Nolet 5mg, 30 comprimate, Antibiotice

Indicatii
Hipertensiune arteriala

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.

Insuficienta cardiaca cronica (ICC)

Tratamentul insuficientei cardiace cronice stabile, usoare si moderate, aditional la terapiile standard, la pacientii cu varsta mai mare sau egal cu 70 ani.

Dozaj
Doze

Hipertensiune arteriala

Adulti

Doza este de 5 mg nebivolol, zilnic, preferabil la aceeasi ora.

Efectul de scadere a tensiunii arteriale devine evident dupa 1-2 saptamani de tratament. Ocazional, efectul optim este atins doar dupa 4 saptamani.

Asociere cu alte medicamente antihipertensive

Beta-blocantele pot fi utilizate in monoterapie sau in asociere cu alte medicamente antihipertensive. Pana in prezent s-a observat o imbunatatire a efectului antihipertensiv numai cand nebivololul este asociat cu hidroclorotiazida 12,5 - 25 mg.

Pacienti cu insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala, doza initiala recomandata este de 2,5 mg zilnic. Daca este necesar, doza zilnica poate fi crescuta la 5 mg.

Pacienti cu insuficienta hepatica

Datele pentru pacienti cu insuficienta hepatica sau cu disfunctie hepatica sunt limitate. De aceea, utilizarea de nebivolol la acesti pacienti este contraindicata.

Varstnici

La pacientii cu varsta peste 65 de ani, doza initiala recomandata este de 2,5 mg zilnic. Daca este necesar, doza zilnica poate fi crescuta la 5 mg. Totusi, avand in vedere ca experienta la pacientii cu varsta peste 75 de ani este limitata, este necesara prudenta in administrarea acestui medicament, iar acesti pacienti trebuie monitorizati cu atentie.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea nebivololului la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost inca stabilite. Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea la copii si adolescenti nu este recomandata.

Insuficienta cardiaca cronica (ICC)

Tratamentul insuficientei cardiace cronice stabile trebuie initiat gradat, cu o crestere treptata a dozei, pana la atingerea dozei individuale de mentinere optime.

Pacientii trebuie sa fie diagnosticati cu insuficienta cardiaca cronica stabila, fara insuficienta acuta in ultimele sase saptamani. Se recomanda ca medicul curant sa aiba experienta in abordarea terapeutica a insuficientei cardiace cronice.

La pacientii tratati cu medicamente cardiovasculare incluzand diuretice si/sau digoxina si/sau inhibitori ai ECA si/sau antagonisti ai angiotensinei II, schemele terapeutice ale acestor medicamente trebuie stabilizate in timpul celor doua saptamani precedente initierii tratamentului cu nebivolol.

Cresterea initiala a dozei trebuie efectuata conform urmatorilor pasi, la 1-2 intervale saptamanale, in functie de tolerabilitatea pacientului: doza initiala nebivolol 1,25 mg, crescuta la nebivolol 2,5 mg o data pe zi, apoi la 5 mg o data pe zi si apoi la 10 mg o data pe zi. Doza maxima recomandata este de 10 mg nebivolol o data pe zi.

Initierea tratamentului si fiecare crestere a dozei trebuie sa fie facuta sub supravegherea unui medic specialist, pe o perioada de cel putin 2 ore, pentru a se asigura faptul ca statusul clinic ramane stabil (in special in ceea ce priveste tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, afectarea conducerii cardiace, semne de agravare a insuficientei cardiace).

Aparitia reactiilor adverse nu permite administrarea dozei maxime recomandate. Daca este necesar, doza atinsa poate fi de asemenea scazuta pas cu pas si reintrodusa dupa caz.

In timpul fazei de stabilire treptata a dozei, in caz de agravare a insuficientei cardiace sau de intoleranta, se recomanda initial scaderea dozei de nebivolol sau intreruperea imediata a administrarii medicamentului, daca este necesar (in caz de hipotensiune arteriala severa, agravare a insuficientei cardiace cu edem pulmonar acut, soc cardiogen, bradicardie simptomatica sau bloc atrio-ventricular).

Tratamentul insuficientei cardiace cronice stabile cu nebivolol este in general un tratament pe termen lung.

Nu se recomanda intreruperea brusca a tratamentului cu nebivolol, deoarece aceasta poate duce la o agravare tranzitorie a insuficientei cardiace. Daca intreruperea este necesara, doza trebuie redusa gradat, scazand saptamanal doza la jumatate.

Pacienti cu insuficienta renala

Nu este necesara modificarea dozei in caz de insuficienta renala usoara spre moderata, deoarece cresterea la doza maxima tolerata este stabilita individual. Nu exista experienta la pacientii cu insuficienta renala severa (creatinina serica 250 μmol/l). Prin urmare, utilizarea de nebivolol la acesti pacienti nu este recomandata.

Pacienti cu insuficienta hepatica

Datele pentru pacientii cu insuficienta hepatica sunt limitate. De aceea, utilizarea de nebivolol la acesti pacienti este contraindicata.

Varstnici

Nu este necesara modificarea dozei, deoarece cresterea la doza maxima tolerata este ajustata individual.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea nebivololului la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost inca stabilite. Prin urmare, utilizarea la copii si adolescenti nu este recomandata. Nu sunt date disponibile.

Mod de administrare Administrare orala.

Comprimatele pot fi luate in timpul meselor.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
• Insuficienta hepatica sau disfunctie hepatica
• Insuficienta cardiaca acuta, soc cardiogen sau episoade de decompensare a insuficientei cardiace care necesita terapie inotropa i.v.

In plus, la fel ca si in cazul altor medicamente beta-blocante, nebivololul este contraindicat in:

• boala nodului sinusal, incluzand blocul sinoatrial
• bloc atrioventricular de gradul II si III (fara pacemaker)
• bronhospasm in antecedente si astm bronsic
• feocromocitom netratat
• acidoza metabolica
• bradicardie (frecventa cardiaca mai mica de 60 bpm inainte de initierea tratamentului)
• hipotensiune arteriala (tensiune arteriala sistolica mai mica de 90 mmHg)
• tulburari severe ale circulatiei periferice.

Atentionari
Vezi de asemenea pct. 4.8 Reactii adverse.

Urmatoarele atentionari si precautii speciale se aplica antagonistilor beta-adrenergici in general.

Anestezie

Continuarea actiunii de blocare a receptorilor beta-adrenergici reduce riscul aritmiilor in timpul inducerii anesteziei si a intubarii. Daca preoperator este necesara intreruperea blocadei beta- adrenergice , antagonistul beta-adrenergic trebuie intrerupt cu cel putin 24 de ore inainte.

Trebuie avuta grija cu anumite anestezice care provoaca deprimare miocardica. Pacientul poate fi protejat impotriva reactiilor vagale prin administrarea intravenoasa a atropinei.

Afectiuni cardiovasculare

In general, antagonistii beta-adrenergici nu trebuie utilizati la pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva netratata (ICC), decat daca starea lor a fost stabilizata.

La pacientii cu boala cardiaca ischemica, tratamentul cu antagonist beta-adrenergic trebuie intrerupt gradat, de exemplu de-a lungul a 1-2 saptamani. Daca este necesar, terapia de inlocuire trebuie initiata in acelasi timp, pentru a preveni exacerbarea anginei pectorale.

Antagonistii beta-adrenergici pot induce bradicardie: daca pulsul scade sub 50-55 bpm in repaus si/sau pacientul are simptome care sunt sugestive pentru bradicardie, doza trebuie redusa.

Antagonistii beta-adrenergici trebuie folositi cu precautie:

- la pacientii cu tulburari ale circulatiei periferice (boala sau sindromul Raynaud, claudicatie intermitenta), deoarece aceste tulburari se pot agrava;

- la pacientii cu bloc atrioventricular de gradul I, din cauza efectului negativ al beta-blocantelor asupra timpului de conducere;

- la pacientii cu angina pectorala Prinzmetal, din cauza vasoconstrictiei arterei coronare mediata prin lipsa blocarii receptorilor alfa: antagonistii beta-adrenergici pot creste numarul si durata crizelor de angina pectorala.

Asocierea de nebivolol cu antagonisti ai canalelor de calciu de tip verapamil si diltiazem, cu medicamente antiaritmice din clasa I si cu medicamente antihipertensive cu actiune asupra

sistemului nervos central nu este recomandata in general (Vezi pct. 4.5.)

Afectiuni metabolice/endocrine

Nebivolol nu afecteaza glicemia la pacientii diabetici. Totusi, trebuie avuta grija la pacientii diabetici, deoarece nebivolol poate masca anumite simptome de hipoglicemie (tahicardie, palpitatii).

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele de tahicardie in hipertiroidism. Intreruperea brusca a tratamentului poate determina intensificarea simptomelor.

Afectiuni respiratorii

La pacientii cu boli pulmonare obstructive cronice, antagonistii beta-adrenergici trebuie utilizati cu precautie, deoarece pot agrava constrictia cailor respiratorii.

Alte afectiuni

Pacientii cu antecedente de psoriazis trebuie sa utilizeze antagonisti beta-adrenergici numai dupa o evaluare atenta.

Antagonistii beta-adrenergici pot creste sensibilitatea la alergeni si severitatea reactiilor anafilactice. Initierea tratamentului insuficientei cardiace cronice cu nebivolol necesita monitorizare regulata.

Pentru doze si mod de administrare, vezi pct. 4.2. Intreruperea tratamentului nu trebuie facuta brusc,

cu exceptia cazului in care exista o indicatie clara pentru intrerupere. Pentru mai multe informatii, vezi pct. 4.2.

Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Interactiuni farmacodinamice:

Urmatoarele interactiuni se aplica in general antagonistilor beta-adrenergici. Asocieri nerecomandate:

Antiaritmice din clasa I (chinidina, hidrochinidina, cibenzolina, flecainida, disopiramida, lidocaina,

mexiletina, propafenona): efectul asupra timpului de conducere atrioventriculara poate fi potentat si efectul inotrop negativ poate fi crescut (vezi pct. 4.4).

Antagonisti ai canalelor de calciu de tip verapamil/diltiazem: influenta negativa asupra contractilitatii si conducerii atrioventriculare. Administrarea intravenoasa de verapamil la pacientii tratati cu beta- blocant poate duce la hipotensiune arteriala marcata si bloc atrioventricular (vezi pct. 4.4).

Antihipertensive care actioneaza la nivelul sistemului nervos central (clonidina, guanfacina, moxonidina, metildopa, rilmenidina): utilizarea concomitenta de medicamente antihipertensive care actioneaza la nivelul sistemului nervos central poate agrava insuficienta cardiaca, prin scaderea tonusului simpatic central (reducere a frecventei cardiace si debitului cardiac, vasodilatatie) (vezi pct. 4.4). Intreruperea brusca a tratamentului, in special inainte de intreruperea administrarii beta- blocantelor, poate creste riscul de hipertensiune arteriala de rebound.

Administrari concomitente care trebuie efectuate cu precautie

Medicamente antiaritmice de clasa III (amiodarona): efectul asupra timpului de conducere atrioventricular este potentat.

Anestezice - volatile halogenate: utilizarea concomitenta de antagonisti beta-adrenergici si anestezice poate atenua tahicardia reflexa si poate creste riscul de hipotensiune arteriala (vezi pct. 4.4). Ca regula generala, trebuie evitata intreruperea brusca a tratamentului cu beta-blocant. Anestezistul trebuie informat daca pacientul utilizeaza nebivolol.

Insulina si antidiabetice orale: desi nebivololul nu afecteaza valoarea glicemiei, utilizarea concomitenta poate masca anumite simptome de hipoglicemie (palpitatii, tahicardie).

Baclofen (medicament antispastic), amifostina (antineoplazic): este posibil ca administrarea concomitenta cu medicamente antihipertensive sa potenteze scaderea brusca a tensiunii arteriale, de aceea doza de medicament antihipertensiv trebuie ajustata corespunzator.

Meflochina (medicament antimalaric): teoretic, administrarea concomitenta cu medicamente blocante beta-adrenergice poate determina alungirea intervalului QT.

Administrari concomitente care trebuie luate in considerare

Glicozide digitalice: utilizarea concomitenta poate creste timpul de conducere atrioventriculara. Studiile clinice cu nebivolol nu au adus dovezi clinice ale unei interactiuni. Nebivololul nu influenteaza farmacocinetica digoxinei.

Antagonisti de calciu de tipul dihidropiridinei (amlodipina, felodipina, lacidipina, nifedipina, nicardipina, nimodipina, nitrendipina): utilizarea concomitenta poate creste riscul de hipotensiune arteriala, de asemenea nu poate fi exclusa o crestere a riscului de deteriorare aditionala a functiei de pompa a ventriculului la pacientii cu insuficienta cardiaca.

Antipsihotice, antidepresive (triciclice, barbiturice si fenotiazide): utilizarea concomitenta poate creste efectul hipotensiv al beta-blocantelor (efect aditiv).

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): nu influenteaza efectul de scadere a tensiunii arteriale a nebivololului.

Medicamente cu actiune simpatomimetica: utilizarea concomitenta poate contracara efectul antagonistilor beta-adrenergici. Administrarea de medicamente beta-adrenergice poate duce la activitate alfa-adrenergica necontracarata a medicamentelor cu actiune simpatomimetica cu efecte atat alfa- cat si beta-adrenergice (risc de hipertensiune arteriala, bradicardie severa si bloc cardiac).

Interactiuni farmacocinetice:

Deoarece metabolizarea nebivololului implica izoenzima CYP2D6, administrarea concomitenta de substante care inhiba aceasta enzima, in special paroxetina, fluoxetina, tioridazina si chinidina, poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice de nebivolol, asociata cu un risc crescut de bradicardie excesiva si reactii adverse.

Administrarea concomitenta de cimetidina a crescut concentratiile plasmatice de nebivolol, fara modificarea efectului clinic. Administrarea concomitenta de ranitidina nu a afectat farmacocinetica nebivololului. Daca acest medicament este luat in timpul mesei, si impreuna cu un antiacid intre mese, cele doua tratamente pot fi prescrise concomitent.

Asocierea de nebivolol cu nicardipina creste usor concentratiile plasmatice ale ambelor medicamente, fara a modifica efectul clinic. Administrarea concomitenta de alcool, furosemida sau hidroclorotiazida nu a afectat farmacocinetica nebivololului. Nebivololul nu afecteaza farmacocinetica si farmacodinamia warfarinei.

Sarcina
Sarcina

Nebivololul are efecte farmacologice care pot afecta negativ sarcina si/sau fatul/nou-nascutul. In general, blocantele beta-adrenergice reduc circulatia placentara, acest lucru fiind asociat cu retard de dezvoltare, moarte intrauterina, avort sau travaliu prematur. Reactiile adverse (de exemplu: hipoglicemie si bradicardie) pot aparea la fat si la nou-nascut. Daca tratamentul cu blocante beta- adrenergice este necesar, sunt preferabile blocantele adrenergice beta1-selective.

Nebivololul nu trebuie utilizat in timpul sarcinii decat daca este absolut necesar. Daca tratamentul cu nebivolol este considerat necesar, circulatia uteroplacentara si dezvoltarea fatului trebuie monitorizate. In caz de efecte adverse asupra sarcinii sau a fatului, trebuie luat in considerare un tratament alternativ. Nou-nascutul trebuie monitorizat cu atentie. Simptomele hipoglicemiei si bradicardiei apar, in general, in primele 3 zile.

Alaptarea

Studiile la animale au aratat ca nebivololul se excreta in laptele matern. Nu se stie daca acest medicament este excretat in laptele matern. Majoritatea beta-blocantelor, in special compusii lipofili precum nebivolol si metabolitii sai activi, trec in laptele matern in cantitati variabile. Prin urmare, alaptarea nu este recomandata in timpul administrarii de nebivolol.

Fertilitatea

Datele privind efectul nebivololului asupra fertilitatii la om sunt limitate. Nu sunt disponibile date preclinice.

Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Studii farmacodinamice au aratat ca nebivololul nu afecteaza functia psihomotorie. In cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie luat in considerare faptul ca se pot produce ocazional ameteli sau oboseala.

Reactii adverse
Reactiile adverse sunt prezentate separat pentru hipertensiune arteriala si pentru ICC, din cauza diferentelor intre bolile de fond.

Hipertensiune arteriala

Reactiile adverse raportate, care in cele mai multe cazuri sunt de intensitate usoara spre moderata, sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme si organe si ordonate in functie de frecventa:

Urmatoarele reactii adverse au fost de asemenea raportate la unii antagonisti beta-adrenergici: halucinatii, psihoze, confuzie, extremitati reci/cianotice, fenomen Raynaud, xeroftalmie si toxicitate oculo-muco-cutanata de tip practolol.

Insuficienta cardiaca cronica

Datele despre reactiile adverse la pacientii cu ICC sunt disponibile dintr-un studiu placebo controlat, realizat pe 1067 pacienti tratati cu nebivolol si 1061 pacienti la care s-a administrat placebo. In acest studiu, un total de 449 pacienti tratati cu nebivolol (42,1%) au raportat reactii adverse posibil legate cauzal, in comparatie cu 334 pacienti la care s-a administrat placebo (31,5%). Cele mai frecvente reactii adverse raportate la pacientii tratati cu nebivolol au fost bradicardia si ameteala, ambele aparand la aproximativ 11% dintre pacienti. Frecventele corespunzatoare la pacientii la care s-a administrat placebo au fost de aproximativ 2%, respectiv 7%.

Urmatoarele incidente au fost raportate pentru reactiile adverse (cele care sunt posibil legate de medicament) considerate specific relevante pentru tratamentul insuficientei cardiace cronice:

• Agravarea insuficientei cardiace a aparut la 5,8% din pacientii tratati cu nebivolol, in comparatie cu 5,2% din pacientii carora li s-a administrat placebo.
• Hipotensiunea ortostatica a fost raportata la 2,1% din pacientii tratati cu nebivolol, in comparatie cu 1,0% din pacientii carora li s-a administrat placebo.
• Intoleranta la medicament a aparut la 1,6% din pacientii tratati cu nebivolol, in comparatie cu 0,8% din pacientii carora li s-a administrat placebo.
• Blocul atrioventricular de gradul I a aparut la 1,4% din pacientii tratati cu nebivolol, in comparatie cu 0,9% din pacientii carora li s-a administrat placebo.
• Edemul membrelor inferioare a fost raportat la 1,0% din pacientii tratati cu nebivolol, in comparatie cu 0,2% din pacientii carora li s-a administrat placebo

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478 RO Tel: + 4 0757 117 259

Fax: + 4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.
 
Supradozaj
Nu sunt date disponibile privind supradozajul cu nebivolol.

Simptome

Simptomele supradozajului cu beta-blocante sunt: bradicardia, hipotensiunea arteriala, bronhospasmul si insuficienta cardiaca acuta.

Tratament

In caz de supradozaj sau hipersensibilitate, pacientul trebuie supravegheat atent si tratat in sectia de terapie intensiva. Glicemia trebuie verificata. Absorbtia oricaror reziduuri de medicament inca prezente in tractul gastrointestinal poate fi prevenita prin lavaj gastric si administrare de carbune activ si un laxativ. Respiratia artificiala poate fi necesara. Bradicardia sau reactiile vagale extinse trebuie tratate prin administrarea de atropina sau metilatropina. Hipotensiunea arteriala si socul trebuie tratate cu plasma/substituenti de plasma si, daca este necesar, catecolamine. Efectul betablocant poate fi contracarat prin administrarea intravenoasa lenta de clorhidrat de izoprenalina, incepand cu o doza de aproximativ 5 μg/minut, sau cu dobutamina, incepand cu o doza de aproximativ 2,5 μg/minut, pana cand efectul dorit a fost obtinut. In cazuri refractare, izoprenalina poate fi asociata cu dopamina. Daca nici aceasta asociere nu produce efectul dorit, poate fi luata in considerare administrarea intravenoasa de glucagon 50-100 μg/kg. Daca este necesar, administrarea trebuie repetata la interval de o ora, urmata - daca este necesar - de o perfuzie i.v. cu glucagon 70 μg/kg/ora. In cazuri extreme de bradicardie rezistenta la tratament, poate fi implantat un pacemaker.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: beta-blocant selectiv, codul ATC: C07AB12

Nebivololul este un amestec racemic a doi enantiomeri, SRRR-nebivolol (sau d-nebivolol) si RSSS- nebivolol (sau l-nebivolol) si combina doua activitati farmacologice:

• Este un antagonist selectiv si competitiv al beta-receptorilor: acest efect este atribuit enantiomerului SRRR (d-enantiomer)
• Are proprietati vasodilatatoare usoare datorita interactiunii cu calea L-argininei/oxidului nitric. Administrarea de doze unice si repetate de nebivolol reduce frecventa cardiaca si tensiunea arteriala in repaus si la efort atat la subiecti normotensivi, cat si la cei hipertensivi. Efectul antihipertensiv este mentinut in timpul tratamentului cronic.

In doze terapeutice, nebivololul nu prezinta antagonism alfa-adrenergic.

Rezistenta vasculara sistemica este redusa in timpul tratamentului acut si cronic cu nebivolol la pacientii hipertensivi. In ciuda reducerii frecventei cardiace, reducerea debitului cardiac in repaus si efort poate fi limitata datorita unei cresteri a volumului de ejectie. Relevanta clinica a acestor diferente hemodinamice, in comparatie cu alti antagonisti de beta1-receptori, nu a fost stabilita in intregime.

La pacientii hipertensivi, nebivololul creste raspunsul vascular NO-mediat la acetilcolina (ACh) care este redus la pacientii cu disfunctie endoteliala.

Intr-un studiu controlat placebo cu privire la mortalitate-morbiditate efectuat pe 2128 de pacienti mai mari sau egali cu 70 ani (varsta medie de 75,2 ani) cu insuficienta cardiaca cronica stabila, cu sau fara fractie de ejectie ventriculara stanga afectata (FEVS medie 36 ± 12.3%, cu urmatoarea distributie FEVS mai putin de 35% la 56% din pacienti, FEVS intre 35% si 45% la 25% din pacienti si FEVS mai mare de 45% la 19% din pacienti), cu o perioada medie de urmarire de 20 de luni, nebivololul, adaugat la terapia standard, a prelungit semnificativ timpul pana la deces sau spitalizare din motive cardiovasculare (criteriu de evaluare principal pentru eficacitate) cu o reducere a riscului relativ de 14% (reducere absoluta: 4,2%). Aceasta reducere a riscului a devenit manifesta dupa 6 luni de tratament si a fost mentinuta pe durata tratamentului (durata medie: 18 luni). Efectul nebivololului la populatia din studiu a fost independent de varsta, sex sau fractie de ejectie ventriculara stanga. Beneficiul cu privire la toate cauzele de mortalitate nu a atins semnificatie statistica, in comparatie cu placebo (reducere absoluta: 2,3%).

A fost observata o reducere a deceselor subite la pacientii tratati cu nebivolol (4.1% vs 6.6%, reducere relativa de 38%).

Studiile in vitro si in vivo efectuate la animale au aratat ca nebivololul nu are o activitate simpatomimetica intrinseca.

Studiile in vitro si in vivo la animale au aratat ca nebivololul in doze farmacologice nu are o actiune de stabilizare a membranei.

La voluntari sanatosi, nebivololul nu are un efect semnificativ asupra capacitatii maxime de exercitiu sau rezistenta.

Datele preclinice si clinice disponibile in ceea ce priveste pacientii hipertensivi nu au aratat ca nebivololul ar avea un efect nociv asupra functiei erectile.
 
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Ambii enantiomeri de nebivolol sunt absorbiti rapid dupa administrarea orala. Absorbtia nebivololului nu este afectata de ingerarea de alimente; nebivololul poate fi administrat concomitent sau nu cu ingestia de alimente.

Metabolizare

Nebivololul este metabolizat extensiv, in parte in hidroxi-metaboliti activi. Nebivololul este metabolizat prin hidroxilare aliciclica si aromatica, N-dealchilare si glucuronoconjugare; in plus, se formeaza glucuronoconjugatii hidroxi-metabolitilor. Metabolizarea nebivololului prin hidroxilare aromatica este supusa polimorfismului oxidativ dependent genetic de CYP2D6. Biodisponibilitatea orala a nebivololului atinge in medie 12% la metabolizatorii rapizi si este virtual completa la metabolizatorii lenti. La starea de echilibru si la aceeasi valoare de doza, concentratia plasmatica maxima a nebivololului nemodificat este de aproape 23 de ori mai mare la metabolizatorii lenti, comparativ cu metabolizatorii rapizi. Cand se ia in considerare medicamentul nemodificat plus metabolitii activi, diferenta dintre concentratiile plasmatice maxime este de 1,3 - 1,4 ori mai mare. Din cauza variatiei vitezelor de metabolizare, doza de nebivolol trebuie intotdeauna ajustata individual, pentru fiecare pacient in parte: prin urmare metabolizatorii lenti pot necesita doze mai mici.

La metabolizatorii rapizi, timpul de injumatatire plasmatica al enantiomerilor de nebivolol este in medie de 10 ore. La metabolizatorii lenti, acesta este de 3-5 ori mai lung. La metabolizatorii rapizi, concentratia plasmatica de RSSS-enantiomer este usor mai mare decat cea de SRRR-enantiomer. La metabolizatorii lenti, diferenta este mai mare. La metabolizatorii rapizi, timpul de injumatatire plasmatica a hidroximetabolitilor ambilor enantiomeri este in medie 24 ore, si de aproape doua ori mai mare la metabolizatorii lenti.

Concentratiile plasmatice la starea de echilibru la majoritatea subiectilor (metabolizatori rapizi) sunt atinse in decurs de 24 de ore pentru nebivolol si in cateva zile pentru hidroximetaboliti.

Concentratiile plasmatice sunt proportionale cu dozele, in intervalul de doze de 1-30 mg. Farmacocinetica nebivololului nu este influentata de varsta.

Distributie

La nivel plasmatic, ambii enantiomeri ai nebivololului se leaga predominant de albumina.

Legarea de proteinele plasmatice este de 98,1% pentru SRRR-nebivolol si de 97,9% pentru RSSS- nebivolol.

Eliminare

La o saptamana dupa administrare, 38% din doza este excretata in urina si 48% in materii fecale. Excretia urinara de nebivolol nemodificat reprezinta mai putin de 0,5% din doza administrata.

Date preclinice de siguranta

Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind genotoxicitatea si carcinogenitatea.