Omeprazol 20mg, 14 comprimate, Gedeon Richter

Indicatii

IndicatiiOmeprazol-Richter 20 mg capsule gastrorezistente este indicat pentru: Adulti
Tratamentul ulcerelor duodenale
Prevenirea recaderii ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Prevenirea recaderii ulcerelor gastrice
In combinatie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) in ulcerul peptic
Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate cu tratamentul cu AINS
Prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacientii cu risc crescut
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.
Copii si adolescenti
Copii cu varsta peste 1 an si greutate corporala ≥10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitarii acide in boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu varsta peste 4 ani si adolescenti
In asociere cu antibiotice, in tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori.

Dozaj

Adulti
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandata la pacientii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in 2 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei in urmatoarele 2 saptamani. La pacientii cu ulcer duodenal si raspuns terapeutic slab, se recomanda o doza de omeprazol de 40 mg o data pe zi, iar vindecarea se obtine de obicei in 4 saptamani.
Prevenirea recaderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recaderii ulcerului duodenal la pacientii cu H. pylori negativ sau atunci cand eradicarea H. pylori nu este posibila, doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La unii pacienti, o doza zilnica de 10 mg poate fi suficienta. In caz de esec terapeutic, doza poate fi crescuta la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in 4 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei in urmatoarele 4 saptamani. La pacientii cu ulcer gastric si raspuns terapeutic slab, se recomanda o doza de omeprazol de 40 mg o data pe zi, iar vindecarea se obtine de obicei in 8 saptamani.
Prevenirea recaderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recaderilor la pacienti cu ulcer gastric si raspuns terapeutic slab, doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta pana la 40 mg omeprazol o data pe zi.
Eradicarea H. pylori in ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie sa tina cont de toleranta pacientului la medicamente si trebuie efectuata in conformitate cu tiparele de rezistenta locale, regionale si nationale si cu ghidurile de tratament.
20 mg omeprazol + claritromicina 500 mg + amoxicilina 1000 mg, fiecare de doua ori pe zi timp de o saptamana, sau
20 mg omeprazol + claritromicina 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de doua ori pe zi timp de o saptamana, sau
40 mg omeprazol o data pe zi + amoxicilina 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o saptamana.
Dupa fiecare schema terapeutica, daca pacientul continua sa fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetata.
Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS, doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in 4 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei dupa inca 4 saptamani de tratament.
Prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratatmentului cu AINS la pacientii cu risc crescut
Pentru prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacientii cu risc crescut (varsta peste 60 ani, antecedente de ulcere gastrice si duodenale, antecedente de hemoragie digestiva superioara), doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in 4 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei dupa inca 4 saptamani de tratament.
La pacientii cu esofagita de reflux severa se recomanda o doza de omeprazol 40 mg o data pe zi, iar vindecarea este de obicei obtinuta in 8 saptamani.
Tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata
Pentru tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata, doza recomandata este de 10 mg omeprazol o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta la 20-40 mg omeprazol o data pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandata este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacientii pot raspunde adecvat si la doza de 10 mg pe zi, si de aceea trebuie luata in considerare ajustarea individuala a dozei.
Daca nu s-a obtinut controlul simptomelor dupa 4 saptamani de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, se recomanda investigatii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacientii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustata individual si tratamentul trebuie continuat atat cat este indicat din punct de vedere clinic. Doza initiala recomandata este de 60 mg omeprazol pe zi. Toti pacientii cu boala severa si raspuns inadecvat la alte terapii au fost controlati eficient din punct de vedere terapeutic si peste 90% dintre pacienti au fost mentinuti pe doze de 20- 120 mg omeprazol pe zi. Atunci cand doza de omeprazol depaseste 80 mg pe zi, aceasta trebuie divizata si administrata in doua prize zilnice.
Copii si adolescenti
Copii cu varsta peste 1 an si greutate corporala ≥10 kg Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitarii acide in boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt urmatoarele:
Varsta Greutate Doze≥1 an 10-20 kg 10 mg o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta pana la 20 mg o data pe zi≥2 ani peste 20 kg 20 mg o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta pana la 40 mg o data pe ziEsofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 saptamani.
Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitarii acide in boala de reflux gastro-esofagian: Durata tratamentului este de 2-4 saptamani. Daca controlul simptomelor nu a fost obtinut dupa 2-4 saptamani, pacientul necesita investigatii suplimentare.
Copii cu varsta peste 4 ani si adolescenti
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate in considerare reglementarile oficiale nationale, regionale si locale privind rezistenta bacteriana, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori pana la 14 zile) si utilizarea corespunzatoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist. Dozele recomandate sunt urmatoarele:

Grupe speciale de pacienti

Pacienti cu insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 5.2).

Pacienti cu insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica poate fi suficienta o doza zilnica de 10-20 mg omeprazol (vezi pct. 5.2).

Varstnici

Nu este necesara ajustarea dozei la varstnici (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Se recomanda administrarea capsulelor de Omeprazol-Richter dimineata. Capsulele trebuie inghitite intregi cu jumatate de pahar de apa. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfaramate.

Pentru pacientii cu dificultati la inghitire si pentru copii care pot bea sau inghiti alimente semisolide Pacientii pot desface capsula si inghiti continutul cu jumatate de pahar de apa sau dupa amestecarea continutului intr-un lichid usor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau in apa plata. Pacientii trebuie atentionati ca dispersia trebuie luata imediat (sau in urmatoarele 30 de minute), intotdeauna trebuie agitata inainte de a fi bauta si urmata de clatirea cu jumatate de pahar de apa. A nu se utiliza lapte sau apa carbogazoasa.

Microgranulele cu invelis enteric nu trebuie mestecate.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, benzimidazoli substituiti sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).

Atentionari
In prezenta oricarui simptom de alarma (de exemplu, scadere ponderala semnificativa neintentionata, varsaturi recurente, disfagie, hematemeza sau melena) si cand se suspecteaza sau este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afectiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele si intarzia diagnosticul.

Nu se recomanda administrarea concomitenta de atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5). Daca se considera ca administrarea concomitenta a atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitata, se recomanda o monitorizare clinica atenta (de exemplu, incarcarea virala), impreuna cu cresterea dozei de atazanavir la 400 mg plus administrarea unei doze de 100 mg de ritonavir; nu trebuie depasita doza de 20 mg omeprazol.

Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scadea absorbtia vitaminei B12 (ciancobalamina), din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat in considerare in cazul

tratamentului de lunga durata la pacientii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbtie redusa a vitaminei B12.

Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La inceperea sau terminarea tratamentului cu omeprazol, trebuie luat in considerare potentialul de interactiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A fost observata o interactiune intre clopidogrel si omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanta clinica a acestei interactiuni nu este clara. Ca o precautie, utilizarea concomitenta a omeprazolului si clopidogrelului trebuie evitata.

Hipomagneziemia severa a fost raportata la pacientii tratati cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), cum este omeprazolul timp de cel putin 3 luni si, in cele mai multe cazuri timp de 1 an. Pot sa apara manifestari grave de hipomagneziemie, cum sunt oboseala, tetanie, delir, convulsii, ameteli si aritmie ventriculara, dar acestea pot incepe insidios si pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacientilor afectati, hipomagneziemia poate fi ameliorata dupa administrarea de magneziu si intreruperea tratamentului cu IPP.

La pacientii la care se anticipeaza un tratament pe termen lung sau la cei care utilizeaza IPP concomitent cu digoxina sau medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesionistii in domeniul sanatatii trebuie sa ia in considerare masurarea nivelurilor de magneziu inainte de initierea tratamentului cu IPP si periodic in timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, in special daca sunt utilizati in doze mari si pe o durata lunga (peste 1 an) pot creste usor riscul de fracturi la nivelul soldului, articulatiei pumnului si coloanei vertebrale, in special la varstnici sau in prezenta altor factori de risc recunoscuti. Studiile observationale sugereaza ca inhibitorii pompei de protoni pot creste riscul global de fracturi cu 10-40%. Unele dintre aceste cresteri se pot datora altor factori de risc. Pacientilor cu risc de osteoporoza trebuie sa li se acorde ingrijiri adecvate, conform ghidurilor clinice curente si li se vor administra in mod adecvat suplimente care contin vitamina D si calciu.

Interferente cu testele de laborator

Cresterea valorilor concentratiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita aceasta interferenta, tratamentul cu Omeprazol-Richter trebuie oprit temporar, pentru cel putin cinci zile inainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Daca, dupa evaluarea initiala, valorile concentratiilor plasmatice ale CgA si gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referinta, trebuie repetate evaluarile la 14 zile de la intreruperea tratamentului cu inhibitor de pompa de protoni.

Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lunga durata, desi acesta nu este recomandat.

Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la cresterea usoara a riscului de infectii gastro-intestinale cu germeni ca Salmonella si Campylobacter (vezi pct. 5.1).

Similar tuturor tratamentelor de lunga durata, mai ales cand perioada de tratament depaseste durata de 1 an, pacientii trebuie monitorizati periodic.

Omeprazol-Richter contine zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substante active

Substante active cu absorbtie dependenta de pH

Scaderea aciditatii gastrice in timpul tratamentului cu omeprazol poate creste sau scadea absorbtia substantelor active cu absorbtie dependenta de pH-ul gastric.

Nelfinavir, atazanavir

Concentratiile plasmatice de nelfinavir si atazanavir sunt scazute in cazul administrarii concomitente cu omeprazol.

Administrarea concomitenta de omeprazol si nelfinavir este contraindicata (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la matabolitul activ farmacologic M8 a fost redusa cu aproximativ 75-90%. Interactiunea poate implica si inhibarea CYP2C19.

Nu se recomanda administrarea concomitenta de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) cu asocierea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sanatosi a dus la scaderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Cresterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.

Administrarea concomitenta de omeprazol (20 mg o data pe zi) cu asocierea atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sanatosi a dus la scaderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu administrarea doar a asocierii atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o data pe zi.

Digoxina

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) si digoxina la subiectii sanatosi a dus la cresterea cu 10% a biodisponibilitatii digoxinei. Rareori s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este necesara precautie cand se administreaza omeprazol in doze mari la pacientii varstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxina trebuie luata in considerare.

Clopidogrel

Rezultatele studiilor efectuate la voluntari sanatosi au aratat o interactiune farmacocinetica (FC)/farmacodinamica (FD) intre clopidogrel (in doza de incarcare de 300 mg urmata de o doza de intretinere de 75 mg/zi) si omeprazol (in doza orala zilnica de 80 mg) avand ca rezultat o scadere medie a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului de 46% si o scadere medie a inhibarii maxime a agregarii plachetare (indusa de ADP) de 16%.Din studiile clinice si cele observationale au fost raportate date contradictorii cu privire la implicatiile clinice ale acestei interactiuni FC/FD in sensul aparitiei unor evenimente cardiovasculare majore. Ca o precautie, utilizarea concomitenta a omeprazolului si clopidogrelului trebuie evitata.

Alte substante active

Absorbtia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol si itraconazol este redusa semnificativ si, astfel, eficacitatea clinica poate fi afectata. Utilizarea concomitenta a omeprazolului cu posaconazol si erlotinib trebuie evitata.

Substante active metabolizate de CYP2C19

Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzima care metabolizeaza omeprazolul. Astfel, metabolizarea substantelor active administrate concomitent, prin intermediul CYP2C19, poate fi scazuta si expunerea sistemica la aceste substante poate fi crescuta. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina si alti antagonisti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam si fenitoina.

Cilostazol

Omeprazolul, administrat in doze de 40 mg la voluntarii sanatosi intr-un studiu incrucisat, a determinat cresterea Cmax si ASC pentru cilostazol cu 18% si, respectiv 26%, iar pentru unul dintre metabolitii sai activi cu 29% si, respectiv 69%.

Fenitoina

Se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice de fenitoina in primele doua saptamani dupa initierea tratamentului cu omeprazol si, daca se ajusteaza doza de fenitoina, este necesara monitorizarea si o alta ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.

Mecanism necunoscut

Saquinavir

Administrarea concomitenta de omeprazol cu asocierea saquinavir/ritonavir a dus la cresterea concentratiilor plasmatice cu aproximativ 70% in cazul saquinavirului, asociata cu o buna tolerabilitate la pacientii infectati cu HIV.

Tacrolimus

S-a raportat ca administrarea concomitenta de omeprazol creste concentratiile plasmatice de tacrolimus.

Este necesara instituirea unei monitorizari intense a concentratiilor plasmatice de tacrolimus, precum si a functiei renale (clearance-ul creatininei) si, la nevoie, trebuie ajustata doza de tacrolimus.

Metotrexat

In cazul in care se administreaza concomitent cu inhibitorii pompei de protoni, la unii pacienti s-au raportat cresteri ale concentratiilor plasmatice ale metotrexatului. In cazul utilizarii de metotrexat in doze mari, se poate lua in considerare intreruperea temporara a tratamentului cu omeprazol.

Efectele altor substante active asupra farmacocineticii omeprazolului

Inhibitorii CYP2C19 si/sau CYP3A4

Deoarece omeprazolul este metabolizat de catre CYP2C19 si CYP3A4, substantele active cunoscute ca inhiba CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina si voriconazolul) pot duce la cresterea concentratiilor plasmatice de omeprazol, prin scaderea ratei de metabolizare a omeprazolului.

Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la cresterea de cel putin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate in timpul utilizarii concomitente, in general nu este necesara ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luata in considerare la pacientii cu insuficienta hepatica severa si in cazul in care este indicat tratamentul de lunga durata.

Inductori ai CYP2C19 si/sau CYP3A4

Substantele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor (cum ar fi rifampicina si sunatoarea) pot duce la scaderea concentratiilor plasmatice de omeprazol, prin cresterea ratei de metabolizare a omeprazolului.

Sarcina
Sarcina

Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (continand mai mult de 1000 de rezultate) indica faptul ca nu exista reactii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sanatatii fatului/nou- nascutului. Omeprazolul poate fi utilizat in timpul sarcinii.

Alaptarea

Omeprazolul se excreta in lapte, dar este putin probabil sa aiba vreo influenta asupra copilului in cazul utilizarii dozelor terapeutice.

Fertilitatea

Studiile pe animale cu amestecul racemic de omeprazol, administrat pe cale orala nu indica efecte daunatoare asupra fertilitatii.

Condus auto
Este putin probabil ca Omeprazol-Richter sa afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot aparea reactii adverse cum sunt ameteli si tulburari de vedere (vezi pct. 4.8). Pacientii nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje daca au astfel de reactii adverse.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Cele mai frecvente reactii adverse (1-10% dintre pacienti) sunt cefalee, dureri abdominale, constipatie, diaree, flatulenta si greata/varsaturi.

Lista tabelara a reactiilor adverse

In programul de studii clinice pentru omeprazol si in cadrul experientei dupa punerea pe piata au fost identificate sau suspectate urmatoarele reactii adverse. Niciuna nu a depins de doza. Reactiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate in functie de frecventa si de clasificarea pe aparate, sisteme si organe. Categoriile de frecventa sunt definite in functie de urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si sub 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si sub 1/100), rare (≥1/10000 si

sub 1/1000), foarte rare (sub 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Copii si adolescenti

Siguranta omeprazolului a fost evaluata la 310 copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 0 si 16 ani cu afectiuni legate de hiperaciditate. Exista date limitate privind siguranta utilizarii pe termen lung provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de intretinere cu omeprazol in timpul unui studiu clinic pentru esofagita eroziva severa, de pana la 749 zile. Profilul reactiilor adverse a fost in general acelasi ca cel observat la adulti, atat in ceea ce priveste tratamentul de scurta durata cat si cel de lunga durata. Nu exista date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertatii si cresterii.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Supradozaj
Informatiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. In literatura sunt citate cazuri de ingestie de pana la 560 mg, si exista raportari ocazionale de doze unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinica recomandata uzual). In cazul supradozajului, s-au raportat greata, varsaturi, ameteli, dureri abdominale, diaree si cefalee. In cazuri unice, s-au raportat si apatie, depresie si confuzie.

Simptomele descrise au fost tranzitorii, fara consecinte severe. Rata de eliminare nu s-a modificat (cinetica de ordinul unu) la cresterea dozelor. Daca este necesar, se recomanda tratament simptomatic.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente pentru tulburari de hiperaciditate, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC:A02BC01.

Mecanism de actiune

Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secretia gastrica acida printr-un mecanism de actiune foarte tintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietala. Are actiune rapida si asigura controlul prin inhibarea reversibila a secretiei gastrice acide in cazul administrarii o data pe zi.

Omeprazolul este o baza slaba si este concentrat si convertit in forma activa in mediul foarte acid din canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhiba enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secretiei gastrice acide depinde de doza si ofera o inhibare foarte eficienta atat a secretiei acide bazale cat si a celei stimulate, indiferent de stimul.

Efecte farmacodinamice

Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secretiei acide.

Efectul asupra secretiei gastrice acide

Administrarea orala de omeprazol o data pe zi produce o inhibare rapida si eficienta a secretiei acide gastrice diurne si nocturne, cu un efect maxim obtinut in 4 zile de tratament. Prin administrarea unei doze de omeprazol 20 mg la pacientii cu ulcer duodenal este mentinuta o scadere medie de cel putin 80% a aciditatii intragastrice timp de 24 de ore, cu o scadere medie a secretiei acide maximale dupa stimularea cu pentagastrina de circa 70%, la 24 de ore dupa administrare.

La pacientii cu ulcer duodenal administrarea orala a dozei de omeprazol 20 mg mentine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioada medie de 17 ore din perioada de 24 de ore.

Consecutiv reducerii secretiei acide si aciditatii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doza de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacientii cu boala de reflux gastro- esofagian.

Inhibarea secretiei acide este dependenta de aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) a omeprazolului si nu de concentratia plasmatica efectiva la un moment dat.

In cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.

Efectul asupra H. pylori

H. pylori se asociaza cu boala ulceroasa peptica, incluzand ulcerul duodenal si gastric. H. pylori este un factor major in aparitia gastritei. H. pylori alaturi de sucul gastric acid reprezinta factorii majori ai aparitiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major in aparitia gastritei atrofice care se asociaza cu un risc crescut de aparitie a cancerului gastric.

Eradicarea H. pylori cu omeprazol si antibiotice se asociaza cu rate mari de vindecare si cu remisiune pe termen lung a ulcerelor peptice.

Terapiile duble au fost testate si s-a constatat ca sunt mai putin eficace decat terapiile triple. Cu toate acestea, ele ar putea fi luate in considerare in cazul in care hipersensibilitatea cunoscuta interzice utilizarea oricarei combinatii triple.

Alte efecte legate de inhibarea secretiei acide

In timpul tratamentului de lunga durata s-a raportat o usoara crestere a incidentei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificari reprezinta o consecinta fiziologica a inhibarii accentuate a secretiei acide, sunt benigne si par sa fie reversibile.

Scaderea aciditatii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin utilizarea de inhibitori ai pompei de protoni, creste numarul de bacterii in stomac, bacterii prezente in mod normal in tractul gastro-intestinal.

Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrica poate duce la o crestere usoara a riscului de infectii gastro-intestinale cu bacterii precum Salmonella si Campylobacter.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentratia plasmatica a gastrinei creste, ca reactie la secretia scazuta de acid. Si valorile concentratiilor plasmatice ale CgA cresc ca urmare a aciditatii gastrice scazute. Valoarea crescuta a concentratiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugereaza ca tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni trebuie intrerupt cu 5 zile pana la 2 saptamani inainte de evaluarile CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea sa revina la valorile din intervalul de referinta.

Un numar crescut de celule ECL, determinat posibil de nivelurile crescute de gastrina serica, au fost observate la unii pacienti (copii si adulti) in cazul tratamentelor de lunga durata cu omeprazol. Datele sunt considerate nesemnificative clinic.

Copii si adolescenti

Intr-un studiu necontrolat efectuat la copii si adolescenti (cu varsta cuprinsa intre 1 si 16 ani) cu esofagita de reflux severa, administrarea de omeprazol in doze cuprinse intre 0,7 si 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita in 90% dintre cazuri si a redus semnificativ simptomele de reflux. Intr-un studiu clinic simplu-orb, au fost tratati copii cu varsta cuprinsa intre 0-24 luni cu boala de reflux gastro- esofagian diagnosticata clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecventa episoadelor de varsaturi/regurgitare a scazut cu 50% dupa 8 saptamani de tratament, indiferent de doza.

Eradicarea H. pylori la copii:

Un studiu clinic in dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat ca administrarea de omeprazol in asociere cu doua antibiotice (amoxicilina si claritromicina) a fost eficace si sigura in tratamentul infectiei cu H. pylori la copii cu varsta de 4 ani si peste, cu gastrita: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienti) in cazul asocierii omeprazol + amoxicilina + claritromicina comparativ cu 9,4% (3/32 pacienti) in cazul asocierii amoxicilina + claritromicina. Totusi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informatie pentru copiii cu varsta sub 4 ani.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Omeprazolul si omeprazolul sub forma de sare de magneziu sunt instabile in mediu acid, de aceea se administreaza oral sub forma de granule cu invelis gastrorezistent, continute in capsule sau comprimate. Absorbtia omeprazolului este rapida, iar concentratia plasmatica maxima se atinge dupa aproximativ 1-2 ore de la administrare. Absorbtia omeprazolului are loc in intestinul subtire si este completa de obicei in 3-6 ore. Ingestia simultana de alimente nu influenteaza biodisponibilitatea.

Disponibilitatea sistemica (biodisponibilitatea) a omeprazolului dupa o doza unica este de aproximativ 40%. Dupa administrari repetate o data pe zi, biodisponibilitatea creste pana la aproximativ 60%.

Distributie

Volumul aparent de distributie la subiecti sanatosi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 97%.

Metabolizare

Omeprazolul este metabolizat complet de catre sistemul citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte din metabolizarea sa este dependenta de CYP2C19 exprimata polimorfic, responsabila de formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasma. Restul este dependenta de o alta izoforma specifica, CYP3A4, responsabila de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinitatii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibila o inhibare competitiva si interactiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinitatii scazute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potential de inhibare a metabolizarii altor substraturi CYP3A4. In plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.

La aproximativ 3% din populatia caucaziana si 15-20% din populatia asiatica lipseste o enzima CYP2C19 functionala, iar acestia sunt denumiti metabolizatori lenti. La astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizata probabil, in principal, de CYP3A4. Dupa administrarea repetata o data pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenti comparativ cu subiectii care prezinta o enzima CYP2C19 functionala (metabolizatori rapizi). De asemenea, media concentratiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nici o importanta pentru stabilirea dozei de omeprazol.

Eliminare

Timpul de injumatatire plasmatica al omeprazolului este de obicei mai mic de o ora, atat dupa administrarea unei doze unice cat si dupa administrarea de doze repetate o data pe zi. Intre administrari omeprazolul se elimina complet din plasma, fara a prezenta tendinta de acumulare in cazul administrarii o data pe zi. Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excreta sub forma de metaboliti in urina, restul in materiile fecale, in principal prin secretie biliara.

Linearitate/Non-linearitate

ASC a omeprazolului creste in cazul administrarii de doze repetate. Cresterea este dependenta de doza si duce la o corelatie non-lineara doza – ASC dupa administrarea de doze repetate. Aceasta dependenta de timp si doza este datorata reducerii fenomenului de metabolizare la nivelul primului pasaj hepatic si a clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de catre omeprazol si/sau metabolitii sai (de exemplu sulfona). Nu s-a gasit nici un metabolit care sa aiba vreun efect asupra secretiei gastrice acide.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta hepatica

Metabolizarea omeprazolului la pacientii cu disfunctie hepatica este afectata, ducand la cresterea ASC. Nu s-a evidentiat nici o tendinta a omeprazolului de a se acumula in cazul administrarii o data pe zi.

Insuficienta renala

Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemica si rata de eliminare, este nemodificata la pacientii cu functie renala scazuta.

Varstnici

Rata de metabolizare a omeprazolului este redusa intr-o oarecare masura la subiectii varstnici (varsta cuprinsa intre 75-79 de ani).

Copii si adolescenti

In timpul tratamentului cu doze recomandate la adolescenti si copii incepand cu varsta de 1 an, concentratiile plasmatice au fost similare cu cele observate la adulti. La copiii cu varsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scazut datorita capacitatii reduse de a metaboliza omeprazolul.

Date preclinice de siguranta
In studiile efectuate pe toata durata vietii la sobolanii tratati cu omeprazol, au fost observate hiperplazie a celulelor ECL gastrice si tumori carcinoide. Aceste modificari reprezinta rezultatul hipergastrinemiei sustinute, secundare inhibarii secretiei acide. Rezultate similare s-au obtinut dupa tratamentul cu antagonisti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni si dupa fundectomie partiala. De aceea, aceste modificari nu sunt efectul direct al vreunui medicament in sine.