Nimvastid 1.5mg, 28 capsule, KRKA

Indicatii
Tratamentul simptomatic al formelor usoare pana la moderat severe ale dementei Alzheimer.

Tratamentul simptomatic al formelor usoare pana la moderat severe ale dementei la pacientii cu boala Parkinson idiopatica.

Dozaj
Tratamentul trebuie initiat si urmarit de un medic cu experienta in diagnosticul si tratamentul dementei Alzheimer sau dementei asociate bolii Parkinson.

Diagnosticul trebuie stabilit pe baza criteriilor actuale. Tratamentul cu rivastigmina trebuie inceput numai daca exista un insotitor care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de catre pacient.

Doze

Rivastigmina trebuie administrata de doua ori pe zi, la masa de dimineata si la masa de seara. Capsulele trebuie inghitite intregi.

Doza initiala

1,5 mg de doua ori pe zi.

Stabilirea dozei

Doza initiala este de 1,5 mg de doua ori pe zi. Daca aceasta doza este bine tolerata dupa minim doua saptamani de tratament, doza poate fi crescuta la 3 mg de doua ori pe zi. De asemenea, cresteri ulterioare ale dozei la 4,5 mg si apoi 6 mg de doua ori pe zi trebuie sa se bazeze pe toleranta buna a dozei curente si pot fi luate in considerare dupa minimum doua saptamani de tratament cu doza respectiva.

Daca pe parcursul tratamentului se observa reactii adverse (de exemplu greata, varsaturi, dureri abdominale sau pierderea apetitului alimentar), scadere in greutate sau agravarea simptomelor extrapiramidale (de exemplu tremor) la pacientii cu dementa asociata bolii Parkinson, acestea pot fi rezolvate prin neadministrarea uneia sau mai multor doze. Daca reactiile adverse persista, doza zilnica trebuie redusa temporar la nivelul dozei anterioare bine tolerate sau tratamentul poate fi intrerupt.

Doza de intretinere

Doza eficace este de 3 pana la 6 mg de doua ori pe zi; pentru a obtine beneficiul terapeutic maxim, pacientii trebuie sa utilizeze cea mai mare doza bine tolerata. Doza maxima zilnica recomandata este de 6 mg de doua ori pe zi.

Tratamentul de intretinere poate fi continuat atat timp cat exista un beneficiu terapeutic pentru pacient. Prin urmare, beneficiul clinic al rivastigminei trebuie reevaluat in mod regulat, mai ales la pacientii tratati cu doze mai mici de 3 mg de doua ori pe zi. Daca dupa 3 luni de tratament cu doza de intretinere, ritmul de atenuare a simptomelor de dementa ale pacientului nu s-a modificat in mod favorabil, tratamentul trebuie intrerupt. De asemenea, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului si atunci cand evidenta beneficiului terapeutic nu mai exista.

Raspunsul individual la rivastigmina nu poate fi anticipat. Cu toate acestea, un efect mai puternic al tratamentului a fost observat la pacientii cu boala Parkinson si dementa moderata. In mod similar, un efect mai puternic a fost observat la pacientii cu boala Parkinson si halucinatii vizuale (vezi pct. 5.1).

Efectul terapeutic nu a fost studiat in studii placebo-controlate cu o durata mai mare de 6 luni. Reinitierea tratamentului

Daca tratamentul este intrerupt pentru mai mult de trei zile, el trebuie reinceput cu o doza de 1,5 mg de doua ori pe zi. Apoi, stabilirea dozei trebuie realizata asa cum este descris mai sus.

Insuficienta renala si hepatica

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica, usoara pana la moderata. Totusi, datorita expunerii crescute in cadrul acestor populatii trebuie urmate cu strictete recomandarile pentru stabilirea dozelor in functie de tolerabilitatea individuala deoarece pacientii cu insuficienta renala sau hepatica semnificativa din punct de vedere clinic pot prezenta mai multe reactii adverse in functie de doza. Pacientii cu insuficienta hepatica severa nu au fost studiati. Cu toate acestea, Nimvastid poate fi utilizat la aceasta categorie de pacienti cu conditia unei monitorizari atente (vezi punctul 4.4 si 5.2)

Copii si adolescenti

Nimvastid nu prezinta utilizare relevanta la copii si adolescenti in tratamentul dementei Alzheimer.

Contraindicatii

Utilizarea acestui medicament este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la substanta activa, rivastigmina, alti derivati carbamati sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Antecedente de reactii adverse la locul de aplicare care sugereaza dermatita de contact alergica la aplicarea plasturelui cu rivastigmina (vezi pct. 4.4).

Atentionari

In general, incidenta si severitatea reactiilor adverse creste la doze mai mari. Daca tratamentul este intrerupt pentru mai mult de trei zile, el trebuie reinitiat cu 1,5 mg de doua ori pe zi, pentru a reduce posibilitatea aparitiei reactiilor adverse (de exemplu varsaturi).

Pot aparea reactii adverse cutanate la locul de aplicare a plasturelui cu rivastigmina, care sunt, de obicei, usoare sau moderate ca intensitate. Aceste reactii nu sunt un indiciu al sensibilizarii. Cu toate acestea, utilizarea plasturelui cu rivastigmina poate conduce la aparitia dermatitei de contact alergice.

Trebuie suspectata dermatita de contact alergica daca reactiile aparute la locul de aplicare depasesc dimensiunea plasturelui, daca exista dovezi ale unei reactii locale mai intense (de exemplu eritem extins, edem, papule, vezicule) si daca simptomele nu se amelioreaza semnificativ in decurs de 48 de ore de la indepartarea plasturelui. In aceste cazuri, tratamentul trebuie intrerupt (vezi pct. 4.3).

Pacientilor care dezvolta reactii adverse la locul de aplicare, care sugereaza dermatita de contact alergica la plasturele cu rivastigmina si care inca necesita tratament cu rivastigmina, trebuie sa le fie administrata rivastigmina cu administrare orala numai dupa efectuarea testelor la alergii cu rezultate negative si sub atenta supraveghere medicala. Este posibil ca unor pacienti sensibilizati la rivastigmina prin expunere la rivastigmina plasture sa nu li se poata administra rivastigmina in nicio forma de prezentare.

Au existat raportari rare de dupa punerea pe piata ale pacientilor care au prezentat dermatita alergica (diseminata) la administrarea de rivastigmina, indiferent de calea de administrare (orala, transdermica). In aceste cazuri, tratamentul trebuie intrerupt (vezi pct. 4.3).

Pacientii si persoanele insotitoare trebuie sa fie instruiti ca atare.

Stabilirea dozei: reactii adverse (de exemplu hipertensiune arteriala si halucinatii la pacientii cu dementa Alzheimer si agravarea simptomelor extrapiramidale, in special tremor, la pacientii cu dementa asociata bolii Parkinson) au fost observate la scurt timp dupa cresterea dozei. Acestea pot sa raspunda la o reducere a dozei. In alte cazuri, rivastigmina a fost intrerupta (vezi pct. 4.8).

Tulburarile gastro-intestinale cum sunt greata varsaturile si diareea apar in functie de doza si pot sa apara in special la inceputul tratamentului si/sau la cresterea dozei (vezi pct. 4.8). Aceste reactii adverse apar mai frecvent la femei. Pacientii care prezinta semne sau simptome de deshidratare, ca urmare a varsaturilor sau diareei prelungite, pot fi tratati cu fluide administrate intravenos si reducerea dozei sau intreruperea tratamentului daca acestea sunt recunoscute si tratate prompt. Deshidratarea poate fi asociata cu efecte grave.

Pacientii cu boala Alzheimer pot sa scada in greutate. Inhibitorii de colinesteraza, inclusiv rivastigmina, au fost asociati cu scaderea in greutate la acesti pacienti. In timpul tratamentului trebuie monitorizata greutatea pacientului.

In cazul varsaturilor severe asociate tratamentului cu rivastigmina, trebuie facute ajustari adecvate ale dozei, conform recomandarilor de la pct. 4.2. Anumite cazuri de varsaturi severe au fost asociate cu ruptura esofagiana (vezi pct. 4.8). Aceste evenimente au aparut mai ales dupa cresteri ale dozei sau la doze mari de rivastigmina.

Rivastigmina poate determina aparitia bradicardiei, care constituie un factor de risc in aparitia torsadei varfurilor, mai ales la pacientii cu factori de risc. Se recomanda precautie la pacientii cu risc crescut de aparitie a torsadei varfurilor; de exemplu, cei cu insuficienta cardiaca decompensata, infarct miocardic recent, bradiaritmii, predispozitie la hipokaliemie sau hipomagneziemie sau utilizarea concomitenta impreuna cu medicamente cunoscute a induce prelungirea intervalului QT si/sau torsada varfurilor (vezi pct. 4.5 si 4.8).

Trebuie actionat cu prudenta cand se administreaza rivastigmina pacientilor cu sindrom de nod sinusal sau tulburari de conducere (bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular) (vezi pct. 4.8).

Rivastigmina poate determina cresterea secretiei gastrice acide. Trebuie actionat cu prudenta la tratarea pacientilor cu ulcer gastric sau duodenal sau pacientilor predispusi la aceste afectiuni.

Inhibitorii de colinesteraza trebuie prescrisi cu precautie la pacientii cu istoric de astm bronsic sau boli pulmonare obstructive.

Colinomimeticele pot induce sau agrava obstructia urinara si crizele convulsive. Se recomanda prudenta in tratarea pacientilor predispusi la astfel de boli.

Nu a fost investigata utilizarea rivastigminei la pacientii cu dementa Alzheimer severa sau asociata bolii Parkinson, altor tipuri de dementa sau altor tipuri de tulburari de memorie (de exemplu declinul cognitiv asociat cu varsta) si de aceea nu se recomanda utilizarea la aceste grupe de pacienti.

Asemenea altor colinomimetice, rivastigmina poate exacerba sau induce simptome extrapiramidale. Agravarea (inclusiv bradichinezie, dischinezie, tulburari de mers) si o incidenta crescuta sau severitate crescuta a tremorului au fost observate la pacientii cu dementa asociata bolii Parkinson (vezi pct. 4.8). Aceste evenimente au dus la intreruperea administrarii rivastigminei in unele cazuri (de exemplu intreruperi datorate tremorului 1,7% cu rivastigmina comparativ cu 0% cu placebo). In cazul acestor reactii adverse este recomandata monitorizarea clinica.

Grupe speciale de pacienti

Pacientii cu insuficienta renala sau hepatica semnificativa din punct de vedere clinic pot prezenta mai multe reactii adverse (vezi pct. 4.2 si 5.2). Trebuie respectate cu strictete recomandarile privind ajustarea dozelor in functie de tolerabilitatea individuala. Pacientii cu insuficienta hepatica severa nu au fost studiati. Cu toate acestea, Nimvastid poate fi utilizat la acest grup de pacienti, dar este necesara monitorizarea atenta a acestora.

Pacientii cu greutate corporala sub 50 kg pot prezenta mai multe reactii adverse si e mai probabil ca acestia sa intrerupa tratamentul din cauza reactiilor adverse.

Interactiuni

Ca inhibitor de colinesteraza, rivastigmina poate potenta in timpul anesteziei efectele miorelaxantelor de tip succinilcolina. Se recomanda prudenta in alegerea anestezicelor. Daca este cazul, se poate avea in vedere posibilitatea ajustarii dozei sau intreruperea temporara a tratamentului

Avand in vedere efectele farmacodinamice si reactiile adverse suplimentare, rivastigmina nu trebuie administrata concomitent cu alte substante colinomimetice. Rivastigmina poate interfera cu actiunea medicamentelor anticolinergice. (de exemplu, oxibutinina, tolterodina).

Au fost raportate reactii adverse suplimentare care au dus la aparitia bradicardiei (care poate duce la sincopa) la administrarea concomitenta a diferite beta-blocante (inclusiv atenolol) si a rivastigminei. Se anticipeaza ca beta-blocantele cardiovasculare vor fi asociate cu cel mai ridicat risc; totusi, au fost primite si raportari de la pacientii care utilizeaza alte beta-blocante. Prin urmare, trebuie procedat cu precautie cand rivastigmina este combinata cu beta-blocante si alte medicamente pentru tratarea bradicardiei (de exemplu, medicamente antiaritmice de clasa III, antagonisti ai canalelor de calciu, glicozide digitalice, pilocarpina).

Deoarece bradicardia constituie un factor de risc in aparitia torsadei varfurilor, combinatia de rivastigmina si medicamente care induc torsada varfurilor, cum sunt antipsihoticele, si anume unele fenotiazine (clorpromazina, levomepromazina), benzamide (sulpirida, sultoprida, amisulprida, tiaprida, veraliprida), pimozida, haloperidol, droperidol, cisaprida, citalopram, difemanil, eritromicina IV, halofantrin, mizolastin, metadona, pentamidina si moxifloxacina, trebuie observata cu precautie si, de asemenea, poate fi necesara monitorizarea clinica (EKG).

Nu s-au observat interactiuni farmacocinetice intre rivastigmina si digoxina, warfarina, diazepam sau fluoxetina in studiile la voluntari sanatosi. Cresterea timpului de protrombina, indusa de warfarina, nu este afectata de administrarea de rivastigmina. Nu au fost observate efecte imprevizibile asupra conducerii intracardiace dupa administrarea concomitenta de digoxina si rivastigmina.

Avand in vedere calea de metabolizare, interactiunile cu alte medicamente sunt putin probabile, desi rivastigmina poate inhiba metabolizarea mediata de butirilcolinesteraza a altor substante.

Sarcina

Sarcina

La animalele gestante, rivastigmina si/sau metabolitii acesteia au traversat placenta. Nu se cunoaste daca acest lucru are loc si la om. Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. In studii peri/postnatale la sobolan, s-a observat o crestere a timpului de gestatie.

Rivastigmina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar.

Alaptarea

La animale, rivastigmina se excreta in lapte. Nu se cunoaste daca rivastigmina se excreta si in laptele matern la om. Prin urmare, femeile aflate in tratament cu rivastigmina nu trebuie sa alapteze.

Fertilitatea

Nu au fost observate reactii adverse ale rivastigminei asupra fertilitatii sau functiei de reproducere la sobolan (vezi pct. 5.3). Nu se cunosc efectele rivastigminei asupra fertilitatii la om.

Condus auto

Boala Alzheimer poate determina o reducere progresiva a capacitatii de a conduce vehicule sau poate compromite capacitatea de a folosi utilaje. In plus, rivastigmina poate determina ameteli si somnolenta, in special la inceputul tratamentului sau la cresterea dozei. Prin urmare, rivastigmina are o influenta mica sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Astfel, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje complexe a pacientilor cu dementa, tratati cu rivastigmina, trebuie sa fie evaluata periodic de catre medicul curant.

Reactii adverse

Rezumatul profilului de siguranta

Cele mai frecvente reactii adverse (RA) raportate sunt cele gastro-intestinale, inclusiv greata (38%) si varsaturi (23%), in special in timpul stabilirii dozei. In studiile clinice, s-a observat ca femeile sunt mai predispuse decat barbatii la reactii adverse gastro-intestinale si la scadere in greutate.

Lista tabelara a reactiilor adverse

Reactiile adverse din tabelul 1 si tabelul 2 sunt enumerate conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme si organe. Categoriile de frecventa sunt definite folosind utilizand urmatoarea conventie:

foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10); frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin 1/100); rare(mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Urmatoarele reactii adverse, prezentate in tabelul 1, au fost cumulate de la pacientii cu dementa Alzheimer tratata cu rivastigmina.

Tabelul 1

Tabelul 2 indica reactiile adverse raportate in studii clinice efectuate la pacienti cu dementa asociata bolii Parkinson, tratati cu rivastigmina capsule.

Tabelul 2

Tabelul 3 prezinta numarul si procentajul de pacienti din studiul clinic specific cu durata de 24 de saptamani realizat cu rivastigmina la pacienti cu dementa asociata bolii Parkinson cu evenimente adverse pre-definite care pot reflecta agravarea simptomelor parkinsoniene.

Tabelul 3

Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, asa cum este mentionat in Anexa V*.

Supradozaj

Simptome

Majoritatea cazurilor de supradozaj accidental nu au fost asociate cu nici un semn clinic sau simptom si aproape toti pacientii implicati au continuat tratamentul cu rivastigmina la 24 ore de la administrarea supradozei.

A fost raportata toxicitate colinergica, cu simptome muscarinice care sunt observate in caz de intoxicatii moderate, de exemplu, mioza, eritem, tulburari digestive, inclusiv durere abdominala, greata, varsaturi si diaree, bradicardie, bronhospasm si secretii bronsice crescute, hiperhidroza, urinare si/sau defectare involuntare, lacrimatie, hipotensiune arteriala si hipersecretie salivara.

In cazurile mai severe, pot aparea efecte nicotinice, cum sunt slabiciune musculara, fasciculatii, crize convulsive si stop respirator, cu posibil rezultat letal.

Suplimentar, dupa punerea pe piata, au existat cazuri de ameteli, tremor, cefalee, somnolenta, stare de confuzie, hipertensiune arteriala, halucinatii si stare generala de rau.

Tratament

Deoarece rivastigmina are un timp de injumatatire plasmatica de aproximativ 1 ora si o durata de inhibare a acetilcolinesterazei de aproximativ 9 ore, se recomanda ca, in cazurile de supradozaj asimptomatic, sa nu se mai administreze doze ulterioare de rivastigmina in urmatoarele 24 ore. In supradozajul insotit de greata si varsaturi severe, trebuie avuta in vedere utilizarea de antiemetice. Daca este necesar, trebuie administrat tratament simptomatic pentru alte reactii adverse.

In supradozajul masiv, poate fi utilizata atropina. Se recomanda administrarea intravenoasa a unei doze initiale de 0,03 mg sulfat de atropina/kg, continuandu-se cu doze in functie de raspunsul clinic. Nu este recomandata utilizarea scopolaminei ca antidot.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: psihoanaleptice, anticolinesterazice, codul ATC: N06DA03.

Rivastigmina este un inhibitor de acetil- si butirilcolinesteraza, de tip carbamat, presupunandu-se a facilita neurotransmisia colinergica prin incetinirea metabolizarii acetilcolinei eliberate de neuronii colinergici integri functional. Astfel, rivastigmina poate avea un efect de ameliorare in deficitele cognitive mediate colinergic ale dementei asociate bolii Alzheimer si bolii Parkinson.

Rivastigmina interactioneaza cu enzimele sale tinta prin formarea unui complex covalent care inactiveaza temporar enzimele. La voluntarii tineri, sanatosi, o doza orala de 3 mg scade activitatea acetilcolinesterazei (AChE) in LCR cu aproximativ 40% in primele 1,5 ore dupa administrare.

Activitatea enzimei revine la nivelul initial dupa aproximativ 9 ore de la atingerea efectului inhibitor maxim. La pacientii cu boala Alzheimer, inhibarea AChE in LCR de catre rivastigmina a fost dependenta de doza pana la 6 mg administrate de doua ori pe zi, cea mai mare doza testata. Inhibarea activitatii butirilcolinesterazei in LCR, la 14 pacienti cu Alzhemier tratati cu rivastigmina, a fost similara cu cea a acetilcolinesterazei.

Studii clinice privind dementa Alzheimer

Eficacitatea rivastigminei a fost stabilita prin utilizarea a trei metode de determinare independente, specifice, care au fost evaluate la intervale regulate in timpul perioadelor de tratament de 6 luni.

Acestea includ ADAS-Cog. (Alzheimers Disease Assessment Scale Cognitive subscale (Scala de evaluare a bolii Alzheimer Subscala cognitiva), evaluarea functiei cognitive pe baza performantelor), CIBIC-Plus (Clinicians Interview Based Impression of Change-Plus (Analiza modificarilor percepute de clinician pe baza de interviu-Plus), o apreciere globala, generala a medicului asupra pacientului, care include informatii de la insotitor) si PDS (Progressive Deterioration Scale (Scala deteriorarii progresive), o evaluare standardizata pe baza informatiilor obtinute de la insotitor asupra abilitatii pacientului de a desfasura activitati ale vietii zilnice, cum sunt igiena personala, hranirea, activitatea de a se imbraca, activitati casnice cum sunt cumparaturi, pastrarea capacitatii de a se orienta singur in imprejurimi, precum si implicarea in activitati legate de finante, etc.).

Pacientii studiati au obtinut un scor MMSE (Mini-Mental State Examination - examinare a starii psihice minimale) cuprins intre 10 si 24.

In tabelul 4 de mai jos sunt prezentate rezultatele cumulate, pentru pacientii cu raspuns relevant clinic, obtinute din doua studii cu doze variabile, extrase din trei studii pivot, multicentrice, pe parcursul a 26 de saptamani, la pacientii cu dementa Alzheimer usoara spre moderat-severa. In aceste studii, ameliorarea relevanta clinic a fost definita a priori prin cel putin 4 puncte ameliorare la testul ADASCog, ameliorare la testul CIBIC-Plus sau cel putin 10% ameliorare la testul PDS.

In plus, in acelasi tabel este prezentata o definitie ulterioara a raspunsurilor. Definitia secundara a raspunsului a necesitat o ameliorare de 4 puncte sau mai mare la testul ADAS-Cog, fara inrautatire la testul CIBIC-Plus si fara inrautatire la PDS. Doza zilnica medie reala pentru cei care au raspuns la tratament, in grupul cu administrare de 6-12 mg, corespunzatoare acestei definitii, a fost 9,3 mg. Este important de notat ca scalele folosite pentru aceasta indicatie variaza si compararea directa a rezultatelor pentru diferite medicamente nu este valida.

Tabelul 4

*p mai mica de 0.05, **p mai mica de 0.01, ***p mai mica de 0.001

Studii clinice in dementa asociata bolii Parkinson

Eficacitatea rivastigminei in dementa asociata bolii Parkinson a fost demonstrata intr-un studiu principal, multicentric, dublu-orb, placebo-controlat, de 24 saptamani si faza sa de extensie deschisa de 24 saptamani. Pacientii implicati in acest studiu au avut un scor MMSE (Mini-Mental State Examination) cuprins intre 10 si 24. Eficienta a fost stabilita prin utilizarea a doua scale independente care au fost evaluate la intervale regulate in timpul unei perioade de tratament de 6 luni, dupa cum se poate observa in tabelul 5 de mai jos: ADAS-Cog, sistem de testare ce masoara ariile functiei cognitive si determinarea globala ADCS-CGIC (Alzheimers Disease Cooperative Study-Clinicians Global Impression of Change Studiu Cooperativ al Bolii Alzeheimer Impresia globala de schimbare a clinicianului).

Tabelul 5

1 Pe baza ANCOVA cu tratamentul si tara ca factori si ADAS-Cog initial drept covariat. O modificare pozitiva indica imbunatatire.

2 Date medii prezentate pentru analiza absoluta de convenienta, efectuata utilizand testul van Elteren ITT: Intent-To-Treat Intentie de a trata; RDO: Retrieved Drop Outs - Pacienti care au abandonat studiul si apoi au revenit; LOCF: Last Observation Carried Forward - Ultima observatie efectuata

Desi un efect al tratamentului a fost demonstrat in populatia de studiu in ansamblu, datele au sugerat faptul ca un efect mai puternic al tratamentului, comparativ cu placebo, a fost observat in subgrupul de pacienti cu dementa moderata asociata bolii Parkinson. In mod similar, un efect mai puternic al tratamentului a fost observat la acei pacienti cu halucinatii vizuale (vezi tabelul 6).

Tabelul 6