Ofloxacina este indicata la adulti, pentru tratamentul infectiilor moderate-grave, induse de germeni sensibili. Ofloxacina trebuie prescrisa in urma examenului microbiologic, inclusiv antibiograma. Ofloxacina este indicata in:
Infectii complicate la nivelul tractului urinar
Uretrita non gonococica
Uretrita gonococica si cervicita gonococica determinate de Neisseria gonorrhoeae susceptibila la tratament
Prostatita bacteriana
Boala inflamatorie pelvina, in asociere cu alte medicamente antibacteriene
Tuberculoza, in tratament asociat
Otita medie supurata cronica
Sinuzita bacteriana cronica
Infectii intraabdominale complicate
AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 12987/2020/01
Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
In urmatoarele indicatii, Ofloxin trebuie utilizat numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infectiilor respective:
Cistita acuta necomplicata
Infectii osoase si articulare
Exacerbare acuta a bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv bronsite
Exacerbare acuta a sinuzitei cronice
Infectii complicate la nivelul pielii si tesuturilor moi
Infectii la nivelul tractului gastrointestinal (de exemplu diareea calatorului)
Se recomanda administrarea medicamentului in sectiile de spital specializate, la adultii cu infectii severe cu bacili Gram negativi si stafilococi sensibili la ofloxacina, mai ales in septicemii, afectiuni cronice respiratorii, ORL, renale, prostatice, ginecologice, hepatice, osoase, articulare, cutanate sau abdominale. Streptococii si pneumococii sunt de regula moderat sensibili si de aceea indicatia tratamentului cu ofloxacina nu este de prima intentie in cazul in care se suspicioneaza o infectie cu acest tip de agenti patogeni.
In cazul infectiilor cu Stafilococul auriu sau cu Pseudomonas aeruginosa, s-a raportat aparitia de tulpini rezistente la tratament, de aceea se indica tratament combinat cu alte clase de antibiotice. Nu este indicata administrarea de ofloxacina in cazul bacteriemiei cu Pseudomonas aeruginosa.
Trebuie luate in considerare recomandarile oficiale privind utilizarea adecvata a medicamentelor antibacteriene.
Dozaj
Adulti cu functie renala normala
Doza uzuala este de 1-2 comprimate filmate Ofloxin 200 mg (200-400 mg ofloxacina), administrate oral, la interval de 12 ore; este posibila, de asemenea, administrarea in doza unica. In infectii severe doza zilnica poate fi crescuta la 3-4 comprimate filmate Ofloxin 200 mg (600-800 mg ofloxacina).
In functie de tipul si de gravitatea infectiei, ofloxacina se administreaza timp de 7 pana la 10 zile.
Infectii ale tractul urinar inferior: doza recomandata este de 200-400 mg pe zi;
Pentru tratamentul cistitei, administrarea ofloxacinei timp de trei zile poate fi suficienta.
Infectii ale tractului urinar superior: doza recomandata este de 200-400 mg pe zi, care se poate creste pana la 400 mg de doua ori pe zi;
Prostatite: doza recomandata este de 600 mg pe zi in doze divizate timp de 6 saptamani;
Infectii ale tractului respirator inferior: doza recomandata este de 400 mg pe zi, iar daca este nevoie se creste pana la 400 mg de doua ori pe zi;
Tuberculoze pulmonare rezistente la tratamentul conventional: doza recomandata este de 400 mg ofloxacina la 12 ore timp de 3-12 luni in asociere cu alte antibiotice;
Uretrite si cervicite gonococice necomplicate: se recomanda o singura doza de 400 mg pe zi;
Uretrite si cervicite non-gonococice: doza recomandata este de 400 mg pe zi intr-o singura priza sau in prize divizate;
Infectii necomplicate ale pielii si tesuturilor moi: doza recomandata este de 400 mg de doua ori pe zi.
La pacientii cu insuficienta renala, sunt recomandate urmatoarele doze:
| CLEARANCE-UL CREATININEI | DOZAmg* | NUMAR / 24 ore | INTERVALore |
| 50 – 20 ml/min | 100 – 200 | 1 | 24 |
| < 20 ml/min** sau hemodializasau dializa peritoneala | 100sau 200 | 11 | 2448 |
*In conformitate cu indicatia sau intervalul de doze.
**Concentratia serica a ofloxacinei trenuie monitorizata la pacientii cu insuficienta renala severa sau la pacientii care fac dializa.
Atunci cand clearance-ul creatininei nu poate fi masurat, acesta poate fi estimat avand ca referinta valorile creatininei serice utilizand urmatoarea formula Cockcroft pentru adulti:
| greutatea (kg) x (140 – varsta in ani) | ||
| Barbati: | ClCr (ml/min)= | --------------------------------------- |
| sau | 72 x valoarea creatininei serice (mg/dl) | |
| ClCr (ml/min)= | greutatea (kg) x (140 –vârsta în ani) | |
| Femei: | ClCr (ml/min)= | 0,814 x creatinina serica (µmol/l)0,85 x (valoarea obtinuta mai sus) |
Pacienti cu insuficienta hepatica severa
La pacientii cu insuficienta hepatica severa, cum este in caz de ciroza hepatica cu ascita, eliminarea ofloxacinei poate fi redusa. Ca urmare, nu trebuie depasita o doza maxima de 400 mg ofloxacina pe zi.
Varsnici (varsta peste 60 de ani)
Nu este necesara ajustarea dozei la varstnici, in cazul in care functia renala este normala. Cu toate acestea, la pacientii varstnici trebuie acordata atentie deosebita functiei renale si doza trebuie adaptata corespunzator (vezi pct. 4.4, Prelungirea intervalului QT).
Copii si adolescenti
Nu este indicata administrarea de ofloxacina la copii si adolescenti.
Ofloxin 200 mg se poate lua cu apa sau cu un pahar de lapte si pot fi luate la o ora inainte de masa sau doua ore dupa masa.
Mod de administrare
O doza zilnica de pana la 400 mg ofloxacina poate fi administrata intr-o singura priza. In aceasta situatie, este de preferat ca ofloxacina sa se administreze dimineata.
Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate in doua doze separate, care pot fi administrate la intervale de timp aproximativ egale.
Comprimatele de Ofloxin 200 mg trebuie inghitite intregi, cu o cantitate suficienta de lichid (1/2 de pahar).
Acestea pot fi luate pe stomacul gol sau dupa masa. Antiacidele, medicamentele care contin magneziu, aluminiu, fer si zinc trebuie administrate cu cel putin 2 ore inainte sau dupa ingestia de ofloxacina (vezi pct. 4.5).
Contraindicatii
Ofloxacina este contraindicata in urmatoarele cazuri:
hipersensibilitate la ofloxacina, alte chinolone sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
pacienti cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuti a avea un prag convulsivant scazut;
pacienti cu antecedente de tendinopatie asociata cu administrarea fluorochinolonelor;
pacienti cu deficit (latent sau franc) de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza;
la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani*;
pe parcursul sarcinii*;
la femeile care alapteaza*.
pacientii cu defecte latente sau reale ale activitatii glucozo-6-fosfat dehidrogenazei pot fi predispusi la reactii hemolitice atunci cand sunt tratati cu chinolone.
* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poate fi exclus riscul de leziuni la nivelul cartilajului de crestere la organismul aflat in perioada de dezvoltare.
Atentionari
Utilizarea ofloxacinei trebuie evitata la pacientii care au prezentat in trecut reactii adverse grave la utilizarea de medicamente care contin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienti cu ofloxacina trebuie initiat numai in absenta unor optiuni alternative de tratament si dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu/risc (vezi si pct. 4.3).
Risc de rezistenta
S. aureus meticilino-rezistent
Este foarte probabil ca S. aureus meticilino-rezistent sa posede rezistenta incrucisata la fluorochinolone, inclusiv ofloxacina. Prin urmare ofloxacina nu este recomandata pentru tratamentul unei infectii cunoscute sau suspectate cu MRSA, pana cand testele de laborator nu au confirmat susceptibilitatea organismului la ofloxacina (si sunt considerate inadecvate medicamentele antibacteriene recomandate in mod obisnuit pentru tratamentul infectiilor cu MRSA).
Ofloxacina nu este medicamentul de prima alegere pentru pneumonia cauzata de Pneumococi sau Mycoplasma, sau pentru angina acuta cauzata de streptococi β-hemolitici.
E-coli
Rezistenta E-coli la fluorochinolone – agentul patogen cel mai frecvent implicat in infectiile tractului urinar - variaza in cadrul Uniunii Europene. Se recomanda medicilor prescriptori sa ia in considerare prevalenta locala a rezistentei E-coli la fluorochinolone.
Neisseria gonorrhoeae
Din cauza cresterii rezistentei lui N. gonorrhoeae, ofloxacina nu trebuie utilizata ca optiune de tratament empiric in infectiile gonococice suspectate (infectie gonococica uretrala, boala inflamatorie pelvina si epididimo-orhita), decat daca patogenul a fost identificat si confirmat sensibil la ofloxacina. Daca nu se obtine nicio imbunatatire clinica dupa 3 zile, tratamentul trebuie reconsiderat.
Boala inflamatorie pelvina
Pentru tratamentul bolii inflamatorii pelvine, tratamentul cu ofloxacina trebuie luat in considerare numai in combinatie cu tratamentul impotriva patogenilor anaerobi.
P. aeruginosa
Infectiile nosocomiale si alte infectii grave cauzte de P. aeruginosa pot necesita tratament combinat. In special, infectiile specifice cauzate de P. aeruginosa necesita determinarea rezistentei in scopul tratamentului tintit.
Streptococi
Ofloxacina nu este indicata in tratamentul amigdalitei acute determinate de streptococi beta-hemolitici.
Riscul de rezistenta
Prevalenta rezistentei dobandite poate varia in functie de aria geografica si in timp pentru speciile selectate.
Prin urmare, informatiile locale cu privire la situatia rezistentei sunt necesare. In special in cazul infectiilor grave sau esecului tratamentului, trebuie efectuat diagnosticul microbiologic, cu identificarea agentului patogen si a susceptibilitatii sale la ofloxacina.
Infectii ale oaselor si articulatiilor
In cazul infectiilor oaselor si articulatiilor, trebuie luata in considerare necesitatea unui tratament combinat cu alte medicamente anti-infectioase.
Reactii buloase grave
La administrarea de ofloxacina, au fost raportate cazuri severe de reactii cutanate buloase cum sunt sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermica toxica (vezi pct. 4.8). Daca apar reactii la nivelul pielii si/sau mucoaselor, pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze imediat medicului, inainte de continuarea tratamentului.
Dupa prima administrare, au fost raportate pentru fluorochinolone hipersensibilitate si reactii alergice. Reactiile anafilactice si anafilactoide pot progresa la soc care pune viata in pericol, chiar dupa prima administrare. In aceste cazuri, ofloxacina trebuie intrerupta si trebuie initiat tratament adecvat (de exemplu, tratament pentru soc).
Reactii de hipersensibilitate si alergice
Dupa prima administrare, au fost raportate pentru fluorochinolone hipersensibilitate si reactii alergice. Reactiile anafilactice si anafilactoide pot progresa la soc care pune viata in pericol, chiar dupa prima administrare. In aceste cazuri, ofloxacina trebuie intrerupta si trebuie initiat tratament adecvat (de exemplu, tratament pentru soc, incluzand administrarea de antihistaminice, corticosteroizi, simpatomimetice si, daca e necesar, ventilatie).
Boala asociata cu Clostridium difficile
Diareea, mai ales daca este severa, persistenta si/sau sanguinolenta, aparuta in timpul sau dupa tratamentul cu ofloxacina (inclusiv cateva saptamani dupa tratament), poate fi simptom de colita pseudomembranoasa (CDAD). CDAD poate varia in intensitate de la usoara pana la a pune viata in pericol, cea mai severa forma fiind colita pseudomembranoasa (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important de luat in considerare acest diagnostic la pacientii la care apare diaree grava in timpul sau dupa tratamentul cu ofloxacina. Daca este suspectata colita pseudomembranoasa, administrarea ofloxacinei trebuie oprita imediat si trebuie initiat fara intarziere tratament adecvat (de exemplu tratament pe cale
orala cu antibiotice specifice/agenti chimioterapici cu eficacitate dovedita, cum sunt vancomicina pe cale orala, teicoplanina pe cale orala sau metronidazol).
Nu trebuie administrate medicamente care inhiba peristaltismul intestinal.
Reactii adverse grave la medicament, prelungite, invalidante si posibil ireversibile
La pacientii carora li s-au administrat chinolone si fluorochinolone, indiferent de varsta acestora si de factorii de risc preexistenti, au fost raportate cazuri foarte rare de reactii adverse grave la medicament, prelungite (care persista timp de luni sau ani), invalidante si posibil ireversibile, care afecteaza diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic si senzitiv). Administrarea ofloxacinei trebuie oprita imediat, la primele semne sau simptome ale unei reactii adverse grave, iar pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze medicului curant pentru recomandari.
Pacientii predispusi la convulsii
Chinolonele pot sa scada pragul convulsivant si pot declansa convulsii. Ofloxacina este contraindicata la pacientii cu istoric de epilepsie (vezi pct. 4.3) ). Ca si alte chinolone, ofloxacina trebuie utilizata cu extrema prudenta la pacientii predispusi la convulsii, cum sunt pacientii cu leziuni ale sistemului nervos central, pacienti tratati concomitent cu fenbufen si cu alte medicamente similare antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau cu medicamente care scad pragul convulsivant cerebral, cum este teofilina (vezi si pct. 4.5).
In cazul aparitiei de crize convulsive, tratamentul cu ofloxacina trebuie intrerupt. Sunt indicate procedurile standard de urgenta adecvate (de exemplu mentinerea permeabilitatii cailor aeriene si administrarea de anticonvulsivante cum sunt diazepamul sau barbituricele).
Tendinita si ruptura de tendon
Tendinita si ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fara a se limita la acesta), uneori bilaterala, poate surveni in primele 48 ore de la initierea tratamentului cu chinolone si fluorochinolone, aparitia acestora fiind raportata chiar si timp de pana la cateva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinita si ruptura de tendon este crescut la pacientii varstnici, la pacientii cu insuficienta renala, la pacientii cu transplant de organ solid si la cei tratati concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitenta de corticosteroizi trebuie evitata.
La primul semn de tendinita (de exemplu umflare insotita de durere, inflamatie), tratamentul cu ofloxacina trebuie oprit si trebuie avut in vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) in mod corespunzator (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizati corticosteroizi daca apar semne de tendinopatie.
Pacienti cu insuficienta renala
Ofloxacina este, in principal, excretata pe cale renala. Prin urmare, la pacientii cu insuficienta renala, ofloxacina trebuie utilizata numai dupa ajustarea dozei (vezi pct. 4.2), alaturi de supravegherea medicala a functiei renale.
Reactii psihotice
La pacientii tratati cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, au fost raportate reactii psihotice. In unele cazuri, acestea au progresat la ganduri de sinucidere sau comportament de auto-vatamare, inclusiv tentativa de suicid (vezi pct 4.8), uneori dupa o singura doza de ofloxacina. In cazul in care un pacient dezvolta aceste reactii, administrarea ofloxacinei trebuie intrerupta si trebuie instituite masuri adecvate.
Ofloxacina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu antecedente de tulburari psihotice sau la pacientii cu boli psihice.
Pacientii cu insuficienta hepatica
Pot aparea leziuni hepatice in cursul tratamentului cu ofloxacina. La pacientii cu insuficienta hepatica, ofloxacina trebuie utilizata numai sub supraveghere medicala a functiei hepatice. La administrarea de fluorochinolone, au fost raportate cazuri de hepatita fulminanta cu potential de evolutie la insuficienta hepatica (inclusiv cazuri letale). Pacientii trebuie sfatuiti sa opreasca tratamentul si sa se adreseze medicului lor daca apar semne si simptome ale bolii hepatice, cum sunt anorexie, icter, urina hipercroma, prurit sau sensibilitate abdominala (vezi pct. 4.8).
Pacientii tratati cu antagonisti de vitamina K
Avand in vedere o posibila crestere a timpilor/valorilor testelor de coagulare (PT / INR) si/sau aparitia hemoragiei la pacientii tratati cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, concomitent cu un antagonist al vitaminei K (warfarina), trebuie efectuate teste de coagulare atunci cand aceste medicamente se administreaza concomitent (vezi pct. 4.5).
Miastenia gravis
Fluorochinolonele, inclusiv ofloxacina, au activitate de blocare neuromusculara si pot exacerba slabiciunea musculara a pacientilor cu miastenia gravis. In experienta dupa punerea pe piata, reactii adverse grave, inclusiv deces si necesitate de respiratie asistata, au fost asociate cu utilizarea de fluorochinolone la pacientii cu miastenia gravis. Ofloxacina nu este recomandata la pacientii cu istoric cunoscut de miastenia gravis.
Profilaxia fotosensibilitatii
Fotosensibilizarea a fost raportata la utilizarea de ofloxacina (vezi pct. 4.8). Se recomanda ca pacientii sa nu se expuna, daca nu este necesar, la razele solare puternice sau raze UV artificiale (de exemplu lampi cu ultraviolete, solar), pe durata tratamentului si 48 de ore dupa terminarea/intreruperea acestuia, pentru a preveni fotosensibilizarea.
Infectii secundare
Similar altor antibiotice, administrarea de ofloxacina, mai ales pe perioada indelungata, poate produce proliferarea microorganismelor rezistente. Prin urmare, starea clinica a pacientilor trebuie evaluata la intervale regulate. Daca se depisteaza o infectie secundara, trebuie luate masurile adecvate de tratament.
Tulburari cardiace
Cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT au fost raportate la pacientii care au luat fluorochinolone, inclusiv ofloxacina (vezi pact 4.8).
Este necesara precautie la utilizarea de fluorochinolone, incluzand Ofloxin, la pacienti cu factori de risc cunoscuti pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt:
sindrom QT prelungit congenital.
utilizarea concomitenta de medicamente cunoscute ca prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice din clasele IA si III, antidepresive triciclice si tetraciclice, macrolide, medicamente antifungice imidazolice si antimalarice, unele antihistaminice ne-sedative [de exemplu astemizol, terfenadina, ebastina], antipsihotice).
dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu hipokalemia, hipomagneziemia).
pacienti varstnici.
afectare cardiaca (insuficienta cardiaca, infarct miocardic, bradicardie).
Pacientii varstnici si femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. Ca urmare fluorochinolonele, inclusiv ofloxacina, trebuie utilizate cu precautie la acesti pacienti (vezi si pct. 4.2 „Varstnici”, 4.5, 4.8, si 4.9).
Modificari ale valorilor glicemiei
Au fost raportate modificari ale glicemiei (incluzand atat hipoglicemie, cat si hiperglicemie) la tratamentul cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacin. La pacientii cu diabet zaharat tratati concomitent cu un medicament antidiabetic oral (de exemplu glibenclamida) sau cu insulina au fost raportate cazuri de coma hipoglicemica. La pacientii cu diabet zaharat, este recomandata monitorizarea atenta a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Neuropatie periferica
La pacientii tratati cu chinolone si fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzoriala sau senzorial-motorie care determina parestezie, hipoestezie, disestezie sau slabiciune. Pacientii tratati cu ofloxacina trebuie sfatuiti sa informeze medicul, inainte de a continua tratamentul, in cazul in care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzatie de arsura, furnicaturi, amorteala, slabiciune, in scopul de a preveni aparitia unei afectiuni potential ireversibile (vezi pct. 4.8).
Pacientii cu deficit de glucozo -6-fosfat-dehidrogenaza
Pacientii cu deficit de glucozo -6-fosfat-dehidrogenaza latent sau diagnosticat pot fi predispusi la reactii hemolitice daca sunt tratati cu chinolone. Prin urmare, daca ofloxacina trebuie administrata la acesti pacienti, trebuie monitorizata posibila aparitie a hemolizei.
Tulburari de vedere
Daca este afectata vederea sau apar orice alte efecte asupra ochilor, trebuie consultat un medic specialist oftalmolog (vezi pct. 4.7 si 4.8).
Interferenta cu testele de laborator
La pacientii tratati cu ofloxacina, determinarea opiaceelor in urina poate da rezultate fals pozitive. Poate fi necesara confirmarea testelor de screening pozitive pentru opiacee prin metode mai specifice.
Anevrism si disectie de aorta
Studiile epidemiologice raporteaza o crestere a riscului de anevrism si disectie de aorta dupa administrarea de fluorochinolone, in special la populatia in varsta.
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar dupa o evaluare atenta a raportului beneficiu-risc si dupa luarea in considerare a altor optiuni terapeutice la pacientii cu antecedente heredocolaterale cunoscute de boala anevrismala sau la pacientii diagnosticati cu anevrism aortic si/sau disectie de aorta preexistente sau in prezenta altor factori de risc sau afectiuni predispozante la anevrism sau disectie de aorta (de exemplu, sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos – forma vasculara, arterita Takayasu, arterita cu celule gigante, boala Behcet, hipertensiune arteriala, ateroscleroza cunoscuta).
In caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii aparute brusc, pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgenta.
Alte informatii
Pacientii care au reactionat la tratamentul cu alte chinolone cu reactii adverse grave (de exemplu reactii neurologice grave) au risc crescut de a manifesta reactii asemanatoare la ofloxacina.
Ofloxin contine lactoza
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza, nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Antiacide, sucralfat, cationi de metale
Administrarea concomitenta de antiacide care contin aluminiu sau magneziu sau sucralfat, pot atenua efectul Ofloxin 200 mg comprimate filmate. La fel si in cazul altor preparate care contin ioni de metale (aluminiu, fier, magneziu sau zinc). Ofloxacina trebuie administrata cu aproximativ 2 ore inainte de astfel de preparate.
Teofilina, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene asemanatoare
Intr-un studiu clinic, nu au fost evidentiate interactiuni farmacocinetice ale ofloxacinei cu teofilina. Cu toate acestea, o scadere pronuntata a pragului convulsivant cerebral poate sa apara atunci cand chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilina, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, sau alte medicamente, care reduc acest prag.
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ofloxin 200 mg, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precautie la pacientii carora li se administreaza medicamente cunoscute ca prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA si III, antidepresive triciclice si tetraciclice, macrolide, medicamente antifungice imidazolice si antimalarice, unele antihistaminice ne-sedative [de exemplu astemizol, terfenadina, ebastina] antipsihotice) (vezi pct. 4.4).
Antagonisti ai vitaminei K
La pacientii tratati cu ofloxacina concomitent cu antagonisti ai vitaminei K (de exemplu warfarina), au fost raportate cresterea valorilor testelor de coagulare (PT/INR) si/sau sangerari, care pot fi severe. Prin urmare, trebuie monitorizate testele de coagulare la pacientii tratati cu antagonisti ai vitaminei K.
Glibenclamida
Ofloxacina poate provoca o usoara crestere a concentratiilor serice ale glibenclamidei administrata concomitent. Deoarece, in acest caz, aparitia hipoglicemiei este mai probabila se recomanda ca glicemia pacientilor tratati concomitent cu ofloxacina si glibenclamida sa fie monitorizata deosebit de atent.
Probenecid, cimetidina, furosemid si metotrexat
Atunci cand au fost administrate impreuna, probenecidul a scazut clearance-ul total al ofloxacinei cu 24% si a crescut ASC cu 16%. Se presupune ca efectul se datoreaza unei competitii sau inhibari a transportului activ in timpul excretiei tubulare renale a acestor substante active. Se recomanda prudenta atunci cand ofloxacina se administreaza impreuna cu medicamente care afecteaza secretia tubulara renala cum sunt probenecidul, cimetidina, furosemidul si metotrexatul, deoarece pot cauza cresterea concentratiilor plasmatice si intensificarea reactiilor adverse.
Sarcina
Sarcina
Nu exista date adecvate cu privire la utilizarea ofloxacinei la femeile gravide. Bazat pe o experienta limitata la om, utilizarea fluorochinolonelor in primul trimestru de sarcina nu a fost asociata cu un risc crescut de malformatii majore sau alte efecte adverse asupra rezultatului sarcinii. In studiile la animale tinere si fetusi nenascuti de animale cu expunere la chinolone, au fost observate efecte asupra cartilajului articular imatur, dar nu au fost observate efecte teratogene. Nu poate fi exclus faptul ca acest medicament poate cauza leziuni la nivelul cartilajelor articulare la copii si adolescenti/fetusi.
Ca urmare, ofloxacina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 si 5.3).
Alaptarea
Ofloxacina se excreta in laptele uman in cantitati mici. Din cauza riscului potential de afectare a articulatiilor si a unor reactii adverse grave de toxicitate la sugari, alaptarea trebuie intrerupta in timpul tratamentului cu ofloxacina (vezi pct. 4.3 si 5.3).
Condus auto
Unele reactii adverse (de exemplu ameteli/vertij, stari de somnolenta, tulburari de vedere) pot afecta capacitatea de concentrare si de reactie a pacientului, si, ca urmare, pot constitui un risc in situatiile in care aceste abilitati sunt de importanta deosebita (de exemplu conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor). Aceste efecte pot fi crescute de asocierea cu consumul de alcool. Ca urmare pacientii trebuie sa observe ce reactii au la tratament inainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Informatiile prezentate mai jos sunt bazate pe date din studiile clinice si din experienta vasta de dupa punerea pe piata a medicamentului.
| Clasificarea pe aparate, sisteme si organe | Mai putin frecvente (≥1/1000 si<1/100) | Rare(≥1/10000 şi<1/1000) | Foarte rare (< 1/10,000) | Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din dateledisponibile)* |
| Infectii si infestari | Proliferarea bacteriilor rezistente şi afungilor (vezi pct 4.4) | |||
| Tulburari hematologice si limfatice | Anemie, anemie hemolitica, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie,pancitopenie. | Agranulocitoza, deprimare a maduvei hematogene | ||
| Tulburari ale sistemului imunitar | Reactii de hipersensibilitate anafilactice* si anafilactoide*,angioedem* | Afectarea organelor interne în vasculită, Soc anafilactic* si anafilactoid* | ||
| Tulburari metabolice si de nutritie | Anorexie | Hiperglicemie, hipoglicemie în special la pacientii tratati cu medicamente hipoglicemiante (vezi pct. 4.4)Coma hipoglicemica |
| Clasificarea pe aparate, sisteme si organe | Mai putin frecvente (≥1/1000 si<1/100) | Rare(≥1/10000 si<1/1000) | Foarte rare (< 1/10,000) | Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata dindatele disponibile)* |
| Tulburari psihice+ | Agitatie, tulburari de somn, insomnie | Reactii psihotice (de exemplu halucinatii), anxietate, stare confuzionala, vise intense ( chiar si cosmaruri),depresie | Reactii psihotice si depresie cu un comportament de autovatamare inclusiv ideatie suicidara sau tentativa de suicid (vezi pct.4.4), nervozitate | |
| Tulburari ale sistemului nervos+ | Neliniste, ameteli, cefalee. | Somnolenta, tulburari senzoriale cum sunt paresteziile (de exemplu hipoestezie sau hiperestezie), Tulburari ale gustului si mirosului (inclusivanosmie). | neuropatie periferica senzoriala si motorie*, convulsii*, simptome extrapiramidale sau alte tulburari de coordonare musculara (vezi pct. 4.4) | Tremor, Diskinezie, Ageuzie, Sincopa, Hipertensiune intracraniană benigna |
| Tulburari oculare+ | Iritarea ochilor, senzatie de arsură la nivelul ochilor,conjunctivita | Tulburari de vedere ( de exemplu vedere incetosata, diplopie si cromatopsie) | Uveita | |
| Tulburari acustice si vestibulare+ | Vertij | Dezechilibru | Tinitus, pierderea auzului | Diminuarea auzului |
| Clasificarea pe aparate, sisteme si organe | Mai putin frecvente (≥1/1000 si<1/100) | Rare(≥1/10000 si<1/1000) | Foarte rare (< 1/10,000) | Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata dindatele disponibile)* |
| Tulburari cardiace | Palpitatii | Tahicardie | Aritmii ventriculare si torsada varfurilor (raportata in special la pacientii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe ECG (vezipct. 4.4 si 4.9) | |
| Tulburari vasculare | Hipotensiune arteriala, hipertensiune arteriala | Hipotensiune arteriala severa pana la colaps si pierderea constientei | ||
| Tulburari respiratorii, toracice simediastinale | Tuse neproductiva, rinofaringita,rinoree | Dispnee, bronhospasm | Pneumonita alergica, dispnee severa | |
| Tulburari gastrointestinale | Disconfort gastric, Dureri abdominale, Diaree, Greata,Varsaturi | Enterocolita, (uneori hemoragica) | Colita pseudomembranoasa*( vezi pct. 4.4) | Dispepsie, Flatulenta, Constipatie, Pancreatita |
| Clasificarea pe aparate, sisteme si organe | Mai putin frecvente (≥1/1000 si<1/100) | Rare(≥1/10000 si<1/1000) | Foarte rare (< 1/10,000) | Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata dindatele disponibile)* |
| Tulburari hepatobiliare | Afectare hepatica cu cresterea concentratiilor serice ale enzimelor hepatice (ALAT, ASAT, LDH,gama-GT, fosfatazei alcaline) si/sau bilirubinei | Icter colestatic | Hepatita, care poate fi severa*, leziuni hepatice grave*. La administrarea ofloxacinei, a fost raportata aparitia de leziuni hepatice severe, inclusiv de cazuri cu insuficienţă hepatica acuta, uneori letala, in principal la pacientii cu afectiuni hepatice preexistente(vezi pct. 4.4). | |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Reactii cutanate cum sunt prurit si eruptie cutanata tranzitorie. | Urticarie, bufeuri, hiperhidroza, eruptii cutanate veziculare sau pustuloase | Reactii muco-cutanate grave (eritem polimorf, necroliza epidermica toxica), reactii de fotosensibilitate (simptome asemanatoare arsurilor solare, decolorarea sau detasarea unghiilor), purpura vasculara, vasculite, care in cazuri izolate, pot determina necrozecutanate | Dermatita exfoliativa, SindromStevens-Johnson, pustuloza exantematoasa acuta generalizata, eruptie cutanata tranzitorie medicamentoasa, Stomatita. |
| Clasificarea pe aparate, sisteme si organe | Mai puţin frecvente (≥1/1000 si<1/100) | Rare(≥1/10000 si<1/1000) | Foarte rare (< 1/10,000) | Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata dindatele disponibile)* |
| Tulburari musculoscheletice si ale tesutului conjunctiv+ | Tendinita | Afectare articulara si musculara (de exemplu durere) , ruptura de tendon (de exemplu, tendonul lui Achile), vezi si pct.4.4. Acestea pot sa apara în decurs de48 ore de la inceperea tratamentului si pot fi bilaterale. | Rabdomioliza si/sau miopatie, slabiciune musculara (cu semnificatie speciala la pacientii cu miastenia gravis), intindere musculara, ruptura musculara, rupturi ale ligamentelor,artrita | |
| Tulburari renale si ale cailor urinare | afectarea functiei renale (de exemplu cu cresterea concentratiei plasmatice acreatininei) | Insuficienta renala acuta | Nefrita acuta interstitiala | |
| Afectiuni congenitale, familiale si genetice | Atacuri de porfirie la pacientii cu porfirie* | |||
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare+ | Astenie, febra, durere (inclusiv dorsalgii, dureri la nivelul toracelui siextremitatilor) |
* experienta dupa punerea pe piata
+ Au fost raportate cazuri foarte rare de reactii adverse grave la medicament, prelungite (pana la luni sau ani), invalidante si posibil ireversibile, care afecteaza cateva, uneori mai multe aparate, sisteme si organe si simturi, (inclusiv reactii precum tendinita, ruptura de tendon, artralgie, durere la nivelul extremitatilor, tulburari ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseala, afectare a memoriei, tulburari ale somnului si afectare a auzului, vederii, gustului si mirosului), in asociere cu utilizarea chinolonelor si fluorochinolonelor, in unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenti (vezi pct. 4.4).
Note
Cu exceptia unor cazuri foarte rare (de exemplu cazuri izolate de afectare a simtului olfactiv, gustativ si auzului), reactiile adverse observate s-au remis dupa intreruperea tratamentului cu ofloxacina.
Unele reactii adverse (de exemplu colita pseuomembranoasa, reactiile de hipersensibilitate, convulsiile) pot pune viata in pericol in unele cazuri si necesita actiuni imediate de corectare a acestora ( vezi si pct. 4.4).
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale:
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Simptome
Semnele cele mai importante care pot fi anticipate in urma supradozajului acut sunt (printre altele) simptomele SNC, cum sunt confuzie, ameteli, tulburari de constienta, crize convulsive, cresterea intervalului QT, precum si reactii gastro-intestinale, cum sunt greata si eroziuni ale mucoasei gastro- intestinale.
Efecte la nivelul SNC (inclusiv stare confuzionala, convulsii, halucinatii si tremor) au fost observate in experienta dupa punerea pe piata.
Tratament
In caz de supradozaj, trebuie initiat tratament simptomatic. Trebuie efectuata monitorizare ECG din cauza posibilei aparitii a prelungirii intervalului QT. Poate, de asemenea, sa fie necesara monitorizarea si asigurarea functiilor altor organe vitale in conditii de terapie intensiva.
Daca apar convulsii, se recomanda tratament anticonvulsivant imediat.
Urmatoarele masuri pot fi recomandate in caz de supradozaj masiv. Pentru eliminarea ofloxacinei neabsorbite, sunt recomandate masuri cum sunt lavajul gastric, administrarea de adsorbanti si sulfat de sodiu (daca este posibil in primele 30 de minute dupa ingestie) precum si antiacidele pentru protejarea mucoasei gastrice; in plus, tratamentul diuretic pentru promovarea excretiei substantei care a fost deja absorbita.
O fractiune din doza de ofloxacina poate fi indepartata din organism prin hemodializa. Dializa peritoneala si CAPD (dializa peritoneala continua ambulatorie) nu sunt eficiente pentru indepartarea ofloxacinei din organism. Nu exista un antidot specific.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica
Ofloxacina este un antibiotic bactericid din grupul fluorochinolonelor, Codul ATC: J01MA01
Mecanism de actiune
Mecanismul de actiune al ofloxacinei se bazeaza pe afectarea sintezei de ADN prin inhibarea topoizomerazei bacteriene II (giraza) si topoizomerazei IV, rezultand un efect bactericid.
Relatia farmacocinetica/farmacodinamica
Eficacitatea este in principal dependenta de raportul intre concentratia serica maxima (Cmax) si concentratia minima inhibitorie (CMI) pentru patogenul implicat, sau de raportul intre ASC (aria de sub curba) si CMI pentru patogenul implicat.
Mecanismul de aparitie a rezistentei
Rezistenta la ofloxacina se poate baza pe urmatoarele mecanisme:
Modificari ale structurii tinta: cel mai frecvent mecanism de rezistenta la ofloxacina si la alte fluorochinolone consta in modificarea topoizomerazelor II si IV ca rezultat al unei mutatii.
Alte mecanisme de rezistenta duc la scaderea concentratiei de fluorochinolone in locul de actiune. Aceasta se datoreaza penetrarii scazute a celulei ca rezultat al scaderii formarii de porine sau eliminarii crescute din celula prin pompe de eflux.
Rezistenta codata de plasmine, transferabila, a fost observata pentru Escherichia coli, Klebsiella spp. si alte Enterobacteriaceae.
Pentru ofloxacina exista rezistenta incrucisata partiala sau completa cu alte fluorochinolone. Valori critice ale sensibilitatii
Definitie – S: sensibil dupa expunere standard; I: sensibil dupa expunere crescuta; R: rezistent
Ofloxacina este testata utilizand serii de dilutie standard. Concentratiile minime de inhibitor pentru microbii sensibili si rezistenti au fost stabilite dupa cum urmeaza:
Valori critice recomandate de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) (v9.0).
| Patogen | S | R |
| Enterobacteriaceae | ≤ 0.25 mg/L | > 0.5 mg/L |
| Staphylococcus spp.HE | ≤ 1 mg/L | > 1 mg/L |
| Haemophilus influenzae | ≤ 0.06 mg/L | > 0.06 mg/L |
| Moraxella catarrhalis | ≤ 0.25 mg/L | > 0.25 mg/L |
| Neisseria gonorrhoeae | ≤ 0.125 mg/L | > 0.25 mg/L |
| non-species-specific breakpoints* | ≤ 0.25 mg/L | > 0.5 mg/L |
HE Necesita doze zilnice mari
*bazat in principal pe farmacocinetica serica
Prevalenta rezistentei dobandite
Prevalenta rezistentei dobandite poate varia geografic si in timp pentru speciile selectate. Asadar, este de dorit a fi cunoscute informatiile locale cu privire la rezistenta, in special cand sunt tratate infectii grave. Ȋn functie de necesitate, trebuie cerut avizul expertilor atunci cand prevalenta locala a rezistentei face chestionabila eficacitatea tratamentului cu ofloxacina. In special in cazurile cu infectii grave sau cu esec la tratament, trebuie efectuat un diagnostic microbiologic, cu identificarea patogenului si a susceptibilitatii sale la ofloxacina.
| Specii frecvent sensibile, inclusiv specii cu sensibilitate intermediara |
| Bacterii gram pozitive aerobeBacillus anthracis Bordetella pertussis Corynebacterium Streptococi |
| Bacterii gram negative aerobeCampylobacter Enterobacter Haemophilus influenzae Legionella pneumophila Moraxella catarrhalis Morganella morganii Proteus vulgaris SalmonellaShigella Yersinia Alte bacterii ChlamydiaChlamydophila pneumonia Mycoplasma hominis Mycoplasma pneumoniae Ureaplasma urealyticum |
| Specii pentru care rezistenta dobandita poate fi o problema |
| Bacterii gram pozitive aerobeStafilococi coagulazo negativi Staphylococcus aureus (sensibil la meticilina) Streptococcus pneumoniae |
| Bacterii gram negative aerobe Acinetobacter baumannii Citrobacter freundii Escherichia coliKlebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae Neisseria gonorrhoeae Proteus mirabilis Pseudomonas aeruginosaSerratia |
| Bacterii rezistente in mod inerent |
| Bacterii gram pozitive aerobeEnterocociListeria monocytogenes NocardiaStafilococi rezistenti la meticilina |
| Bacterii anaerobeBacteroides spp.Clostridium difficile |
Dozele terapeutice de ofloxacina sunt lipsite de efecte farmacologice asupra sistemului nervos voluntar sau autonom.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrarea orala, ofloxacina este absorbita rapid si aproape complet, biodisponibilitatea fiind de 96-100%. Concentratia maxima serica dupa o doza unica pe cale orala de 200 mg este de 2,5 pana la 3 µg/ml si este atinsa intr-un interval de o ora. Dupa o doza orala de 400 mg, concentratia maxima plasmatica de 3-4 μg/ml este atinsa in 1-3 ore.
Distributie
Ofloxacina patrunde foare bine in tesuturi. Se distribuie in lichidele din organism, inclusiv lichidul cefalorahidian; concentratii relativ mari pot fi intalnite in bila. Volumul aparent de distributie este de 120
l. Dupa administrari multiple, concentratiile serice nu cresc semnificativ (factorul de acumulare: aproximativ 1,5). Concentratiile ofloxacinei in urina si la nivelul unde este localizata infectia de tract urinar, le depasesc cu 5 pana la 100 de ori pe cele plasmatice. Fractiunea legata de proteinele plasmatice este de 25%.
Metabolizare
Mai putin de 5% din doza de ofloxacina sufera biotransformare. Ofloxacina se metabolizeaza partial in dimetil-ofloxacina si ofloxacina-N-oxid. Dimetil ofloxacina prezinta o actiune antimicrobiana moderata. Ofloxacina se regaseste in secretia biliara sub forma glucuronidata.
Timpul de injumatatire plasmatica al ofloxacinei este de 6 pana la 7 ore si este liniar. In cazul insuficientei renale, creste timpul de injumatatire, in functie de gradul afectarii renale, pana la 15-60 ore.
Eliminare
Ofloxacina este eliminata, in principal, prin rinichi, prin secretie tubulara si filtrare glomerulara; 80- 90%% din doza administrata este eliminata sub forma neschimbata prin urina in 24-48 ore, iar mai putin de 5% se elimina sub forma de metaboliti. Un procent de 4-8% se elimina prin materiile fecale. Eliminarea ofloxacinei poate fi incetinita la pacientii cu afectiuni hepatice grave (ex. ciroza).
Clearance-ul renal al ofloxacinei este de 173 ml/min; clearance-ul total este de 214 ml/min, indiferent de doza. La pacientii cu insuficienta renala, timpul de injumatatire serica este prelungit, clearance-ul total si renal scad in concordanta cu clearance-ul creatininei. Numai 15-25% din cantitatea de ofloxacina poate fi indepartata prin hemodializa (timpul de injumatatire in timpul hemodializei este de circa 8-12 ore). In timpul dializei peritoneale, timpul de injumatatire este de circa 22 ore.
Ofloxacina prezinta un efect post-antibiotic considerabil. Ofloxacina trece prin placenta si se excreta in laptele matern.
Date preclinice de siguranta
Ofloxacina are potential neurotoxic si determina modificari testiculare la doze mari. In plus, studiile preclinice cu administrari unice si repetate la animale adulte si studiile de siguranta farmacologica nu au relevat nicio dovada a altor riscuri specifice asociate cu administrarea de ofloxacina.
Asemanator cu alti inhibitori de giraze, ofloxacina poate determina leziuni ale articulatiilor mari care sustin greutatea corpului la animalele tinere in timpul fazei de crestere. Extinderea leziunilor de la nivelul cartilajelor este dependenta de varsta, specie si doza si poate fi considerabil redusa prin indepartarea presiunii de la nivelul articulatiilor.
Ofloxacina nu are efect asupra fertilitatii sau dezvoltarii perinatale si postnatale si nu determina efecte teratogene sau alte efecte embriotoxice in studiile la animale la doze terapeutice.
Nu au fost efectuate studii conventionale de carcinogenitate pe termen lung cu ofloxacina. In studiile in vitro si in vivo, s-a demonstrat ca ofloxacina nu este mutagena. Date cu privire la fototoxicitatea, fotomutagenitatea si fotocarcinogenitatea ofloxacinei demonstreaza numai un efect slab fotomutagen sau fototumorigen in vitro sau in vivo in comparatie cu alte fluorochinolone.
Nu exista indicatii despre prezenta oricaror efecte cataractogene sau cocataractogene in urma expunerii la ofloxacina. Unii inhibitori de giraze sunt cunoscuti a avea potential de prelungire a intervalului QT. Studiile preclinice efectuate pana in acest moment au demonstrat ca ofloxacina are un potential slab de prelungire a intervalului QT in comparatie cu inhibitorii de giraze mentionati anterior.