Indicatii
Simptome de tract urinar inferior (LUTS) asociate cu hiperplazia benigna de prostata (BPH).
Dozaj
Administrare orala.
Doza recomandata este de un comprimat cu eliberare prelungita zilnic. Omnic Tocas 0,4 poate fi administrat indiferent de mese.
Comprimatul trebuie inghitit intreg si nu sfaramat sau mestecat deoarece aceasta interfera cu eliberarea prelungita a substantei active.
Nu este justificata ajustarea dozei in caz de insuficienta renala.
Nu este justificata ajustarea dozei la pacienti cu insuficienta hepatica usoara sau moderata (vezi si pct. 4.3 Contraindicatii).
Copii si adolescenti
Nu exista nicio indicatie relevanta pentru utilizarea Omnic Tocas 0,4 la copii.
Siguranta si eficacitatea tamsulosin la copii cu varsta mai mica de 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile in prezent sunt descrise la pct. 5.1.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la clorhidrat de tamsulosin, inclusiv angioedem indus de medicament sau la oricare dintre excipienti.
Antecedente de hipotensiune ortostatica. Insuficienta hepatica severa.
Atentionari
Ca si in cazul altor antagonisti α1-adrenoceptori, in cazuri individuale in timpul tratamentului cu Omnic Tocas 0,4 poate aparea o scadere a presiunii sangvine, in urma careia, rar, poate aparea sincopa. La primele semne de hipotensiune ortostatica (ameteala, slabiciune), pacientul va sta in pozitie culcata sau sezanda pana cand simptomele dispar.
Inainte de initierea terapiei cu Omnic Tocas 0,4, pacientul trebuie examinat in vederea excluderii prezentei altor afectiuni care pot cauza aceleasi simptome ca si hiperplazia benigna de prostata. Inainte de tratament si la intervale regulate dupa acesta, trebuie efectuat tuseul rectal si, atunci cand este necesar, determinarea antigenului specific prostatic (PSA).
Tratamentul pacientilor cu insuficienta renala severa (clearance creatinina sub 10 ml/min) trebuie abordat cu precautie, deoarece acesti pacienti nu au fost studiati.
S-a observat aparitia „Sindromului Intraoperator de Iris Flasc” (IFIS, o varianta a sindromului cu pupila mica) in timpul operatiei de cataracta si glaucom la cativa pacienti aflati in tratament cu tamsulosin sau care au utilizat tamsulosin anterior de momentul operator. IFIS poate duce la cresterea complicatiilor procedurale in timpul operatiei de cataracta.
Se considera utila intreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1-2 saptamani inainte de operatia de cataracta sau glaucom, dar beneficiile si durata intreruperii tratamentului inainte de operatie nu au fost inca bine stabilite. IFIS a fost de asemenea raportat la pacientii care au intrerupt tamsulosin pentru o perioada mai lunga inainte de aceasta operatie.
Nu este recomandata initierea tratamentului cu tamsulosin la pacientii programati pentru a se opera de cataracta sau glaucom. In stadiul preoperator, medicii care vor efectua operatia si echipa oftalmologica trebuie sa constate daca pacientii programati pentru operatia de cataracta sau glaucom sunt sau au fost tratati cu tamsulosin, pentru a se asigura ca sunt luate toate masurile necesare pentru controlul acestui sindrom in cursul operatiei.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat in asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacientii care au un fenotip cu activitate scazuta a CYP2D6.
Se recomanda utilizarea cu precautie a clorhidratului de tamsulosin la asociere cu inhibitori moderati sau puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Este posibil sa se observe fragmente din comprimat in materiile fecale.
Interactiuni
Studiile de interactiune au fost efectuate numai la adulti.
Nu au fost observate interactiuni in cazul administrarii concomitente a clorhidratului de tamsulosin cu atenolol, enalapril, nifedipina sau teofilina.
Administrarea concomitenta de cimetidina conduce la o crestere a concentratiei plasmatice a tamsulosinului, in timp ce furosemidul duce la o scadere, dar concentratiile plasmatice raman intr-un interval normal, asa incat doza nu trebuie ajustata.
In vitro, diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul, glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu modifica fractiile libere de tamsulosin din plasma umana. Nici tamsulosinul nu modifica fractiile libere de diazepam, propranolol, triclormetiazida si clormadinona. Totusi, diclofenacul si warfarina, pot creste rata eliminarii tamsulosinului.
Administrarea concomitenta a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce la cresterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitenta cu ketoconazol (un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a determinat o crestere a ASC (ariei de sub curba) si a Cmax (concentratiei maxime) de clorhidrat de tamsulosin cu un factor de 2,8 si respectiv 2,2. Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat in combinatie cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacientii care au un fenotip cu activitate scazuta a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precautie in asociere cu inhibitorii puternici si moderati ai CYP3A4.
Administrarea concomitenta a clorhidratului de tamsulosin cu paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, a determinat o crestere a Cmax si a ASC de tamsulosin, cu un factor de 1,3 si respectiv 1,6 dar aceste cresteri nu sunt considerate clinic relevante.
Administrarea concurenta a altor antagonisti ai α1-adrenoceptorilor poate duce la efecte hipotensive.
Sarcina
Omnic Tocas nu este indicat pentru utilizare la femei.
Tulburari de ejaculare au fost observate in studii clinice cu tamsulosin pe termen scurt si lung. Reactiile din cadrul tulburarilor de ejaculare si lipsa ejacularii au fost raportate dupa aprobarea medicamentului.
Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totusi, pacientii trebuie avertizati asupra faptului ca pot aparea ameteli.
Reactii adverse
| MedDRA clasificare dupa aparate, sisteme si organe | Frecvente (≥ 1/100 si < 1/10) | Mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100) | Rare (≥1/10000 şi < 1/100) | Foarte rare (<1/10000) | Cu frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile) |
| Tulburari ale sistemului nervos | Ameteli (1,3%) | Cefalee | Sincopa | ||
| Tulburari oculare | Vedere încetosata* Scaderea acuitatii vizuale* | ||||
| Tulburari cardiace | Palpitatii | ||||
| Tulburari vasculare | Hipotensiune ortostatica | ||||
| Tulburari respiratorii,toracice si mediastinale | Rinita | Epistaxis* | |||
| Tulburari gastrointestinale | Constipatie, diaree, greata, varsaturi | Uscaciunea gurii* | |||
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Eruptii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie | Angioedem | Sindrom Stevens-Johnson | Eritem multiform* Dermatita exfoliativa* | |
| Tulburari ale aparatului genital si sanului | Tulburari de ejaculare inclusiv ejaculare retrograda si lipsa ejaculării | Priapism | |||
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Astenie |
*observate dupa punerea produsului pe piata
Intraoperator, in cursul operatiei de cataracta si glaucom, s-a observat o afectiune cu pupila mica, cunoscuta sub denumirea de Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (IFIS), asociata cu tratamentul cu tamsulosin, in timpul urmaririi produsului dupa punerea pe piata (vezi pct. 4.4).
Experienta de dupa punerea pe piata: in plus fata de evenimentele adverse enumerate mai sus, asociate utilizarii tamsulosinului au fost raportate si fibrilatie atriala, aritmie, tahicardie si dispnee. Deoarece aceste evenimente raportate spontan provin din experienta dupa punerea pe piata la nivel mondial, frecventa evenimentelor si rolul tamsulosinului in relatia de cauzalitate nu pot fi stabilite cu certitudine.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la hipotensiune arteriala potential severa. Efecte hipotensive severe au fost observate la niveluri diferite de supradozaj.
Tratament
In cazul hipotensiunii acute aparute in urma supradozajului, trebuie mentinuta o hemodinamica adecvata. Stabilitatea hemodinamica si frecventa cardiaca normala se pot realiza prin asezarea pacientului in clinostatism. Daca acest lucru nu ajuta, atunci se administreaza medicamente care sa mareasca volumul sanguin si, daca este necesar, vasopresoare. Este necesara de asemenea monitorizarea functiei renale si aplicarea masurilor generale de sustinere. Este putin probabil ca dializa sa fie de ajutor, deoarece tramsulosin este puternic legat de proteinele plasmatice.
In vederea impiedicarii absorbtiei trebuie luate masuri cum ar fi emeza. In cazul in care sunt implicate cantitati mari, se poate face lavaj gastric si se poate administra carbune activat si laxativ osmotic, cum ar fi sulfat de sodiu.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Omnic Tocas 0,4 este un comprimat cu eliberare prelungita de tip gel matrice ne-ionica. Formularea OCAS asigura eliberararea consecventa lenta a tamsulosin, constand intr-o expunere adecvata mai mult de 24 de ore cu fluctuatii mici.
Clorhidratul de tamsulosin administrat sub forma de comprimat cu eliberare prelungita se absoarbe in intestin. In conditii de repaus alimentar aproximativ 57% din doza administrata, se estimeaza ca este absorbita.
Rata si cantitatea in care se absoarbe clorhidratul de tamsulosin administrat sub forma de comprimate cu eliberare prelungita nu sunt influentate de ingestia de alimente. Gradul de absorbtie a crescut cu 64% si 149% (ASC si respectiv Cmax), la o masa bogata in grasimi, comparativ cu repausul alimentar.
Tamsulosin are o farmacocinetica lineara.
Dupa o singura doza de Omnic Tocas, pe nemancate, concentratiile plasmatice de tamsulosin ajung la maximum intr-un interval mediu de 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsa in ziua a 4-a de dozari multiple, varful concentratiei plasmatice de tamsulosin este atins intre 4 si 6 ore in cazul administrarii pe nemancate sau dupa mese. Varful concetratiei plasmatice creste de la aproximativ 6 ng/ml dupa prima doza la 11 ng/ml la starea de echilibru.
Ca rezultat al caracteristicii de eliberare prelungita a Omnic Tocas, valorile concentratiei plasmatice de tamsulosin inainte de doza urmatoare insumeaza pana la 40% din varful concetratiei plasmatice in cazul administrarii pe nemancate sau dupa mese.
Atat in cazul dozarii unice, cat si in cazul dozarii multiple exista o variatie considerabila a concentratiilor plasmatice de la un pacient la altul.
Distributie
La barbat, tamsulosin este in jur de 99% legat de proteinele plasmatice. Volumul distributiei este mic (aproximativ 0,2 l/kg).
Metabolizare
Tamsulosin sufera fenomenul de prim pasaj hepatic in proportie mica, fiind metabolizat lent. Cea mai mare parte a tamsulosinului este prezenta in plasma sub forma de substata activa nemodificata.
La sobolan, s-a putut demonstra cu greu o inductie enzimatica microsomala hepatica produsa de tamsulosin.
Rezultatele in vitro sugereaza ca CYP3A4 si CYP2D6 sunt implicate in metabolizarea clorhidratului de tamsulosin, cu posibile contributii minore alte altor izoenzime CYP. Inhibarea enzimelor de metabolizare CYP3A4 si CYP2D6 poate duce la cresterea expunerii la clorhidratul de tamsulosin (vezi pct. 4.4 si 4.5).
Nici unul dintre produsii de metabolism ai tamsulosinului nu este mai activ decat substanta de baza.
Eliminare
Tamsulosin si metabolitii sai sunt in principal excretati in urina. Cantitatea excretata ca substanta activa nemodificata este de 4 - 6% din doza administrata ca Omnic Tocas 0,4.
Dupa o singura doza de Omnic Tocas 0,4 mg si in faza de platou, s-au masurat timpi de injumatatire prin eliminare de 19 si respectiv 15 ore.
5.3. Date preclinice de siguranta
Au fost efectuate studii de toxicitate pentru doze unice sau repetate la soareci, sobolani si caini. In plus, au fost examinate toxicitatea asupra reproducerii la sobolani, carcinogenicitatea la soareci si sobolani, precum si genotoxicitatea in vivo si in vitro.
Profilul general de genotoxicitate, asa cum s-a observat la doze mari de tamsulosin, consta in actiunile farmacologice cunoscute ale antagonistilor α-adrenoceptorilor.
La nivele foarte mari ECG a fost modificat la caini. Acest raspuns a fost considerat ca fiind clinic nerelevant. Tamsulosin nu a aratat proprietati genotoxice relevante.
Au fost raportate incidente crescute ale modificarilor proliferative in glandele mamare ale femelelor de sobolan si soarece. Aceste modificari, care sunt probabil mediate de hiperprolactinemie au aparut numai la doze mari si au fost considerate irelevante.