colinesterazei plasmatice (de exemplu, pacientii heterozigoti sau homozigoti pentru gena colinesterazei plasmatice atipice), in diferite conditii patologice (vezi pct. 4.4) si prin administrarea anumitor medicamente (vezi pct. 4.5).
Posibilitatea prelungirii blocului neuromuscular dupa administrarea de Mivacron trebuie luata in considerare la pacientii cu activitate scazuta a colinesterazei plasmatice. Scaderile usoare (adica sub 20% fata de limita inferioara a valorilor normale) nu sunt asociate cu efecte clinice semnificative asupra duratei (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Pacienti obezi
La pacientii obezi (greutate cu peste 30% mai mare decat cea ideala pentru inaltimea lor), doza initiala de Mivacron trebuie sa se bazeze pe greutatea ideala si nu pe cea actuala.
Monitorizare:
Similar tuturor blocantelor neuromusculare, monitorizarea functiei neuromusculare este recomandata in timpul utilizarii Mivacron, pentru a individualiza doza necesara.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la mivacuriu sau la oricare dintre excipientii produsului.
Pacientii cunoscuti sau suspectati a fi homozigoti pentru gena colinesterazei plasmatice atipice (vezi pct. 4.4).
Atentionari
Similar celorlalte blocante neuromusculare, Mivacron paralizeaza musculatura respiratorie si ceilalti muschi scheletici, dar nu are efect asupra starii de constienta. Mivacron trebuie administrat numai de catre sau sub supravegherea atenta a unui anestezist cu experienta si cu facilitati adecvate pentru intubatie endotraheala si ventilatie artificiala.
Prelungirea si intensificarea blocadei neuro-musculare dupa administrarea de mivacuriu poate surveni secundar scaderii activitatii colinesterazei plasmatice in urmatoarele stari sau conditii patologice:
variatii fiziologice, cum este cazul sarcinii si in perioada post-partum (vezi pct. 4.6).
anomalii ale colinesterazei plasmatice determinate genetic (vezi mai jos si pct. 4.3).
tetanos sever generalizat, tuberculoza si alte infectii severe sau cronice.
afectiuni cronice debilitante, neoplazii, anemie cronica si malnutritie.
mixedem si boli de colagen
boli cardiace decompensate
ulcer peptic
arsuri (vezi mai jos)
insuficienta hepatica in stadiu terminal (vezi pct. 4.2)
insuficienta renala acuta, cronica sau in stadiu terminal (vezi pct. 4.2)
iatrogen: dupa inlocuirea plasmei, plasmafereza, by-pass cardio-pulmonar si ca rezultat al tratamentului medicamentos concomitent (vezi pct. 4.5).
Ca si in cazul suxametoniului/succinilcolinei, pacientii adulti sau copii homozigoti pentru gena colinesterazei plasmatice atipice (1 la 2500 pacienti) sunt extrem de sensibili la efectul blocant neuromuscular al Mivacron. La trei astfel de pacienti adulti, o doza mica de 0,03 mg/kg (ce reprezinta
aproximativ DE10-20 la pacientii genotipic normali), a determinat un bloc neuromuscular complet timp de 26 – 128 minute.
La pacientii heterozigoti pentru gena colinesterazei plasmatice atipice, durata clinic eficienta a blocului neuromuscular indus de mivacurium in doza de 0,15 mg/kg este cu aproximativ 10 minute mai lunga decat in grupul pacientilor de control.
Odata ce a inceput revenirea spontana, blocul neuromuscular la acesti pacienti a fost antagonizat utilizand doze conventionale de neostigmina.
Pacientii cu arsuri pot dezvolta rezistenta la blocantele neuromusculare si pot necesita doze crescute. Totusi, acesti pacienti pot avea si o activitate redusa a colinesterazei plasmatice, necesitand scaderea dozei. In consecinta, la pacientii cu arsuri trebuie administrata o doza test de 0,015 pana la 0,020 mg/kg mivacuriu, urmata de doze adecvate obtinute in urma monitorizarii blocului cu un stimulator nervos.
La adulti, doze ≥ 0,2 mg mivacuriu/kg (≥ 3 x DE95) a fost asociata cu eliberarea de histamina, cand se administreaza in bolus, rapid. Totusi, administrarea lenta a unei doze de 0,2 mg/kg mivacuriu si administrarea fractionata a dozei de 0,25 mg/kg mivacuriu, minimalizeaza efectele cardiovasculare ale acestor doze. In studiile clinice, siguranta cardiovasculara nu pare a fi compromisa la copiii carora le-a fost administrat un bolus rapid de 0,2 mg/kg.
Administrarea Mivacron la pacienti cu antecedente sugestive de sensibilitate crescuta la histamina, de exemplu pacienti cu astm bronsic, se va face cu precautie. Administrarea Mivacron la acesti pacienti se va face pe o perioada mai mare de 60 secunde.
De asemenea, trebuie dovedita precautie la administrarea Mivacron la pacientii care au aratat hipersensibilitate la alte blocante neuromusculare, deoarece a fost raportata o rata ridicata de sensibilitate incrucisata (mai mare de 50%) intre substante blocante neuromusculare.
Mivacron se va administra pe o perioada de 60 secunde la pacientii cu sensibilitate neobisnuita la scaderi ale tensiunii arteriale, de exemplu cei hipovolemici.
Mivacron nu are proprietati blocante ganglionare sau vagale semnificative, la dozele recomandate. Dozele recomandate de Mivacron nu au consecutiv efecte clinice semnificative asupra frecventei cardiace si nu contracareaza bradicardia determinata de numeroase anestezice sau prin stimulare vagala in timpul operatiei.
Similar altor blocante neuromusculare antidepolarizante, sensibilitatea crescuta la mivacuriu este posibila la pacientii cu miastenia gravis, cu alte forme de afectiuni neuromusculare si la pacientii casectici. Tulburarile acido-bazice si electrolitice severe pot creste sau scadea sensibilitatea la mivacuriu.
Solutia de Mivacron este acida (pH de aproximativ 4,5) si nu trebuie amestecata in aceeasi seringa sau administrata simultan prin acelasi ac cu solutii puternic alcaline (de exemplu solutii continand barbiturice). A fost dovedita compatibilitatea cu unele medicamente utilizate perioperator frecvent cum sunt solutii acide, de exemplu fentanil, alfentanil, sufentanil, droperidol si midazolam. Atunci cand alte anestezice sunt administrate prin acelasi ac sau canula folosite pentru Mivacron, iar compatibilitatea n-a fost demonstrata, se recomanda ca fiecare medicament sa fie administrat dupa ce acul sau canula au fost spalate cu ser fiziologic.
Studiile efectuate la porci susceptibili de a dezvolta hipertermie maligna au indicat faptul ca Mivacron nu este trigger (declansator) pentru acest sindrom. Mivacron nu a fost studiat la pacientii susceptibili de a dezvolta hipertermie maligna.
Nu exista informatii despre utilizarea pe termen lung a Mivacron la pacientii ventilati mecanic in sectia de terapie intensiva.
Reversibilitatea blocului neuromuscular: la fel ca si pentru alte blocante neuromusculare, semnele de revenire spontana trebuie urmarite inaintea administrarii de anticolinesterazice (de exemplu: neostigmina). Utilizarea unui stimulator nervos periferic pentru a evalua revenirea inainte si dupa disparitia blocului neuromuscular este strict recomandata.
Precautii farmaceutice
Deoarece nu contine nici un conservant antimicrobian, Mivacron trebuie utilizat in conditii aseptice si diluarea sa se faca imediat inainte de administrare. Orice cantitate de solutie ramasa neutilizata trebuie aruncata.
Solutia de Mivacron este acida (pH-ul aproximativ 4,5) si nu trebuie amestecata in aceeasi seringa sau administrata simultan prin acelasi ac cu solutii puternic alcaline (de exemplu, solutii de barbiturice). A fost dovedita compatibilitatea cu unele medicamente sub forma de solutii acide utilizate perioperator in mod frecvent. Cand alte anestezice sunt administrate prin acelasi ac sau canula folosite pentru Mivacron, iar compatibilitatea n-a fost demonstrata, se recomanda ca fiecare medicament sa fie administrat dupa ce acul sau canula au fost spalate cu ser fiziologic.
Nu se recomanda administrarea la nou-nascuti sau copii cu varsta mai mica de 2 luni, deoarece exista informatii limitate privind administrarea la aceasta grupa de varsta. (a se vedea si pct. 4.2)
Interactiuni
Blocul neuromuscular determinat de Mivacron poate fi crescut prin utilizarea concomitenta a anestezicelor inhalatorii cum ar fi enfluran, izofluran, sevofluran si halotan.
Mivacron a fost administrat in siguranta dupa intubatia traheala facilitata cu succinilcolina. Revenirea spontana dupa succinilcolina trebuie observata inainte de administrarea de Mivacron.
Similar tuturor blocantelor neuromusculare antidepolarizante, amplitudinea si/sau durata blocului neuromuscular antidepolarizant pot fi crescute, iar necesarul de mivacuriu poate fi scazut ca rezultat al interactiunii cu:
antibiotice, inclusiv aminoglicozide, polimixine, spectinomicina, tetracicline, lincomicina si clindamicina;
medicamente antiaritmice: propranolol, blocante ale canalelor de calciu, lidocaina, procainamida si chinidina;
diuretice: furosemida si posibil tiazide, manitol si acetazolamida;
saruri de magneziu;
ketamina;
saruri de litiu;
ganglioplegice: trimetafan, hexametoniu.
Medicamentele care pot sa scada activitatea colinesterazei plasmatice pot, de asemenea, sa prelungeasca blocul neuromuscular indus de Mivacron. Acestea includ medicamente anti-mitotice, inhibitori de MAO, iodura de ecotiopat (iodura de fosfolina), pancuroniu, substante organofosforice, anticolinesteraze, anumiti hormoni, bambuterol si inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei.
Rareori, anumite medicamente pot agrava sau demasca miastenia gravis latenta sau pot induce un sindrom miastenic; sensibilitatea crescuta la Mivacron va fi consecutiva acestui fenomen. Astfel de medicamente includ diferite antibiotice, beta-blocante (propranolol, oxprenolol), medicamente antiaritmice
(procainamida, chinidina), medicamente antireumatice (clorochina, D-penicilamina), trimetafan, clorpromazina, steroizi, fenitoina si litiu.
Administrarea de blocante neuromusculare antidepolarizante concomitent cu Mivacron, poate determina un bloc neuromuscular mai mare fata de cel care poate fi de asteptat cu o doza totala echipotenta de Mivacron. Orice efect sinergic poate varia in functie de diferitele asocieri de medicamente.
Un relaxant muscular depolarizant, cum ar fi clorura de suxametoniu, nu trebuie administrat pentru a prelungi efectul de bloc neuromuscular al blocantelor antidepolarizante, deoarece aceasta poate avea drept rezultat un bloc prelungit si complex ce poate fi greu reversibil cu anticolinesterazice.
Sarcina
Fertilitatea
Nu au fost efectuate studii de fertilitate.
Sarcina
Studiile la animale au aratat ca mivacuriul nu are efecte asupra dezvoltarii fetale.
Mivacron nu trebuie utilizat in timpul sarcinii decat in cazul in care beneficiul clinic asupra mamei depaseste orice risc potential pentru fat.
Valoarea colinesterazei plasmatice scade in timpul sarcinii. Mivacuriul a fost utilizat in timpul interventiei chirurgicale de tip cezariana pentru a mentine blocul neuromuscular dar, datorita valorilor scazute de colinesteraza plasmatica, a fost necesara ajustarea dozei la rata de perfuzie. O scadere ulterioara a ratei de perfuzie poate fi necesara in timpul operatiei cezariene la pacientele tratate anterior cu sulfat de magneziu, datorita efectului de potentare al magneziului.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca Mivacron este excretat in laptele uman.
Condus auto
Aceaste precautii nu sunt relevante in cazul utilizarii mivacuriului. Mivacuriu va fi intotdeauna folosit concomitent cu un anestezic general, prin urmare vor fi urmate precautiile uzuale referitoare la desfasurarea de activitati dupa o anestezie generala.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt listate mai jos in functie de sistem, organ, clasa si frecventa. Frecventele reactiilor adverse sunt clasificate dupa cum urmeaza : foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 la sub 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 la sub 1/100), rare (≥1/10000 la sub 1/1000), foarte rare (sub 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari ale sistemului imunitar
Foarte rare: reactii severe anafilactice sau anafilactoide.
Reactiile severe anafilactice sau anafilactoide au fost raportate la pacientii care au primit Mivacron in asociere cu unul sau mai multe anestezice.
Tulburari cardiace
Mai putin frecvente: tahicardie tranzitorie* Tulburari vasculare
Foarte frecvente: senzatie de caldura *
Mai putin frecvente: hipotensiune*
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Mai putin frecvente: bronhospasm*
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: eritem*, urticarie*
* In asociere cu utilizarea de Mivacron au fost raportate inrosirea pielii cu senzatie de caldura, eritem, urticarie, hipotensiune arteriala usoara si tranzitorie, tahicardie tranzitorie sau bronhospasm, care au fost atribuite eliberarii de histamina. Aceste reactii sunt dependente de doza si, cel mai frecvent, urmeaza dupa doze initiale de 0,2 mg/kg sau mai mari, cand se administreaza rapid si sunt reduse cand Mivacron este administrat in 30 pana la 60 secunde sau in doze fractionate in 30 secunde.
Profilul de siguranta la copii este similar cu cel al adultilor.
Supradozaj
Paralizia prelungita a musculaturii si consecintele ei sunt principalele semne ale supradozajului cu blocante neuromusculare. Totusi, riscul efectelor secundare hemodinamice, in special scaderea tensiunii arteriale, poate fi crescut.
Este esentiala mentinerea caile respiratorii permeabile, impreuna cu o ventilatie asistata cu presiune pozitiva pana cind respiratia spontana devine adecvata. Sedarea completa va fi necesara deoarece constienta nu este afectata. Revenirea poate fi accelerata prin administrarea de anticolinesterazice, concomitent cu atropina sau glicopirolat la aparitia revenirii spontane. Sustinerea cardiovasculara prin pozitionarea corecta a pacientului si administrarea de fluide sau medicamente vasopresoare ce asigura circulatia cardiovasculara, poate fi necesara.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: relaxante musculare cu actiune periferica; alti compusi cuaternari de amoniu. Cod ATC: M03A C10
Mivacuriul este un relaxant antidepolarizant al musculaturii scheletice, cu o durata de actiune scurta care este hidrolizat de colinesteraza plasmatica. Mivacuriul se leaga competitiv de receptorii colinergici ai placii motorii pentru a preveni actiunea acetilcolinei. Aceasta inhiba activitatea contractila la nivelul muschilor scheletici, conducand la paralizie musculara. Acesta actiune este reversibila prin administrarea de inhibitori de colinesteraza, cum ar fi neostigmina si edrofoniul.
Proprietati farmacocinetice
Mivacuriul este un amestec de 3 stereoizomeri. Stereoizomerii trans-trans si cis-trans reprezinta 92% pana la 96% din clorura de mivacuriu si, dupa cum s-a constatat in urma studiilor la pisica, potentialul lor de a determina bloc neuromuscular nu este semnificativ diferit intre ele sau fata de clorura de mivacuriu. Din studiile efectuate la pisica a rezultat faptul ca izomerul cis-cis are o zecime din potentialul de a determina bloc neuromuscular al celorlalti doi stereoizomeri. Hidroliza enzimatica de catre colinesteraza plasmatica reprezinta mecanismul primar pentru inactivarea mivacuriului si formeaza un metabolit de tip alcool
cuaternar si monoester cuaternar. Studiile de farmacologie la pisica si caine au aratat ca metabolitii au o activitate neuromusculara, nervos-vegetativa sau cardiovasculara nesemnificativa la concentratii mai mari decat cele intalnite la om.
Exista cai multiple de degradare/eliminare pentru mivacuriu (cum ar fi hidroliza cu ajutorul esterazelor hepatice, eliminarea prin bila si excretia renala).
Date preclinice de siguranta
Mivacuriul a fost evaluat prin patru teste de mutagenitate pe termen scurt. Mivacuriul nu s-a dovedit mutagenic la testul Ames pe Salmonella, testul limfomului la soarece, testul pe limfocite umane si testul citogenic in vivo pe maduva osoasa de sobolan.
Nu exista date despre potentialul carcinogen al mivacuriului.
Nu au fost efectuate studii de fertilitate.
Studiile la animale au aratat ca mivacuriul nu are efecte asupra dezvoltarii fetale.