Indicatii
Moflaxa 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul urmatoarelor infectii bacteriene determinate de germeni sensibili la moxifloxacina la pacienti cu varsta de 18 ani sau peste (vezi pct. 4.4, 4.8 si 5.1). Moxifloxacina trebuie utilizata numai atunci cand utilizarea altor medicamente antibacteriene frecvent recomandate in tratamentul initial al acestor infectii este considerata inadecvata sau cand acestea nu au fost eficace in tratamentul infectiei:
- Sinuzita bacteriana acuta (corect diagnosticata)
- Exacerbarea bronsitei cronice (corect diagnosticata)
- Pneumonie dobandita in comunitate, cu exceptia cazurilor severe
- Afectiuni inflamatorii pelvine usoare pana la moderate (de exemplu, infectii ale tractului genital superior feminin, incluzand salpingitele si endometritele), fara abcese tubo-ovariane sau pelvine asociate.
Moflaxa 400 mg comprimate filmate nu este recomandat ca monoterapie in afectiunile inflamatorii pelvine usoare pana la moderate, ci trebuie administrata in asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu o cefalosporina), din cauza rezistentei crescute a Neisseria gonorrhoeae la moxifloxacina, cu exceptia cazului in care poate fi exclusa rezistenta Neisseria gonorrhoeae la moxifloxacina (vezi pct.4.4 si 5.1) .
De asemenea, Moflaxa 400 mg comprimate filmate poate fi utilizat pentru a completa o schema de tratament la pacientii care au prezentat ameliorare in timpul tratamentului initial cu moxifloxacina administrata intravenos pentru urmatoarele indicatii:
- Pneumonie dobandita in comunitate;
- Infectii complicate cutanate si ale tesutului subcutanat.
- Moflaxa 400 mg comprimate filmate nu trebuie utilizat in terapia initiala a niciunei infectii cutanate si a tesutului subcutanat sau a pneumoniei dobandite in comunitate, severe.
Trebuie luate in considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvata a medicamentelor antibacteriene.
Dozaj
Doze
Doza recomandata este un comprimat filmat de 400 mg o data pe zi.
Pacienti cu insuficienta renala/hepatica
Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la severa sau la pacientii cronici ce efectueaza dializa, adica hemodializa si dializa peritoneala ambulatorie continua (vezi pct. 5.2 pentru informatii suplimentare).
Nu exista suficiente date la pacientii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3). Pacienti varstnici si alte grupe speciale de pacienti
Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii varstnici si la cei subponderali.
Copii si adolescenti
Moxifloxacina este contraindicata la copii si adolescenti (mai mic de 18 ani). Siguranta si eficacitatea moxifloxacinei la copii si adolescenti nu au fost inca stabilite (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul filmat trebuie inghitit intreg cu lichid suficient si se poate administra independent de orarul meselor.
Durata administrarii
Moflaxa 400 mg comprimate filmate trebuie utilizat conform urmatoarelor intervale de administrare:
Exacerbare a bronsitei cronice 5 - 10 zile
Pneumonie dobandita in comunitate 10 zile
Sinuzita acuta bacteriana 7 zile
Afectiuni inflamatorii pelvine usoare pana la moderate 14 zile
Moxifloxacina 400 mg comprimate filmate a fost evaluata in studiile clinice pentru scheme de tratament de maximum 14 zile.
Tratament secvential (administrare intravenoasa urmata de administrare orala)
In studiile clinice cu tratament secvential, majoritatea pacientilor a trecut de la moxifloxacina i.v. la administrare orala in 4 zile (pneumonie dobandita in comunitate) sau 6 zile (infectii complicate cutanate si ale tesutului subcutanat). Durata recomandata a tratamentului i.v. si oral este de 7-14 zile pentru pneumonie dobandita in comunitate si de 7-21 zile pentru infectii complicate cutanate si ale tesutului subcutanat.
Doza recomandata (400 mg o data pe zi) si durata tratamentului pentru indicatia respectiva nu trebuie depasite.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, alte chinolone sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Sarcina si alaptare (vezi sectiunea 4.6).
Pacienti cu varsta sub 18 ani
Pacienti cu antecedente de afectiune/tulburare a tendoanelor asociate tratamentului cu chinolone.
Atat in studiile preclinice cat si la om au fost observate modificari ale electrocardiogramei ca urmare a
expunerii la moxifloxacina, sub forma prelungirii intervalului QT.
Prin urmare, din motive de siguranta in utilizare, moxifloxacina este contraindicata pacientilor cu:
Prelungire a intervalului QT congenitala sau dobandita, diagnosticata
Tulburari electrolitice, in special hipokaliemie necorectata.
Bradicardie relevanta clinic.
Insuficienta cardiaca relevanta clinic, cu reducere a fractiei de ejectie a ventriculului stang.
Antecedente de aritmii simptomatice.
Moxifloxacina nu trebuie administrata concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT (vezi de asemenea, pct. 4.5).
De asemenea, din cauza datelor clinice limitate, moxifloxacina este contraindicata la pacientii cu insuficienta hepatica (scor Child Pugh C) si la pacientii cu valori plasmatice ale transaminazelor crescute mai mare de 5 ori peste limita superioara a valorilor normale.
Atentionari
Beneficiul tratamentului cu moxifloxacina, in special in cazul infectiilor cu grad redus de severitate trebuie evaluat luand in considerare informatiile prezentate la punctul cu privire la atentionari si precautii.
Prelungire a intervalului QTc si conditiile clinice cu potential QTc prelungit
S-a demonstrat ca moxifloxacina prelungeste intervalul QTc pe electrocardiograma unora dintre pacienti. La analiza EKG-urilor obtinute in programul de studii clinice, alungirea QTc la administrarea de moxifloxacina a fost de 6 ms ± 26 ms, 1,4% fata de valoarea initiala. Deoarece intervalul QTc initial tinde sa fie mai prelungit la femei comparativ cu barbatii, femeile pot fi mai sensibile la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De asemenea, pacientii varstnici pot fi mai sensibili la efectele medicamentelor asupra intervalului QT.
Medicatia care poate reduce concentratia de potasiu trebuie utilizata cu precautie la pacientii care utilizeaza moxifloxacina (vezi pct 4.3 si 4.5).
Moxifloxacina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu afectiuni proaritmogene curente (in special femei si pacienti varstnici), de exemplu: ischemia acuta miocardica sau alungirea intervalului QT, deoarece poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada varfurilor) si stop cardiac (vezi pct. 4.3). Marimea prelungirii intervalului QT poate creste cu concentratia medicamentului. Prin urmare, nu trebuie depasita doza recomandata.
In cazul in care in timpul tratamentului de moxifloxacina apar semne de aritmie cardiaca, tratamentul trebuie intrerupt si trebuie efectuat un ECG.
Reactii de hipersensibilitate/alergice
Au fost raportate reactii de hipersensibilitate si reactii alergice dupa prima administrare de fluorochinolone, inclusiv la moxifloxacina. Chiar de la prima administrare, reactiile anafilactice pot evolua pana la soc, care poate pune viata in pericol. In aceste cazuri cu manifestari clinice de reactii severe de hipersensibilitate, tratamentul cu moxifloxacina trebuie intrerupt si trebuie initiat un tratament adecvat (de exemplu tratamentul socului).
Tulburari hepatice severe
Dupa administrarea de moxifloxacina, au fost raportate cazuri de hepatita fulminanta, ce poate duce la insuficienta hepatica (inclusiv cazuri letale) (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze medicului inainte de continuarea tratamentului, daca apar semne si simptome de hepatita fulminanta, cum sunt astenie cu evolutie rapida, asociata cu icter, urina inchisa la culoare, tendinta de sangerare sau encefalopatie hepatica.
Trebuie efectuate teste/ investigatii ale functiei hepatice in cazurile in care apar semne de disfunctie hepatica.
Reactii cutanate buloase
In timpul administrarii moxifloxacinei s-au raportat cazuri de reactii cutanate buloase de tipul sindromului Stevens-Johnson sau necrolizei epidermice toxice (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze imediat medicului inainte de a continua tratamentul, daca apar reactii cutanate si/sau mucoase.
Pacienti cu predispozitie la crize convulsive
Chinolonele sunt cunoscute ca initiatori ai crizelor convulsive. Trebuie administrate cu precautie la pacientii cu tulburari ale SNC sau in prezenta altor factori de risc ce pot predispune la crize convulsive sau pot scadea pragul de sensibilitate al acestora. In caz de convulsii, tratamentul cu moxifloxacina trebuie intrerupt si se vor institui masuri adecvate.
Neuropatie periferica
Cazurile de polineuropatie senzitiva sau senzitivo-motorie manifestate prin parestezii, hipoestezii, disestezii sau astenie au fost raportate la pacientii tratati cu chinolone, inclusiv moxifloxacina.
Pacientii in tratament cu moxifloxacina trebuie sfatuiti sa se adreseze medicului inainte de continuarea tratamentului in cazul in care apar simptome de neuropatie, cum sunt durerea, senzatia de arsura, paresteziile, hipoestezia sau senzatia de slabiciune, pentru a preveni evolutia spre o stare ireversibila (vezi pct. 4.8).
Reactii psihice
Chiar dupa prima administrare de chinolone, inclusiv moxifloxacina, pot aparea reactii psihice. In cazuri foarte rare, reactiile de depresie sau psihotice au progresat la ganduri de suicid si comportament autoagresiv, cum este tentativa de suicid (vezi pct. 4.8). In cazul in care pacientul dezvolta aceste reactii, trebuie intrerupt tratamentul cu moxifloxacina si instituite masurile adecvate. Se recomanda prudenta in cazul in care moxifloxacina trebuie utilizata la pacientii psihotici sau la pacientii cu antecedente de afectiuni psihice.
Diaree asociata utilizarii de antibiotice (inclusiv colita)
Au fost raportate cazuri de diaree si colita asociate cu antibitoticele, inclusiv colita pseudomembranoasa si diaree asociata cu Clostridium dificile, la utilizarea antibioticelor cu spectru larg, inclusiv in cazul moxifloxacinei; manifestarile pot varia de la diaree usoara la colita letala. Prin urmare, este important sa se ia in considerare acest diagnostic la pacientii care prezinta diaree in timpul sau dupa utilizarea moxifloxacinei. Daca diareea sau colita asociate antibioticelor este suspectata sau confirmata, trebuie intrerupt tratamentul curent cu medicamente antibacteriene, inclusiv moxifloxacina si trebuie initiate imediat masuri terapeutice adecvate. In plus, trebuie luate masuri adecvate de control al infectiei, pentru a reduce riscul de transmitere. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate la pacienti care dezvolta diaree severa.
Pacienti cu miastenia gravis
Moxifloxacina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu miastenia gravis, deoarece simptomele pot fi agravate.
Inflamatie a tendoanelor, ruptura de tendon
Inflamatia si ruptura de tendon (in special tendonul lui Ahile), uneori bilaterale, pot aparea inca din primele 48 de ore de la initierea tratamentului cu chinolone (inclusiv moxifloxacina) si au fost raportate chiar si la cateva luni dupa intreruperea tratamentului. Riscul de tendinita si ruptura de tendon este crescut in special la pacientii varstnici si la cei tratati concomitent cu corticosteroizi. La primul semn de durere sau inflamatie, pacientii trebuie sa intrerupa tratamentul cu moxifloxacina, sa tina in repaos membrul(ele) afectat(e) si sa se adreseze medicului in scopul de a initia un tratament adecvat (de exemplu, imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 si 4.8).
Anevrism si disectie aortica
Studiile epidemiologice raporteaza un risc crescut de anevrism si disectie aortica dupa administrarea de fluorochinolone, in special la populatia in varsta.
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai dupa o evaluare atenta a raportului
risc/beneficiu si dupa luarea in considerare a altor optiuni terapeutice la pacientii cu antecedente familiale de anevrism sau la pacientii diagnosticati cu anevrism aortic preexistent si/sau disectie aortica, sau in prezenta alti factori sau conditii care predispun la anevrism si disectie aortica (de exemplu, sindromul Marfan, sindrom vascular Ehlers-Danlos, arterita Takayasu, arterita cu celule gigantice, boala Behcet, hipertensiune arteriala, ateroscleroza diagnosticata).
In caz de durere brusca abdominala, toracica sau dorsala, pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgenta.
Pacienti cu insuficienta renala
Pacientii varstnici cu tulburari renale trebuie sa utilizeze cu precautie moxifloxacina, daca nu pot mentine un aport lichidian adecvat, deoarece deshidratarea poate creste riscul de insuficienta renala.
Tulburari vizuale
In cazul in care apar tulburari de vedere sau alte efecte asupra ochilor, trebuie solicitat imediat consult oftalmologic (vezi pct. 4.7 si 4.8).
Disglicemie
Ca in cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburari ale glicemiei, incluzand atat hipoglicemia cat si hiperglicemia (vezi pct. 4.8), de obicei la pacientii diabetici care primesc tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamida) sau cu insulina. Au fost raportate cazuri de coma hipoglicemica. La pacientii cu diabet zaharat, se recomanda monitorizarea atenta a glicemiei.
Prevenire a reactiilor de fotosensibilitate
Chinolonele au determinat reactii de hipersensibilitate la unii pacienti. Totusi, unele studii au aratat ca moxifloxacina prezinta un risc mai mic de a induce fotosensibilitatea. Cu toate acestea, pacientii trebuie sfatuiti sa evite expunerea la radiatii ultraviolete sau lumina solara puternica si/sau prelungita pe durata tratamentului cu moxifloxacina.
Pacienti cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza
Pacientii cu antecedente familiale sau cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza sunt predispusi la reactii hemolitice atunci cand urmeaza tratament cu chinolone. De aceea, moxifloxacina trebuie utilizata cu precautie la acesti pacienti.
Pacienti cu boala inflamatorie pelvina
La pacientii cu afectiuni inflamatorii pelviene complicate (de exemplu asociate cu abcese tubo- ovariane sau pelviene) la care tratamentul intravenos este considerat necesar, nu este recomandat tratamentul cu Moflaxa 400 mg comprimate filmate.
Afectiunile inflamatorii pelvine pot fi cauzate de Neissseria gonorrhoeae rezistenta la fluorochinolone. Prin urmare, in aceste cazuri moxifloxacina trebuie administrata concomitent cu alte antibiotice adecvate ( de exemplu o cefalosporina), cu exceptia cazului in care poate fi exclusa rezistenta la moxifloxacina a tulpinilor de Neisseria gonorrhoeae. In cazul in care nu se observa o ameliorare clinica dupa 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluata.
Pacienti cu infectii complicate cutanate si ale tesuturilor moi
Eficacitatea clinica a moxifloxacinei administrate intravenos in tratamentul arsurilor cu infectii severe asociate, fasceitei si infectiilor piciorului diabetic cu osteomielita nu a fost stabilita.
Interactiune cu teste biologice
Tratamentul cu moxifloxacina poate interactiona cu testul de cultura pentru Mycobacterium spp. Prin suprimarea cresterii micobacteriene, determinand rezultate fals negative la pacientii carora li se administreaza moxifloxacina.
Pacienti cu infectii cauzate de stafilococ auriu rezistent la meticilina (SARM)
Moxifloxacina nu este recomandata pentru tratamentul infectiilor cu SARM. In cazul unei infectii suspectate sau confirmate cu SARM, trebuie initiat tratamentul cu un medicament antibacterian adecvat (vezi pct. 5.1).
Copii si adolescenti
Din cauza reactiilor adverse asupra cartilajelor observate la animalele tinere (vezi pct. 5.3), administrarea moxifloxacinei la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Excipienti
Acest medicament contine sodiu sub 1 mmol (23 mg) per comprimat, adica poate fi considerat „fara sodiu”.
Interactiuni
Interactiuni cu alte medicamente
Nu poate fi exclus un efect aditional al prelungirii intervalului QT prin asocierea moxifloxacinei cu alte medicamente ce prelungesc intervalul QTc. Acest efect poate duce la cresterea riscului de aritmii ventriculare, in special torsada varfurilor.
Prin urmare, asocierea moxifloxacinei cu urmatoarele medicamente este contraindicata (vezi, de asemenea, pct.4.3):
- antiaritmice clasa IA (de exemplu, chinidina, hidrochinidina, disopiramida)
- antiaritmice clasa III (de exemplu, amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida)
- antipsihotice (de exemplu, fenotiazine, pimozida, sertindol, haloperidol, sultoprid)
- medicamente antidepresive triciclice
- unele antimicrobiene (saquinavir, sparfloxacina, eritromicina i.v., pentamidina, antimalarice - in special halofantrina)
- anumite antihistaminice (terfenadina, astemizol, mizolastina)
- altele (cisaprida,vincamina i.v., bepridil, difemanil).
Moxifloxacina trebuie utilizata cu prudenta la pacientii in tratament cu medicamente care pot reduce concentratia de potasiu (de exemplu diuretice tiazidice sau de ansa, clisme sau laxative (la doze mari), corticosteroizi, amfotericina B)) sau medicamente asociate cu bradicardie semnificativa clinic.
Intre administrarea medicamentelor ce contin cationi bivalenti sau trivalenti (de exemplu, antiacide care contin magneziu sau aluminiu, didanozina comprimate, sucralfat si medicamente care contin fier sau zinc) si administrarea moxifloxacinei trebuie sa existe un interval de aproximativ 6 ore.
Administrarea concomitenta de carbune activat si moxifloxacina in doza de 400 mg a dus la scaderea pronuntata a absorbtiei medicamentului si la reducerea biodisponibilitatii sistemice a acestuia cu mai mult de 80%. Ca urmare, administrarea concomitenta a celor doua medicamente nu este recomandata (cu exceptia supradozajului, vezi si pct. 4.9).
Dupa administrarea de doze repetate la voluntari sanatosi, moxifloxacina a determinat cresterea Cmax a digoxinei cu aproximativ 30%, fara sa influenteze ASC sau valorile la starea de echilibru. Nu sunt necesare precautii la administrarea concomitenta cu digoxina.
In studiile realizate la voluntari cu diabet, administrarea concomitenta a moxifloxacinei pe cale orala si glibenclamida a condus la o scadere cu aproximativ 21% a concentratiilor plasmatice maxime ale glibenclamidei. Asocierea dintre glibenclamida si moxifloxacina poate teoretic determina o hiperglicemie usoara si tranzitorie. Cu toate acestea, modificarile farmacocinetice observate la glibenclamida nu au dus la modificari ale parametrilor farmacodinamici (glicemie, insulinemie). De aceea, n-a fost observata nici o interactiune clinic relevanta intre moxifloxacina si glibenclamida.
Modificari ale INR
La pacientii carora li s-au administrat antibiotice, indeosebi fluorochinolone, macrolide, tetracicline, cotrimoxazol si anumite cefalosporine, a fost raportat un mare numar de cazuri cu o crestere a activitatii anticoagulantelor orale. Infectiile si afectiunile inflamatorii, varsta si starea generala a pacientului par sa fie factorii de risc. In aceste circumstante este dificil de evaluat daca infectia sau terapia cu antibiotice determina modificari ale INR (International Normalised Ratio). O masura de precautie este aceea de a monitoriza mai frecvent INR. Daca este necesar, doza anticoagulantului oral trebuie ajustata adecvat.
In studiile clinice nu s-au observat interactiuni dupa administrarea concomitenta a moxifloxacinei impreuna cu ranitidina, probenecid, anticonceptionale orale, suplimente de calciu, morfina administrata parenteral, teofilina, ciclosporina sau itraconazol.
Studiile efectuate in vitro cu enzime ale citocromului uman P 450 sustin aceste date. Avand in vedere aceste rezultate, este putin probabila o interactiune metabolica prin intermediul enzimelor citocromului P 450.
Interactiune cu alimentele
Moxifloxacina nu prezinta interactiuni relevante clinic cu alimentele, inclusiv cu produsele lactate.
Sarcina
Sarcina
Siguranta moxifloxacinei in timpul sarcinii la om nu a fost evaluata. Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct.5.3). Riscul potential pentru om este necunoscut.
Din cauza riscului observat experimental al efectului daunator al fluorochinolonelor asupra cartilajului de crestere la animalele imature si leziunilor reversibile la nivelul articulatiilor descrise la copiii tratati cu anumite fluorochinolone, moxifloxacina nu trebuie utilizata la femeile gravide (vezi pct. 4.3).
Alaptarea
Nu exista date disponibile in perioada de lactatie sau la femei care alapteaza. Datele preclinice indica faptul ca mici cantitati de moxifloxacina sunt secretate in lapte.
In absenta datelor la om si din cauza riscului observat experimental al efectului daunator al fluorochinolonelor asupra cartilajului de crestere la animalele imature, alaptarea este contraindicata in timpul tratamentului cu moxifloxacina (vezi pct. 4.3).
Fertilitatea
Studiile efectuate la animale nu au evidentiat afectare a fertilitatii (vezi pct. 5.3).
Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele moxifloxacinei asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Totusi, fluorochinolonele, inclusiv moxifloxacina, pot provoca o scadere a capacitatii pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje datorita reactiilor la nivelul SNC (de exemplu ameteala, pierdere temporara a vederii instalata brusc, vezi pct. 4.8) sau pierderea acuta si de scurta durata a constientei (sincopa, vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfatuiti sa evalueze modul in care reactioneaza la moxifloxacina inainte de a conduce vehicule sau de folosi utilaje.
Reactii adverse
Reactiile adverse observate in toate studiile clinice efectuate cu moxifloxacina 400 mg (administrata oral sau secvential) si din rapoartele dupa punerea pe piata, enumerate in functie de frecventa de aparitie sunt prezentate mai jos.
Cu exceptia gretei si a diareei, toate reactiile adverse au fost observate cu o frecventa mai mica de 3%. Reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii si sunt clasificate in functie de frecventa utilizand urmatoarea conventie:
- Frecvente (≥ 1/100 si mai putin de 1/10);
Mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai putin de 1/100);
- Rare (≥ 1/10000 si mai putin de 1/1000);
- Foarte rare (mai putin de 1/10000).
Cu frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile).
| Clasificarea pe aparate, sisteme si organe | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Foarte rare |
| Infectii si infestari | Suprainfectii cauzate de bacterii rezistente sau fungi, de exemplu, candidoza orala si vaginala | |||
| Tulburari hematologice si limfatice | Anemie, leucopenie, neutropenie, trombocitopenie, trombocitemie, eozinofilie, prelungirea timpuluide protrombina / INR crescut | Valori crescute ale protrombinei/ INR scazut, agranulocitoza | ||
| Tulburari ale sistemului imunitar | Reactii alergice (vezi pct. 4.4) | Anafilaxie incluzand soc, ce poate pune viata in pericol in cazuri foarte rare (vezi pct. 4.4), edem alergic/ angioedem (incluzand edemul laringeal cu potential de a pune viata in pericol, vezi pct 4.4) | ||
| Tulburari metabolice si de nutritie | Hiperlipidemia | Hiperglicemie, hiperuricemie | Hipoglicemie | |
| Tulburari psihice | Reactii de anxietate, hiperactivitate psihomotorie, / agitatie | Labilitate emotionala, depresie (in cazuri foarte rare, poate ajunge la comportament de autovatamare, cum sunt ideile suicidare/ ganduri sau tentative de suicid, vezi pct.4.4), halucinatii | Depersonalizare, reactii psihotice, (pot ajunge la comportament de autovatamare, cum sunt ideile suicidare/ ganduri sau tentative de suicid, vezi pct. 4.4) | |
| Tulburari ale sistemului nervos | Cefalee, ameteli | Parestezie si disestezie, tulburari de gust (inclusiv ageuzie, in cazuri foarte rare), confuzie si dezorientare, tulburari ale somnului (predominant insomnie), tremor, vertij, somnolenta | Hipoestezie, tulburari de miros (inclusiv anosmie), vise anormale, tulburari de coordonare (inclusiv tulburari de mers in special din cauza ametelilor sau vertijului), crize convulsive, inclusiv Grand mal (vezi pct. 4.4.), tulburari de atentie, tulburari de vorbire, amnezie, neuropatie periferica si polineuropatie | Hiperestezie |
| Tulburari oculare | Tulburari vizuale incluzand diplopie si vedere incetosata (ca urmare a unor reactii la nivelul sistemului nervos central, vezi pct. 4.4) | Pierderea temporara a vederii (ca urmare a unor reactii la nivelul sistemului nervos central, vezi pct.4.4 şi 4.7) | ||
| Tulburari acustice si vestibulare | Tinitus, tulburari ale auzului, inclusiv surditate (de obicei reversibile) | |||
| Tulburari cardiace | Prelungire a intervalului QT la pacienti cu hipokaliemie (vezi pct.4.3 si 4.4) | Prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.4), palpitatii, tahicardie, fibrilatie atriala, angina pectorala | Tahiaritmii ventriculare, sincopa (de exemplu, pierderea acuta si de scurta durata a constientei) | Aritmii ventriculare nespecificate, torsada varfurilor (vezi pct. 4,4), stop cardiac (vezi pct. 4.4) |
| Tulburari vasculare | Vasodilatatie | Hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala | Vasculita | |
| Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale | Dispnee (inclusiv manifestarile de astm bronsic) | |||
| Tulburari gastrointestinale | Greata, varsaturi, durere abdominala si gastrointestinala, diaree | Scaderea apetitului si a aportului alimentar, constipatie, dispepsie, flatulenta, gastrita, cresterea amilazemiei | Disfagie, stomatita, colita asociata utilizarii de antibiotice (inclusiv colita pseudomembranoasa, in foarte rare cazuri asociata cu complicatii potential letale, vezi pct. 4.4) | |
| Tulburari hepatobiliare | Crestere a transaminazelor | Insuficienta hepatica (inclusiv crestere a LDH), cresteri ale bilirubinei sau ale gamma- GT, crestere a fosfatazemiei alcaline | Icter, hepatita (predominant colestatica) | Hepatita fulminanta cu potential de evolutie spre insuficienta hepatica cu risc vital (inclusiv cazuri letale, vezi pct. 4.4) |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Prurit, eruptie cutanata tranzitorie, urticarie, xerodermie | Reactii veziculare cutanate de tipul sindromului Stevens-Johnson sau necroliza epidermica (cu risc letal, vezi pct. 4.4) toxica | ||
| Tulburari musculo- scheletice si ale tesutului conjunctiv | Artralgii Mialgii | Tendinita (vezi pct. 4.4), crampe musculare, spasme musculare, slabiciune musculara | Ruptura de tendon (vezi pct. 4.4), artrita, rigiditate musculara, exacerbarea simptomelor de miastenie gravis(vezi pct. 4.4) | |
| Tulburari renale si ale cailor urinare | Deshidratare | Insuficienta renala (inclusiv crestere a ureei si creatininemiei), insuficienta renala (vezi pct. 4.4). | ||
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Senzatie de rau (predominant astenie sau fatigabilitate), manifestări dureroase (inclusiv dureri de spate, toracice, pelvine si extremitati) transpiratie | Edem |
De asemenea, in urma tratamentului cu alte fluorochinolone au fost consemnate cazuri foarte rare ale urmatoarelor reactii adverse, care ar putea sa apara si in timpul tratamentului cu moxifloxacina: hipernatremie, hipercalcemie, anemie hemolitica, rabdomioliza, reactii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Nu se recomanda masuri specifice dupa supradozajul accidental. Se recomanda initierea tratamentului simptomatic general. Monitorizarea EKG trebuie intreprinsa datorita posibilitatii de prelungire a intervalului QT.
Administrarea concomitenta a carbunelui activat cu 400 mg moxifloxacina oral va scadea biodisponibilitatea sistemica a medicamentului cu mai mult de 80%. Administrarea carbunelui activat la scurt timp dupa initierea absorbtiei poate fi utila pentru prevenirea cresterii excesive a expunerii sistemice la moxifloxacina in cazurile de supradozaj oral.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibacteriene de uz sistemic, chinolone antibacteriene, codul ATC: J01MA14
Mecanism de actiune
In vitro, moxifloxacina are activitate asupra unui spectru larg de microorganisme patogene Gram- pozitiv si Gram-negativ.
Actiunea bactericida a moxifloxacinei rezulta din inhibarea ambelor topoizomeraze tip II (ADN giraza si topoizomeraza IV) necesare pentru replicarea, transcriptia si repararea ADN-ului bacterian. Se pare ca gruparea C8-metoxi contribuie la cresterea activitatii si la reducerea selectionarii de bacterii Gram- pozitiv mutante rezistente, in comparatie cu gruparea C8-H. Prezenta substituentului bicicloaminic voluminos in pozitia C-7 previne efluxul activ asociat cu genele norA sau pmrA intalnite la anumite bacterii Gram-pozitiv.
Investigatiile farmacodinamice au demonstrat ca moxifloxacina are efect bactericid dependent de concentratie. Concentratiile bactericide minime (CBM) sunt de ordinul de marime al concentratiilor minime inhibitorii (CMI).
Efectul asupra florei intestinale umane
Urmatoarele modificari ale florei intestinale au fost observate la voluntari, in urma administrarii orale de moxifloxacina: Escherichia coli, Bacillus spp., Enterococcus spp. si Klebsiella spp. au fost reduse, precum si anaerobii Bacteroides vulgatus, Bifidobacterium spp., Eubacterium spp., si Peptostreptococcus spp. S-a constatat o crestere la Bacteroides fragilis. Aceste modificari au revenit la normal in doua saptamani.
Mecanism de rezistenta
Mecanismele de dezvoltare a rezistentei bacteriene care inactiveaza penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele, macrolidele si tetraciclinele nu influenteaza activitatea antibacteriana a moxifloxacinei. Alte mecanisme de rezistenta, cum sunt permeabilitatea membranara (intalnita la Pseudomonas aeruginosa) si mecanismele de eflux, pot de asemenea influenta sensibilitatea la moxifloxacina.
Rezistenta in vitro la moxifloxacina este dobandita in mai multe etape prin mutatii la nivelul situsurilor tinta la ambele topoizomeraze de tip II, ADN giraza si topoizomeraza IV. Moxifloxacina este un substrat putin favorabil pentru mecanismele active de eflux al germenilor Gram-pozitiv.
A fost observata rezistenta incrucisata cu alte fluorochinolone. Cu toate acestea, dat fiind ca moxifloxacina inhiba atat topoizomeraza II cat si IV cu activitate similara la unele bacterii Gram- pozitiv, aceste bacterii pot fi rezistente la alte chinolone, dar sensibile la moxifloxacina.
Date cu privire la susceptibilitate obtinute in vitro
Valori critice EUCAST pentru valorile concentratiei minime inhibitorii (CMI) si difuziei disc pentru moxifloxacina (01.01.2014):
| Microorganism | Sensibil | Rezistent |
| Staphylococcus spp. | ≤ 0,5 mg/l ≥ 24 mm | mai mare de 1 mg/l mai mic de 21 mm |
| S. pneumoniae | ≤ 0,5 mg/l ≥ 22 mm | mai mare de 0,5 mg/l ≤ 22 mm |
| Streptococcus Groups A, B, C, G | ≤ 0,5 mg/l ≥ 18 mm | > 1 mg/l mai mic de 15 mm |
| H. influenzae | ≤ 0,5 mg/l ≥ 25 mm | ≥ 0,5 mg/l ≤ 25 mm |
| M. catarrhalis | ≤ 0,5 mg/l ≥ 23 mm | mai mare de 0,5 mg/l mai mic de 23 mm |
| Enterobacteriaceae | ≤ 0,5 mg/l≥ 20 mm | > 1 mg/lmai mic de 17 mm |
| Valori critice fără legătură cu specia* | ≤ 0,5 mg/l | mai mare de 1 mg/l |
| * Valorile critice fara legatura cu specia au fost determinate in principal pe baza datelor farmacocinetice / farmacodinamice si sunt independente de distributia CMI pentru o specie anume. Sunt utilizate numai la specii carora nu li s-au determinat valorile critice dependente de specie sinu se utilizeaza la specii ale caror criterii de interpretare urmeaza sa fie determinate. | ||
Susceptibilitatea microbiologica
Prevalenta rezistentei dobandite poate sa varieze geografic si in timp pentru anumite specii, fiind de dorit informatiile locale privind rezistenta, mai ales in tratamentul infectiilor severe. In functie de necesitati, trebuie solicitata opinia expertilor in cazurile in care prevalenta rezistentei este de natura sa puna sub semnul intrebarii utilitatea antibioticului cel putin in unele tipuri de infectii.
| Specii obisnuit sensibile |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitivGardnerella vaginalisStaphylococcus aureus* (sensibil la meticilina) Streptococcus agalactiae (grup B)Grupa Streptococcus milleri * (S. anginosus, S. constellatus si S. intermedius), Streptococcus pneumoniae*Streptococcus pyogenes* (grup A)Streptococcus viridans group (S. viridans, S. mutans, S. mitis, S. sanguinis, S. salivarius, S. thermophilus) |
| Microorganisme aerobe Gram-negativ Acinetobacter baumanii Haemophilus influenzae* Haemophilus parainfluenzae* Legionella pneumophila Moraxella (Branhamella) catarrhalis* |
| Microorganisme anaerobe Fusobacterium spp.Prevotella spp.* |
| „Alte” microorganisme Chlamydophila (Chlamydia) pneumoniae* Chlamydia trachomatis* Coxiella burnetii Mycoplasma genitalium Mycoplasma hominis Mycoplasma pneumoniae* |
| Specii la care rezistenta dobandita poate constitui o problema |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Enterococcus faecalis* Enterococcus faecium* |
| Staphylococcus aureus (rezistent la meticilina)+ |
| Microorganisme aerobe Gram-negativ Enterobacter cloacae* Escherichia coli* Klebsiella pneumoniae*# Klebsiella oxytoca Neisseria gonorrhoeae *+ Proteus mirabilis* |
| Microorganisme anaerobe Bacteroides fragillis* Peptostreptococcus spp.* |
| Microorganisme cu rezistenta naturala |
| Microorganisme aerobe Gram-negativ Pseudomonas aeruginosa |
| *Activitatea a fost satisfacator demonstrata pe tulpinile sensibile din studiile clinice in vederea aprobarii indicatiilor clinice. #Tulpinile care produc BLSE (betalactamaze cu spectru extins) sunt in mod normal rezistente la fluorochinolone. +Rata de rezistenţă mai mare de 50% in una sau mai multe tari. |
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie si biodisponibilitate
In urma administrarii orale moxifloxacina este absorbita rapid si aproape complet. Biodisponibilitatea absoluta ajunge la aproximativ 91%.
Parametrii farmacocinetici evolueaza liniar in intervalul 50-800 mg administrate in doza unica si pana la 600 mg o data pe zi, timp de 10 zile. Dupa o doza orala de 400 mg se atinge concentratia maxima de 3,1 mg/l in decurs de 0,5- 4 ore dupa administrare. Concentratiile plasmatice maxime si minime la starea de echilibru (doza de 400 mg o data pe zi) au fost de 3,2 mg/l, respectiv 0,6 mg/l. La starea de echilibru expunerea in intervalul de doze este cu aproximativ 30% mai mare decat dupa prima doza.
Distributie
Moxifloxacina se distribuie rapid in spatiile extravasculare; dupa administrarea unei doze de 400 mg s- a determinat o ASC de 35 mg h/l. Volumul aparent al distributiei la starea de echilibru (Vss) este de aproximativ 2 l/kg. Experimentele in vitro si ex vivo au evidentiat o legare de proteinele plasmatice de aproximativ 40-42% independent de concentratia medicamentului. Moxifloxacina se leaga in cea mai mare parte de albumina serica.
Urmatoarele concentratii plasmatice maxime (medie geometrica) au fost observate ca urmare a administrarii unei doze orale unice de 400 mg moxifloxacina.
| Tesut | Concentratie | Loc: Raport plasmatic |
| Plasma | 3,1 mg/l | - |
| Saliva | 3,6 mg/l | 0,75 - 1,3 |
| Lichid vezicular | 1,61 mg/l | 1,71 |
| Mucoasă bronsica | 5,4 mg/kg | 1,7 - 2,1 |
| Macrofage alveolare | 56,7 mg/kg | 18,6 - 70,0 |
| Lichid alveolar | 20,7 mg/l | 5 - 7 |
| Sinus maxilar | 7,5 mg/kg | 2,0 |
| Sinus etmoid | 8,2 mg/kg | 2,1 |
| Polipi nazali | 9,1 mg/kg | 2,6 |
| Lichid interstitial | 1,02 mg/l | 0,8 - 1,42,3 |
| Tract genital feminin* | 10,24 mg/kg | 1,724 |
| *Administrare intravenoasa a unei singure doze de 400 mg1 10 ore dupa administrare2 Concentratie pentru fractiunea nelegata3 Intre 3 si 36 de ore dupa administrarea dozei4 La terminarea perfuzarii | ||
Metabolizare
Moxifloxacina prezinta o biotransformare de faza II si se excreta pe cale renala si biliara/prin materiile fecale sub forma netransformata precum si sub forma unui compus sulfoconjugat (M1) si glucuronoconjugat (M2). M1 si M2 sunt singurii metaboliti semnificativi la om si amandoi sunt microbiologic inactivi.
In studiile clinice de faza I si in cele in vitro nu s-au observat interactiuni farmacocinetice metabolice cu alte medicamente ce prezinta o biotransformare de faza I prin intermediul enzimelor citocromului P450. Nu exista dovezi de metabolizare oxidativa.
Eliminare
Moxifloxacina este eliminata din plasma cu un timp mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare de aproximativ 12 ore. Media clearance-ului total aparent, dupa o doza de 400 mg variaza intre 179 si 246 ml/min. Clearance-ul renal este de aproximativ 24 - 53 ml/min, ceea ce sugereaza reabsorbtie tubulara partiala a medicamentului.
Dupa administrarea unei doze de 400 mg, in urina (aproximativ 19% substanta netransformata, aproximativ 2,5% M1 si aproximativ 14% M2) si materiile fecale (aproximativ 25% substanta netransformata, aproximativ 36% M1 si zero pentru M2) se regasesc in total, aproximativ 96% din substanta administrata.
Administrarea concomitenta de moxifloxacina si ranitidina sau probenecid nu a modificat clearance-ul renal al medicamentului netransformat.
Varstnici si pacienti cu greutate corporala mica
La voluntarii sanatosi cu greutate corporala mica (cum este cazul femeilor) si la voluntarii varstnici au fost observate concentratii plasmatice mai mari.
Insuficienta renala
Proprietatile farmacocinetice ale moxifloxacinei nu difera semnificativ la pacientii cu insuficienta renala (inclusiv clearance al creatininei mai mare de 20 ml/min/1,73 m2). Odata cu scaderea functiei renale, concentratiile de metabolit M2 (glucuronoconjugat) cresc pana la de 2,5 ori (cu un clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min/1,73 m2).
Insuficienta hepatica
Pe baza studiilor farmacocinetice efectuate pana in prezent la pacientii cu insuficienta hepatica (Child Pugh A, B), nu se poate determina daca exista diferente fata de voluntarii sanatosi. Insuficienta hepatica a fost asociata cu expunere mai mare la M1 in plasma, in timp ce expunerea la medicamentul netransformat a fost comparabila cu cea de la voluntarii sanatosi. Nu exista suficienta experienta clinica privind utilizarea moxifloxacinei la pacientii cu insuficienta hepatica.
Date preclinice de siguranta
Reactii la nivelul sistemului hematopoietic (o usoara scadere a numarului eritrocitelor si trombocitelor) au fost observate la sobolan si maimuta. Similar altor chinolone, s-a constatat hepatotoxicitate (valori crescute ale enzimelor hepatice si degenerare vacuolara) la sobolan, maimuta si caine. La maimuta a aparut toxicitate la nivelul sistemului nervos central (convulsii). Aceste efecte au fost observate numai dupa tratament cu doze mari de moxifloxacina sau dupa terapie prelungita.
Moxifloxacina, similar altor chinolone, a fost genotoxica in testele in vitro utilizand bacterii sau celule de la mamifere. Deoarece aceste efecte pot fi explicate prin interactiunea cu giraza la bacterii si in concentratii mai mari - printr-o interactiune cu topoizomeraza II la celule de mamifere, se poate asuma o concentratie de prag pentru genotoxicitate. Prin testele in vivo, nu s-a evidentiat genotoxicitate chiar daca s-au utilizat doze foarte mari de moxifloxacina. In acest mod, se poate demonstra ca exista o suficienta marja de siguranta in cazul dozei terapeutice la om. Moxifloxacina este necarcinogenica, fapt demonstrat printr-un studiu la sobolan.
Multe chinolone sunt fotoreactive si pot induce reactii fototoxice, fotomutagenice si fotocarcinogenice. Prin contrast, moxifloxacina nu are proprietati fototoxice si fotogenotoxice cand a fost testata prin intermediul unui program comprehensiv de studii in vitro si in vivo. In aceleasi conditii, alte chinolone induc reactii de tipul celor mai sus mentionate.
In concentratii mari, moxifloxacina este un inhibitor al componentei rapide a curentului rectificator al potasiului la nivelul cordului si, din acest motiv, poate provoca prelungiri ale intervalului QT. Studiile toxicologice la caine, utilizand doze orale de ≥ 90 mg/kg conducand la concentratii plasmatice ≥ 16 mg/l, au provocat prelungiri ale intervalului QT, dar nu si aritmii. Numai dupa administrarea intravenoasa a unei doze mai mari de 50 de ori decat doza utilizata la om (mai mare de 300 mg/kg), conducand la concentratii plasmatice ≥ 200 mg/l (mai mult de 40 de ori peste nivelul terapeutic), s-au constatat aritmii ventriculare reversibile, non-letale.
Chinolonele sunt cunoscute ca pot provoca leziuni la nivelul cartilajelor articulatiilor majore diartrodiale la animalele imature. Cea mai scazuta doza orala de moxifloxacina ce a provocat toxicitate articulara la animale tinere (caini) a fost de patru ori mai mare decat doza maxima recomandata terapeutic de 400 mg (pentru 50 kg greutate corporala) luand in calcul o baza mg/kg, concentratiile plasmatice fiind de doua-trei ori mai mari decat acelea ale dozei maxime terapeutice.
Testele de toxicitate la sobolan si maimuta (doze repetate pana la sase luni) nu au evidentiat nici un risc oculotoxic. La caine, dozele orale mari (≥ 60 mg/kg) au condus la concentratii plasmatice ≥ 20 mg/l si au provocat modificari ale electroretinogramei si in cazuri izolate, atrofia retinei.
Studiile reproductive la animale (sobolan, iepure si maimuta) indica faptul ca are loc un transfer placentar al moxifloxacinei. Studiile la sobolan (per os si intravenos) si maimuta (per os) nu au evidentiat teratogenicitate sau afectare a fertilitatii dupa administrarea moxifloxacinei. O incidenta usor crescuta a malformatiilor vertebrelor si coastelor a fost observata la fetusii de iepure dar numai la o doza (20 mg/kg i.v.) care a fost asociata cu toxicitate materna severa. A fost constatata o crestere a incidentei avorturilor la maimuta si iepure la concentratiile plasmatice terapeutice recomandate la om. La sobolan, s-au observat scaderi in greutate ale fetusilor, o crestere a pierderilor prenatale, o durata usor crescuta a sarcinii si o crestere a activitatii spontane a unor pui de ambele sexe constatata la doze de 63 ori mai mari decat doza maxima recomandata per mg/kg avand concentratiile plasmatice in marja dozelor terapeutice recomandate la om.