Nefrix 25mg, 25 comprimate, Zentiva

Indicatii

Edeme de etiologie cardiaca sau renala.

Edeme de etiologie hepatica, adesea in asociere cu diuretice care economisesc potasiul. Hipertensiune arteriala - se asociaza obisnuit altor medicamente antihipertensive.

Diabet insipid central si nefrogen.

Dozaj

Doze Adulti:

Doza uzuala recomandata este de 25 mg hidroclorotiazida (un comprimat Nefrix 25 mg) pe zi.

Pentru tratamentul edemelor, de exemplu in insuficienta cardiaca, doza recomandata este de 25 mg hidroclorotiazida (un comprimat Nefrix 25 mg) de 1 – 2 ori pe zi. La nevoie, doza poate fi crescuta pana la cel mult 100 mg hidroclorotiazida (4 comprimate Nefrix 25 mg) pe zi.

Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, doza recomandata este de 12,5 - 25 mg hidroclorotiazida (1/2 - 1 comprimat Nefrix 25 mg) o data pe zi.

Administrarea se face dimineata si eventual la pranz, la inceput zilnic, apoi in functie de situatia clinica, cite 3 – 4 zile pe saptamana sau o data la doua zile.

Dozele recomandate in diabetul insipid sunt de 25 – 100 mg hidroclorotiazida (1 - 4 comprimate

Nefrix 25 mg) pe zi.

Copii si adolescenti:

Doza uzuala recomandata este de 1 - 2 mg hidroclorotiazida/kg si zi in una sau doua prize.

La copiii cu varsta sub 5 ani se recomanda administrarea de forme farmaceutice adecvate varstei.

Pacienti cu insuficienta renala

Nefrix nu este recomandat pacientilor cu insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min). Diureticele de ansa sunt preferate diureticelor tiazidice la aceasta categorie de pacienti. Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu clearance al creatininei ≥ 30 ml/min.

Pacienti cu insuficienta hepatica

Nefrix nu este recomandat la pacientii cu insuficienta hepatica severa. In general, diureticele tiazidice trebuie administrate cu precautie la pacientii cu insuficienta hepatica usoara sau moderata, dar nu este necesara ajustarea dozei la aceasta categorie de pacienti.

Varstnici

Nu este necesara ajustarea dozei la varstnici.

Mod de administrare

Administrarea se face dimineata si eventual la pranz, la inceput zilnic, apoi in functie de situatia clinica, cate 3 – 4 zile pe saptamana sau o data la doua zile. Nefrix se inghite cu o cantitate suficienta de lichid.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la hidroclorotiazida, alte tiazide, la compusi sulfonamidici sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min), anurie. Insuficienta hepatica severa, colestaza, ciroza biliara.

Hipokaliemie si hipercalcemie refractare. Hiponatremie rezistenta la terapie.

Hiperuricemie simptomatica (podagra). Encefalopatie hepatica.

Copii cu varsta mai mica de 5 ani.

Atentionari
Hipotensiune – depletie volemica

Hipotensiunea simptomatica poate fi mai frecvent intalnita la pacientii cu hipovolemie de alte cauze sau depletie de sodiu, secundara unei diete hiposodate, unui tratament diuretic intensiv anterior, unor episoade de diaree sau varsaturi. Astfel de modificari trebuie corectate anterior initierii tratamentului cu Nefrix.

Dezechilibre hidro-electrolitice

Ca si alte saluretice, hidroclorotiazida poate determina dezechilibru lichidian si electrolitic – hipokaliemie, hiponatriemie, alcaloza hipocloremica, hipomagneziemie, hipercalcemie. Manifestarile clinice constau in uscaciunea gurii, sete, astenie, somnolenta, neliniste, stare confuziva, hipotonie musculara, mialgii sau crampe musculare, hipotensiune arteriala, tahicardie, greata, varsaturi, oligurie. Riscul dezechilibrelor hidroelectrolitice face necesar controlul periodic al electrolitilor plasmatici.

Hipokaliemia este favorizata de tratamentul prelungit si este mai frecventa la pacientii varstnici si/sau denutriti si/sau tratati polimedicamentos, la pacientii cu ciroza decompensata (ascita, edeme), la coronarieni, la pacientii cu insuficienta cardiaca sau la cei cu sindrom QT prelungit (congenital sau medicamentos). Hipokaliemia poate determina aritmii si creste riscul aritmogen al glicozidelor cardiace. Tratamentul consta in suplimentarea potasiului sau administrarea de diuretice care economisesc potasiul (spironolactona, amilorid, triamteren).

Hiponatriemia de dilutie impune scaderea aportului de lichide. In caz de hiponatriemie se liberalizeaza dieta, eventual se suplimenteaza aportul de sare.

Hipercalcemia marcata in timpul tratamentului cu tiazide poate semnifica un hiperparatiroidism mascat. Tratamentul cu hidroclorotiazida trebuie intrerupt inainte de efectuarea testelor functionale paratiroidiene.

Disfunctie renala si transplant renal

Utilizarea hidroclorotiazidei la pacientii cu afectiuni renale severe poate agrava insuficienta renala; daca se produce o evolutie progresiva a insuficientei renale administrarea hidroclorotiazidei trebuie intrerupta. In cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara sau moderata este recomandata prudenta la administrare dar nu se recomanda ajustarea dozelor.

In cazul administrarii Nefrix la pacienti cu disfunctie renala, este recomandata monitorizarea periodica a nivelului seric al creatininei, acidului uric si potasiului.

Nu exista experienta cu hidroclorotiazida la pacientii cu un transplant renal recent.

De asemenea, administrarea hidroclorotiazida la pacientii cu functie renala alterata se poate asocia cu azotemie.

Insuficienta hepatica

Utilizarea hidroclorotiazidei la pacientii cu afectare hepatica poate precipita coma hepatica, de aceea necesita multa prudenta.

Efectele metabolice si endocrine
Tratamentul cu tiazide poate inrautati toleranta la glucoza. La pacientii diabetici, poate fi necesara modificarea dozelor de antidiabetice, inclusiv a insulinei. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest in timpul terapiei cu tiazide.

Tiazidele pot reduce excretia renala a calciului, cresterea tranzitorie si usoara a calcemiei. Hipercalcemia pronuntata poate fi un semn al hiperparatiroidismului latent. Administrarea tiazidelor trebuie oprita inaintea investigatiilor functiei glandei paratiroide.

Cresterea valorilor colesterolului si trigliceridelor poate fi o urmare a terapiei diuretice cu tiazide.

La anumiti pacienti tratamentul cu tiazide poate provoca hiperuricemie si (sau) declansarea atacului de guta.

Glaucomul acut secundar cu unghi inchis si / sau miopia acuta

Hidroclorotiazida este o sulfonamida. Sulfonamida sau medicamentele derivate de sulfonamida pot provoca o reactie idiosincrazica, ceea ce poate duce la glaucom acut secundar cu unghi inchis si / sau miopie acuta. Simptomele includ debutul acut al scaderii acuitatii vizuale sau durere oculara si apar de obicei la cateva ore - saptamani de la initierea medicamentului. Glaucomul acut cu unghi inchis netratat poate conduce la pierderea permanenta a vederii. Tratamentul primar consta in intreruperea administrarii medicamentului cat mai rapid posibil. Tratamentele medicale sau chirurgicale prompte, pot fi luate in considerare in cazul in care presiunea intraoculara ramane necontrolata. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi inchis pot include antecedente de alergie la sulfonamida sau penicilina.

Alte efecte
La pacientii tratati cu tiazide pot aparea reactii de hipersensibilitate in cazul pacientilor cu alergii sau astm bronsic in antecedentele, dar si in cazul unor pacienti care nu au suferit de aceste afectiuni. La pacientii tratati cu diuretice tiazidice au fost semnalate agravarea lupusului eritematos sistemic sau activarea acestuia.

Au fost raportate cazuri de fotosensibilizare la administrarea de diuretice tiazidice (vezi pct. 4.8). In cazul aparitiei unor asemenea reactii in cursul tratamentului cu Nefrix, este recomandata oprirea acestuia. In cazul necesitatii reluarii tratamentului dupa un asemenea eveniment, este necesara acoperirea pielii expuse la soare cu un factor de protectie la ultraviolete.

Poate influenta urmatoarele determinari de laborator :

poate reduce nivelele plasmatice de PBI (iod legat de proteine);

tratamentul cu hidroclorotiazida trebuie intrerupt inaintea testelor de laborator ale functiei glandei paratiroide;

poate creste concentratia serica a bilirubinei indirecte;

Nefrix contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza, nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Sportivii trebuie atentionati ca medicamentul poate determina pozitivarea testelor antidopping.

Interactiuni
Interactiunile farmacologice apar intre diureticele tiazidice si urmatoarele substante cand utilizarea acestora este simultana.

Alcool etilic, barbiturice, opioide: pot potenta hipotensiunea arteriala ortostatica.

Medicamente antidiabetice (insulina sau antidiabetice orale): tratamentul cu hidroclorotiazida poate induce hiperglicemie. Este necesara prudenta si ajustarea dozelor de antidiabetice.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA): risc de hipotensiune arteriala brusc aparuta si/sau insuficienta renala acuta la inceputul tratamentului, in caz de depletie hidrosalina preexistenta. Deoarece in hipertensiunea arteriala tratamentul prealabil cu diuretice poate determina o depletie hidrosalina, se recomanda fie intreruperea diureticului inaintea tratamentului cu IECA si reintroducerea diureticului ulterior, daca este necesar, fie administrarea initiala a unor doze mici de IECA si cresterea lor progresiva.

Alte medicamente antihipertensive: cresterea efectului antihipertensiv prin actiune sinergica.

Rasini colestiraminice si colestipol: absorbtia hidroclorotiazidei.este diminuata in prezenta rasinilor schimbatoare de ioni

Aminele presoare (de exemplu: adrenalina ): Efectul aminelor presoare este redus, dar nu in asemenea masura incat sa excluda utilizarea lor.

Corticosteroizi, tetracosactide: scaderea efectului antihipertensiv.

Glicozide cardiace: hipokaliemia si hipomagneziemia induse de tiazida favorizeaza declansarea aritmiei induse de digitalice.

Curarizante antidepolarizante (de exemplu tubocurarina): posibil potentarea efectului curarizant.

Litiu: scaderea eliminarii renale a litiului cu cresterea litemiei si a riscului toxic; in general, asocierea hidroclorotiazidei cu litiu este contraindicata. Daca asocierea nu poate fi evitata se recomanda monitorizarea litemiei si scaderea dozelor.

Sultoprida: risc major de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor.

Antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic in doze mari (> 3 g pe zi): pot determina insuficienta renala acuta la pacientii cu risc (varstnici, deshidratati) prin scaderea filtrarii glomerulare; scad efectul diuretic si antihipertensiv al hidroclorotiazidei. Se recomanda hidratarea pacientului si monitorizarea functiei renale in special la inceputul tratamentului.

Medicamentele antigutoase (probenicid, sulfinpirazona, alopurinol)

Poate fi necesara ajustarea dozelor de medicamente antigutoase deoarece hidroclorotiazida poate creste nivelul seric de acid uric. Poata fi necesara cresterea dozelor de probenecid si sulfinpirazona. Administrarea concomitenta a tiazidelor poate creste incidenta reactiilor de hipersensibilitate la alopurinol.

Agentii anticolinergici (de exemplu: atropina, bipiriden )

Datorita scaderii motilitatii gastro-intestinale si vitezei de golire a stomacului, biodisponibilitatea diureticelor tiazidice creste.

Citostaticele (de exemplu : ciclofosfamida, methotrexat)

Tiazidele reduc eliminarea renala a medicamentelor citotoxice si pot potenta efectele mielosupresive ale acestora.

Salicilatii:

In caz unei doze mari de salicilati, hidroclorotiazida poate creste efectul toxic al salicilatilor asupra sistemului nervos central.

Metildopa:

In cazuri izolate, a fost raportata anemie hemolitica atunci cand Hidroclorotiazida si Metildopa au fost administrate concomitent.

Ciclosporina:

Utilizarea concomitenta a Hidroclorotiazidei cu Ciclosporina poate conduce la hiperuricemie si creste riscul de complicatii de tip guta.

Medicamente care influenteaza concentratia plasmatica a potasiului

Se recomanda monitorizarea periodica a kaliemiei si examinarea ECG-ului, in cazul in care hidroclorotiazida este administrata cu medicamente care determina tulburari ale kaliemiei (de exemplu, glicozide digitalice si antiaritmice) si cu urmatoarele medicamente care pot determina torsada varfurilor, deoarece hipokaliemia este un factor care contribuie la aparitia torsadei varfurilor:

Antiaritmice din clasa Ia (ex : chinidina, hidrochinidina, disopiramida);

Antiaritmice din clasa III ( ex : amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida);

Unele medicamente antipsihotice ( ex : tioridazina, clorpromazina, levomepromazina, trifluoperazina, ciamemazina, sulpirida, sultoprida, amisulpride, tiapride, pimozida, haloperidol, droperidol);

Alte medicamente (ex : bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina IV, halophantrine, mizolastina, pentamidina, terfenadine, vincamina IV).

Sarurile de calciu :

Diureticele tiazidice pot creste nivelul de calciu seric datorita excretiei reduse. In cazul in care prescrierea de suplimente de calciu este necesara, nivelul calciului seric trebuie monitorizat iar dozele de calciu trebuie ajustate corespunzator.

Interactiunile dintre Tiazide si testele de laborator :

Datorita efectelor lor asupra metabolismului calciului, tiazidele pot interfera cu rezultatele functiilor glandei paratiroide .

Carbamazepina:

Datorita riscului de hiponatremie simptomatica, monitorizare clinica si biologica este necesara.

Amfotericina B (parenteral), corticosteroizi, ACTH si laxative stimulante:

Hidroclorotiazida creste dezechilibru electrolitic, in special hipokaliemia.

Amantadina: hidroclorotiazida scade eliminarea amantadinei, crescandu-i toxicitatea.

Anticoagulante cumarinice: hidroclorotiazida poate determina scaderea efectului anticoagulant.

Substante iodate de contrast: in caz de deshidratare, risc crescut de insuficienta renala acuta. Se recomanda hidratarea pacientului inaintea administrarii substantelor iodate de contrast.

Sarcina

Sarcina

Exista o experienta limitata cu privire la administrarea hidroclorotiazida pe durata sarcinii si mai ales in primul trimestru de sarcina. Studiile la animale nu sunt suficiente. Hidroclorotiazida traverseaza placenta. Avand in vedere mecanismul farmacologic de actiune, utilizarea hidroclorotiazida in timpul celui de-al doilea si al treilea trimestru de sarcina poate compromite perfuzia feto-placentara si poate genera efecte fetale si neonatale precum: icter, tulburari ale echilibrului electrolitic si trombocitopenie.

Hidroclorotiazida nu trebuie utilizata pentru tratarea edemelor gestationale, hipertensiuni gestationale sau preeclampsiei datorita riscului de scadere a volumului plasmatic si de hipoperfuzie placentara, fara beneficii pentru evolutia bolii.

Hidroclorotiazida nu trebuie folosita pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la gravide, cu exceptia situatiilor rare cand nu poate fi utilizat un alt tratament.

Hidroclorotiazida nu va fi folosita in timpul primului trimestru de sarcina. Utilizarea unui tratament alternativ acceptabil va fi evaluata inaintea planificarii unei sarcini.

Alaptarea

Hidroclorotiazida se excreta in cantitati mici in laptele matern. Tiazidele administrate in doze mari pot cauza diureza excesiva si pot produce oprirea secretiei lactate. Utilizarea Nefrix in timpul alaptarii nu este recomandata. In cazul in care este absolut necesara administrarea de Nefrix in timpul alaptarii dozele vor fi mentinute la un nivel minim.

Condus auto

Nefrix 25 mg nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacientii trebuie atentionati ca in timpul tratamentului pot sa apara ameteli, tulburari de vedere sau sindrom confuzional.

Reactii adverse

Alcaloza hipocloremica, ce poate induce encefalopatie hepatica si coma hepatica;

Hiperuricemia poate provoca atacuri de guta la pacientii fara astfel de simptome in antecedente;

Afectarea tolerantei la glucoza, care poate cauza manifestarea unui diabet latent;

Anorexie;

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptome

Simptomele care apar sunt rezultatul pierderilor semnificative de fluide si electroliti :

simptome cardiovasculare : tahicardie, hipotensiune, soc;

simptome neurologice : slabiciune, confuzie, ameteala, spasme musculare, parestezie, epuizare, tulburari de constienta;

simptome gastro-intestinale: greata, varsaturi, senzatie de sete;

simptome renale si ale tractului urinar : poliurie, oligurie, sau anurie;

deviatii ale determinarilor de laborator : hipokaliemie, hiponatremie, hipocloremie, alcaloza.

Tratament

Nu exista un antidot specific. Masurile terapeutice recomandate sunt inducerea de varsaturi si/sau lavajul gastric pentru eliminarea substantei din stomac si administrarea de carbune activ pentru reducerea absorbtiei. In cazul hipotensiunii si socului se administreaza lichide si electroliti (potasiu, sodiu, magneziu) realizandu-se substitutia. Controlul echilibrului hidro-electrolitic si al functiei renale este necesar pana la normalizarea functiilor.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: diuretice cu efect moderat, tiazide, codul ATC: C03AA03.

Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic cu actiune de intensitate moderata. Efectul apare dupa aproximativ o ora de la administrarea orala si se mentine 8 - 12 ore. Hidroclorotiazida determina eliminarea unei urini hiperosmolare, continand cantitati crescute de ioni de natriu, clor, potasiu si magneziu, dar relativ mici de calciu. La doze mari, urina devine alcalina.

Efectul diuretic se datoreste inhibarii mecanismului co-transportor responsabil de reabsorbtia ionilor de sodiu si clor la nivelul tubului contort distal din componenta nefronului.

Hidroclorotiazida are efect antihipertensiv de intensitate moderata. De asemenea, combate retentia hidrosalina secundara produsa de alte medicamente antihipertensive. Scaderea tensiunii arteriale este atribuita unei actiuni vasodilatatoare directe si efectului diuretic.

Hidroclorotiazida este eficace in cazuri selectionate de diabet insipid nefrogen, actionand prin concentrarea urinii si impiedicarea procesului de dilutie excesiva a acesteia, determinat de insuficienta secretiei de vasopresina sau de raspunsul slab al rinichiului la hormon.

Proprietati farmacocinetice

Hidroclorotiazida se absoarbe repede din intestin. Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 58%. Se distribuie uniform in spatiul extracelular. Volumul de distributie este de 0,83 l/kg. Se elimina urinar sub forma neschimbata in proportie de peste 95%. Clearance-ul renal este de 4,9 ml/min si kg, iar timpul de injumatatire plasmatica este de 2,5 ore (mai mare in insuficienta cardiaca si cea renala).

Date preclinice de siguranta

Studiile preclinice efectuate la soarece si sobolan nu au evidentiat efecte carcinogene pentru hidroclorotiazida, cu exceptia unui efect hepatocarcinogen discutabil la soarecii masculi. Hidroclorotiazida nu este genotoxica. Nu afecteaza fertilitatea la soarece si sobolan.

Nu exista studii clinice adecvate asupra carcinogenitatii si mutagenitatii la om.