Indicatii
Neostigmina LPH este indicat la adulti si copii cu varsta peste 6 ani pentru:
Tratamentul simptomatic al miasteniei gravis;
Tratamentul ileusului paralitic;
Retentie urinara postoperatorie dupa excluderea diagnosticului de obstructie mecanica.
Dozaj
Formele orale au un debut mai lent al actiunii comparativ cu administrarea intravenoasa, dar efectul este de durata mai lunga si intensitatea efectului este mai uniforma.
Miastenia gravis
Doze
Adulti
Doza recomandata este de 15 - 30 mg bromura de neostigmina, administrata in timpul zilei, in perioada de solicitare a fortei musculare (de exemplu, la trezire sau inainte de masa). Schema administrarii trebuie stabilita pentru fiecare pacient in parte si doza trebuie ajustata la nevoie. In general, durata efectului este de aproximativ 2 4 ore.
Doza zilnica totala este cuprinsa intre 75 - 375 mg bromura de neostigmina (5 25 comprimate Neostigmina LPH). Unii pacienti pot necesita doze mai mari, dar trebuie avuta in vedere posibilitatea aparitiei unei crize colinergice.
In general, tratamentul trebuie administrat si in timpul noptii.
Copii cu varsta peste 6 ani si adolescenti
Doza recomandata este de 15 mg bromura de neostigmina (1comprimat Neostigmina LPH).
In general, doza uzuala trebuie ajustata in functie de raspunsul clinic si este cuprinsa intre 15-90 mg bromura de neostigmina pe zi.
Alte indicatii
Adulti: doza recomandata este de 15 - 30 mg bromura de neostigmina (1 2 comprimate Neostigmina LPH).
Copii cu varsta peste 6 ani: 2,5 15 mg bromura de neostigmina pentru o priza. Frecventa administrarii zilnice a acestor doze se stabileste pentru fiecare pacient in parte.
Varstnici:
Nu sunt necesare ajustari ale dozei la pacientii varstnici.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu un pahar de apa.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la bromura de neostigmina, la alte bromuri sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct.6.1
Obstructie mecanica gastro-intestinala sau a tractului urinar Astm bronsic
Boala Parkinson Peritonita
Atentionari
Cel mai mare beneficiu terapeutic se obtine in tratamentul de lunga durata la pacientii la care nu apar tulburari de deglutitie. In crizele acute de miastenie, cu tulburari respiratorii, trebuie avuta in vedere administrarea intravenoasa, urmand ca trecerea la forma orala sa se faca cat mai curand posibil.
Pacientul trebuie sfatuit sa tina un orar zilnic al simptomelor, care este util in stabilirea schemei terapeutice optime.
Inainte de initierea tratamentului cu neostigmina trebuie eliminate alte cauze de scadere a fortei musculare.
Medicamentul trebuie administrat cu prudenta la pacientii cu astm bronsic, bradicardie, sindrom coronarian acut, aritmii cardiace, hipotensiune arteriala, ulcer peptic, vagotonie, hipertiroidie sau epilepsie.
Nu trebuie administrate doze mari la pacientii cu afectiuni care determina cresterea absorbtiei intestinale a neostigminei.
Dozele mari pot determina bloc muscular paradoxal.
Dozele mari de bromura de neostigmina pot determina efecte de tip muscarinic, care pot face necesara administrarea atropinei sau a altor medicamente anticolinergice. Scaderea motilitatii gastro-intestinale data de anticolinergice poate influenta absorbtia bromurii de neostigmina.
Se recomanda monitorizarea stricta a manifestarilor induse de tratament, deoarece crizele de miastenie si crizele colinergice date de supradozaj sunt asemanatoare ca simptomatologie dar tratamentul este diferit.
Necesarul de neostigmina poate sa scada dupa timectomie sau cand neostigmina se administreaza in asociere cu imunosupresoare sau glucocorticoizi.
Neostigmina LPH contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Efectul neostigminei poate fi antagonizat de medicamente care interfera cu transmiterea neuromusculara: neomicina, streptomicina, kanamicina, clindamicina, colistina. Aceste antibiotice trebuie utilizate in cursul tratamentului cu neostigmina numai daca este absolut necesar. Dozele de neostigmina trebuie ajustate corespunzator.
Efectul deprimant respirator al barbituricelor si morfinei poate fi potentat de bromura de neostigmina. Atropina si alte anticolinergice pot fi administrate in asociere cu bromura de neostigmina, deoarece antagonizeaza efectul de tip muscarinic al acesteia, in special bradicardia si hipersecretia glandelor exocrine. Cu toate acestea, nu se recomanda administrarea de rutina deoarece efectele de tip muscarinic pot fi primele semne de supradozaj si mascarea lor prin administrarea atropinei poate impiedica recunoasterea precoce a unei crize colinergice.
Neostigmina nu trebuie administrata in timpul anesteziei cu ciclopropan sau halotan; ea poate fi totusi utilizata dupa intreruperea administrarii acestor medicamente.
Administrarea neostigminei in asociere cu medicamente betablocante trebuie efectuata cu prudenta datorita riscului de aparitie a bradicardiei.
In general, anestezicele, medicamentele antiaritmice si alte medicamente care interfera cu transmiterea neuromusculara trebuie utilizate cu prudenta in cazul pacientilor cu miastenia gravis carora li se administreaza neostigmina.
Administrarea neostigminei in asociere cu esteri ai colinei este contraindicata, deoarece favorizeaza instalarea blocului neuromuscular si pot prelungi apneea.
Sarcina
Siguranta administrarii neostigminei in timpul sarcinii si alaptarii nu a fost stabilita.
De aceea, administrarea neostigminei in timpul sarcinii la gravide cu miastenia gravis se poate face numai dupa evaluarea raportului beneficiu terapeutic la mama /risc potential la fat.
In ceea ce priveste administrarea pentru atonie intestinala sau vezicala, nu se recomanda administrarea neostigminei in timpul sarcinii.
La om, bromura de neostigmina se excreta in lapte; de aceea, nu se recomanda administrarea in timpul alaptarii.
La mamele cu miastenie gravis, alaptarea este contraindicata datorita pasajului anticorpilor antireceptori colinergici in laptele matern.
Condus auto
Prin reactiile adverse pe care le poate determina, neostigmina poate afecta capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Cele mai frecvente reactii adverse sunt datorate actiunii colinergice si sunt reprezentate de greata, hipersalivatie, bradicardie, lipotimie, mioza, crampe abdominale si fasciculatii musculare. Aceste reactii adverse pot fi reversibile la reducerea dozei sau la administrarea de atropina.
Alte reactii adverse care pot sa apara sunt prezentate mai jos:
Tulburari ale sistemului imunitar: reactii de hipersensibilitate si anafilaxie.
Tulburari ale sistemului nervos: ameteli, convulsii, pierderea constientei, somnolenta, cefalee, disartrie.
Tulburari oculare: mioza si tulburari de vedere.
Tulburari cardiace: aritmii (incluzand bradicardie, tahicardie, bloc atrioventricular, ritm nodal), modificari ECG, stop cardiovascular, sincopa.
Tulburari vasculare: hipotensiune arteriala.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale : cresterea secretiilor bronsice, deprimare respiratorie, bronhospasm.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: eruptii cutanate si urticarie.
Tulburari gastro-intestinale: greata, varsaturi, flatulenta si cresterea peristaltismului, diaree.
Tulburari renale si ale cailor urinare: cresterea frecventei mictiunilor.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv: crampe musculare, fasciculatii, artralgii.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare : diaforeza, senzatie de caldura la nivelul tegumentului, senzatie de slabiciune.
Supradozaj
Supradozajul cu neostigmina determina o criza colinergica, manifestata prin slabiciune musculara accentuata si prin afectarea musculaturii respiratorii, care poate duce la deces. Deoarece criza colinergica are manifestari asemanatoare cu criza din miastenia gravis se impune un diagnostic corect, deoarece masurile terapeutice sunt radical diferite.
Cele doua tipuri de crize pot fi deosebite atat clinic cat si prin utilizarea clorurii de edrofoniu. Tratamentul crizei colinergice necesita oprirea imediata a tratamentului cu neostigmina.
Alte manifestari ale supradozajului sunt:
efecte muscarinice - crampe abdominale, cresterea peristaltismului, diaree, greata, varsaturi, hipersalivatie, cresterea secretiilor bronsice, diaforeza si mioza.
efecte nicotinice: crampe musculare, fasciculatii, slabiciune musculara generalizata. Pot sa apara bradicardie si hipotensiune arteriala.
Atropina se poate utiliza ca antidot pentru contracararea efectelor muscarinice. De asemenea, pot fi necesare masuri de sustinere a functiilor vitale, de exemplu intubatie oro-traheala si ventilatie asistata.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte medicamente pentru sistemul nervos, parasimpatomimetice; anticolinesterazice, codul ATC: N07AA01
Bromura de neostigmina face parte din grupa substantelor parasimpatomimetice cu actiune indirecta (anticolinesterazice), moderat reversibila.
Neostigmina inhiba hidroliza acetilcolinei intrand in competitie cu aceasta pentru legarea de acetilcolinesteraza la nivelul situsurilor unde are loc transmisia colinergica. Neostigmina imbunatateste actiunea colinergica prin facilitarea transmiterii impulsurilor la nivelul jonctiunii neuromusculare. Are efect asupra musculaturii scheletice si posibil si asupra celulelor ganglionilor nervosi si neuronilor din sistemul nervos central.
Proprietati farmacocinetice
Bromura de neostigmina se absoarbe in proportie mica din tractul gastro-intestinal. O doza de 15 mg bromura de neostigmina administrata oral este echivalenta cu 0,5 mg neostigmina metilsulfat administrata intravenos.
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 1,3 ore.
Neostigmina este hidrolizata de colinesteraza si este metabolizata la nivelul enzimelor microzomale hepatice. Proportia legarii de albumina plasmatica variaza intre 15 si 25%.
Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile.