Noliterax, 10 mg/2,5mg, 30 comprimate filmate, Les Laboratoires Servier

Indicatii

Noliterax 10 mg/2,5 mg este indicat ca terapie de substitutie pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale, la pacientii deja controlati cu perindopril si indapamida, administrate concomitent, in aceleasi doze.

Dozaj
Doze

Un comprimat Noliterax 10 mg/2,5 mg pe zi, administrat in doza unica, de preferat dimineata, inainte de masa.

Grupe speciale de pacienti

Varstnici (vezi pct. 4.4)

La varstnici, creatininemia trebuie ajustata in functie de varsta, greutate si sex. Pacientii varstnici pot fi tratati daca functia renala este normala si dupa luarea in considerare a raspunsului la tratament al tensiunii arteriale.

Insuficienta renala (vezi pct. 4.4)

Tratamentul este contraindicat in caz de insuficienta renala severa si moderata (clearance-ul creatininei sub 60 ml/min).

Urmarirea medicala de rutina include monitorizarea frecventa a creatininemiei si kaliemiei.

Insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2)

Tratamentul este contraindicat in insuficienta hepatica severa.

La pacientii cu insuficienta hepatica moderata nu este necesara ajustarea dozei.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea Noliterax 10 mg/2,5 mg la copii si adolescenti nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date. Noliterax 10 mg/2,5 mg nu trebuie utilizat la copii si adolescenti.

Mod de administrare Administrare orala.

Contraindicatii
Cu privire la perindopril

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare alt inhibitor al ECA

Antecedente de angioedem (edem Quincke) asociate terapiei anterioare cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.4)

Angioedem ereditar/idiopatic

Trimestrul al doilea si al treilea de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6)

Administrarea concomitenta a Noliterax 10 mg/2,5 mg cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1)

Administrarea concomitenta cu combinatia in doza fixa sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.4 si 4.5)

Tratamente extracorporale care determina contactul sangelui cu suprafete incarcate negativ (vezi pct. 4.5)

Stenoza semnificativa de artera renala bilaterala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic functional (vezi pct. 4.4).

Cu privire la indapamida

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare alta sulfonamida

Insuficienta renala severa sau moderata (clearance-ul creatininei sub 60 ml/min)

Encefalopatie hepatica

Insuficienta hepatica severa

Hipokaliemie

Ca regula generala, nu se recomanda utilizarea acestui medicament in asociere cu medicamente non-antiaritmice care determina torsada varfurilor (vezi pct. 4.5)

Alaptare (vezi pct.4.6).

Cu privire la Noliterax 10 mg/2,5 mg

Hipersensibilitate la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Din cauza experientei terapeutice insuficiente, Noliterax 10 mg/2,5 mg nu trebuie utilizat la:

Pacienti care efectueaza sedinte de dializa

Pacienti cu insuficienta cardiaca decompensata netratata.

Atentionari
Atentionari speciale

Comune perindoprilului si indapamidei Litiu

Asocierea intre litiu si combinatia dintre perindopril si indapamida nu este, de obicei, recomandata (vezi pct. 4.5).

Cu privire la perindopril

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron ( SRAA )

Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkalemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Daca terapia de blocare dubla este considerata necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Medicamente care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau inlocuitori de sare care contin potasiu

De obicei, nu se recomanda asocierea dintre perindopril si medicamente care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau inlocuitori de sare care contin potasiu (vezi pct. 4.5).

Neutropenie/agranulocitoza/trombocitopenie/anemie

La pacientii tratati cu inhibitori ai ECA au fost raportate cazuri de neutropenie/agranulocitoza, trombocitopenie si anemie. La pacientii cu functie renala normala si fara alti factori de risc, neutropenia apare rar. Perindoprilul trebuie utilizat cu deosebita precautie la pacientii cu colagenoza vasculara, la cei tratati cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamida sau in cazul unei combinatii a acestor factori de risc, mai ales in cazul unei insuficiente renale pre-existente. Unii dintre acesti pacienti au prezentat infectii grave care, in cateva cazuri, nu au raspuns la tratamentul intensiv cu antibiotice. Daca perindoprilul este utilizat la acesti pacienti, se recomanda monitorizarea periodica a numarului leucocitelor, iar pacientii trebuie instruiti sa raporteze orice semn de infectie (de exemplu dureri in gat, febra) (vezi pct. 4.5. si 4.8).

Hipertensiune renovasculara

Exista un risc crescut de hipotensiune arteriala si insuficienta renala atunci cand pacientii cu stenoza de artera renala bilaterala sau cu stenoza de artera renala pe rinichi unic functional sunt tratati cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.3). Tratamentul cu diuretice poate reprezenta un factor contributor.

Pierderea functiei renale poate aparea si doar cu modificari minime ale creatininei serice, chiar si la pacientii cu stenoza de artera renala unilaterala.

Hipersensibilitate/angioedem

Angioedemul fetei, extremitatilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui a fost raportat rar la pacientii tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, incluzand perindopril (vezi pct. 4.8).

Acesta poate sa apara in orice moment in cursul tratamentului. In astfel de cazuri, trebuie intrerupta imediat administrarea perindoprilulului si, inainte de externarea pacientului, trebuie instituita monitorizarea adecvata, pana la disparitia completa a simptomelor. In general, in cazurile in care edemul s-a limitat la nivelul fetei si buzelor, afectiunea s-a remis fara tratament, cu toate ca antihistaminicele s-au dovedit utile in ameliorarea simptomelor.

Angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. Cand exista o implicare a limbii, glotei sau laringelui, care poate determina obstructia cailor aeriene, trebuie instituita imediat terapia adecvata, ce poate include administrarea subcutanata de solutie de epinefrina 1:1000 (0,3 ml-0,5 ml) si/sau masuri care sa asigure permeabilitatea cailor respiratorii.

La pacientii din rasa neagra tratati cu inhibitori ai ECA s-a raportat o incidenta mai mare a angioedemului, comparativ cu celelalte rase.

Pacientii cu antecedente de angioedem, fara legatura cu terapia cu inhibitor al ECA, pot prezenta un risc crescut de angioedem in timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.3).

Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA. Acesti pacienti au prezentat dureri abdominale (cu sau fara greata sau varsaturi); in unele cazuri nu a existat anterior angioedem facial, iar concentratiile plasmatice ale esterazei C1 erau in limita valorilor normale.

Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri care au inclus tomografie abdominala, ecografie sau interventie chirurgicala, iar simptomele au disparut dupa intreruperea administrarii inhibitorului ECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus in diagnosticul diferential la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, care prezinta dureri abdominale.

Administrarea concomitenta a inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus): Pacientii care utilizeaza concomitent inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) pot avea un risc crescut de aparitie a angioedemului (de exemplu, inflamare a cailor respiratorii sau a limbii, cu sau fara insuficienta respiratorie) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitenta a perindoprilului cu combinatia in doza fixa sacubitril/valsartan este contraindicata din cauza riscului crescut de aparitie a angioedemului (vezi pct. 4.3). Tratamentul cu combinatia in doza fixa sacubitril/valsartan nu trebuie initiat mai devreme de 36 ore dupa administrarea ultimei doze de perindopril. Daca tratamentul cu sacubitril/valsartan este intrerupt, terapia cu perindopril nu trebuie initiata mai devreme de 36 ore dupa administrarea ultimei doze a combinatiei sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 si 4.5). Administrarea concomitenta a altor inhibitori ai NEP (de exemplu, racecadotril) si inhibitori ai ECA poate creste de asemenea riscul de aparitie a angioedemului (vezi pct. 4.5). Prin urmare, este necesara evaluarea atenta a raportului beneficiu-risc inainte de initierea tratamentului cu inhibitori ai NEP (de exemplu, racecadotril) la pacientii tratati cu perindopril.

Reactii anafilactoide in timpul desensibilizarii

Au fost raportate cazuri izolate de reactii anafilactoide sustinute, care pot pune viata in pericol, la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA in timpul tratamentului de desensibilizare cu venin de himenoptere (albine, viespi). Inhibitorii ECA trebuie utilizati cu precautie la pacientii alergici care urmeaza tratament de desensibilizare si trebuie evitata utilizarea acestora la pacientii la care se administreaza imunoterapia cu venin. Cu toate acestea, la pacientii care necesita atat tratament cu inhibitor al ECA, cat si tratament de desensibilizare, aceste reactii pot fi evitate prin intreruperea temporara a administrarii inhibitorului ECA, cu cel putin 24 ore inainte de tratamentul de desensibilizare.

Reactii anafilactoide in timpul LDL aferezei

Rar, pacientii tratati cu inhibitori ai ECA in timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate joasa (LDL) cu dextran sulfat, au prezentat reactii anafilactoide care au pus viata in pericol. Aceste reactii au fost evitate prin intreruperea temporara a administrarii inhibitorului ECA, inainte de fiecare afereza.

Pacienti care efectueaza sedinte de hemodializa

La pacientii care efectueaza sedinte de dializa, in cadrul carora se utilizeaza membrane cu flux mare (de exemplu AN 69®), tratati concomitent cu un inhibitor al ECA, au fost raportate reactii anafilactoide. La acesti pacienti trebuie luata in considerare utilizarea unui alt tip de membrana de dializa sau a unei alte clase de medicamente antihipertensive.

Aldosteronism primar

In general, pacientii cu aldosteronism primar nu raspund la tratamentul cu medicamente antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina. Prin urmare, utilizarea acestui medicament nu este recomandata.

Sarcina

Tratamentul cu inhibitori ai ECA nu trebuie initiat in timpul sarcinii. Cu exceptia cazurilor in care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie trecute pe un alt tratament antihipertensiv, tratament care trebuie sa aiba un profil de siguranta dovedit pentru utilizarea in sarcina. Cand sarcina este confirmata, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie intrerupt imediat si, daca este necesar, trebuie initiata o terapie alternativa (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Cu privire la indapamida Encefalopatie hepatica

Atunci cand functia hepatica este afectata, diureticele tiazidice si diureticele cu proprietati farmacologice asemanatoare tiazidelor pot determina encefalopatie hepatica. Daca apar aceste reactii, administrarea diureticului trebuie intrerupta imediat.

Fotosensibilitate

In cazul administrarii diureticelor tiazidice si a diureticelor cu proprietati farmacologice asemanatoare tiazidelor au fost raportate cazuri de reactii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). Daca in timpul tratamentului apar reactii de fotosensibilitate, se recomanda oprirea terapiei. Daca se considera necesara reluarea administrarii diureticelor, se recomanda protectia zonelor expuse la soare sau la radiatiile ultraviolete artificiale UVA.

Precautii pentru utilizare

Comune perindoprilului si indapamidei Insuficienta renala

In cazurile de insuficienta renala severa si moderata (clearance-ul creatininei mai mic de 60 ml/min), tratamentul este contraindicat.

La anumiti pacienti hipertensivi fara leziuni renale pre-existente diagnosticate si la care investigatiile diagnostice sanguine pentru evaluarea functiei renale arata insuficienta renala functionala, tratamentul trebuie intrerupt si poate fi reinitiat fie cu doze mai mici, fie cu o singura substanta activa.

La acesti pacienti, urmarirea medicala de rutina va include monitorizarea frecventa a kaliemiei si creatininemiei, dupa doua saptamani de tratament si ulterior la intervale de doua luni, in timpul perioadei de stabilitate terapeutica. Insuficienta renala a fost raportata mai ales la pacientii cu insuficienta cardiaca severa sau insuficienta renala subiacenta, incluzand stenoza de artera renala.

De obicei, medicamentul nu este recomandat in caz de stenoza de artera renala bilaterala sau de rinichi unic functional.

Hipotensiune arteriala si depletie hidroelectrolitica

In caz de depletie de sodiu preexistenta (in special la persoanele cu stenoza de artera renala) exista risc de hipotensiune arteriala aparuta brusc. Ca urmare, trebuie monitorizate sistematic semnele clinice de depletie hidroelectrolitica, care pot sa apara in cazul unui episod intercurent de diaree sau varsaturi. La acesti pacienti trebuie efectuata monitorizarea regulata a concentratiilor plasmatice ale electrolitilor.

Hipotensiunea arteriala marcata poate necesita administrarea unei perfuzii intravenoase cu solutie salina izotona.

Hipotensiunea arteriala tranzitorie nu reprezinta o contraindicatie pentru continuarea tratamentului. Dupa reechilibrarea volemica si a tensiunii arteriale, tratamentul poate fi reinitiat, fie cu o doza mai mica, fie doar cu una dintre substantele active.

Kaliemie

Combinatia in doza fixa perindopril cu indapamida nu previne aparitia hipokaliemiei, in special la pacientii cu diabet zaharat sau la cei cu insuficienta renala. Similar oricarui medicament antihipertensiv administrat concomitent cu un diuretic, trebuie efectuata monitorizarea periodica a kaliemiei.

Excipienti

Noliterax 10 mg/2,5 mg nu trebuie administrat la pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza.

Cu privire la perindopril Tuse

Tusea seaca a fost raportata in cazul utilizarii de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. Tusea este caracterizata prin persistenta si disparitie la intreruperea tratamentului. La aparitia acestui simptom trebuie luata in considerare etiologia iatrogena. Daca este preferata, cu toate acestea, administrarea de inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, poate fi luata in considerare continuarea tratamentului.

Copii si adolescenti

La copii si adolescenti nu s-au stabilit eficacitatea si tolerabilitatea perindoprilului, administrat in monoterapie sau in asociere.

Risc de hipotensiune arteriala si/sau de insuficienta renala (in caz de insuficienta cardiaca, depletie hidroelectrolitica etc.)

La pacientii a caror tensiune arteriala a fost initial mica, in caz de stenoza de artera renala, insuficienta cardiaca congestiva sau ciroza cu edeme si ascita a fost observata stimularea in exces a sistemului renina-angiotensina-aldosteron, in special in decursul depletiei hidroelectrolitice marcate (regim alimentar strict restrictionat privind sodiul sau tratament diuretic prelungit).

Ca urmare, blocarea acestui sistem cu inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate determina, in special la prima administrare si in decursul primelor doua saptamani de tratament, o scadere brusca a tensiunii arteriale si/sau o crestere a concentratiilor plasmatice de creatinina, aratand o insuficienta renala functionala. Uneori, aceasta poate avea un debut acut, cu toate ca rar, si se poate instala dupa o perioada de timp variabila.

In aceste cazuri, tratamentul trebuie initiat cu o doza mica, care va fi crescuta progresiv.

Varstnici

Functia renala si kaliemia trebuie evaluate inaintea inceperii tratamentului. Doza initiala este ajustata ulterior in functie de raspunsul tensiunii arteriale, in special in cazurile de depletie hidroelectrolitica, pentru a evita debutul brusc al hipotensiunii arteriale.

Ateroscleroza

Toti pacientii prezinta risc de hipotensiune arteriala, dar trebuie acordata o atentie deosebita pacientilor cu boala cardiaca ischemica sau cu insuficienta circulatorie cerebrala, al caror tratament va fi initiat cu doze mici.

Hipertensiune arteriala renovasculara

Tratamentul hipertensiunii arteriale renovasculare este revascularizarea. Cu toate acestea, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot fi benefici la pacientii cu hipertensiune renovasculara, la care urmeaza sa se efectueze interventia chirurgicala de corectare sau atunci cand aceasta interventie chirurgicala nu este posibila.

Tratamentul cu Noliterax 10 mg/2,5 mg nu este adecvat la pacientii cu stenoza de artera renala diagnosticata sau suspectata, deoarece tratamentul trebuie initiat in spital, cu doze mai mici decat cele continute de Noliterax 10 mg/2,5 mg.

Insuficienta cardiaca/insuficienta cardiaca severa

La pacientii cu insuficienta cardiaca severa (clasa IV), tratamentul cu Noliterax 10 mg/2,5 mg nu este adecvat, deoarece terapia trebuie initiata sub supraveghere medicala si cu doze initiale mici.

Tratamentul cu beta-blocante la pacientii hipertensivi cu insuficienta coronariana nu trebuie intrerupt: inhibitorul ECA trebuie adaugat la beta-blocant.

Pacienti cu diabet zaharat

La pacientii cu diabet zaharat insulino-dependent (tendinta spontana de crestere a kaliemiei), tratamentul cu Noliterax 10 mg/2,5 mg nu este adecvat, deoarece terapia trebuie initiata sub supraveghere medicala si cu doze initiale mici.

Glicemia trebuie monitorizata strict la pacientii cu diabet zaharat tratati anterior cu antidiabetice orale sau cu insulina, mai ales pe parcursul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.5).

Diferente etnice

Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, perindoprilul poate fi mai putin eficace in reducerea tensiunii arteriale la populatia apartinand rasei negre comparativ cu celelalte rase, posibil din cauza unei prevalente mai mari a hiporeninemiei la populatia hipertensiva de rasa neagra.

Chirurgie/anestezie

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot determina hipotensiune arteriala in caz de anestezie, mai ales daca anestezicul administrat este un medicament cu potential de scadere a tensiunii arteriale.

Ca urmare, se recomanda ca tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cu durata lunga de actiune, cum este perindoprilul, sa fie intrerupt, daca este posibil, cu o zi inainte de interventia chirurgicala.

Stenoza de valva aortica sau mitrala/cardiomiopatie hipertrofica

Inhibitorii ECA trebuie utilizati cu precautie la pacientii cu obstructie la nivelul tractului de ejectie al ventriculului stang.

Insuficienta hepatica

Rar, inhibitorii ECA au fost asociati cu un sindrom care debuteaza cu icter colestatic si progreseaza spre necroza hepatica fulminanta si (uneori) deces. Mecanismul de producere al acestui sindrom nu este inteles pe deplin. Pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, care dezvolta icter sau cresteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, trebuie sa intrerupa administrarea inhibitorilor ECA si sa fie supravegheati medical in mod corespunzator (vezi pct. 4.8).

Hiperkaliemie

Cresteri ale kaliemiei au fost observate la unii pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, incluzand perindopril. Factorii de risc pentru dezvoltarea hiperkaliemiei includ pacienti cu insuficienta renala, degradare a functiei renale, varstnici (mai mare de 70 ani), diabet zaharat, evenimente intercurente, in special deshidratare, decompensare cardiaca acuta, acidoza metabolica si pacienti care utilizeaza concomitent diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactona, eplerenona, triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu, precum si acei pacienti tratati cu alte medicamente asociate cu cresteri ale kaliemiei (de exemplu, heparine, co-trimoxazol, cunoscut si sub denumirea de trimetoprim/sulfametoxazol, alti inhibitori ai ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II, acid acetilsalicilic ≥ 3 g/zi, inhibitori de COX-2 si AINS neselective, medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimus, trimetoprim). Utilizarea suplimentelor de potasiu, diureticelor care economisesc potasiu sau substituentilor de sare care contin potasiu, in special de catre pacientii cu insuficienta renala, poate duce la o crestere semnificativa a kaliemiei.

Hiperkaliemia poate determina aritmii grave, uneori letale. Daca utilizarea concomitenta a

perindoprilului si a medicamentelor mai sus mentionate este considerata adecvata, administrarea trebuie efectuata cu precautie si cu monitorizarea frecventa a kaliemiei (vezi pct. 4.5).

Cu privire la indapamida

Echilibrul hidroelectrolitic Natriemie

Echilibrul hidroelectrolitic si natriemia trebuie determinate inaintea initierii tratamentului si apoi la intervale regulate. Scaderea concentratiei plasmatice de sodiu poate fi, initial, asimptomatica si, ca urmare, este esentiala determinarea periodica a acesteia. Testele trebuie efectuate mai frecvent la pacientii varstnici si la pacientii cu ciroza (vezi pct. 4.8 si 4.9). Orice tratament diuretic poate determina hiponatriemie, uneori cu consecinte foarte grave. Hiponatriemia insotita de hipovolemie pot fi responsabile de deshidratare si hipotensiune arteriala ortostatica. Pierderea concomitenta de ioni de clor poate duce la alcaloza metabolica secundara compensatorie: incidenta si gradul sunt usoare.

Kaliemie

Depletia de potasiu cu hipokaliemie reprezinta un risc major al utilizarii diureticelor tiazidice si al diureticelor cu proprietati farmacologice asemanatoare tiazidelor. Riscul aparitiei valorilor scazute ale concentratiilor plasmatice ale potasiului (mai mic de 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumiti pacienti cu risc crescut, cum sunt varstnicii si/sau pacientii malnutriti, indiferent daca utilizeaza sau nu medicatie multipla, pacientii cu ciroza cu edeme si ascita, pacientii cu afectiuni coronariene si pacientii cu insuficienta cardiaca.

In aceste cazuri, hipokaliemia creste toxicitatea cardiaca a glicozidelor cardiace si riscul tulburarilor de ritm.

De asemenea, pacientii cu interval QT prelungit reprezinta un grup cu risc, indiferent daca etiologia este congenitala sau iatrogena. Hipokaliemia, ca si bradicardia, actioneaza ca un factor favorizant pentru aparitia tulburarilor de ritm severe, in special torsada varfurilor, care poate fi letala.

In toate cazurile, este necesara determinarea mai frecventa a kaliemiei. Prima determinare a kaliemiei trebuie realizata in decursul primei saptamani dupa inceperea tratamentului.

Daca se observa valori mici ale concentratiilor plasmatice ale potasiului, este necesara corectarea acestora prin instituirea terapiei adecvate.

Calcemie

Diureticele tiazidice si diureticele cu proprietati farmacologice asemanatoare tiazidelor pot reduce excretia urinara a calciului si pot determina o crestere usoara si tranzitorie a calcemiei. Cresterea marcata a calcemiei poate fi legata de existenta unui hiperparatiroidism nediagnosticat. In aceste cazuri, tratamentul trebuie intrerupt, inainte de investigarea functiei paratiroidiene.

Glicemie

Monitorizarea glicemiei este importanta la pacientii cu diabet zaharat, in special in cazul in care concentratia plasmatica a potasiului este mica.

Acid uric

Pacientii cu hiperuricemie prezinta o tendinta crescuta de aparitie a atacurilor de guta.

Functia renala si diureticele

Diureticele tiazidice si diureticele cu proprietati farmacologice asemanatoare tiazidelor sunt pe deplin eficace numai in cazurile in care functia renala este normala sau doar usor alterata (valorile creatininemiei mai mici de aproximativ 25 mg/l, adica 220 µmol/l pentru un adult).

La varstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate in functie de varsta, greutate si sex, conform formulei Cockroft:

Clcr = (140 - varsta) x greutatea/0,814 x concentratia plasmatica a creatininei unde:

varsta este exprimata in ani

greutatea este exprimata in kg

valoarea concentratiei plasmatice a creatininei este exprimata in µmol/l

Aceasta formula este valabila pentru un barbat varstnic si trebuie adaptata la femei, inmultind rezultatul cu 0,85.

Hipovolemia, determinata de pierderea de apa si sodiu la inceputul tratamentului cu diuretice, determina o reducere a filtrarii glomerulare. Acesta poate sa determine o crestere a concentratiilor plasmatice ale ureei si creatininei. Aceasta insuficienta renala functionala tranzitorie nu are consecinte negative la pacientii cu functie renala normala, dar poate agrava, cu toate acestea, o afectiune renala preexistenta.

Sportivi

Sportivii trebuie atentionati ca acest medicament contine o substanta activa care poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Miopie acuta si glaucom cu unghi inchis secundar

Sulfonamidele sau derivatii de sulfonamida sunt medicamente ce pot provoca o reactie idiosincratica, manifestata prin miopie tranzitorie si glaucom acut cu unghi inchis. Netratat, glaucomul acut cu unghi

inchis poate duce la pierderea permanenta a vederii. Tratamentul primar este intreruperea administrarii medicamentului cat mai rapid posibil. Tratamente medicale sau chirurgicale prompte pot fi luate in considerare in cazul in care presiunea intraoculara ramane necontrolata. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi inchis pot include un istoric de alergie la sulfonamide sau peniciline.

Interactiuni
Comune perindoprilulul si indapamidei

Asocieri nerecomandate:

Litiu: in timpul administrarii concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA s-au observat cresteri reversibile ale concentratiei plasmatice a litiului si ale toxicitatii acestuia . Nu se recomanda utilizarea combinatiei de perindopril cu indapamida in asociere cu litiu, dar daca aceasta asociere se dovedeste necesara, trebuie monitorizate cu atentie concentratiile plasmatice ale litiului (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesita prudenta deosebita:

Baclofen: cresterea efectului de scadere a tensiunii arteriale. Monitorizarea tensiunii arteriale si, daca este necesar, ajustarea dozei medicamentului antihipertensiv.

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) ( inclusiv acid acetilsalicilic ≥ 3 g/zi ): cand inhibitorii ECA sunt administrati concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (adica acid acetilsalicilic in dozele corespunzatoare schemelor terapeutice antiinflamatoare, inhibitori de COX2 si AINS neselective) poate sa apara o reducere a efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu AINS poate duce la o crestere a riscului de agravare a functiei renale, incluzand posibilitatea aparitiei insuficientei renale acute, si la o crestere a kaliemiei, mai ales la pacientii cu afectare preexistenta a functiei renale. Tratamentul concomitent trebuie administrat cu prudenta, in special la varstnici. Pacientii trebuie sa fie hidratati corespunzator si trebuie luata in considerare monitorizarea functiei renale dupa initierea tratamentului concomitent, si, ulterior, periodic.

Asocieri care necesita oarecare prudenta:

Antidepresive similare imipraminei (triciclice), neuroleptice: cresterea efectului de scadere a tensiunii arteriale si risc crescut de hipotensiune arteriala ortostatica (efect aditiv).

Cu privire la perindopril

Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

Medicamente care produc hiperkaliemie

Unele medicamente sau clase terapeutice pot creste riscul de aparitie a hiperkaliemiei: aliskiren, saruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II, AINS, heparine, medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimus, trimetoprim. Asocierea dintre aceste medicamente creste riscul de hiperkaliemie.

Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3):

Aliskiren: La pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala, risc de hiperkaliemie, agravare a functiei renale si crestere a mortalitatii si morbiditatii cardiovasculare.

Tratamente extracorporale: Tratamente extracorporale care determina contactul sangelui cu suprafete incarcate negativ, cum sunt dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane cu flux mare (de exemplu, membrane de poliacrilonitril), precum si afereza cu dextran sulfat a

lipoproteinelor cu densitate mica, din cauza riscului crescut de aparitie a reactiilor anafilactoide (vezi pct. 4.3). Daca astfel de tratamente sunt necesare, trebuie luata in considerare utilizarea altor tipuri de membrane de dializa sau a altor clase de medicamente antihipertensive.

Combinatia in doza fixa sacubitril/valsartan: Administrarea concomitenta a perindoprilului cu combinatia in doza fixa sacubitril/valsartan este contraindicata, deoarece inhibarea concomitenta a neprilizinei si ECA poate creste riscul de aparitie a angioedemului. Tratamentul cu combinatia in doza fixa sacubitril/valsartan nu trebuie initiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze de perindopril. Terapia cu perindopril nu trebuie initiata mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze a combinatiei sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Asocieri nerecomandate:

Aliskiren: La alti pacienti decat cei cu diabet zaharat sau insuficienta renala, risc de hiperkaliemie, agravare a functiei renale si crestere a mortalitatii si morbiditatii cardiovasculare (vezi pct. 4.4).

Tratament concomitent cu inhibitor al ECA si blocant al receptorilor de angiotensina: In literatura s-a raportat ca, in cazul pacientilor cu boala aterosclerotica dovedita, insuficienta cardiaca sau diabet zaharat cu afectare de organ in stadiu terminal, tratamentul concomitent cu inbitor al ECA si blocant al receptorilor de angiotensina este asociat cu o frecventa mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopelor, hiperkaliemiei si agravarii functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu utilizarea unui singur medicament pentru sistemul renina-angiotensina-aldosteron. Blocarea dubla (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor al ECA cu un antagonist al receptorilor de angiotensina II) trebuie limitata la cazurile individuale bine definite si cu monitorizarea atenta a functiei renale, kaliemiei si tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Estramustina: Risc de crestere a reactiilor adverse cum este angioedemul.

Co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol): Pacientii care utilizeaza concomitent co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot avea un risc crescut de kiperkaliemie (vezi pct. 4.4).

Diuretice care economisesc potasiu (de exemplu: triamteren, amilorid), potasiu (saruri): Hiperkaliemie (cu potential letal), in special corelata cu insuficienta renala (efect aditiv de crestere a kaliemiei). Asocierea perindoprilului cu medicamentele mentionate mai sus nu este recomandata (vezi pct 4.4). Cu toate acestea, daca administrarea concomitenta este indicata, aceste medicamente trebuie utilizate cu precautie si cu monitorizarea frecventa a kaliemiei. Pentru utilizarea spironolactonei in insuficienta cardiaca, vezi "Asocieri care necesita prudenta deosebita".

Asocieri care necesita prudenta deosebita:

Medicamente antidiabetice (insulina, antidiabetice orale): Studiile epidemiologice au sugerat ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA si a medicamentelor antidiabetice (insulina, antidiabetice orale) poate creste efectul de scadere a glicemiei, cu risc de aparitie a hipoglicemiei. Acest fenomen este mai posibil sa apara in timpul primelor saptamani de tratament asociat si la pacientii cu insuficienta renala.

Diuretice care nu economisesc potasiu: Pacientii care urmeaza tratament cu diuretice, in special cei cu depletie de volum si/sau sare, pot prezenta o scadere excesiva a tensiunii arteriale dupa initierea tratamentului cu un inhibitor al ECA. Posibilitatea de aparitie a efectelor hipotensive poate fi redusa prin intreruperea diureticului, prin cresterea volemiei sau aportului de sare anterior inceperii tratamentului cu doze mici de perindopril, crescute progresiv.

In caz de hipertensiune arteriala, atunci cand tratamentul anterior cu diuretic a produs depletie de volum/sare, fie diureticul trebuie intrerupt inainte de inceperea tratamentului cu inhibitor al ECA, situatie in care tratamentul cu un diuretic ce nu economiseste potasiu poate fi reluat ulterior, fie tratamentul cu inhibitor al ECA trebuie inceput cu doze mici, crescute progresiv. In caz de insuficienta cardiaca congestiva tratata cu diuretic, tratamentul cu inhibitor al ECA trebuie initiat cu cea mai mica doza, eventual dupa scaderea dozei de diuretic care nu economiseste potasiu administrat concomitent.

In toate cazurile, functia renala (creatininemia) trebuie monitorizata in timpul primelor saptamani de tratament cu inhibitor al ECA.

Diuretice care economisesc potasiu (eplerenona, spironolactona): Eplerenona sau spironolactona la doze cuprinse intre 12,5 mg si 50 mg pe zi, in asociere cu doze mici de inhibitor al ECA: In tratamentul insuficientei cardiace clasa II-IV NYHA, cu fractie de ejectie mai mic de 40%, tratata anterior cu inhibitori ai ECA si diuretice de ansa, risc de hiperkaliemie, potential letala, mai ales in caz de nerespectare a recomandarilor de prescriere a acestei combinatii. Inaintea inceperii tratamentului asociat, verificati absenta hiperkaliemiei si a insuficientei renale. Se recomanda monitorizarea atenta a kaliemiei si creatininemiei o data pe saptamana in prima luna de tratament, si apoi, lunar.

Racecadotril: se cunoaste faptul ca inhibitorii ECA (de exemplu, perindopril) provoaca angioedem. Acest risc poate fi crescut atunci cand sunt administrati concomitent cu racecadotril (un medicament utilizat impotriva diareei acute).

Inhibitorii mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus): pacientii carora li se administreaza concomitent tratament cu inhibitori ai mTOR pot prezenta un risc crescut de aparitie a angioedemului (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesita oarecare prudenta

Medicamente antihipertensive si vasodilatatoare: Utilizarea concomitenta a acestor medicamente poate creste efectul hipotensiv al perindoprilului. Administrarea concomitenta cu nitroglicerina, alti nitrati sau alte medicamente vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arteriala.

Alopurinol, medicamente citostatice sau imunosupresoare, corticosteroizi cu administrare sistemica sau procainamida: administrarea concomitenta cu inhibitori ai ECA poate determina cresterea riscului de leucopenie (vezi pct. 4.4).

Medicamente anestezice: inhibitorii ECA pot creste efectul de scadere a tensiunii arteriale al anumitor anestezice (vezi pct. 4.4).

Gliptine (linagliptina, saxagliptina, sitagliptina, vildagliptina): Risc crescut de angioedem, din cauza scaderii activitatii dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV) de catre gliptine, la pacientii tratati concomitent cu un inhibitor al ECA.

Simpatomimetice: Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.

Aur: reactiile de tip nitric (cu simptome incluzand eritem facial tranzitoriu, greata, varsaturi si hipotensiune arteriala) au fost raportate, rar, la pacientii tratati injectabil cu aur (aurotiomalat de sodiu) la care se administreaza concomitent inhibitori ai ECA, incluzand perindopril.

Cu privire la indapamida

Asocieri care necesita prudenta deosebita

Medicamente care determina torsada varfurilor: din cauza riscului de hipokaliemie, indapamida trebuie administrata cu precautie atunci cand este utilizata concomitent cu medicamente care induc torsada varfurilor, cum sunt medicamentele antiaritmice din clasa IA (chinidina, hidrochinidina, disopiramida), medicamentele antiaritmice din clasa III (amiodarona, dofetilida, ibutilida, bretiliu, sotalol), unele neuroleptice (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina), benzamide (amisulprida, sultaprida, tiaprida), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozida), alte substante active cum sunt bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina i.v., halofantrina, mizolastina, moxifloxacina, pentamidina, sparfloxacina, vincamina i.v., metadona, astemizol, terfenadina. Se recomanda prevenirea hipokaliemiei si corectarea acesteia, daca este necesar precum si monitorizarea intervalului QT.

Medicamente cu efect de scadere a concentratiei plasmatice a potasiului: amfotericina B (administrare i.v.), glucocorticoizi si mineralocorticoizi (administrare sistemica), tetracosactida, laxative stimulante: risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a potasiului si corectarea acesteia, daca este necesar; prudenta deosebita in cazul tratamentului cu digitalice. Trebuie utilizate laxative non-stimulante.

Digitalice: hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicelor. Kaliemia si ECG-ul trebuie monitorizate si, daca este necesar, se recomanda reevaluarea tratamentului.

Alopurinol: administrarea concomitenta cu indapamida poate creste incidenta reactiilor de hipersensibilitate la alopurinol.

Asocieri care necesita oarecare prudenta

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren): Cu toate ca asocierile rationale sunt utile la anumiti pacienti, poate aparea cu toate acestea hipokaliemie sau hiperkaliemie (in special la pacientii cu insuficienta renala sau diabet zaharat). Kaliemia si ECG trebuie monitorizate si, daca este necesar, se recomanda reevaluarea tratamentului.

Metformin: acidoza lactica din cauza metforminului, determinata de o posibila insuficienta renala functionala, legata de utilizarea diureticelor, in special a diureticelor de ansa. Nu se recomanda administrarea de metformin in cazul in care concentratia plasmatica a creatininei depaseste 15 mg/l (135 micromol/l) la barbati si 12 mg/l (110 micromol/l) la femei.

Substante de contrast iodate: in caz de deshidratare determinata de diuretice, exista un risc crescut de insuficienta renala acuta, in special cand se utilizeaza doze mari de substante de contrast iodate. Rehidratarea trebuie efectuata inainte de administrarea substantei de contrast iodate.

Calciu (saruri): risc de crestere a calcemiei din cauza scaderii eliminarii renale a calciului.

Ciclosporina, tacrolimus: risc de crestere a concentratiei plasmatice a creatininei, fara modificarea concentratiei plasmatice a ciclosporinei, chiar in absenta depletiei hidrosaline.

Corticosteroizi, tetracosactida (administrare sistemica): Scadere a efectului antihipertensiv (retentie de apa/sodiu datorata corticosteroizilor).

Sarcina
Din cauza efectelor fiecarei componente a combinatiei medicamentoase asupra sarcinii si alaptarii, Noliterax 10 mg/2,5 mg nu este recomandat in timpul primului trimestru de sarcina. Noliterax

10 mg/2,5 mg este contraindicat in timpul trimestrului al doilea si al treilea de sarcina.

Noliterax 10 mg/2,5 mg este contraindicat in timpul alaptarii. Decizia de intrerupere a alaptarii sau de intrerupere a tratamentului cu Noliterax 10 mg/2,5 mg trebuie luata avand in vedere importanta tratamentului pentru mama.

Sarcina
Cu privire la perindopril

Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandata in timpul primului trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicata in timpul trimestrului al doilea si al treilea de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate, ca urmare a expunerii la inhibitori ai ECA in timpul primului trimestru de sarcina, nu sunt concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusa o crestere mica a acestui risc. Cu exceptia cazurilor in care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie trecute la tratamente antihipertensive alternative, cu un profil de siguranta dovedit pentru utilizarea in timpul sarcinii. Cand sarcina este confirmata, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie intrerupt imediat si, daca este necesar, se initiaza terapia alternativa.

La om, este cunoscut faptul ca expunerea la terapia cu inhibitori ai ECA in timpul trimestrului al doilea si al treilea de sarcina induce fetotoxicitate (reducerea functiei renale, oligohidramnios, intarzierea osificarii craniului) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3).

Daca expunerea la inhibitori ai ECA s-a produs incepand cu trimestrul al treilea de sarcina, se recomanda verificarea ecografica a functiei renale si a craniului.

Sugarii ai caror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie monitorizati strict pentru hipotensiune arteriala (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Cu privire la indapamida

Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai putin de 300 de rezultate obtinute din sarcini). Expunerea prelungita la diuretice tiazidice in timpul trimestrului al treilea de sarcina poate reduce volumul plasmatic matern, precum si fluxul sanguin utero-placentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentara si intarzierea cresterii.

Studiile la animale nu au evidentiat efecte toxice daunatoare directe sau indirecte asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca masura de precautie, este de preferat sa se evite utilizarea indapamidei in timpul sarcinii.

Alaptarea
Noliterax 10 mg/2,5 mg este contraindicat in timpul alaptarii.

Cu privire la perindopril

Deoarece nu exista informatii disponibile cu privire la utilizarea perindoprilului in timpul alaptarii, perindoprilul nu este recomandat si sunt de preferat alte tratamente cu un profil de siguranta dovedit pentru utilizarea in timpul alaptarii, mai ales in cazul alaptarii unui nou-nascut sau unui prematur.

Cu privire la indapamida

Exista informatii insuficiente cu privire la excretia indapamidei/metabolitilor acesteia in laptele uman. Pot sa apara hipersensibilitate la medicamente derivate de sulfonamide, hipokaliemie. Nu se poate exclude un risc pentru nou-nascuti/sugari.

Indapamida este strans inrudita cu diureticele tiazidice care au fost asociate, in timpul alaptarii, cu reducerea sau chiar suprimarea lactatiei.

Indapamida este contraindicata in timpul alaptarii.

Fertilitatea
Comune perindoprilului si indapamidei

Studiile privind toxicitatea asupra functiei de reproducere nu au evidentiat niciun efect asupra fertilitatii la femelele si masculii de sobolan (vezi pct. 5.3). Nu se anticipeaza niciun efect asupra fertilitatii la om.

Condus auto
Cu privire la perindopril, indapamida si Noliterax 10 mg/2,5 mg

Cele doua substante active, administrate separat sau in combinatia in doza fixa Noliterax 10 mg/2,5 mg, nu au nicio influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, dar la unii pacienti pot sa apara reactii adverse individuale legate de tensiunea arteriala mica, in special la inceputul tratamentului sau in asociere cu alte medicamente antihipertensive.

Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Administrarea de perindopril inhiba sistemul renina-angiotensina-aldosteron si tinde sa reduca pierderea de potasiu determinata de indapamida. Sase procente din pacientii tratati cu Noliterax 10 mg/2,5 mg au prezentat hipokaliemie (concentratia plasmatica a potasiului mai mic de 3,4 mmol/l).

Cele mai frecvent raportate reactii adverse observate sunt :

pentru perindopril: ameteli, cefalee, parestezii, disgeuzie, afectare a vederii, vertij, tinitus, hipotensiune arteriala, tuse, dispnee, dureri abdominale, constipatie, dispepsie, diaree, greata, varsaturi, prurit, eruptii cutanate tranzitorii, crampe musculare si astenie.

pentru indapamida: reactii de hipersensibilitate, in special dermatologice, la pacienti cu predispozitie la reactii alergice si astmatice, si eruptii maculopapulare.

Lista reactiilor adverse sub forma de tabel

Urmatoarele reactii adverse au fost observate in timpul studiilor clinice si/sau in urma utilizarii dupa punerea pe piata si au fost clasificate dupa frecventa, astfel:

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si mai mic de 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mic de 1/100); rare (≥1/10000 si mai mic de 1/1000), foarte rare (mai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

*Frecventa calculata din studiile clinice pentru evenimentele adverse detectate in urma raportarilor spontane

Pentru alti inhibitori ai ECA au fost raportate cazuri de SIADH. SIADH poate fi considerata o complicatie foarte rara dar posibila, asociata cu terapia cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozaj
Simptome

Cea mai frecventa reactie adversa in caz de supradozaj este hipotensiunea arteriala, uneori asociata cu greata, varsaturi, crampe musculare, ameteli, somnolenta, stare confuzionala, oligurie care poate progresa spre anurie (din cauza hipovolemiei). Poate sa apara dezechilibru hidroelectrolitic (hiponatriemie, hipokaliemie).

Abordare terapeutica

Primele masuri terapeutice constau in eliminarea rapida a medicamentului (medicamentelor) ingerat (ingerate) prin lavaj gastric si/sau administrare de carbune activat, urmate de restabilirea echilibrului hidroelectrolitic, intr-o unitate medicala specializata, pana la revenirea la no