Omez 10mg, 30 capsule, Dr. Reddy's

Indicatii
Omez este indicat pentru:

Adulti

• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recaderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recaderii ulcerelor gastrice
• In combinatie cu antibioticele adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) in ulcerul peptic
• Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate AINS
• Prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacientii cu factori de risc crescut
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

Copii cu varsta peste 1 an si greutate corporala mai mare sau egala fata de 10 kg

• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitarii acide in boala de reflux gastro-esofagian

Copii cu varsta peste 4 ani si adolescenti

• In combinatie cu antibiotice, in tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori

Dozaj
Doze

Tratamentul ulcerelor duodenale

Doza recomandata la pacientii cu ulcer duodenal activ este de Omez 20 mg o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in doua saptamani. In cazul pacientilor care s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei in urmatoarele 2 saptamani. La pacientii cu ulcer duodenal si raspuns terapeutic slab, se recomanda Omez 40 mg o data pe zi, iar vindecarea se obtine de obicei in 4 saptamani.

Prevenirea recaderii ulcerelor duodenale

Pentru prevenirea recaderii ulcerului duodenal la pacienti cu H. pylori, doza recomandata este de Omez 20 mg o data pe zi. La unii pacienti, o doza zilnica de 10 mg poate fi suficienta. In caz de esec terapeutic, doza poate fi crescuta la 40 mg.

Tratamentul ulcerelor gastrice

Doza recomandata este de Omez 20 mg o data pe zi. La majoritatea pacientilor, vindecarea apare in 4 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei dupa inca 4 saptamani de tratament. La pacientii cu ulcer gastric si raspuns terapeutic slab, se recomanda Omez 40 mg o data pe zi, iar vindecarea se obtine de obicei in interval de 8 saptamani.

Prevenirea recaderii ulcerelor gastrice

Pentru prevenirea recaderilor la pacientii cu ulcer gastric si raspuns terapeutic slab, doza recomandata este de Omez 20 mg o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta la Omez 40 mg o data pe zi.

Eradicarea H. pylori in ulcerul peptic

Pentru eradicarea H. pylori, alegerea antibioticelor trebuie sa tina cont de toleranta pacientului la medicamente si trebuie efectuata in conformitate cu tiparele de rezistenta locale, regionale si nationale si cu ghidurile de tratament.

• Omez 20 mg + claritromicina 500 mg + amoxicilina 1000 mg de doua ori pe zi timp de o saptamana sau
• Omez 20 mg + claritromicina 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de doua ori pe zi timp de o saptamana sau
• Omez 40 mg o data pe zi cu amoxicilina 500 mg si metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o saptamana.

Dupa fiecare schema de tratament, daca pacientul continua sa fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetata.

Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate AINS

Pentru tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate AINS, doza recomandata este de Omez 20 mg o data pe zi. La majoritatea pacientilor, vindecarea apare in 4 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei dupa inca 4 saptamani de tratament.

Prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacientii cu factori de risc crescut

Pentru prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacientii cu risc crescut (varsta mai mare de 60 ani, istoric de ulcere gastrice si duodenale, istoric de hemoragie digestiva superioara) doza recomandata este de Omez 20 mg o data pe zi.

Tratamentul esofagitei de reflux

Doza recomandata este de Omez 20 mg o data pe zi. La majoritatea pacientilor, vindecarea apare in 4 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei dupa inca 4 saptamani de tratament.

La pacientii cu esofagita severa se recomanda Omez 40 mg o data pe zi, iar vindecarea este de obicei obtinuta in 8 saptamani.

Tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata

Pentru tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata, doza recomandata este de Omez 10 mg o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta la Omez 20 40 mg o data pe zi.

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian

Doza recomandata este de Omez 20 mg pe zi. Pacientii pot raspunde adecvat la 10 mg pe zi si de aceea trebuie luata in considerare ajustarea individuala a dozei.

Daca nu s-a obtinut controlul simptomelor dupa 4 saptamani de tratament cu Omez 20 mg pe zi, se recomanda investigatii suplimentare.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

La pacientii cu sindromul Zollinger-Ellison, doza trebuie ajustata individual si tratamentul trebuie continuat atat cat este indicat din punct de vedere clinic. Doza initiala recomandata este de Omez 60 mg pe zi. Toti pacientii cu boala severa si raspuns inadecvat la alte terapii au fost controlati eficient si peste 90% dintre pacienti au fost mentinuti pe doze de 20 120 mg Omez pe zi. Atunci cand doza depaseste Omez 80 mg pe zi, aceasta trebuie divizata si administrata in doua prize zilnice.

Copii si adolescenti

Copii cu varsta peste 1 an si greutate corporala mai mare sau egala fata de 10 kg Tratamentul esofagitei de reflux

Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitarii acide in boala de reflux gastro-esofagian

Dozele recomandate sunt urmatoarele:

Esofagita de reflux: Durata tratamentului este de 4 8 saptamani.

Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitarii acide in boala de reflux gastro-esofagian: Durata tratamentului este de 2 4 saptamani. Daca controlul asupra simptomelor nu a fost obtinut dupa 2 4 saptamani, pacientul necesita investigatii suplimentare.

Copii cu varsta peste 4 ani si adolescenti

Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori

Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate in considerare reglementarile oficiale nationale, regionale si locale privind rezistenta bacteriana, durata tratamentului (cel mai frecvent, 7 zile, dar uneori pana la 14 zile) si utilizarea corespunzatoare a medicamentelor antibacteriene.

Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist. Dozele recomandate sunt urmatoarele:

Pacienti cu insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 5.2).

Pacienti cu insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica poate fi suficienta o doza zilnica de 10 20 mg (vezi pct. 5.2).

Pacienti varstnici (mai in varsta de 65 de ani)

Nu este necesara ajustarea dozei la varstnici (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Se recomanda administrarea capsulelor de Omez dimineata, preferabil fara alimente, inghitite intregi cu o jumatate de pahar de apa. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfaramate.

Pentru pacientii cu dificultati de inghitire si pentru copii care pot bea sau inghiti alimente semisolide Pacientii pot desface capsula si inghiti continutul cu jumatate de pahar de apa sau dupa amestecarea continutului intr-un lichid usor acid, de exemplu, suc de fructe sau compot de mere ori in apa plata.

Pacientii trebuie atentionati ca dispersia trebuie luata imediat (sau in urmatoarele 30 de minute) si intotdeauna agitata inainte de a fi bauta si urmata de clatirea cu jumatate de pahar de apa.

Ca alternativa, pacientii pot suge capsulele si inghiti microgranulele cu o jumatate de pahar de apa. Microgranulele cu invelis enteric nu trebuie mestecate.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta(ele) activa(e), la benzimidazoli substituiti sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).

Atentionari
In prezenta oricarui simptom de alarma (de exemplu scadere ponderala semnificativa neintentionata, varsaturi recurente, disfagie, hematemeza sau melena) si cand se suspecteaza sau este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afectiunile maligne deoarece tratamentul poate ameliora simptomele si intarzia diagnosticul.

Nu se recomanda administrarea concomitenta de atazanavir si inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5). Daca se considera ca asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitata, se recomanda o monitorizare clinica atenta (de exemplu incarcarea virala), impreuna cu cresterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; dar nu trebuie depasita doza de 20 mg omeprazol.

Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scadea absorbtia vitaminei B12 (cianocobalamina) din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta trebuie luata in considerare in cazul tratamentului de lunga durata, la pacientii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbtie redusa a vitaminei B12 .

Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La inceperea sau terminarea tratamentului cu omeprazol, trebui luate in considerare potentialul de interactiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A fost observata o interactiune intre clopidogrel si omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanta clinica a acestei interactiuni nu este clara. Ca o precautie, utilizarea concomitenta a omeprazolului si clopidogrelului trebuie descurajata.

Hipomagneziemie

S-a raportat hipomagneziemie severa la pacientii tratati cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), precum omeprazolul, pentru cel putin trei luni si, in majoritatea cazurilor, timp de un an. Pot aparea manifestari grave ale hipomagneziemiei, cum sunt fatigabilitatea, tetania, delirul, convulsiile, ameteala si aritmia ventriculara, dar acestea pot sa inceapa insidios si pot trece neobservate. La pacientii cei mai afectati, hipomagneziemia se amelioreaza dupa inlocuirea magneziului si oprirea IPP.

La pacientii pentru care se asteapta un tratament de lunga durata sau care utilizeaza IPP cu digoxin sau cu medicamente care pot cauza hipomagneziemia (de exemplu, diuretice), medicii specialisti pot lua in considerare masurarea valorilor magneziului inainte de inceperea si, periodic, in timpul tratamentului cu IPP.

Riscul de fractura a soldului, a incheieturii sau a coloanei vertebrale

Inhibitorii pompei de protoni, in special daca sunt utilizati in doze mari sau pentru perioade lungi (mai mult de 1 an), pot creste usor riscul unei fracturi a soldului, a incheieturii sau a coloanei vertebrale, mai ales la pacientii varstnici sau in prezenta unor factori de risc recunoscuti. Studiile observationale sugereaza faptul ca inhibitorii pompei de protoni pot creste riscul general de fractura cu 10 40%. O parte a acestei cresteri poate fi cauzata de alti factori de risc.

Pacientii cu risc de osteoporoza trebuie sa fie ingrijiti conform ghidurilor clinice curente si trebuie sa aiba un aport adecvat de vitamina D si calciu.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)

Inhibitorii de pompa de protoni sunt asociati cu cazuri foarte rare de LECS. Daca apar leziuni, mai ales in zonele expuse la soare ale pielii, si daca acestea sunt insotite de artralgie, pacientul trebuie sa se adreseze imediat medicului, iar profesionistul in domeniul sanatatii trebuie sa ia in considerare oprirea administrarii Omez. Aparitia LECS dupa tratamentul anterior cu un inhibitor de pompa de protoni poate creste riscul de LECS in cazul utilizarii altor inhibitori de pompa de protoni.

Interferente cu testele de laborator

Cresterea valorilor concentratiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita aceasta interferenta, tratamentul cu Omez trebuie oprit temporar, pentru cel putin cinci zile inainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Daca, dupa evaluarea initiala, valorile concentratiilor plasmatice ale CgA si gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referinta, trebuie repetate evaluarile la 14 zile de la intreruperea tratamentului cu inhibitor de pompa de protoni.

Unii copii cu afectiuni cronice pot necesita tratament de lunga durata, desi acesta nu este recomandat.

Omez contine zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) pe capsula, adica practic nu contine sodiu.

Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la cresterea usoara a riscului de infectii gastrointestinale cu germeni ca Salmonella si Campylobacter iar, la pacientii internati, posibil, de asemenea Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).

Similar tuturor tratamentelor de lunga durata, mai ales cand perioada de tratament depaseste durata de 1 an, pacientii trebuie monitorizati periodic.

Interactiuni
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substante active

Substante active cu absorbtie dependenta de pH

Scaderea aciditatii intragastrice in timpul tratamentului cu omeprazol poate creste sau scadea absorbtia substantelor active cu absorbtie dependenta de pH-ul gastric.

Nelfinavir, atazanavir

Concentratiile plasmatice de nelfinavir si atazanavir sunt scazute in cazul administrarii concomitente cu omeprazol.

Administrarea concomitenta de omeprazol si nelfinavir este contraindicata (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusa cu aproximativ 75 90%. Interactiunea poate implica si inhibarea CYP2C19.

Nu se recomanda administrarea concomitenta de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) si atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sanatosi a dus la scaderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Cresterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitenta de omeprazol (20 mg o data pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sanatosi a dus la scaderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o data pe zi.

Digoxina

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) si digoxina la subiectii sanatosi a dus la cresterea biodisponibilitatii digoxinei cu 10%. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este necesara precautie cand se administreaza omeprazol in doze mari la pacientii varstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxina trebuie intensificata in acest caz.

Clopidogrel

Rezultatele studiilor la subiecti sanatosi au demonstrat o interactiune farmacocinetica (FC)/farmacodinamica (FD) dintre clopidogrel (300 mg doza de incarcare/75 mg doza de intretinere zilnica) si omeprazol (80 mg p.o. zilnic), ceea ce a condus la o scaderea a expunerii la metabolitul activ al clopidogrel cu o medie de 46% si la o scadere a inhibarii maxime a agregarii plachetare (indusa de ADP) cu o medie de 16%.

S-au raportat date inconsecvente referitoare la implicatiile clinice ale interactiunii farmacocinetice/farmacodinamice a omeprazolului referitoare la evenimente cardiovasculare, atat din studiile observationale, cat si din cele clinice. Ca o precautie, utilizarea concomitenta de omeprazol si clopidogrel trebuie descurajata (vezi pct. 4.4).

Alte substante active

Absorbtia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol si itraconazol este redusa semnificativ si astfel eficacitatea clinica poate fi afectata. Utilizarea concomitenta de posaconazol si erlotinib trebuie evitata.

Substante active metabolizate de CYP2C19

Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzima care metabolizeaza omeprazolul. Astfel, metabolismul substantelor active administrate concomitent, metabolizate tot de catre CYP2C19, poate fi scazut si expunerea sistemica la aceste substante poate fi crescuta. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina si alti antagonisti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam si fenitoina.

Cilostazol

Omeprazolul, administrat in doze de 40 mg la voluntarii sanatosi intr-un studiu incrucisat, a determinat cresterea Cmax si ASC pentru cilostazol cu 18% si, respectiv, 26%, iar pentru unul din metabolitii sai activi cu 29% si, respectiv, 69%.

Fenitoina

Se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice de fenitoina in primele doua saptamani dupa initierea tratamentului cu omeprazol si, daca se ajusteaza doza de fenitoina, este necesara monitorizarea si o alta ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.

Mecanism necunoscut

Saquinavir

Administrarea concomitenta de omeprazol impreuna cu saquinavir/ritonavir a dus la cresterea concentratiilor plasmatice cu pana la aproximativ 70% pentru saquinavir, asociata cu o buna tolerabilitate la pacientii infectati cu HIV.

Tacrolimus

S-a raportat ca administrarea concomitenta de omeprazol a crescut concentratiile plasmatice de tacrolimus. Este necesara instituirea unei monitorizari intense a concentratiilor de tacrolimus, precum si a functiei renale (clearance-ul creatininei) si, la nevoie, trebuie ajustata doza de tacrolimus.

Metotrexat

La administrarea impreuna cu inhibitorii pompei de protoni, s-a raportat cresterea valorilor plasmatice ale metotrexatului pentru unii pacienti. La administrarea de metotrexat in doze mari, trebuie luata in considerare o oprire temporara a omeprazolului.

Efectele altor substante active asupra farmacocineticii omeprazolului

Inhibitorii CYP2C19 si/sau CYP3A4

Deoarece omeprazolul este metabolizat de catre CYP2C19 si CYP3A4, substantele active cunoscute ca inhiba CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina si voriconazolul) pot duce la cresterea valorilor plasmatice de omeprazol, prin scaderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la cresterea de cel putin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, in general nu este necesara ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luata in considerare la pacientii cu insuficienta hepatica severa si in cazul in care este indicat tratamentul de lunga durata.

Inductori ai CYP2C19 si/sau CYP3A4

Substantele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum sunt rifampicina si sunatoarea) pot duce la o scadere a concentratiilor plasmatice de omeprazol, prin cresterea ratei de metabolizare a omeprazolului.

Sarcina
Sarcina

Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (continand mai mult de 1000 de rezultate) indica faptul ca nu exista reactii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sanatatii fatului/nou- nascutului. Omeprazolul poate fi utilizat in timpul sarcinii.

Alaptarea

Omeprazolul este excretat in laptele matern, dar este putin probabil sa aiba vreo influenta asupra copilul in cazul utilizarii dozelor terapeutice.

Fertilitatea

Studiile la animale derulate cu amestecul racemic de omeprazol, administrat pe cale orala, nu indica efecte asupra fertilitatii.

Condus auto
Este putin probabil ca Omez sa afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot aparea reactii adverse cum sunt ameteli si tulburari vizuale (vezi pct. 4.8). Pacientii nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje daca au astfel de reactii adverse.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Cele mai frecvente reactii adverse (1 10% dintre pacienti) sunt cefalee, dureri abdominale, constipatie, diaree, flatulenta si greata/varsaturi.

Lista reactiilor adverse sub forma de tabel

In programul de studii clinice pentru omeprazol si in cadrul experientei dupa punerea pe piata au fost identificate sau suspectate urmatoarele reactii adverse. Niciuna nu a depins de doza. Reactiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate in functie de frecventa si de Clasificarea pe aparate, sisteme si organe. Categoriile de frecventa sunt definite in functie de urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10), frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin de 1/100), rare (mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare ( mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Copii si adolescenti

Siguranta omeprazolului a fost evaluata la 310 copii cu varsta cuprinsa intre 0 si 16 ani cu afectiuni legate de hiperaciditate. Exista date limitate privind siguranta utilizarii pe termen lung provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de intretinere cu omeprazol in timpul unui studiu clinic pentru esofagita eroziva severa, pana la 749 zile. Profilul reactiilor adverse a fost in general acelasi ca pentru adulti, atat in ceea ce priveste tratamentul de scurta durata, cat si cel de lunga durata. Nu exista date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertatii si cresterii.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptome

Informatiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. In literatura sunt citate cazuri de ingestie de pana la 560 mg, si exista raportari ocazionale de doze unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinica recomandata uzual). In cazul supradozajului, s-au raportat greata, varsaturi, ameteli, dureri abdominale, diaree si cefalee. In cazuri unice, s-au raportat si apatie, depresie si confuzie.

Simptomele descrise au fost tranzitorii, fara consecinte grave. Rata de eliminare nu s-a modificat (cinetica de ordinul unu) la cresterea dozelor.

Abordare terapeutica

Daca este necesar, se recomanda tratament simptomatic.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Inhibitori ai pompei de protoni, subgrupa terapeutica: Medicamente pentru tulburari de hiperaciditate, codul ATC: A02BC01

Mecanism de actiune

Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secretia gastrica acida printr-un mecanism de actiune foarte tintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietala. Are actiune rapida si ofera control prin inhibarea reversibila a secretiei gastrice acide in cazul administrarii o data pe zi.

Omeprazolul este o baza slaba si este concentrat si convertit in forma activa in mediul foarte acid din canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhiba enzima ATP-aza H+K+ pompa de protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secretiei gastrice acide depinde de doza si ofera o inhibare foarte eficienta atat a secretiei acide bazale, cat si a celei stimulate, indiferent de stimul.

Efecte farmacodinamice

Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secretiei acide.

Efectul asupra secretiei gastrice acide

Administrarea orala de omeprazol o data pe zi produce o inhibare rapida si eficienta a secretiei gastrice acide diurne si nocturne cu un efect maxim obtinut in 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg o scadere medie cu cel putin 80% a aciditatii intragastrice pe 24 de ore este mentinuta la pacientii cu ulcer duodenal, cu o scadere medie a secretiei acide maximale dupa stimularea cu pentagastrina de circa 70%, la 24 de ore dupa administrare.

Administrarea orala de omeprazol 20 mg mentine un pH intragastric mai mare sau egal fata de 3 pentru o perioada medie de 17 ore din perioada de 24 de ore, la pacientii cu ulcer duodenal.

Consecutiv reducerii secretiei acide si a aciditatii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doza de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacientii cu boala de reflux gastro- esofagian.

Inhibarea secretiei acide este legata de aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) a omeprazolului si nu de concentratia plasmatica efectiva la un moment dat.

In cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.

Efectul asupra H. pylori

H. pylori se asociaza cu boala ulceroasa peptica, incluzand ulcerul duodenal si gastric. H. pylori este un factor major in aparitia gastritei. H. pylori alaturi de sucul gastric acid reprezinta factori majori ai aparitiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major in aparitia gastritei atrofice care se asociaza cu un risc crescut de aparitie a cancerului gastric.

Eradicarea H. pylori cu omeprazol si antibiotice se asociaza cu rate mari de vindecare si cu remisiune pe termen lung a ulcerelor peptice.

Terapiile duble au fost testate si s-a constatat ca sunt mai putin eficace decat terapiile triple. Cu toate acestea, ele ar putea fi luate in considerare in cazul in care hipersensibilitatea cunoscuta interzice utilizarea oricarei combinatii triple.

Alte efecte legate de inhibarea secretiei acide

In timpul tratamentului de lunga durata s-a raportat o usoara crestere a incidentei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificari reprezinta o consecinta fiziologica a inhibarii accentuate a secretiei acide, sunt benigne si par sa fie reversibile.

Scaderea aciditatii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, sporeste numarul de bacterii in stomac, bacterii prezente in mod normal in tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrica poate duce la o crestere usoara a riscului de infectii gastro- intestinale cu bacterii cum sunt Salmonella si Campylobacter.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentratia plasmatica a gastrinei creste, ca reactie la secretia scazuta de acid. Valorile concentratiilor plasmatice ale CgA cresc si ca urmare a aciditatii gastrice scazute. Valoarea crescuta a concentratiilor plasmatice de CgA poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugereaza ca tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni trebuie intrerupt cu 5 zile pana la 2 saptamani inainte de evaluarile CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea sa revina la valorile din intervalul de referinta.

Un numar sporit de celule ECL, care poate fi asociat cu valori mari ale gastrinei, a fost observat la unii pacienti (atat copii, cat si adulti) pe parcursul tratamentului de lunga durata cu omeprazol. Se considera ca aceste rezultate nu au semnificatie clinica.

Copii si adolescenti

Intr-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu varsta cuprinsa intre 1 si 16 ani) cu esofagita de reflux severa, administrarea de omeprazol in doze cuprinse intre 0,7 si 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita in 90% dintre cazuri si a redus semnificativ simptomele de reflux. Intr-un studiu clinic simplu-orb, au fost tratati copii cu varsta cuprinsa intre 0 si 24 de luni cu boala de reflux gastro-esofagian diagnosticata clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecventa episoadelor de varsaturi/regurgitare a scazut cu 50% dupa 8 saptamani de tratament, indiferent de doza.

Eradicarea H. pylori la copii

Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat ca omeprazol in asociere cu doua antibiotice (amoxicilina si claritromicina) a fost eficace si sigur in tratamentul infectiei cu H. pylori la copiii cu varsta de 4 ani si peste, cu gastrita: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienti) in cazul asocierii omeprazol + amoxicilina + claritromicina, fata de 9,4% (3/32 pacienti) cu amoxicilina + claritromicina. Cu toate acestea, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice.

Acest studiu nu a prezentat nicio informatie pentru copiii cu varsta sub 4 ani.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Omeprazolul si omeprazolul sub forma de sare de magneziu sunt substante instabile in mediu acid si, prin urmare, se administreaza oral, sub forma de granule cu invelis gastrorezistent in capsule sau comprimate. Absorbtia omeprazolului este rapida, iar concentratia plasmatica maxima se atinge dupa aproximativ 1 2 ore de la administrare. Absorbtia omeprazolului are loc in intestinul subtire si este completa de obicei in 3 6 ore. Ingestia simultana de alimente nu influenteaza biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemica (biodisponibilitatea) a omeprazolului dupa o doza orala unica este de aproximativ 40%. Dupa administrari repetate o data pe zi, biodisponibilitatea creste pana la aproximativ 60%.

Distributie

Volumul aparent de distributie la subiectii sanatosi este de aproximativ 0,3 l/kg greutate corporala. Omeprazolul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 97%.

Metabolizare

Omeprazolul este metabolizat complet de catre citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din metabolizarea sa este dependenta de CYP2C19 exprimata polimorfic, responsabila de formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasma. Restul este dependent de o alta izoforma specifica, CYP3A4, responsabila de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinitatii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibila o inhibare competitiva si interactiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinitatii scazute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potential de inhibare a metabolizarii altor substraturi CYP3A4. In plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.

La aproximativ 3% din populatia caucaziana si 15 20% din populatia asiatica lipseste o enzima CYP2C19 functionala, iar acestia sunt denumiti metabolizatori cu activitate enzimatica lenta. La astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizata in principal, probabil, de CYP3A4. Dupa administrarea repetata o data pe zi de omeprazol 20 mg , ASC medie a fost de 5 10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatica lenta comparativ cu subiectii care prezinta o enzima CYP2C19 functionala (metabolizatori cu activitate enzimatica extensiva). De asemenea, media concentratiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3 5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanta pentru stabilirea dozei de omeprazol.

Eliminare

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare a omeprazolului este de obicei mai mic de o ora, atat dupa administrare unica cat si dupa administrare repetata o data pe zi. Intre administrari omeprazolul se elimina complet din plasma, fara a prezenta tendinta de acumulare in cazul administrarii o data pe zi.

Aproximativ 80% din doza orala de omeprazol se excreta sub forma de metaboliti in urina, restul in materiile fecale, in principal prin secretie biliara.

ASC a omeprazolului creste in cazul administrarii repetate. Cresterea este dependenta de doza si duce la o corelatie non-lineara dintre doza si ASC dupa administrare repetata. Aceasta dependenta de timp si doza este datorata reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic si clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de catre omeprazol si/sau metabolitii sai (de exemplu, sulfona).

Nu s-a gasit niciun metabolit care sa aiba vreun efect asupra secretiei gastrice acide.

Insuficienta hepatica

Metabolizarea omeprazolului la pacientii cu disfunctie hepatica este afectata, ducand la cresterea ASC. Nu s-a evidentiat tendinta omeprazolului de a se acumula in cazul administrarii o data pe zi.

Insuficienta renala

Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemica si rata de eliminare, este nemodificata la pacientii cu functie renala scazuta.

Varstnici

Rata de metabolizare a omeprazolului este redusa intr-o oarecare masura la subiectii varstnici (varsta cuprinsa intre 75 79 de ani).

Copii si adolescenti

In timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu varsta peste 1 an, concentratiile plasmatice au fost similare cu cele de la adulti. La copiii cu varsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scazut din cauza capacitatii reduse de a metaboliza omeprazolul.

Date preclinice de siguranta
In studiile efectuate pe toata durata vietii la sobolanii tratati cu omperazol, au fost observate hiperplazia celulelor ECL gastrice si tumori carcinoide. Aceste modificari reprezinta rezultatul hipergastrinemiei sustinute secundare inhibarii secretiei acide.

Rezultate similare s-au obtinut dupa tratamentul cu antagonisti ai receptorului H2 cu inhibitori ai pompei de protoni si dupa fundectomie partiala. Prin urmare, aceste modificari nu sunt efectul direct al vreunei substante active in sine.