Nifedipin Retard 20mg, 50 comprimate cu eliberare prelungita, Terapia

Indicatii

Hipertensiune arteriala usoara pana la moderata.

Preventia anginei pectorale cronice stabile, singur sau in asociere cu un beta-blocant.

Dozaj

Doze

In hipertensiunea arteriala usoara pana la moderata, doza zilnica initiala recomandata este de 20 mg nifedipina (un comprimat Nifedipin Retard Terapia 20 mg). Daca este necesar, doza zilnica poate fi crescuta in functie de necesitatile individuale la 40 mg la fiecare 12 ore, pana la maxim 80 mg odata pe zi.

In profilaxia anginei pectorale, doza zilnica initiala recomandata este de 20 mg nifedipina (un comprimat Nifedipin Retard Terapia 20 mg). Daca este necesar, doza poate fi crescuta in functie de necesitatile individuale la 40 mg la fiecare 12 ore, pana la maxim 80 mg o data zi.

Eficacitatea in profilaxia anginei pectorale se mentine atunci cand pacientii sunt trecuti de la alte blocante ale canalelor de calciu, cum sunt diltiazem sau verapamil, la Nifedipina Retard Terapia. Pacientilor trecuti de la alte blocante ale canalelor de calciu li se va initia terapia cu Nifedipina Retard Terapia in doza initiala recomandata de 20 mg o data pe zi. Ulterior poate fi initiata o crestere treptata a dozei, daca este sustinuta din punct de vedere clinic.

Administrarea nifedipinei in asociere cu inhibitori CYP 3A4 sau inductori ai CYP 3A4 determina ajustarea dozei de nifedipina sau intreruperea tratamentului cu nifedipina (vezi pct. 4.5).

Durata tratamentului

Tratamentul poate fi continuat pe termen nelimitat.

Grupe speciale de pacienti

Copii si adolescenti

Nu a fost stabilita siguranta si eficacitatea administrarii nifedipinei retard la copii cu varsta sub 18

ani. Datele disponibile pana in prezent privind administrarea nifedipinei in hipertensiune arteriala sunt descrise la pct. 5.1.

Pacienti varstnici

Farmacocinetica nifedipinei este modificata la varstnici, astfel ca pot fi necesare doze mai mici de nifedipina in tratamentul pe termen lung, comparativ cu pacientii mai tineri.

Pacienti cu insuficienta hepatica

Avand in vedere durata de actiune a formularii, Nifedipin Retard Terapia nu trebuie administrata pacientilor cu insuficienta hepatica.

Pacienti cu insuficienta renala

Pe baza datelor farmacocinetice, nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orala

Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu un pahar cu apa, cu sau fara alimente. Se recomanda administrarea la intervale de aproximativ 24 ore, de exemplu la aceeasi ora in fiecare zi, de preferat dimineata. Comprimatele de Nifedipin Retard Terapia trebuie inghitite intregi; in niciun caz comprimatele nu trebuie sfaramate, mestecate sau divizate.

Nifedipin Retard Terapia nu trebuie luat cu suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).

Contraindicatii

Hipersensibilitate la nifedipina, la alte dihidropiridine (din cauza riscului teoretic de reactivitate incrucisata) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Soc cardiogen, stenoza aortica semnificativa clinic, angina pectorala instabila, infarct miocardic acut sau intr-un interval de mai putin de o luna de la un infarct miocardic.

Nifedipin Retard Terapia nu trebuie administrat pentru tratamentul crizelor anginoase acute. Nu a fost stabilita siguranta utilizarii nifedipinei retard in hipertensiunea arteriala maligna. Nu se recomanda administrarea in preventia secundara a infarctului miocardic.

Avand in vedere durata de actiune a formularii, Nifedipin Retard Terapia nu trebuie administrata pacientilor cu insuficienta hepatica.

Nu se recomanda administrarea Nifedipin Retard Terapia la pacientii cu antecedente de obstructie gastrointestinala, obstructie esofagiana sau orice grad de ingustare a lumenului la nivelul tractului gastrointestinal.

Nifedipin Retard Terapia nu trebuie utilizata la pacientii cu sac colector Kock (ileostomie dupa proctocolectomie).

Nifedipin Retard Terapia este contraindicata ȋn boli inflamatorii intestinale sau boala Crohn.

Administrarea in asociere cu rifampicina deoarece inductia enzimatica poate inhiba atingerea nivelurilor plasmatice de eficacitate ale nifedipinei (vezi pct. 4.5).

Atentionari

Comprimatele de Nifedipin Retard Terapia trebuie inghitite intregi; in niciun caz nu trebuie sfaramate, mestecate sau divizate.

Nifedipina retard poate fi utilizata in asociere cu medicamente beta-blocante si cu alte antihipertensive, dar trebuie avuta in vedere posibilitatea unui efect cumulativ determinand hipotensiune arteriala ortostatica. Nifedipina retard nu previne posibilele efecte de rebound dupa intreruperea altui tratament antihipertensiv.

Se recomanda prudenta la pacientii cu hipotensiune arteriala, deoarece exista un risc de reducere suplimentara a tensiunii arteriale; acesti pacienti (hipotensiune arteriala severa, cu tensiune arteriala sistolica sub 90 mm Hg) trebuie atent monitorizati.

Se recomanda prudenta la pacientii cu tensiune arteriala foarte scazuta (hipotensiune arteriala severa cu tensiune arteriala sistolica sub 90 mm Hg), in cazuri de insuficienta cardiaca manifesta si in caz de stenoza aortica severa.

Nifedipina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, cu exceptia cazului in care starea clinica a femeii necesita tratament cu nifedipina. Nifedipina trebuie rezervata pentru femei cu hipertensiune arteriala severa, care nu raspund la terapia standard (vezi pct. 4.6).

Monitorizarea atenta a tensiunii arteriale trebuie realizata in cazul administrarii nifedipinei cu sulfat de magneziu intravenos, din cauza posibilitatii de scadere excesiva a tensiunii arteriale, care poate dauna mamei si fatului. Pentru mai multe informatii privind utilizarea in timpul sarcinii, vezi pct. 4.6.

Nifedipina nu este recomandata pentru utilizare in timpul alaptarii, deoarece nifedipina este eliminata in laptele matern uman si efectele absorbtiei orale de cantitati mici de nifedipina nu sunt cunoscute (vezi pct. 4.6).

Se recomanda o monitorizare atenta la pacientii cu insuficienta hepatica si, in cazuri severe, poate fi necesara o scadere a dozei.

Nifedipina retard trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu rezerva cardiaca redusa. Agravarea insuficientei cardiace a fost observata in cazuri izolate sub tratamentul cu nifedipina.

Pacientii cu diabet zaharat carora li se administreaza nifedipina retard pot necesita ajustarea tratamentului cu antidiabetice orale.

La pacientii dializati cu hipertensiune arteriala maligna si hipovolemie, poate aparea o scadere marcata a tensiunii arteriale.

Nifedipina este metabolizata prin intermediul izoenzimei CYP3A4 a citocromului P450. Medicamentele care sunt cunoscute ca inhiba sau stimuleaza CYP3A4 pot modifica, prin urmare, primul pasaj hepatic sau clearance-ul nifedipinei (vezi pct. 4.5).

Medicamentele care sunt cunoscute ca inhibitori slabi sau moderati ai sistemului citocrom P4503A4 si care pot conduce, prin urmare, la cresterea concentratiilor plasmatice de nifedipina includ, de exemplu:

antibiotice macrolide (de exemplu eritromicina)

inhibitori de proteaza anti-HIV (de exemplu ritonavir)

azoli antimicotici (de exemplu ketoconazol)

antidepresive, nefazodona si fluoxetina

quinupristin / dalfopristin

acidul valproic

cimetidina

La administrarea in asociere cu aceste medicamente, tensiunea arteriala trebuie monitorizata si, daca este necesar, trebuie luata in considerare o reducere a dozei de nifedipina.

Pentru utilizarea la grupuri speciale vezi pct. 4.2.

Comprimatele de Nifedipin Retard Terapia contin lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni

Medicamente care interactioneaza cu nifedipina

Nifedipina este metabolizata in principal prin intermediul sistemului citocromului P4503A4, localizat la nivelul mucoasei intestinale si in ficat. Medicamentele care sunt cunoscute ca inhiba sau stimuleaza acest sistem enzimatic pot modifica, prin urmare, primul pasaj hepatic (dupa administrare orala) sau clearance-ul nifedipinei (vezi pct. 4.4).

Extinderea precum si durata interactiunilor trebuie luate in considerare atunci cand se administreaza nifedipina impreuna cu urmatoarele medicamente:

Rifampicina

Rifampicina este un inductor potent al CYP 3A4. La administrarea nifedipinei in asociere cu rifampicina, biodisponibilitatea nifedipinei este redusa semnificativ si astfel si eficacitatea ei este redusa. Administrarea nifedipinei in asociere cu rifampicina este contraindicata (vezi pct.4.3).

La administrarea in asociere cu inhibitori cu potenta slaba pana la moderata ai sistemului citocrom P4503A4, tensiunea arteriala trebuie monitorizata si, daca este necesar, trebuie luata in considerare o reducere a dozei de nifedipina (vezi pct. 4.2 si 4.4). In majoritatea acestor cazuri, nu exista studii oficiale realizate pana in prezent pentru a evalua potentialul pentru o interactiune medicamentoasa intre nifedipina si medicamentele enumerate.

Medicamente care cresc expunerea la nifedipina:

Antibiotice macrolide (de exemplu eritromicina)

Nu au fost efectuate studii de interactiune intre nifedipina si antibiotice macrolide. Anumite antibiotice macrolide sunt cunoscute pentru ca inhiba metabolismul altor medicamente mediat de citocromul P450 3A4. Prin urmare, nu poate fi exclus potentialul de crestere a concentratiilor plasmatice de nifedipina la administrarea concomitenta a celor doua medicamente (vezi pct. 4.4).

Azitromicina, desi este structural legata de clasa de antibiotice macrolide nu inhiba CYP3A4. Inhibitori de proteaza anti-HIV (de exemplu ritonavir)

Nu a fost inca efectuat un studiu clinic pentru investigarea potentialului de interactiune medicamentoasa intre inhibitorii de proteaza anti-HIV si nifedipina. Medicamentele din aceasta clasa sunt cunoscute ca inhibitori ai sistemul citocromului P450 3A4. In plus, medicamentele din aceasta clasa s-au dovedit ca inhiba in vitro metabolismul nifedipinei mediat de citocromul P450 3A4. Atunci cand aceste medicamente se administreaza impreuna cu nifedipina, nu poate fi exclusa o crestere substantiala a concentratiilor plasmatice de nifedipina din cauza reducerii metabolismului la primul pasaj si a eliminarii scazute (vezi pct. 4.4).

Azoli antimicotici (de exemplu ketoconazol)

Nu a fost inca efectuat un studiu oficial de investigare a potentialului de interactiune medicamentoasa intre nifedipina si anumiti azoli anti-micotici. Medicamentele din aceasta clasa sunt cunoscute ca inhibitori ai sistemul citocromului P450 3A4. Cand se administreaza oral impreuna cu nifedipina, nu poate fi exclusa o crestere substantiala a biodisponibilitatii sistemice a nifedipinei din cauza metabolismului scazut la primul pasaj (vezi pct. 4.4).

Fluoxetina

Nu a fost inca efectuat un studiu de investigare a potentialului de interactiune medicamentoasa intre nifedipina si fluoxetina. S-a demonstrat ca fluoxetina inhiba in vitro metabolismul nifedipinei mediat de citocromul P450 3A4. Prin urmare, nu poate fi exclusa o crestere a concentratiilor plasmatice de nifedipina la administrarea concomitenta a celor doua medicamente (vezi pct. 4.4).

Nefazodona

Nu a fost inca efectuat un studiu de investigare a potentialului de interactiune medicamentoasa intre nifedipina si nefazodona. Se cunoaste ca nefazodona inhiba metabolismul altor medicamente mediat de citocromul P450 3A4. Prin urmare, nu poate fi exclusa o crestere a concentratiilor plasmatice de nifedipina la administrarea concomitenta a celor doua medicamente (vezi pct. 4.4).

Quinupristin/dalfopristin

Administrarea concomitenta de quinupristin/dalfopristin si de nifedipina poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice de nifedipina (vezi pct. 4.4).

Acid valproic

Nu a fost inca efectuat un studiu oficial de investigare a potentialului de interactiune medicamentoasa intre nifedipina si acid valproic. Deoarece s-a demonstrat ca acidul valproic creste concentratiile plasmatice ale blocantului canalelor de calciu similar structural nimodipina datorita inhibarii enzimei, nu poate fi exclusa o crestere a concentratiei plasmatice de nifedipina si, prin urmare, o crestere a eficacitatii (vezi pct. 4.4).

Cimetidina

Datorita inhibitiei citocromului P450 3A4, cimetidina determina cresterea concentratiilor plasmatice de nifedipina si poate creste efectul antihipertensiv (vezi pct. 4.4).

Alte studii Cisaprida

Administrarea concomitenta de cisaprida si de nifedipina poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice de nifedipina.

Medicamente anti-epileptice, cum sunt fenitoina, carbamazepina si fenobarbitalul inductori ai sistemului citocrom P450 3A4

Fenitoina este inductor al sistemul citocromului P450 3A4. La administrarea concomitenta cu fenitoina, biodisponibilitatea nifedipinei este redusa si, astfel, este redusa si eficacitatea sa. Atunci cand ambele medicamente sunt administrate concomitent, trebuie monitorizat raspunsul clinic la nifedipina si, daca este necesar, trebuie luata in considerare o crestere a dozei de nifedipina. Daca doza de nifedipina este crescuta in timpul administrarii concomitente a ambelor medicamente, trebuie luata in considerare o reducere a dozei de nifedipina atunci cand tratamentul cu fenitoina este intrerupt.

Nu a fost inca efectuat un studiu oficial de investigare a potentialului de interactiune medicamentoasa intre nifedipina si carbamazepina sau fenobarbital. Deoarece s-a demonstrat ca ambele medicamente reduc concentratiile plasmatice ale blocantului canalelor de calciu similar structural nimodipina datorita inducerii enzimei, nu poate fi exclusa o scadere a concentratiei plasmatice de nifedipina si, prin urmare, o scadere a eficacitatii.

Medicamente care cresc expunerea la nifedipina: diltiazem.

Efectele nifedipinei asupra altor medicamente Medicamente antihipertensive

Nifedipina poate creste efectul de scadere a tensiunii arteriale al medicamentelor antihipertensive concomitente, cum sunt:

diuretice

beta blocante

inhibitori ai ECA

antagonisti ai receptorilor angiotensinei

alti antagonisti ai canalelor de calciu

medicamente blocante alfa adrenergice

inhibitori PDE5

alfa metildopa

Cand nifedipina este administrata concomitent cu beta-blocante, pacientul trebuie monitorizat cu atentie, deoarece deteriorarea insuficientei cardiace este de asemenea cunoscuta ca apare in cazuri izolate.

Digoxina

Administrarea concomitenta de nifedipina si digoxina poate duce la scaderea clearance-ul digoxinei si, prin urmare, la cresterea nivelului plasmatic al digoxinei. Pacientul trebuie, prin urmare, supus unor controale de precautie pentru simptome de supradozaj al digoxinei si, daca este necesar, doza de glicozid trebuie redusa.

Chinidina

Administrarea concomitenta a nifedipinei cu chinidina, poate reduce nivelurile plasmatice ale chinidinei si dupa intreruperea tratamentului cu nifedipina, poate fi observata o crestere distincta a concentratiilor plasmatice ale chinidinei in cazuri individuale. Prin urmare, atunci cand nifedipina este fie administrata suplimentar sau fie intrerupta, se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice de chinidina, si, daca este necesar, ajustarea dozei de chinidina. Unii autori au raportat concentratii plasmatice crescute de nifedipina la administrarea concomitenta a ambelor medicamente, in timp ce altii nu au observat o modificare a farmacocineticii nifedipinei.

De aceea, tensiunea arteriala trebuie atent monitorizata daca chinidina se adauga tratamentului existent cu nifedipina. Daca este necesar, doza de nifedipina trebuie redusa.

Tacrolimus

Tacrolimus este metabolizat prin sistemul citocromului P450 3A4. Datele publicate indica faptul ca doza de tacrolimus administrata simultan cu nifedipina poate fi redusa in cazuri individuale. La administrarea concomitenta a ambelor medicamente, concentratiile plasmatice de tacrolimus trebuie monitorizate si, daca este necesar, trebuie luata in considerare o reducere a dozei de tacrolimus.

Interactiuni medicamente alimente Sucul de grapefruit

Sucul de grapefruit inhiba sistemul citocromului P450 3A4. Administrarea nifedipinei concomitent cu suc de grapefruit, determina o crestere a concentratiilor plasmatice ale acesteia si o actiune prelungita a nifedipinei datorita reducerii metabolismului la primul pasaj hepatic sau a clearance-ul redus. In consecinta, efectul nifedipinei de scadere a tensiunii arteriale poate fi accentuat. In cazul unui consum regulat de suc de grapefruit, acest efect poate dura cel putin trei zile de la ultima ingerare a sucului de grapefruit.

Ingestia de grepfruit / suc de grapefruit trebuie, prin urmare, evitata in timpul tratamentului cu nifedipina (vezi pct. 4.2).

Alte forme de interactiune

Nifedipina poate creste in mod fals valorile spectrofotometrice ale acidului vanilmandelic urinar. Totusi, masuratorile cu cromatografia lichida de inalta performanta (HPLC) nu sunt afectate.

Sarcina

Sarcina

Nifedipina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, cu exceptia cazului in care starea clinica a femeii necesita tratament cu nifedipina. Nifedipina trebuie rezervata pentru femeile cu hipertensiune arteriala severa, care nu raspund la terapia standard (vezi pct. 4.4).

Nu exista studii adecvate si controlate la femeile gravide.

Informatiile disponibile nu sunt suficiente pentru a exclude efecte adverse asupra fatului si nou- nascutului.

Din studiile la animale s-a demonstrat ca nifedipina produce embriotoxicitate, fetotoxicitate si efecte teratogene.

Din dovezi clinice disponibile nu a fost identificat un risc specific prenatal, desi au fost raportate o crestere a asfixiei perinatale, in nasterea cezariana, precum si prematuritate si retard de crestere intrauterina. Nu este clar daca aceste rapoarte sunt cauzate de hipertensiunea arteriala de baza, de tratamentul acesteia, sau este un efect specific al medicamentului.

Informatiile disponibile sunt insuficiente pentru a exclude efectele adverse asupra fatului si nou-nascutului. Prin urmare, orice utilizare in timpul sarcinii necesita o evaluare foarte atenta a raportului beneficiu - risc individual si trebuie sa fie luata in considerare numai in cazul in care toate celelalte optiuni de tratament fie nu sunt indicate fie nu au reusit sa fie eficace.

S-a observat aparitia edemului pulmonar acut in cazul utilizarii blocantelor canalelor de calciu, printre care si nifedipina, ca medicamente tocolitice in timpul sarcinii (vezi punctul 4.8), in special in cazul sarcinilor multiple (gemelare sau multiple), administrate pe cale intravenoasa si/sau administrare concomitenta de agonisti 2-beta.

Alaptare

Nifedipina trece in laptele matern. Concentratia nifedipinei in lapte este aproape comparabila cu concentratia plasmatica a mamei. Pentru formulari cu eliberare imediata, se propune intarzierea alaptarii sau aruncarea laptelui timp de 3 pana la 4 ore dupa administrarea medicamentului pentru a reduce expunerea copilului la nifedipina (vezi pct. 4.4).

Fertilitate

In cazuri izolate de fertilizare in vitro, blocantele canalelor de calciu de tipul nifedipinei au fost asociate cu transformari biochimice reversibile la nivelul sectiunii centrale a spermatozoizilor, care pot conduce la reducerea functiei spermatice. Daca nu pot fi stabilite alte cauze, blocantele canalelor de calciu de tipul nifedipinei pot fi considerate ca posibila explicatie a esecului tehnicilor de fertilizare in vitro in cazul barbatilor tratati cu nifedipina care nu reusesc in mod repetat sa procreeze prin aceste tehnici.

Condus auto

Reactiile adverse la medicament, a caror intensitate variaza de la un caz la altul, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest lucru este valabil mai ales la inceputul tratamentului, la cresterea dozei si in asociere cu alcoolul etilic.

Reactii adverse

Reactiile adverse la medicament (RAM), bazate pe studii controlate cu placebo, cu nifedipina aranjate pe categorii CIOMS III de frecventa (baza de date din studiu clinic: nifedipina n = 2661; placebo n = 1486; status: 22 Feb 2006 si studiul ACTION: nifedipina n = 3825; placebo n = 3840) sunt enumerate mai jos:

Reactiile adverse enumerate la “frecvente”, au fost observate cu o frecventa mai mica de 3%, cu exceptia edemului (9,9%) si cefalee (3,9%).

Frecventele RAM raportate la medicamentele care contin nifedipina sunt prezentate in tabelul de mai jos. In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii. Frecventele sunt definite ca frecvente (mai mic sau egal 1/100 si mai mare 1/10), mai putin frecvente (mai mic sau egal 1/1000 si mai mare 1/100) si rare (mai mic sau egal 1/10000 si mai mare 1/1000). RAM identificate numai in timpul supravegherii dupa punerea pe piata si pentru care frecventa nu a putut fi estimata, sunt enumerate ca "frecventa necunoscuta".

*au fost raportate cazuri atunci cand s-a utilizat ca medicament tocolitic in timpul sarcinii (vezi punctul 4.6)

** = pot pune viata in pericol

La pacientii dializati cu hipertensiune arteriala maligna si hipovolemie poate sa apara o scadere distincta a tensiunii arteriale ca rezultat al vasodilatatiei.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj

Simptome

Urmatoarele simptome sunt observate in caz de intoxicatie grava cu nifedipina: tulburari ale starii de constienta pana la coma, hipotensiune arteriala severa, tulburari ale ritmului cardiac cum sunt tahicardie sau bradicardie, hiperglicemie, acidoza metabolica, hipoxie, soc cardiogen cu edem pulmonar acut.

Tratamentul

Tratamentul consta in eliminarea nifedipinei si restabilirea conditiilor stabile cardiovasculare cu prioritate.

Dupa ingerarea orala este indicat lavajul gastric, daca este necesar, in combinatie cu irigarea intestinului subtire.

In special, in cazurile de intoxicare cu nifedipina cu formulari cu eliberare lenta, cum ar fi nifedipina retard eliminarea trebuie sa fie cat mai completa posibila, incluzand intestinul subtire, pentru a preveni absorbtia ulterioara altfel inevitabila a substantei active.

Hemodializa nu are scop, nifedipina nefiind dializabila, dar plasmafereza este recomandata (legare crescuta de proteine plasmatice, volum relativ mic de distributie).

Tulburarile de ritm cardiac de tipul bradicardiei pot fi tratate simptomatic cu β-simpatomimetice, si in tulburarile de ritm cardiac de tipul bradicardiei ce pune viata in pericol poate fi recomandat un stimulator cardiac temporar.

Hipotensiunea arteriala, ca urmare a socului cardiogen si a vasodilatatiei arteriale poate fi tratata cu calciu (10-20 ml de solutie 10% gluconat de calciu administrat intravenos lent timp de 5-10 minute si repetata daca este necesar). Daca efectele sunt inadecvate, tratamentul poate fi continuat, cu monitorizarea ECG. In cazul in care se obtine cu calciu o crestere insuficienta a tensiunii arteriale, trebuie administrate simpatomimetice vasoconstrictoare cum sunt dopamina sau noradrenalina. Doza acestor medicamente trebuie determinata de raspunsul pacientului.

Beneficiul decontaminarii gastrice este incert.

Se ia in considerare carbune activat (50 g pentru adulti, 1 g/kg pentru copii), daca pacientul se prezinta in decurs de 1 ora de la ingestia unei cantitati potentiale toxice.

Desi poate parea rezonabil sa se presupuna ca administrarea cu intarziere de carbune activat poate fi benefica pentru preparatele cu eliberare prelungita, nu exista dovezi care sa sustina acest lucru.

Alternativ, se poate lua in considerare lavajul gastric la adulti, in decurs de 1 ora de la supradozajul ce poate pune viata in pericol.

Se iau in considerare doze suplimentare de carbune activat la fiecare 4 ore daca a fost ingerata o cantitate semnificativa clinic a unui preparat cu eliberare prelungita, cu o singura doza de un laxativ osmotic (de exemplu sorbitol, lactuloza sau sulfat de magneziu).

Pacientii asimptomatici trebuie monitorizati timp de cel putin 4 ore de la ingestie si timp de 12 ore daca a fost luat un preparat cu eliberare prelungita.

Trebuie administrat cu precautie un aport de lichide pentru a evita supraincarcarea cardiaca.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: blocante ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular, derivati dihidropiridinici, codul ATC: C08CA05.

Nifedipina este un antagonist de calciu din grupul 1,4-dihidropiridinelor. Antagonistii de calciu reduc influxul transmembranar de ioni de calciu in celula prin intermediul canalelor lente de calciu. Ca un antagonist de calciu specific si puternic, nifedipina actioneaza in special pe celulele miocardului si celulele musculare netede ale arterelor coronare si a vaselor periferice de rezistenta. Actiunea principala a nifedipinei este de a relaxa musculatura neteda arteriala, atat in circulatia coronariana cat si periferica. Comprimatele de nifedipina retard sunt astfel formulate pentru a realiza eliberarea controlata a nifedipinei intr-un profil de eliberare suficienta pentru a permite administrarea o data pe zi pentru a fi eficienta in utilizarea clinica.

In hipertensiunea arteriala, principala actiune a nifedipinei este de a determina vasodilatatie periferica si astfel, este redusa rezistenta vasculara periferica. Nifedipina administrata o data sau de 2 ori pe zi asigura 24 de ore de control a tensiunii arteriale ridicate. Nifedipina determina reducerea tensiunii arteriale, astfel ca procentul de scadere este proportionala cu nivelul sau initial. La indivizii normotensivi, nifedipina are un efect redus sau niciun efect asupra tensiunii arteriale.

In angina, nifedipina retard reduce rezistenta vasculara periferica si coronariana, determinand o crestere a fluxului sanguin coronarian, a debitului cardiac si a volumul vascular cerebral, in timp ce reduce post-sarcina. In plus, nifedipina dilata submaximal arterelor coronare cu si fara ateroscleroza, protejand astfel inima fata de spasmul arterei coronare si imbunatateste perfuzia miocardului ischemic. Nifedipina reduce frecventa atacurilor dureroase si a modificarilor ECG ischemice, indiferent de contributia relativa a spasmului arterei coronare sau a aterosclerozei.

Intr-un studiu prospectiv multinational, randomizat, dublu-orb, ce a implicat 6321 pacienti hipertensivi cu cel putin un factor de risc suplimentar, urmarit timp de peste 3 pana la 4,8 ani, s-a demonstrat ca nifedipina retard 30 si 60 (nifedipina GITS) reduce tensiunea arteriala la un nivel comparabil cu o combinatie standard de diuretic.

Copii si adolescenti:

Sunt disponibile informatii limitate pentru compararea nifedipinei cu alte antihipertensive pentru hipertensiunea arteriala acuta si hipertensiunea arteriala pe termen lung, cu formule diferite, in doze diferite. Efectele antihipertensive ale nifedipinei au fost demonstrate, dar raman neclarificate recomandarile de dozaj, de siguranta pe termen lung si efectul asupra rezultatelor cardiovasculare. Lipsesc forme de dozare pentru pediatrie.

Proprietati farmacocinetice

Caracteristici generale

Comprimatele de nifedipina retard sunt astfel formulate pentru a oferi nifedipina la o concentratie aproximativ constanta timp de 24 de ore. Profilul farmacocinetic al acestei formule se caracterizeaza printr-o fluctuatie scazuta intre concentratiile maxime si cele minime. Concentratia plasmatica pe parcursul a 24 de ore fata de profilurile la starea de echilibru are un nivel de platou, ceea ce face posibila administrarea o data pe zi.

Rata de eliminare este independenta de pH-ul gastrointestinal sau de motilitate.

Absorbtia

Nifedipina administrata oral este aproape complet absorbita la nivelul tractului gastro-intestinal. Disponibilitatea sistemica a formulei de nifedipina cu eliberare imediata administrata oral este de 45- 56%, din cauza unui efect de prima trecere. Concentratiile maxime in plasma si ser sunt atinse la 1,5 pana la 4,2 ore cu nifedipina retard 20 mg. La starea de echilibru, biodisponibilitatea nifedipinei retard comprimate variaza intre 68 - 86%, fata de nifedipina cu eliberare imediata. Administrarea cu alimente determina o usoara intarziere a absorbtiei, dar nu influenteaza gradul de biodisponibilitate a medicamentului.

Distributie

Nifedipina se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 95% (de albumina).

Metabolizare

Dupa administrare orala, nifedipina este metabolizata in peretele intestinal si in ficat, in principal prin procese oxidative. Acesti metaboliti nu prezinta activitate farmacodinamica. Nifedipina este eliminata sub forma de metaboliti, in special prin rinichi si aproximativ 5-15% a fost excretata prin bila, in materiile fecale. In urina pot fi detectate doar urme (sub 1,0%) de nifedipina nemetabolizata.

Eliminare

Timpul de injumatatire prin eliminare este de 6-11 ore (nifedipina retard), din cauza absorbtiei intarziate. Nu a fost raportata nici o acumulare a substantei dupa doza uzuala in timpul tratamentului pe termen lung.

Caracteristici in functie de pacienti:

Nu exista diferente semnificative privind farmacocinetica nifedipinei intre subiectii sanatosi si subiectii cu insuficienta renala. Astfel, nu este necesara ajustarea dozei la acestia din urma.

La pacientii cu insuficienta hepatica, timpul de injumatatire a concentratiei plasmatice prin eliminare este semnificativ prelungit, iar clearance-ul total este redus. Datorita duratei de actiune a formulei, nu se recomanda administrarea nifedipinei retard la pacientii cu insuficienta hepatica.

Date preclinice de siguranta

Datele preclinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale privind toxicitatea dupa doze unice si repetate, genotoxicitatea si potentialul carcinogen.

Dupa administrarea acuta pe cale orala si intravenoasa a nifedipinei la diverse specii de animale, s-au obtinut urmatoarele valori pentru LD50 (mg/kg):

In studiile de toxicitate subacuta si subcronica la sobolani si caini, nifedipina a fost tolerata fara efecte toxice in doze de pana la 50 mg/kg (sobolani) si 100 mg/kg (caini) p.o. pe perioade de 13 si respectiv 4 saptamani. In urma administrarii intravenoase, cainii au tolerat pana la 0,1 mg/kg nifedipina, timp de 6 zile, fara efecte toxice. Sobolanii au tolerat 2,5 mg/kg nifedipina administrata intravenos, pe o perioada de 3 saptamani fara efecte toxice.

In studii de toxicitate cronica la caini tratati pe o perioada de pana la un an, nifedipina a fost tolerata fara efecte toxice in doze de pana la 100 mg/kg p.o., inclusiv. La sobolani, efectele toxice au aparut la concentratii de peste 100 ppm in hrana (aproximativ 5-7 mg/kg).

La sobolani, intr-un studiu (cu durata de 2 ani) asupra carcinogenitatii, nu au existat dovezi pentru un efect carcinogen al nifedipinei.

S-a demonstrat ca nifedipina a indus efecte teratogene la sobolani, soareci si iepuri, inclusiv anomalii digitale, malformatii a extremitatilor, fisuri palatine, fisuri ale sternului si malformatii ale coastelor.

Anomaliile digitale si malformatiile extremitatilor sunt, eventual, un rezultat al fluxului de sange uterin compromis, dar, au a fost de asemenea observate la animale tratate cu nifedipina numai dupa incheierea perioadei de organogeneza.

Administrarea nifedipinei a fost asociata cu o varietate de efecte embriotoxice, placentotoxice si fetotoxice, inclusiv fetusi cu greutate mica (sobolani, soareci, iepuri), placente mici si vilozitati corionice subdezvoltate (maimute), decese embrionare si fetale (sobolani, soareci, iepuri) si sarcina prelungita sau scadere a supravietuirii neonatale (sobolani, nu sunt evaluate la alte specii). Riscul pentru oameni nu poate fi exclus daca este realizata o expunere sistemica suficient de mare, cu toate acestea, toate dozele asociate cu efecte teratogene, embriotoxice sau fetotoxice la animale au fost toxice pentru mama si au fost de mai multe ori doza maxima recomandata pentru om.

In testele in vitro si in vivo, nifedipina nu a demonstrat proprietati mutagene.