Indicatii
Meloxicamul este un antiinflamator nesteroidian recomandat in:
- tratamentul simptomatic pe termen scurt al bolii artrozice dureroase (artroze, boala degenerativa articulara);
- tratamentul simptomatic pe termen lung al poliartritei reumatoide;
- tratamentul simptomatic pe termen lung al spondilitei anchilozante
Dozaj
Administrare orala
Doza zilnica totala trebuie luata intr-o singura priza, cu apa sau alt lichid, in timpul meselor.
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4). Raspunsul terapeutic si ameliorarea simptomatica a afectiunii pacientului trebuie reevaluate periodic, in special la pacientii cu boala artrozica dureroasa/artroza.
- Exacerbarea boalii artrozice: 7,5 mg pe zi (o jumatate de comprimat de 15 mg).
La nevoie, in lipsa ameliorarii simptomelor, doza poate fi marita la 15 mg pe zi (un comprimat de 15 mg).
- Poliartrita reumatoida: 15 mg pe zi (un comprimat de 15 mg).
In functie de raspunsul terapeutic, doza poate fi redusa la 7,5 mg pe zi (o jumatate de comprimat de 15 mg).
- Spondilita anchilozanta: 15 mg pe zi (un comprimat de 15 mg).
(vezi de asemenea pct. „Grupuri speciale de populatii”, prezentate mai jos)
In functie de raspunsul terapeutic, doza poate fi redusa la 7,5 mg pe zi (o jumatate de comprimat de 7,5 mg).
NU DEPASITI DOZA DE 15 MG/ZI.
Grupuri speciale de populatii
Varstnici si pacienti cu risc crescut de reactii adverse (vezi pct. 5.2):
Doza recomandata pentru tratamentul pe termen lung al artritei reumatoide si al spondilitei anchilozante la varstnici este de 7,5 mg pe zi. La pacientii cu risc crescut de reactii adverse tratamentul se incepe cu o doza de 7,5 mg pe zi (vezi pct. 4.4).
Insuficienta renala (vezi pct.5.2):
La bolnavii cu insuficienta renala severa dializati, doza nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg pe zi.
La bolnavii cu insuficienta renala usoara sau moderata nu este necesara reducerea dozei (de exemplu la pacienti cu cleareance al creatininei mai mare de 25 ml/min). (Pentru pacientii cu insuficienta renala severa nedializati, vezi pct. 4.3).
Insuficienta hepatica (vezi pct 5.2):
La bolnavii cu insuficienta hepatica usoara sau moderata nu este necesara reducerea dozei. (Pentru pacientii cu insuficienta hepatica severa, vezi pct. 4.3)
Copii si adolescenti
Movalis 15 mg comprimate este contraindicat la copii si adolescenti cu varsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3). Acest medicament este disponibil si in alte concentratii, care pot fi mai indicate.
Contraindicatii
Acest medicament este contraindicat in urmatoarele situatii:
- al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.6 );
- copii si adolescenti cu varsta sub 16 ani;
- hipersensibilitate la meloxicam sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1 sau hipersensibilitate la substante cu actiune similara, de exemplu AINS, acid acetilsalicilic. Meloxicamul nu trebuie administrat pacientilor cu manifestari de astm bronsic, polipi nazali, edem angioneurotic sau urticarie, ca urmare a administrarii de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
- hemoragie gastro-intestinala manifesta sau perforatie, datorita unui tratament anterior cu AINS;
- ulcer peptic activ sau recent/perforat (evidentierea sau diagnosticarea a doua sau mai multe episoade distincte de ulceratie sau hemoragie);
- insuficienta hepatica severa;
- insuficienta renala severa la pacienti netratati prin dializa;
- hemoragii gastro-intestinale, antecedente de hemoragii recente cerebrovasculare sau evidentierea unor tulburari hemoragice sistemice;
- insuficienta cardiaca severa.
Atentionari
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovasculare si gastro-intestinale, prezentate mai jos).
Doza maxima zilnica recomandata nu trebuie depasita in cazul unui efect terapeutic insuficient si nici nu
trebuie administrat un AINS suplimentar terapiei existente, deoarece este posibil ca toxicitatea sa creasca, in timp ce nu a fost dovedit avantajul terapeutic. Trebuie evitata administrarea concomitenta de meloxicam impreuna cu alti AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza-2.
Meloxicam nu este indicat pacientilor care necesita tratarea durerilor acute.
In absenta ameliorarii simptomatologiei dupa mai multe zile, se va reevalua beneficiul terapeutic al tratamentului.
Se va avea in vedere orice antecedent de esofagita, gastrita si/sau ulcer peptic pentru a asigura efectul scontat, inainte de a incepe tratamentul cu meloxicam. Se va verifica cu atentie, periodic, posibilitatea aparitiei unei recidive, la pacienti tratati cu meloxicam si care au avut astfel de antecedente.
Efecte gastro-intestinale
Similar altor AINS, in orice moment al tratamentului cu meloxicam pot sa apara hemoragii gastro-intestinale, ulceratii sau perforatii, potential letale, insotite sau nu de simptome de avertizare, chiar si in absenta antecedentelor de evenimente gastro-intestinale severe.
Riscul aparitiei de hemoragii gastro-intestinale, ulceratii sau perforatii este cu atat mai mare, cu cat se cresc dozele de AINS, la pacienti cu antecedente de ulcer, in special daca au fost insotite de hemoragii sau perforatii (vezi pct.4.3) si la varstnici. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cele mai mici doze disponibile. Se va avea in vedere asocierea cu medicamente care protejeaza (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) in cazul acestor pacienti si, de asemenea, in cazul pacientilor care necesita tratament cu doze scazute de aspirina sau cu alte medicamente, care pot creste riscul evenimentelor gastro- intestinale (vezi pct.4.5).
Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special varstnicii, trebuie sa raporteze orice simptom abdominal neobisnuit (in special sangerare/hemoragie gastro-intestinala), mai ales la inceputul tratamentului.
Nu se recomanda administrarea de meloxicam la pacientii tratati in acelasi timp cu medicamente care pot
creste riscul de aparitie a ulceratiilor sau hemoragiilor, cum ar fi heparina, administrata ca tratament curativ sau in geriatrie, anticoagulantele, ca de exemplu warfarina alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau acid acetilsalicilic, administrat in (doza unica ≥ 500 mg sau doza zilnica totala ≥ 3g) (vezi pct. 4.5).
Daca apar hemoragii sau ulceratii gastro-intestinale la pacienti tratati cu meloxicam, tratamentul trebuie intrerupt.
Medicamentele AINS se vor administra cu precautie la pacienti cu antecedente de afectiuni gastro-intestinale (colite ulcerative, boala Crohn), deoarece aceste manifestari se pot exacerba. (vezi pct.4.8 – reactii adverse).
Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare
La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.
Inainte de initiere si pe parcursul tratamentului cu meloxicam, se recomanda monitorizarea clinica a tensiunii arteriale la pacienti cu risc.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS, inclusiv meloxicam (in special in doze mari si in tratament de lunga durata), se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.
Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu meloxicam numai dupa evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc in ceea ce priveste aparitia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reactii cutanate
Au fost raportate sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica, reactii cutanate care pun viata in pericol, au fost raportate in legatura cu utilizarea de meloxicam.
Pacientii trebuie informati asupra semnelor si simptomelor si monitorizati cu atentie pentru reactii cutanate. Cel mai mare risc de aparitie a SJS sau TEN este in primele saptamani de tratament.
Daca sunt prezente simptome sau semne de SJS sau TEN (de exemplu eruptie cutanata progresiva, insotita adesea de vezicule sau leziuni ale mucoasei care apar pe piele), tratamentul cu meloxicam trebuie intrerupt. Cele mai bune rezultate in gestionarea SJS si TEN provin din diagnosticarea precoce si intreruperea imediata a oricarui medicament suspectat.
Intreruperea timpurie a administrarii este asociata cu un prognostic mai bun. Daca pacientul a dezvoltat SJS sau TEN la administrarea de meloxicam, nu mai trebuie reluat tratamentul cu meloxicam in niciun moment la acest pacient
Parametrii functiei hepatice si renale
Similar altor AINS, au fost raportate cresteri ocazionale ale valorilor serice ale transaminazelor, cresteri ale valorilor bilirubinei serice sau ale altor parametri ai functiei hepatice, precum si cresteri ale valorilor
creatininei serice si ale ureei serice si alte modificari ale analizelor de laborator. In majoritatea cazurilor, cresterile au fost mici si tranzitorii. Daca aceste anomalii sunt semnificative sau persistente, administrarea Meloxicam trebuie intrerupta si se vor efectua teste de urmarire.
Insuficienta renala
AINS, inhiband efectul vasodilatator al prostaglandinelor renale, pot induce decompensarea functiei renale prin reducerea filtrarii glomerulare. Aceasta reactie adversa este dependenta de doza. La inceputul tratamentului, sau dupa cresterea dozelor, se recomanda o monitorizare atenta a diurezei si a functiei renale, la pacienti cu urmatorii factori de risc:
- Varstnici
- Adminstrare concomitenta de inhibitori ai ECA, antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5)
- Hipovolemie (de orice cauza)
- Insuficienta cardiaca congestiva
- Insuficienta renala
- Sindrom nefrotic
- Nefropatie lupica
- Insuficienta hepatica grava (albumina serica mai mic 25 g/l sau scor Child-Pugh ≥10)
Rar, AINS pot sa determine nefrita interstitiala, glomerulonefrita, necroza medulara renala sau sindrom nefrotic.
La bolnavii cu insuficienta renala severa dializati, doza nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg pe zi.
La bolnavii cu insuficienta renala usoara sau moderata nu este necesara reducerea dozei (de exemplu la pacienti cu cleareance al creatininei mai mare de 25 ml/min).
Retentie de sodiu, potasiu si retentie de apa
La administrarea de AINS pot sa apara retentie de sodiu, retentie de potasiu, de apa, cat si interferenta cu efectele natriuretice ale diureticelor. In plus, se poate produce scaderea efectului antihipertensiv al
medicamentelor antihipertensive (vezi pct. 4.5). Drept rezultat, la pacienti predispusi se pot agrava sau
exacerba edemul, insuficienta cardiaca sau hipertensiunea arteriala. De aceea, este necesara o monitorizare clinica la pacientii cu risc (vezi pct. 4.2 si 4.3).
Hiperkaliemie
Hiperkaliemia poate fi favorizata de diabet sau administrare concomitenta de medicamente care pot creste kaliemia (vezi pct.4.5).
In aceste cazuri, trebuie efectuata o monitorizare regulata a valorilor potasiului.
Combinatie cu pemetrexed
La pacienti cu insuficienta renala usoara pana la moderata, tratati cu pemetrexed, trebuie intrerupta administrarea de meloxicam timp de cel putin 5 zile inainte de, in ziua si cel putin 2 zile dupa administrarea de pemetrexed (vezi pct 4.5).
Alte atentionari si precautii
Varstnicii, pacientii denutriti sau debilitati tolereaza mai greu reactiile adverse, necesitand o supraveghere
atenta. Similar altor AINS, meloxicamul se va administra cu precautie la pacientii varstnici, deoarece acestia au un risc mai mare de insuficienta renala, hepatica sau cardiaca. Frecventa de aparitie a reactiilor adverse la AINS, in special hemoragii gastro-intestinale si perforatii, care pot fi letale, este crescuta la varstnicii (vezi pct. 4.2).
Similar altor AINS, meloxicamul poate sa mascheze simptomele unei boli infectioase subiacente.
Administrarea meloxicamului poate sa afecteze fertilitatea femeilor si nu se recomanda femeilor care doresc sa ramana gravide. Trebuie luata in considerare intreruperea administrarii de meloxicam la femeile care au dificultati in a ramane gravide sau care sunt in curs de investigare pentru infertilitate (vezi pct. 4.6).
Movalis comprimate 15 mg contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Au fost efectuate studii privind interactiunea numai la adulti.
Riscuri legate de hiperkaliemie:
Anumite medicamente sau grupuri terapeutice pot produce hiperkaliemie: saruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagonisti ai receptorului angiotensinei II, medicamente anti-inflamatorii nesteroidiene, heparine (cu greutate moleculara mica sau nefractionate), ciclosporina, tacrolimus si trimetoprim.
Instalarea hiperkaliemiei poate depinde de existenta unor factori asociati.
Acest risc este crescut atunci cand medicamentele mentionate mai sus sunt administrate concomitent cu meloxicam.
Interactiuni farmacodinamice:
Alte medicamente antiinflamatore nesteroidiene (AINS) si acid acetisalicilic:
Administrarea concomitenta (vezi pct. 4.4) de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic, administrat in doza unica > 500 m g sau doza zilnica totala > 3 g, nu e este recomandata.
Corticosteroizi (de exemplu glucocorticoizi):
Adminstrarea concomitenta de corticosteroizi necesita precautie, datorita unui risc crescut de hemoragii si ulceratii gastro-intestinale.
Anticoagulante orale sau heparina:
Risc considerabil crescut de hemoragie, prin inhibare functiei plachetare si afectarea mucoasei gastro- intestinale. AINS pot mari efectele anticoagulantelor, ca de exemplu warfarina (vezi pct. 4.4). Nu se
recomanda administrarea concomitenta de AINS cu anticoagulante orale sau heparina, administrata in doze geriatrice sau curative (vezi pct. 4.4).
In celelalte situatii (de exemplu doze de preventie)care necesita utilizarea de heparina se impune precautie, datorita unui risc crescut de hemoragie.
Daca nu poate fi evitata o astfel de asociere, este necesara o atenta monitorizare a INR.
Trombolitice si antiagregante plachetare:
Risc crescut de hemoragie, prin inhibarea functiei plachetare si afectarea mucoasei gastro-intestinale.
Inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei:
Risc crescut de hemoragie gastro-intestinala.
Diuretice, inhibitori ECA si antagonisti ai receptorilor angiotensinei II:
AINS pot reduce efectul diureticelor si al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienti cu functia
renala compromisa (de exemplu pacienti deshidratati sau varstnici cu functia renala compromisa) asocierea unui inhibitor ECA sau a unui antagonist al receptorilor de angiotensina-II cu un medicament care inhiba ciclooxigenaza, poate produce deteriorarea functiei renale, inclusiv o posibila insuficienta renala acuta, care este de obicei reversibila. De aceea, aceasta combinatie trebuie administrata cu precautie, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati in mod corespunzator si se va acorda o atentie deosebita monitorizarii functiei renale, atat dupa initierea tratamentului, cat si in continuare, periodic (vezi pct. 4.4).
Alte medicamente antihipertensive (de exemplu beta-blocante):
In cazul asocierii cu aceste medicamente, poate aparea o scadere a efectului antihipertensiv al beta- blocantelor (datorita inhibarii prostaglandinelor cu efect vasodilatator).
Inhibitori de calcineurina (de exemplu ciclosporina, tacrolimus):
Nefrotoxicitatea inhibitorilor de calcineurina poate fi amplificata de AINS prin efecte mediate de
prostaglandinele renale. In timpul tratamentului asociat trebuie monitorizata functia renala. Se recomanda o atenta monotorizare a functiei renale, in special la varstnici.
Deferasirox:
Administrarea concomitenta de meloxicam cu deferasirox pot creste riscul de reactii adverse gastro- intestinale. Se recomanda prudenta la asocierea acestor medicamente.
Interactiuni farmacocinetice: Efectul meloxicam-ului aspra farmacocineticii altor medicamente
Litiu:
AINS cresc concentratiile plasmatice ale litiului (prin scaderea excretiei renale a litiului), care poate atinge valori toxice. Nu se recomanda administrarea concomitenta de litiu si AINS (vezi pct. 4.4). Daca este
necesara aceasta asociere, litemia trebuie monitorizata cu atentie la initierea, ajustarea sau intreruperea tratamentul cu meloxicam.
Metotrexat:
AINS pot reduce secretia tubulara a metotrexatului, crescand astfel concentratiile plasmatice ale metotrexatului. Din aceasta cauza, la pacienti tratati cu doze mari de metotrexat (mai mari de 15 mg pe saptamana) nu se recomanda administrarea concomitenta de AINS (vezi pct. 4.4).
Riscul unei interactiuni dintre medicamentele din grupul AINS si metotrexat trebuie avut in vedere si la pacientii tratati cu doze mici de metotrexat, in special la cei cu insuficienta renala. Daca tratamentul asociat este necesar, trebuie monitorizata hemograma si functia renala. Se recomanda precautie la administrarea metotrexatului si AINS in interval de 3 zile, deoarece in acest caz concentratia plasmatica a metotrexatului poate creste, marind toxicitatea.
Desi proprietatile farmacocinetice ale metotrexatului (15 mg pe saptamana) nu au fost afectate relevant de tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie avut in vedere ca toxicitatea hematologica a metotrexatului poate fi amplificata de tratamentul cu AINS (vezi anterior). (vezi pct. 4.8).
Pemetrexed:
La administrarea concomitenta de meloxicam cu pemetrexed la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (clearance al creatininei 45-79 ml/min), administrarea de meloxicam trebuie intrerupta timp de
5 zile inainte, in ziua si 2 zile dupa administrarea de pemetrexed. Daca este necesara combinatia de
meloxicam cu pemetrexed, pacientii trebuie monitorizati cu atentie, mai ales pentru mielosupresie si reactiile adverse gastro-intestinale. Nu este recomandata administrarea concomitenta de meloxicam cu pemetrexed la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei sub 45 ml/min).
La pacientii cu functie renala normala (clearance-ul creatininei ≥ 80 ml/min), dozele de 15 mg meloxicam poate scadea eliminarea pemetrexed si, in consecinta, creste aparitia evenimentelor adverse pemetrexed. Prin
urmare, se recomanda prudenta cand se administreaza 15 mg meloxicam concomitent cu pemetrexed la pacientii cu functie normala (clearance al creatininei ≥ 80 ml/min).
Interactiuni farmacocinetice: Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicam-ului
Colestiramina:
Colestiramina,accelereaza excretia meloxicamului, intrerupand circuitul enterohepatic, astfel ca clearance-ul meloxicamului creste cu 50%, iar timpul de injumatatire scade la 13±3 ore. Aceasta interactiune are semnificatie clinica
Nu au fost inregistrate interactiuni farmacocinetice relevante la administrarea concomitenta de antiacide, cimetidina si digoxina.
Sarcina
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta in mod nefavorabil sarcina si/sau dezvoltarea embrio-fetala. Date din studiile epidemiologice sugereaza o crestere a riscului de avort si de malformatii cardiace si gastroschisis dupa administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor la inceputul sarcinii. Riscul
absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Se
presupune ca riscul creste cu doza si durata administrarii. La animale, administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor a avut drept rezultat cresterea pierderilor pre- si post-nidare si a mortalitatii embrio-fetale. In plus, la animalele tratate cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor in perioada organogenezei s-a raportat cresterea incidentei diverselor malformatii, incluzand malformatiile cardiovasculare.
Pe parcursul primului si celui de al doilea trimestru de sarcina, meloxicam nu trebuie utilizat, decat daca este absolut necesar. Daca se adminstreaza meloxicam unei femei care doreste sa ramana insarcinata, sau pe
parcursul trimestrului intai sau al doilea de sarcina, se va utiliza cea mai mica doza si pe parcursul celui mai scut interval de timp.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcina toti inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
*fatul la:
toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);
disfunctie renala, care poate evolua la insuficienta renala cu oligo-hidramnios;
*mama si nou-nascutul, la sfarsitul sarcinii, la:
o posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant care poate sa apara la doze foarte mici;
inhibarea contractiilor uterine determinand incetinirea sau prelungirea travaliului.
In consecinta, meloxicam este contraindicat in timpul trimestrului al treilea de sarcina.
Alaptarea
Desi nu sunt date specifice referitoare la meloxicam, se stie ca AINS se excreta in laptele matern. De aceea, administrarea la femeile care alapteaza nu este recomandata.
Fertilitatea
Utilizarea de meloxicam, la fel ca orice medicament cunoscut pentru inhibarea ciclo oxigenazei/sinteza prostaglandinei, poate afecta fertilitatea si nu se recomanda femeilor care doresc sa ramana gravide. Trebuie luata in considerare intreruperea administrarii de meloxicam la femeile care au dificultati in a ramane gravide sau sunt in curs de investigare pentru infertilitate.
Condus auto
Nu au fost efectuate studii specifice privind efectele tratamentului cu meloxicam asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza profilului farmacodinamic si a reactiilor adverse raportate, meloxicam nu are nici o influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totusi, se recomanda ca pacientii cu tulburari de vedere sau somnolenta, inclusiv vedere incetosata, ameteli, vertij sau alte tulburari la nivelul sistemului nervos central trebuie sa evite astfel de activitati.
Reactii adverse
1. Descriere generala
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Reactiile adverse raportate in asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca.
Reactiile adverse cel mai frecvent raportate sunt de origine gastro-intestinala. Se pot produce ulcere peptice, perforatii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori cu potential letal, in special la varstnici (vezi pct. 4.4).
Dupa administrare au fost raportate greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere
abdominala, melena, hematemeza, stomatite ulcerative, exacerbari ale colitelor si ale bolii Crohn’s (vezi pct. 4.4). Mai putin frecvent, s-a observat gastrita.
Au fost raportate reactii adverse cutanate severe (RACS): sindrom Stevens-Johnson (SSJ) si necroliza epidermica toxica (NET) (vezi pct 4.4).
Frecventele mentionate mai jos se bazeaza pe reactiile adverse raportate in 27 de studii clinice, in care durata tratamentului a fost de cel putin 14 zile. Datele provin din studii clinice efectuate la 15197 pacienti care au fost tratati cu doze orale zilnice de 7,5 sau 15 mg meloxicam sub forma de comprimate sau capsule pe o perioada de pana la un an.
Sunt incluse reactiile adverse care ar putea fi asociate cu administrarea de meloxicam si care au fost raportate dupa punerea pe piata a medicamentului.
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai mic1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mic 1/100), rare (≥1/10000 si mai mic 1/1000); foarte rare (mai mic 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
2. Tabelul reactiilor adverse
Tulburari hematologice si limfatice Mai putin frecvente: anemie
Rare: modificari ale numarului celulelor sanguine (incluzand modificari ale formulei leucocitare), leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: agranulocitoza (vezi pct. c)
Tulburari ale sistemul imunitar
Mai putin frecvente: reactii alergice, altele decat reactiile anafilactoide sau anafilactice Cu frecventa necunoscuta: reactii anafilactoide, reactii anafilactice
Tulburari psihice
Rare: tulburari ale dispozitiei, cosmaruri Cu frecventa necunoscuta: confuzie, dezorientare
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: cefalee
Mai putin frecvente: ameteli, somnolenta
Tulburari oculare
Rare: tulburari de vedere, incluzand vedere incetosata, conjunctivita
Tulburari acustice si vestibulare Mai putin frecvente: vertij Rare: tinitus
Tulburari cardiace Rare: palpitatii
A fost raportata insuficienta cardiaca, asociata tratamentului cu AINS. Tulburari vasculare
Mai putin frecvente: hipertensiune arteriala (vezi pct. 4.4), eritem tranzitor al fetei si gatului
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Rare: declansare de crize de astm bronsic la persoane cu alergie la acid acetilsalicilic sau la alte AINS
Tulburari gastro-intestinale
Foarte frecvente: tulburari gastro-intestinale ca de exemplu dispepsie, greata, varsaturi, dureri abdominale, constipatie, flatulenta, diaree
Mai putin frecvente: hemoragie gastro-intestinala oculta sau manifesta, stomatita, gastrita, eructatii Rare: colita, ulcer gastro-duodenal, esofagita
Foarte rare: perforatii gastro-intestinale Cu frecventa necunoscuta: pancreatita
Hemoragiile gastro-intestinale, ulcerele sau perforatiile pot fi severe uneori si au potential letal, in special la varstnici (vezi pct. 4.4).
Tulburari hepatobiliare
Mai putin frecvente: modificari ale parametrilor functiei hepatice (cum sunt crestere a valorilor serice ale transaminazelor sau ale bilirubinei)
Foarte rare: hepatita
Afectiunii cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: edem angioneurotic, prurit, eruptii cutanate tranzitorii
Rare: sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, urticarie
Foarte rare: dermatita de tip bulos, eritem multiform Cu frecventa necunoscuta: reactii de fotosensibilizare
Tulburari renale si ale cailor urinare
Mai putin frecvente: retentie hidro-salina, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4 si pct. 4.5), modificari ale parametrilor functiei renale (cresteri ale creatininemiei si/sau ale concentratiei serice ale ureei)
Foarte rare: insuficienta renala acuta, in special la pacienti cu factori de risc (vezi pact. 4.4)
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Mai putin frecvente: edem, inclusiv edem al extremitatilor membrelor
3. Informatii care caracterizeaza reactiile adverse raportate individual severe si/sau frecvente
La pacienti tratati cu meloxicam sau cu alte medicamente cu potential mielotoxic, au fost raportate foarte rar cazuri de agranulocitoza (vezi pct. 4.5).
4. Reactii adverse care nu au fost inca observate in relatia cu produsul, dar care sunt in general acceptate ca fiind atribuite altor compusi din aceeasi clasa
A fost raportata leziune renala organica, rezultand o posibila insuficienta renala acuta: au fost raportate foarte rare cazuri de nefrita interstitiala, necroza tubulara acuta, sindrom nefrotic si necroza papilara (vezi pct. 4.4).
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptomele in caz de supradozaj acut cu AINS sunt in general limitate la letargie, somnolenta, greata, varsaturi si durere epigastrica, care sunt in general reversibile dupa terapie de sustinere. Se pot produce hemoragii gastro-intestinale. Intoxicatia grava poate produce hipertensiune arteriala, insuficienta renala
acuta, disfunctie hepatica, depresie respiratorie, coma, convulsii, colaps cariovascular si stop cardiac. Au fost raportate reactii anafilactoide dupa ingestie de AINS in doze terapeutice sau pot sa apara dupa un supradozaj. In caz de supradozaj cu AINS, se instituie terapie simptomatica si de sustinere a pacientilor. Un studiu clinic a aratat ca eliminarea meloxicamului este accelerata de administrarea de trei ori pe zi a unei doze orale de 4 g colestiramina.
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, oxicami, codul ATC: M01AC06
Meloxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa acizilor enolici (familia oxicamilor) cu proprietati antiinflamatoare, analgezice si antipiretice.
Meloxicamul a demonstrat o importanta activitate antiinflamatoare in toate modelele standard de inflamatie. Similar altor AINS, mecanismul sau precis de actiune ramane necunoscut. Cu toate acestea, exista cel putin un mod de actiune comun cu toate AINS (inclusiv meloxicam-ul): inhibarea biosintezei prostaglandinelor, mediatori cunoscuti ai inflamatiei.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Meloxicamul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal, ceea ce se reflecta printr-o foarte buna biodisponibilitate absoluta de circa 90% dupa administrare orala. S-a evidentiat ca cele trei forme orale, comprimatele, suspensia orala si capsulele sunt bioechivalente.
Dupa administrarea unei doze unice de meloxicam comprimate, valorile mediane ale concentratiilor
plasmatice maxime au fost atinse in decurs de 2 ore pentru suspensia orala si in decurs de 5-6 ore pentru formele solide cu administrare orala (capsule si comprimate).
In cazul administrarii de doze repetate, starea de echilibru a fost atinsa in 3 pana la 5 zile.
Administrarea zilnica in doza unica duce la o medie a concentratiilor plasmatice ale medicamentului cu fluctuatii relativ mici intre concentratiile maxime si cele minime (concentratiile atinse inainte de
administrarea dozei urmatoare), variind intre 0,4 – 1,0 μg/ml pentru doze de 7,5 mg, respectiv intre 0,8 –
2,0 μg/ml pentru doze de 15 mg (Cmin, respectiv Cmax la starea de echilibru). Valoarea medie a concentratiilor plasmatice maxime de meloxicam la starea de echilibru sunt atinse in decurs de cinci pana la sase ore pentru comprimate.
Absorbtia meloxicamului dupa administrare orala nu este modificata prin administrarea concomitenta de alimente sau dupa utilizarea de antiacide anorganice.
Distributie
Meloxicamul este legat in proportie foarte mare de proteinele plasmatice, in special de albumina (99%). Meloxicamul trece in lichidul sinovial atingand concentratii cu valori aproximativ jumatate din cele plasmatice.
Volumul de distributie plasmatica este mic, de exemplu aproximativ 11l dupa administrare i.m sau i.v. si
arata o variatie intreindividuala cuprinsa intre 7 – 20%. Volumul de distributie dupa administrarea de doze multiple de meloxicam administrate oral (7,5 mg si 15 mg) este de aproximativ 16l, cu coeficientii de variatie variind intre 11- 32%.
Metabolizare
Meloxicamul sufera o metabolizare hepatica extensiva. In urina au fost identificati patru metaboliti diferiti, care sunt toti inactivi din punct de vedere farmacodinamic. Principalul metabolit, 5’-carboximeloxicam (60% din doza), se formeaza prin oxidarea unui metabolit intermediar 5’-hidroximetilmeloxicam, care este excretat, de asemenea, intr-o proportie mai mica (9% din doza). Studiile in vitro arata ca CYP 2C9 joaca un rol important in aceasta cale metabolica, cu o contributie minora din partea izoenzimei CYP 3A4. Activitatea peroxidazica a pacientului este probabil responsabila pentru alti doi metaboliti, care reprezinta 16%,
respectiv 4 % din doza administrata.
Eliminare
Meloxicamul este excretat predominant sub forma de metaboliti care se elimina in proportii egale prin urina si materiile fecale. Mai putin de 5% din doza zilnica se elimina nemodificata prin materiile fecale, in timp ce prin urina se excreta numai urme ale compusului initial.
Media timpului de injumatatire prin eliminare variaza intre 13 si 25 ore dupa administrare orala, i.m. si i.v.. Valorile medii ale clearance-ului plasmatic total sunt intre 7 – 12 ml/min dupa administrare orala,
intravenoasa sau rectala.
Linearitate/non-linearitate
S-a dovedit ca meloxicamul are proprietati farmacocinetice lineare la doze terapeutice cuprinse intre 7,5 mg pana la 15 mg dupa administrare orala sau intramusculara.
Grupuri speciale de pacienti
Pacienti cu insuficienta hepatica/renala:
Proprietatile farmacocinetice ale meloxicamului nu sunt influentate in mod substantial nici de insuficienta hepatica, nici de insuficienta renala usoara pana la moderata. Subiectii cu insuficienta renala moderata
prezinta un clearance total al medicamentului semnificativ mai mare.la pacientii cu insuficienta renala in faza terminala s-a observat ca legarea de proteinele plasmatice este redusa. In caz de insuficienta renala in faza
terminala, cresterea volumului de distributie poate determina concentratii mai mari de meloxicam liber si doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg (vezi pct. 4.2).
Pacienti varstnici:
Pacientii varstnici barbati au prezentat valori similare ale parametrilor farmacologice comparativ cu cele ale pacientilor tineri de sex masculin. Pacientii varstnici de sex feminin au prezentat valori mai mari ale ASC de eliminare si ale timpilor de injumatatire plasmatica, comparativ cu cele ale pacientilor tineri de ambele sexe. Valoarea medie a clearance-ului plasmatic la starea de echilibru la pacientii varstnici a fost usor mai mica decat cea raportata la pacientii mai tineri.
Date preclinice de siguranta
S-a demonstrat ca profilul toxicologic al meloxicam-ului in studii preclinice este identic cu cel al AINS : ulcere si eroziuni gastro-intestinale, necroza papilara renala la doze mari, la administrare pe termen lung la doua specii de animale.
Studii asupra functiei de reproducere la sobolan au demonstrat o scadere a ovulatiei, inhibarea implantarii si efecte embriotoxice (cresterea resorbtiei) la doze maternotoxice de 1 mg/kg sau mai mari. Studii privind toxicitatea asupra functiei de reproducere la sobolan si iepure nu au relevat teratogenitate la doze orale de pana la 4 mg/kg la sobolan si 80 mg/kg la iepure.
Dozele care au produs afectari depaseau dozele clinice (7,5 – 15 mg) de 10 pana la 5 ori, pentru doze
exprimate in mg/kg (persoana cu o greutate de 75 kg). Au fost descrise efecte fetotoxice la sfarsitul gestatiei, efecte comune tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine. Meloxicamul nu a prezentat actiune mutagena, nici in vitro, nici in vivo.
Studii asupra carcinogenitatii la sobolan si soarece nu au evidentiat potential carcinogen la doze cu mult mai mari decat cele utilizate clinic.