Montelukast 10mg, 28 comprimate filmate, Aurobindo

Indicatii

Montelukast Aurobindo este indicat in tratamentul astmului bronsic, ca terapie asociata, la pacienti cu astm bronsic persistent de intensitate usoara pana la moderata, care nu sunt controlati terapeutic in mod corespunzator cu corticosteroizi administrati pe cale inhalatorie si la care administrarea "la nevoie" a beta-agonistilor cu actiune de scurta durata nu asigura un control clinic adecvat al astmului bronsic.

De asemenea, la pacientii cu astm bronsic la care s-a indicat tratamentul cu montelukast pentru astmul bronsic, Montelukast Aurobindo poate determina ameliorarea simptomatica a rinitei alergice sezoniere.

Montelukast Aurobindo este indicat, de asemenea, in profilaxia astmului bronsic a carui componenta predominanta este bronhoconstrictia indusa de efortul fizic.

Dozaj
Doze

Doza recomandata pentru adulti si adolescenti cu varsta de 15 ani si peste cu astm bronsic, sau cu astm bronsic si rinita alergica sezoniera este de 1 comprimat de 10 mg, administrat seara.

Recomandari generale:

Efectul terapeutic al montelukast asupra parametrilor de control ai astmului bronsic apare din prima zi de tratament. Montelukast Aurobindo poate fi administrat cu sau fara alimente. Pacientii trebuie sfatuiti sa continue tratamentul cu montelukast, atat in perioada in care astmul bronsic este controlat, cat si in perioadele de agravare. Montelukast Aurobindo nu trebuie utilizat concomitent cu alte medicamente care contin aceeasi substanta activa, montelukast.

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii varstnici sau la pacientii cu insuficienta renala sau cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Nu sunt disponibile date la pacientii cu insuficienta hepatica severa. Doza este aceeasi pentru pacientii de sex masculin si cei de sex feminin.

Tratamentul cu Montelukast Aurobindo in raport cu alte tratamente pentru astmul bronsic

Montelukast Aurobindo poate fi adaugat la schema de tratament existenta a pacientlui.

Corticosteroizi administrati pe cale inhalatorie:

Tratamentul cu Montelukast Aurobindo poate fi utilizat ca terapie adjuvanta la pacientii la care corticosteroizii administrati pe cale inhalatorie si administrarea la nevoie a beta-agonistii cu actiune de scurta durata nu asigura un control clinic adecvat al astmului bronsic. Tratamentul cu Montelukast Aurobindo nu trebuie inlocuit brusc cu terapia cu corticosteroizi administrati pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.4).

Copii si adolescenti

A nu se administra Montelukast 10 mg comprimate filmate copiilor si adolescentilor cu varsta sub 15 ani. Siguranta si eficacitatea comprimatelor comprimate filmate de Montelukast Aurobindo 10 mg la copiii si adolescentii cu varsta sub 15 ani nu au fost stabilite. Sunt disponibile comprimate masticabile care contin montelukast 4 mg pentru copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 5 ani.

Sunt disponibile comprimate masticabile care contin montelukast 5 mg pentru copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 14 ani.

Mod de administrare Administrare orala.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct 6.1.

Atentionari
Pacientii trebuie sfatuiti sa nu utilizeze niciodata montelukast pe cale orala in tratamentul crizelor de astm bronsic si sa aiba la indemana medicatia de urgenta corespunzatoare. In cazul aparitiei unei crize de astm bronsic, trebuie utilizat un beta-agonist administrat inhalator cu actiune de scurta durata. In cazul in care sunt necesare mai multe administrari inhalatorii de beta-agonisti cu actiune de scurta durata decat de obicei, pacientii trebuie sa solicite sfatul medicului curant cat mai repede posibil.

Tratamentul cu montelukast nu trebuie inlocuit brusc cu corticosteroizi administrati pe cale inhalatorie sau orala.

Nu exista date care sa demonstreze ca dozele corticosteroizilor administrati pe cale orala pot fi reduse in cazul administrarii concomitente de montelukast.

Pacientii care utilizeaza medicamente antiastmatice, incluzand montelukast, pot prezenta in cazuri rare eozinofilie sistemica, uneori prezentand caracteristicile clinice ale vasculitei din sindromul Churg- Strauss, o afectiune tratata frecvent cu tratament corticosteroid administrat sistemic. Aceste cazuri au fost asociate cateodata, cu reducerea dozelor de corticosteriozi cu administrare orala sau cu intreruperea acestui tip de tratament. Desi o relatie de cauzalitate cu antagonistii receptorilor de leucotriene nu a fost stabilita, medicii trebuie sa fie atenti la pacientii care prezinta: eozinofilie, vasculita cu eruptii cutanate tranzitorii, agravare a simptomatologiei pulmonare, complicatii cardiace si/sau neuropatie. Pacientii care prezinta aceste simptome trebuie reevaluati, iar schemele lor de tratament trebuie analizate.

Tratamentul cu montelukast nu modifica necesitatea ca pacientii cu astm bronsic indus de acidul acetilsalicilic sa evite utilizarea acidului acetilsalicilic si a altor medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene.

Comprimatele de Montelukast Aurobindo 10 mg contin lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate in mod curent pentru profilaxia si tratamentul cronic al astmului bronsic. In studiile privind interactiunile medicamentoase, doza clinica recomandata de montelukast nu a determinat efecte clinice importante asupra farmacocineticii urmatoarelor medicamente: teofilina, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinilestradiol/ noretindrona 35/1), terfenadina, digoxina si warfarina.

Aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) pentru montelukast a scazut cu aproximativ 40% la subiectii la care s-a administrat tratament concomitent cu fenobarbital. Deoarece montelukast este metabolizat prin intermediul CYP 3A4, 2C8 si 2C9 se recomanda precautie, in special la copii, in cazul administrarii concomitente cu inductori ai CYP 3A4, 2C8 si 2C9 cum sunt fenitoina, fenobarbital si rifampicina.

Studiile in vitro au evidentiat ca montelukast este un inhibitor puternic al CYP 2C8. Cu toate acestea, date dintr-un studiu clinic de interactiune medicamentoasa utilizand montelukast si rosiglitazona (un substrat reprezentativ al medicamentelor metabolizate in principal prin intermediul CYP 2C8) au demonstrat ca montelukast nu inhiba in vivo CYP 2C8. Prin urmare, nu se anticipeaza ca montelukast sa influenteze semnificativ metabolizarea medicamentelor prin intermediul acestei enzime (de exemplu: paclitaxel, rosiglitazona si repaglinida).

Studiile in vitro au demonstrat ca montelukast este un substrat al CYP 2C8 si, intr-o masura mai putin semnificativ, al 2C9 si 3A4. Intr-un studiu clinic de interactiune medicamentoasa ,utilizand montelukast si gemfibrozil (un inhibitor al CYP 2C8 cat si 2C9), administrarea concomitenta de gemfibrozil a crescut expunerea sistemica la montelukast de 4,4 ori. Nu este necesara ajustarea dozei uzuale de montelukast dupa administrarea concomitenta cu gemfibrozil sau cu alti inhibitori puternici ai CYP 2C8, dar medicul trebuie sa fie constient de potentialul unei cresteri a incidentei reactiilor adverse.

Pe baza datelor in vitro, in cazul administrarii concomitente cu inhibitori mai putin puternici ai CYP 2C8 (de exemplu, trimetoprim) nu sunt anticipate interactiuni clinice semnificative. Administrarea concomitenta de montelukast cu itraconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4, nu a determinat o crestere semnificativa a expunerii sistemice la montelukast.

Sarcina
Sarcina

Studiile efectuate la animale nu indica efecte nocive asupra sarcinii sau dezvoltarii embrionare/fetale. Datele limitate, disponibile din baza de date referitoare la gravidele expuse, nu indica o relatie cauzala intre administrarea de montelukast si aparitia malformatiilor congenitale (de exemplu defecte ale membrelor) care au fost raportate rar pe plan mondial in experienta de dupa punerea pe piata.

Montelukast Aurobindo nu trebuie utilizat in timpul sarcinii, cu exceptia cazului in care se considera ca este absolut necesar.

Alaptarea

Studiile efectuate la sobolan au evidentiat ca montelukast este excretat in lapte (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaste daca montelukastul/metabolitii acestuia sunt excretati in laptele matern.

Montelukast Aurobindo nu trebuie utilizat in timpul alaptarii, cu exceptia cazului in care se considera ca este absolut necesar.

Condus auto
Montelukast Aurobindo nu are nicio influenta sau are o influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, persoanele au raportat somnolenta sau ameteli.

Reactii adverse
Montelukast a fost evaluat in studii clinice la pacientii cu astm bronsic persistent dupa cum urmeaza:

• Sub forma de comprimate filmate 10 mg, la aproximativ 4000 pacienti adulti si adolescenti cu varsta de 15 ani si peste cu astm bronsic
• Sub forma de comprimate filmate 10 mg, la aproximativ 400 pacienti adulti si adolescenti cu varsta de 15 ani si peste cu astm bronsic si rinita alergica sezoniera
• Sub forma de comprimate masticabile 5 mg, la aproximativ 1750 pacienti copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 14 ani cu astm bronsic

Urmatoarele reactii adverse in relatie cu administrarea medicamentului au fost raportate frecvent (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10) in studii clinice efectuate la pacienti tratati cu montelukast si cu o incidenta mai mare decat la pacientii la care s-a administrat placebo:

Profilul de siguranta nu s-a modificat in studiile clinice care au inclus un numar limitat de pacienti la care tratamentul a fost prelungit pana la 2 ani pentru adulti si pana la 12 luni pentru pacientii copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 14 ani.

Lista tabelara a reactiilor adverse:
Reactiile adverse raportate dupa punerea pe piata sunt prezentate in tabelul de mai jos conform clasificarii pe aparate, sisteme si organe si termenilor specifici pentru reactiile adverse. Categoriile de frecventa au fost estimate pe baza studiilor clinice relevante.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozaj
Nu este disponibila nicio informatie specifica referitoare la abordarea terapeutica a supradozajului cu montelukast. In studiile efectuate pentru indicatia de astm bronsic cronic, montelukast a fost administrat pacientilor adulti timp de 22 saptamani, in doze de pana la 200 mg pe zi, iar in studiile de scurta durata, a fost administrat timp de aproximativ o saptamana, in doze de pana la 900 mg pe zi, fara aparitia reactiilor adverse importante din punct de vedere clinic.

In perioada dupa punerea pe piata a medicamentului si in studiile clinice cu montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportari la adulti, adolescenti si copii cu o doza de pana la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu varsta de 42 luni). Observatiile clinice si de laborator au fost in concordanta cu profilul de siguranta constatat la pacienti adulti, adolescenti si copii. In majoritatea cazurilor de supradozaj nu s-au raportat reactii adverse.

Simptomele supradozajului

Reactiile adverse cel mai frecvent observate au fost in concordanta cu profilul de siguranta al montelukastului si au inclus dureri abdominale, somnolenta, sete, cefalee, varsaturi si hiperactivitate psihomotorie.

Abordarea supradozajului

Nu se cunoaste daca montelukast este dializabil prin dializa peritoneala sau hemodializa.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: alte medicamente sistemice pentru tratamentul bolilor obstructive ale cailor respiratorii, antagonisti ai receptorilor de leucotriene. codul ATC: R03DC03

Mecanism de actiune

Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoide cu efect inflamator puternic, eliberate de diverse celule, incluzand mastocitele si eozinofilele. Acesti mediatori pro-astmatici importanti se leaga de receptorii de cisteinil-leucotriene (CysLT). Receptorul de tip-1 CysLT (CysLT1) este prezent in caile respiratorii la om (inclusiv in celulele musculaturii netede a cailor respiratorii si in celulele macrofage de la nivelul cailor respiratorii) si in alte celule pro-inflamatorii (inclusiv eozinofile si anumite celule stem mieloide). CysLT au fost corelate cu fiziopatologia astmului bronsic si a rinitei alergice. In astmul bronsic, efectele mediate de leukotriene includ bronhoconstrictie, secretie nazala, permeabilitate vasculara si atragere de eozinofile.

In rinita alergica, CysLT sunt eliberate de la nivelul mucoasei nazale, dupa expunerea la alergen, atat in faza precoce, cat si in faza tardiva a reactiei si sunt asociate cu simptome de rinita alergica. S-a dovedit ca provocarea intranazala cu CysLT creste rezistenta cailor aeriene nazale si a simptomelor de obstructie nazala.

Efecte farmacodinamice

Montelukast este o substanta activa, cu administrare pe cale orala, care se leaga cu afinitate si selectivitate mare de receptorul CysLT1. In studii clinice, montelukast inhiba la doze mici precum cele de 5 mg bronhoconstrictia determinata de stimularea LTD4. Bronhodilatatia a fost observata in cursul primelor 2 ore de la administrarea orala. Efectul bronhodilatator determinat de un beta-agonist a fost aditiv celui produs de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atat faza precoce cat si pe cea tardiva a bronhoconstrictiei induse de stimularea antigenica. Comparativ cu placebo, la pacienti adulti, adolescenti si copii, tratamentul cu montelukast a scazut numarul eozinofilelor din sangele periferic. Intr-un studiu clinic separat, tratamentul cu montelukast a scazut semnificativ numarul eozinofilelor din caile respiratorii (evaluare in sputa).

Eficacitate si siguranta clinica

In studiile clinice efectuate la adulti, montelukast 10 mg administrat o data pe zi a demonstrat, comparativ cu placebo, imbunatatiri semnificative ale FEV1 matinal (modificare fata de valoarea initiala 10,4%, comparativ cu 2,7%), debitului expirator maxim (PEFR) inainte de pranz (AM) (modificare fata de valoarea initiala 24,5 l/minut, comparativ cu 3,3 l/minut) si o reducere semnificativa a utilizarii totale de beta-agonisti (modificare fata de valoarea initiala -26,1%, comparativ cu -4,6%). Imbunatatirea scorurilor simptomelor astmatice diurne si nocturne raportate de pacient a fost semnificativ mai buna, comparativ cu placebo.

Studii clinice efectuate la adulti au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea efect aditiv cu efectul clinic al corticosteroizilor administrati pe cale inhalatorie (modificare % fata de valoarea initiala a FEV1 pentru beclometazona administrata inhalator plus montelukast, comparativ cu administrarea de beclometazona: 5,43%, comparativ cu 1,04%; utilizarea de beta-agonist: -8,70%, comparativ cu 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrata pe cale inhalatorie (200 micrograme de doua ori pe zi cu ajutorul unui dispozitiv tip spacer), montelukast a demonstrat un raspuns initial mai rapid, cu toate ca pentru toata durata celor 12 saptamani de studiu, beclometazona a prezentat un efect terapeutic global mai bun (modificare % fata de valoarea initiala a FEV1 pentru montelukast comparativ cu beclometazona: 7,49% comparativ cu 13,3%; utilizarea de beta-agonist: - 28,28% comparativ cu -43,89%). Cu toate acestea, un procent mare de pacienti tratati cu montelukast au prezentat raspuns clinic similar cu cei tratati cu beclometazona (de exemplu, 50% dintre pacientii tratati cu beclometazona au prezentat o imbunatatire a FEV1 cu aproximativ 11% sau mai mult fata de valoarea initiala, in timp ce aproximativ 42% dintre pacientii tratati cu montelukast au obtinut acelasi raspuns).

S-a efectual un studiu clinic pentru a evalua montelukastul sodic in tratamentul simptomatic al rinitei alergice sezoniere, la pacientii adulti si adolescenti cu varsta de 15 ani si peste, cu astm bronsic, care au prezentat manifestari concomitente de rinita alergica sezoniera. In acest studiu, montelukast sub forma de comprimate 10 mg, administrat o data pe zi, a demonstrat o imbunatatire semnificativa statistic a scorului simptomelor zilnice de rinita, comparativ cu placebo. Scorul de simptome zilnice de rinita este media scorului de simptome nazale diurne (media dintre congestia nazala, rinoree, stranut, senzatia de mancarime nazala) si a scorului de simptome nazale nocturne (media scorurilor dintre congestia nazala la trezire, de dificultati la adormire si trezire pe timp de noapte). Evaluarile globale ale rinitei alergice, efectuate de catre medici si de pacienti, au fost imbunatatite in mod semnificativ, comparativ cu placebo. Evaluarea eficacitatii in astmul bronsic nu a fost un criteriul principal de evaluare al acestui studiu.

Intr-un studiu clinic cu durata de 8 saptamani, efectuat la pacienti copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 14 ani, montelukast 5 mg administrat o data pe zi a imbunatatit semnificativ functia respiratorie, comparativ cu placebo (8,71% modificare fata de valoarea initiala a FEV1, comparativ cu 4,16%; 27,9 l/minut modificare fata de valoarea initiala a PEFR a.m. comparativ cu 17,8 l/minut) si a redus utilizarea de beta-agonistiadministrati la nevoie (-11,7% modificare fata de valoarea initiala, comparativ cu +8,2%).

Intr-un studiu cu durata de 12 saptamani, efectuat la adulti a fost demonstrata o reducere semnificativa a bronhoconstrictiei induse de efort (BIE) (scadere maxima a FEV1 de 22,33% pentru montelukast comparativ cu 32,40% pentru placebo; timpul pana la recuperare in limita de 5% a FEV1 inregistrat inainte de efort 44,22 minute comparativ cu 60,64 minute). Acest efect s-a mentinut pe toata perioada de 12 saptamani a studiului. Reducerea EIB a fost, de asemenea, demonstrata intr-un studiu clinic pe termen scurt efectuat la pacientii copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 14 ani (scadere maxima a FEV1 de 18,27% comparativ cu 26,11%; timpul pana la recuperare in limita de 5% a FEV1 inregistrat initial 17,76 minute comparativ cu 27,98 minute). In ambele studii clinice efectul a fost demonstrat inainte de administrarea urmatoarei doze, in cadrul unei scheme de administrare o data pe zi.

La pacienti cu astm bronsic indus de acidul acetilsalicilic, tratati cu corticosteroizi pe cale inhalatorie si/sau orala, asocierea tratamentului cu montelukast a determinat, comparativ cu placebo, o imbunatatire semnificativa a controlului astmului bronsic (8,55% modificare a FEV1 fata de valoarea initiala, comparativ cu -1,74% si -27,78% scadere a utilizarii totale de beta-agonisti, fata de valoarea initiala, comparativ cu 2,09%).

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrarea orala, montelukast este absorbit rapid. Pentru comprimatul filmat de 10 mg, concentratia plasmatica maxima (Cmax) este atinsa la trei ore (Tmax) dupa administrare la adult, in conditii de repaus alimentar. Biodisponibilitatea medie dupa administrare orala este 64%.

Biodisponibilitatea dupa administrare orala si Cmax nu sunt influentate de un meniu standard. Siguranta si eficacitatea au fost demonstrate in studii clinice, in cadrul carora a fost administrat comprimatul de 10 mg, indiferent de orarul meselor.

Pentru comprimatul masticabil de 5 mg, Cmax este atinsa la doua ore dupa administrare la adult, in conditii de repaus alimentar. Biodisponibilitatea medie dupa administrare orala este 73% si este redusa pana la 63% de un meniu standard.

Distributie

Montelukastul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de peste 99%. Volumul aparent de distributie al montelukastului la starea de echilibru este de 8-11 litri. Studiile efectuate la sobolan cu montelukast marcat radioactiv arata o trecere minima prin bariera hematoencefalica. In plus, la 24 ore dupa administrare, concentratiile substantei marcate au fost minime in toate celelalte tesuturi.

Metabolizare

Montelukast este metabolizat in proportie mare. In studiile efectuate cu doze terapeutice, concentratiile plasmatice ale metabolitilor montelukastului nu sunt detectabile la starea de echilibru, atat la adulti, cat si la copii si adolescenti.

Citocromul P450 2C8 este principala enzima implicata in metabolizarea montelukastului. In plus, CYP 3A4 si 2C9 poate avea o contributie minora, desi la subiectii sanatosi la care s-a administrat zilnic montelukast 10 mg s-a demonstrat ca administrarea concomitenta cu itraconazol, un inhibitor al CYP 3A4, nu modifica parametrii farmacocinetici ai montelukastului la. In baza studiilor in vitro utilizand microzomi hepatici umani s-a constatat ca izoenzimele 3A4, 2C9, 1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 ale citocromului P450 nu sunt inhibate de montelukast la concentratiile plasmatice terapeutice.

Contributia metabolitilor la efectul terapeutic al montelukastului este minima.

Eliminare

Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min la adultul sanatos. Dupa administrarea orala a unei doze de montelukast marcat radioactiv, 86% din substanta marcata radioactiv s-a regasit in materiile fecale intr-un interval de 5 zile si mai putin de 0,2% in urina. Impreuna cu biodisponibilitatea orala estimata a montelukastului, aceasta indica o eliminare aproape exclusiva a montelukastului si a metabolitilor sai pe cale biliara.

Caracteristici la grupe speciale de pacienti

Nu este necesara ajustarea dozei la pacienti varstnici sau la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Nu s-au realizat studii clinice la pacienti cu insuficienta renala. Deoarece montelukastul si metabolitii sai sunt eliminati pe cale biliara, nu se considera necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala. Nu exista date privind farmacocinetica montelukastului la pacientii cu insuficienta hepatica severa (scor Child-Pugh mai mare de 9).

La administrarea unor doze mari de montelukast (de 20 si 60 ori mai mari decat doza recomandata la adult), a fost observata o scadere a concentratiei plasmatice de teofilina. Acest efect nu a fost observat la administrarea dozei recomandate de 10 mg, o data pe zi.

Date preclinice de siguranta
In studii privind toxicitatea efectuate la animale, au fost observate modificari biochimice minore ale valorilor serice ale ALAT, glucozei, fosforului si trigliceridelor, modificari care au fost de fapt tranzitorii. Semnele toxicitatii la animale au fost cresterea secretiei de saliva, simptome gastro- intestinale, scaune moi si dezechilibru ionic. Acestea au aparut la doze care au determinat expuneri cu mai mult de 17 ori expunerea sistemica observata la doze clinice. La maimute, reactiile adverse au aparut la doze de 150 mg/kg si zi (cu mai mult de 232 ori expunerea sistemica observata la doze clinice). In studiile clinice efectuate la animale, montelukast nu a afectat fertilitatea sau performanta de reproducere la o expunere sistemica de peste 24 ori expunerea sistemica clinica. Intr-un studiu clinic asupra fertilitatii, efectuat la femele sobolan, a fost observata o scadere usoara a greutatii corporale la pui la doze de 200 mg/kg si zi (cu mai mult de 69 ori expunerea sistemica clinica). In studiile clinice efectuate la iepuri a fost observata o incidenta mai mare a osificarii incomplete, comparativ cu animalele de control, la expunere sistemica cu mai mult de 24 ori expunerea sistemica clinica observata la doze clinice. Nu au fost observate modificari la sobolani. S-a demonstrat ca montelukast traverseaza bariera placentara si este excretat in laptele animalelor.

Nu s-au inregistrat decese ca urmare a administrarii de montelukast sodic pe cale orala, in doza unica de pana la 5000 mg/kg la soareci si sobolani (15000 mg/m2 si 30000 mg/m2 la soareci si, respectiv, sobolani), doza maxima testata. Aceasta doza este echivalenta cu de 25000 ori doza zilnica recomandata la adult (baza fiind un pacient adult cu greutatea de 50 kg).

La soareci, montelukast nu a determinat fototoxicitate pentru UVA, UVB sau spectrul luminii vizibile, la doze de pana la 500 mg/kg si zi (aproximativ mai mult de 200 ori expunerea sistemica).

In testele efectuate in vitro si in vivo la speciile de rozatoare, montelukast nu a prezentat efect mutagen sau tumorigen.