Indicatii
Parnido este indicat in tratamentul schizofreniei la adulti si adolescenti cu varsta de 15 ani si peste. Parnido este indicat pentru tratamentul tulburarilor schizoafective la adulti.
Dozaj
Doze
Schizofrenie (adulti)
Doza recomandata de Parnido pentru tratamentul schizofreniei la adulti este de 6 mg, o data pe zi, administrata dimineata. Nu este necesara titrarea initiala a dozei. Unii pacienti pot beneficia de doze mai mici sau mai mari in limitele recomandate de 3 mg pana la 12 mg, o data pe zi. Ajustarea dozelor, daca este indicata, trebuie sa se faca numai dupa reevaluarea clinica. Cand sunt indicate cresteri ale dozei, se recomanda cresteri de 3 mg pe zi si, in general, la intervale mai mari de 5 zile.
Tulburare schizoafectiva (adulti)
Doza recomandata de Parnido pentru tratamentul tulburarii schizoafective la adulti este de 6 mg, o data pe zi, administrata dimineata. Nu este necesara titrarea initiala a dozei. Unii pacienti pot beneficia de doze mai mari in limitele recomandate de 6 mg pana la 12 mg, o data pe zi. Ajustarea dozelor, daca este indicata, trebuie sa se faca numai dupa reevaluarea clinica. Cand sunt indicate cresteri ale dozei, se recomanda cresteri de 3 mg pe zi si, in general, la intervale mai mari de 4 zile.
Trecerea la alte medicamente antipsihotice
Nu exista date colectate in mod sistematic care sa se refere in mod specific la trecerea pacientilor de la Parnido la alte medicamente antipsihotice. Din cauza profilelor farmacodinamice si farmacocinetice diferite ale medicamentelor antipsihotice, este necesara supravegherea medicala atunci cand trecerea la un alt medicament antipsihotic este considerata adecvata din punct de vedere medical.
Varstnici
Recomandarile de doze pentru pacientii varstnici cu functie renala normala ( 80 ml/min) sunt aceleasi ca pentru adultii cu functie renala normala. Totusi, deoarece pacientii varstnici pot prezenta o diminuare a functiei renale, pot fi necesare ajustari ale dozei in functie de starea functiei renale a acestora (vezi mai jos Insuficienta renala). Parnido trebuie utilizat cu precautie la pacientii varstnici cu dementa si cu factori de risc pentru accident vascular cerebral (vezi pct. 4.4). Nu au fost studiate siguranta si eficacitatea utilizarii Parnido la pacientii cu varsta mai mare de 65 de ani cu tulburari schizoafective.
Insuficienta hepatica
Nu este necesara nicio ajustare a dozei la pacientii cu insuficienta hepatica usoara sau moderata. Deoarece Parnido nu a fost studiat la pacientii cu insuficienta hepatica severa, se recomanda prudenta la acesti pacienti.
Insuficienta renala
Pentru pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei 50 si mai mic de 80 ml/min), doza initiala recomandata de Parnido este de 3 mg o data pe zi. Doza poate fi crescuta la 6 mg o data pe zi pe baza raspunsului clinic si tolerabilitatii.
Pentru pacientii cu insuficienta renala moderata pana la severa (clearance-ul creatininei 10 si mai mic de 50 ml/min), doza initiala recomandata de Parnido este de 3 mg, la interval de 2 zile, care poate fi crescuta la 3 mg o data pe zi, dupa reevaluare clinica. Deoarece Parnido nu a fost studiat la pacientii cu clearance-ul creatininei sub 10 ml/min, utilizarea sa nu se recomanda la acesti pacienti.
Copii si adolescenti
Schizofrenie: Doza initiala recomandata de Parnido in tratamentul schizofreniei la adolescenti cu varsta de 15 ani si peste este de 3 mg, o data pe zi, administrata dimineata.
Adolescenti cu o greutate corporala mai mica de 51 kg: doza zilnica maxima recomandata de Parnido este de 6 mg.
Adolescenti cu o greutate corporala 51 kg: doza zilnica maxima recomandata de Parnido este de 12 mg.
Ajustarea dozelor, daca este indicata, trebuie sa se faca numai dupa reevaluarea clinica, in functie de necesitatile individuale ale fiecarui pacient. Atunci cand sunt indicate cresteri ale dozei, se recomanda cresteri de 3 mg pe zi si, in general, la intervale 5 zile sau mai mari. Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea utilizarii Parnido in tratamentul schizofreniei la adolescenti cu varsta cuprinsa intre 12 si 14 ani. Datele disponibile actualmente sunt prezentate la punctele 4.8 si 5.1 dar nu se pot face recomandari privind doza. Nu exista o utilizare relevanta a Parnido la copii si adolescenti cu varsta mai mica de 12 ani.
Tulburare schizoafectiva: Nu au fost studiate sau stabilite siguranta si eficacitatea utilizarii Parnido in tratamentul tulburarii schizoafective la pacienti cu varsta cuprinsa intre 12 si 17 ani. Nu exista o utilizare relevanta a Parnido la copii si adolescenti cu varsta mai mica de 12 ani.
Alte grupe speciale de pacienti
Nu este recomandata nicio ajustare a dozei pe baza sexului, apartenentei etnice sau statutului de fumator.
Mod de administrare
Parnido se administreaza pe cale orala. Comprimatele Parnido trebuie inghitite intregi, cu lichide, si nu trebuie mestecate, divizate sau zdrobite. Substanta activa este continuta intr-un invelis neabsorbabil, conceput sa elibereze substanta activa intr-un ritm controlat. Invelisul comprimatului, impreuna cu componentele insolubile ale nucleului, sunt eliminate din organism; pacientii nu trebuie sa se ingrijoreze daca observa ocazional in scaunul lor ceva ce seamana cu un comprimat.
Administrarea Parnido trebuie standardizata in relatie cu ingestia de alimente (vezi pct. 5.2). Pacientul trebuie instruit sa utilizeze Parnido fie intotdeauna in conditii de repaus alimentar, fie intotdeauna cu micul dejun si sa nu alterneze intre administrarea in conditii de repaus alimentar si administrarea in timpul mesei.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, risperidona, sau la oricare dintre excipienti, prezentati la pct. 6.1.
Atentionari
Pacientii cu tulburare schizoafectiva tratati cu paliperidona trebuie sa fie monitorizati cu atentie pentru a identifica posibila transformare a simptomelor maniacale in simptome depresive.
Interval QT
Este necesara prudenta cand Parnido este prescris la pacienti cunoscuti cu boli cardiovasculare sau cu antecedente familiale de interval QT prelungit, precum si la utilizarea concomitenta cu alte medicamente despre care se crede ca prelungesc intervalul QT.
Sindrom neuroleptic malign
La utilizarea paliperidonei, a fost raportata aparitia sindromului neuroleptic malign (SNM), caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculara, labilitate vegetativa, alterare a starii de constienta si concentratii plasmatice crescute de creatinfosfokinaza. Semnele clinice suplimentare pot include mioglobinuria (rabdomioliza) si insuficienta renala acuta. Daca un pacient prezinta semne sau simptome care indica SNM trebuie intrerupte toate antipsihoticele, inclusiv Parnido.
Diskinezie tardiva
Medicamentele cu proprietati de antagonist al receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea diskineziei tardive caracterizata prin miscari involuntare, ritmice, predominant ale limbii si/sau ale fetei. Daca apar semne si simptome ale diskineziei tardive, trebuie luata in considerare intreruperea administrarii tuturor medicamentelor antipsihotice, inclusiv Parnido.
Leucopenie, neutropenie si agranulocitoza
In cazul utilizarii medicamentelor antipsihotice, inclusiv Parnido, s-au raportat cazuri de leucopenie, neutropenie si agranulocitoza. In perioada de supraveghere de dupa punerea pe piata, agranulocitoza s-a raportat foarte rar (mai putin de 1/10000 pacienti). Pacientii cu antecedente de scadere clinic semnificativa a numarului de leucocite sau cu leucopenie/neutropenie indusa de medicamente trebuie monitorizati pe perioada primelor luni de tratament si trebuie avuta in vedere intrereuperea tratamentului cu Parnido la primul semn de scadere clinic semnificativa a numarului de leucocite, in absenta altor factori cauzatori. Pacientii cu neutropenie clinic semnificativa trebuie monitorizati cu atentie pentru prezenta febrei sau a altor semne si simptome de infectie si trebuie tratati cu promptitudine daca apar astfel de semne sau simptome. La pacientii cu neutropenie severa (numarul absolut de neutrofile mai putin de 1 x 109/l) trebuie sa se intrerupa tratamentul cu Parnido si trebuie urmarit numarul de leucocite pana la recuperare.
Hiperglicemie si diabet zaharat
In timpul tratamentului cu paliperidona s-au raportat hiperglicemie, diabet zaharat si exacerbarea diabetului zaharat preexistent. In unele cazuri, s-a raportat o crestere anterioara a greutatii corporale care poate fi un factor predispozant. A fost raportata foarte rar asocierea cu cetoacidoza si rar asocierea cu coma diabetica. Se recomanda monitorizarea corespunzatoare in concordanta cu ghidurile privind medicamentele antipsihotice utilizate. Pacientii tratati cu oricare medicament antipsihotic atipic, inclusiv cu Parnido, trebuie monitorizati pentru aparitia simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie si slabiciune), iar pacientii cu diabet zaharat trebuie monitorizati regulat pentru a observa agravarea controlului glicemic.
Crestere ponderala
In cazul utilizarii Parnido a fost raportata crestere ponderala semnificativa. Greutatea trebuie masurata in mod regulat.
Hiperprolactinemie
Studiile pe culturi de tesut sugereaza ca prolactina poate stimula cresterea celulara in cazul tumorilor mamare umane. Desi pana in prezent in studiile clinice si epidemiologice nu s-a demonstrat o asociere clara cu administrarea de antipsihotice, la pacientii cu istoric medical relevant se recomanda precautie. Paliperidona trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu posibile tumori dependente de prolactina.
Hipotensiune arteriala ortostatica
Paliperidona poate induce hipotensiune arteriala ortostatica la unii pacienti pe baza activitatii sale alfa- blocante. Pe baza datelor colectate din trei studii clinice placebo-controlate, cu durata de 6 saptamani, cu doza fixa, efectuate cu Parnido (3, 6, 9 si 12 mg), hipotensiunea arteriala ortostatica a fost raportata de 2,5% dintre subiectii tratati cu Parnido, comparativ cu 0,8% dintre subiectii la care s-a administrat placebo. Parnido trebuie utilizat cu precautie la pacientii cunoscuti cu boli cardiovasculare (de exemplu insuficienta cardiaca, infarct miocardic sau ischemie miocardica, tulburari de conducere), boli cerebrovasculare sau stari clinice care predispun pacientul la hipotensiune arteriala (de exemplu deshidratare si hipovolemie).
Crize convulsive
Parnido trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu antecedente de crize convulsive sau alte stari clinice cu potential de scadere a pragului de declansare a crizelor.
Potential de obstructie gastro-intestinala
Deoarece comprimatul de Parnido este nedeformabil si nu-si modifica in mod apreciabil forma in tractul gastro-intestinal, Parnido nu trebuie administrat in mod obisnuit la pacienti cu stenoze gastro- intestinale severe preexistente (patologice sau iatrogene) sau la pacientii cu disfagie ori cu dificultati semnificative in inghitirea comprimatelor. Au fost raportari rare de simptome obstructive, la pacientii cu stricturi cunoscute, in asociere cu ingestia de medicamente in forme farmaceutice cu eliberare controlata, nedeformabile. Din cauza formei farmaceutice, cu eliberare controlata, Parnido trebuie utilizat numai la pacientii care sunt capabili sa inghita comprimatul intreg.
Situatii clinice cu scurtarea timpului de tranzit gastro-intestinal
Situatiile clinice care duc la scurtarea timpului de tranzit gastro-intestinal, de exemplu boli asociate cu diaree cronica severa, pot avea ca rezultat o absorbtie redusa a paliperidonei.
Insuficienta renala
Concentratiile plasmatice de paliperidona sunt crescute la pacientii cu insuficienta renala si, de aceea, poate fi necesara ajustarea dozei la unii pacienti (vezi pct. 4.2 si 5.2). Nu sunt disponibile date referitoare la pacientii cu un clearance al creatininei sub 10 ml/min. Paliperidona nu trebuie utilizata la pacientii cu un clearance al creatininei sub 10 ml/min.
Insuficienta hepatica
Nu sunt disponibile date referitoare la pacientii cu insuficienta hepatica severa (Clasa C in clasificarea Child-Pugh). Se recomanda prudenta daca paliperidona este utilizata la acesti pacienti.
Pacienti varstnici cu dementa
Parnido nu a fost studiat la pacientii varstnici cu dementa. Experienta castigata cu risperidona este considerata valabila si pentru paliperidona.
Mortalitate generala
Intr-o meta-analiza a 17 studii clinice controlate, pacientii varstnici cu dementa tratati cu alte medicamente antipsihotice atipice, inclusiv risperidona, aripiprazol, olanzapina si quetiapina au avut un risc crescut de mortalitate, in comparatie cu placebo. In cazul celor tratati cu risperidona, mortalitatea a fost de 4%, in comparatie cu 3,1% pentru placebo.
Reactii adverse cerebrovasculare
Un risc de aparitie a reactiilor adverse cerebrovasculare crescut de aproximativ 3 ori a fost observat in studiile clinice randomizate, controlate placebo, la pacienti cu dementa carora li s-au administrat unele medicamente antipsihotice atipice, inclusiv risperidona, aripiprazol si olanzapina. Mecanismul responsabil de acest risc crescut este necunoscut. Parnido trebuie utilizat cu precautie la pacientii varstnici cu dementa care prezinta factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Boala Parkinson si dementa cu corpi Lewy
Medicii trebuie sa evalueze riscurile posibile fata de beneficiile asteptate cand prescriu Parnido pacientilor cu boala Parkinson sau dementa cu corpi Lewy (DCL) pentru ca ambele grupuri pot avea un risc crescut de aparitie a sindromului neuroleptic malign, precum si o sensibilitate crescuta la medicamente antipsihotice. Manifestarile acestei sensibilitati crescute pot cuprinde confuzia, sedarea, instabilitatea posturala cu caderi frecvente, adaugate simptomelor extrapiramidale.
Priapism
S-a raportat ca medicamentele antipsihotice (inclusiv risperidona) cu efecte blocante alfa-adrenergice induc priapism. In cursul supravegherii dupa punerea pe piata, priapismul a fost, de asemenea, raportat in cazul utilizarii paliperidonei, care este metabolitul activ al risperidonei. Pacientii trebuie informati sa solicite de urgenta asistenta medicala, daca priapismul nu s-a remis in decurs de 3-4 ore.
Reglare a temperaturii corporale
O alterare a capacitatii organismului de a reduce temperatura corporala centrala a fost atribuita medicamentelor antipsihotice. Se recomanda o atentie corespunzatoare cand Parnido se prescrie pacientilor care vor fi expusi situatiilor care pot contribui la o temperatura corporala centrala crescuta, de exemplu exercitiul fizic intens, expunerea la caldura excesiva, administrarea concomitenta de medicamente cu activitate anticolinergica sau deshidratarea.
Tromboembolism venos
In utilizarea medicamentelor antipsihotice s-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV). Deoarece pacientii tratati cu medicamente antipsihotice au adesea factori de risc dobanditi pentru TEV, toti factorii de risc pentru TEV trebuie identificati inainte si in cursul tratamentului cu Parnido si trebuie luate masuri de profilaxie.
Efect antiemetic
Un efect antiemetic a fost observat in studiile preclinice cu paliperidona. Daca apare la om, acest efect poate masca semne si simptome de supradozaj cu unele medicamente sau ale unor situatii clinice precum obstructia intestinala, sindromul Reye si tumorile cerebrale.
Copii si adolescenti
Efectul sedativ al Parnido trebuie monitorizat cu atentie la aceasta categorie de pacienti. Modificarea orei de administrare a Parnido poate imbunatati impactul sedarii asupra pacientului.
Din cauza efectelor potentiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra cresterii si maturizarii sexuale la adolescenti, trebuie luata in considerare evaluarea clinica periodica a statusului endocrin, inclusiv, masurarea inaltimii, greutatii, maturizarii sexuale, monitorizarea menstruatiei si alte efecte posibile asociate prolactinei.
In timpul tratamentului cu Parnido trebuie efectuat, de asemenea, un examen regulat pentru depistarea simptomelor extrapiramidale si a altor tulburari de miscare.
Pentru recomandari specifice legate de doze la copii si adolescenti vezi pct. 4.2. Sindrom de iris flasc intraoperator
Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat in timpul interventiilor chirurgicale pentru cataracta la unii pacienti aflati sub tratament cu blocante alfa 1-adrenergice, precum Parnido (vezi pct. 4.8).
SIFI poate duce la cresterea complicatiilor oculare in timpul interventiei chirurgicale si post-operator. Medicul oftalmolog chirurg trebuie anuntat inaintea interventiei chirurgicale despre utilizarea actuala sau in antecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1-adrenergice. Nu a fost stabilit potentialul beneficiu al intreruperii tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice inaintea interventiei chirurgicale pentru cataracta si este necesara punerea in balanta a riscului intreruperii medicatiei antipsihotice.
Sodiu
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adica poate fi considerat "fara sodiu".
Interactiuni
Se recomanda prudenta la prescrierea paliperidonei concomitent cu medicamente despre care se cunoaste ca prelungesc intervalul QT, de exemplu antiaritmice din clasa IA (de exemplu chinidina, disopiramida) si antiaritmice din clasa III (de exemplu amiodarona, sotalolul), unele antihistaminice, alte medicamente antipsihotice si unele antimalarice (de exemplu meflochina).
Potentialul paliperidonei de a influenta modul de actiune al altor medicamente
Nu se anticipeaza ca paliperidona sa determine interactiuni farmacocinetice importante cu medicamente care sunt metabolizate de izoenzimele citocromului P-450. Studiile in vitro arata ca paliperidona nu este un inductor al activitatii CYP1A2.
Pe baza efectelor principale ale paliperidonei asupra activitatii SNC (vezi pct. 4.8), aceasta trebuie utilizata cu prudenta in asociere cu alte medicamente care actioneaza la nivel central, de exemplu anxiolitice, cele mai multe antipsihotice, hipnotice, opiacee etc. ori cu alcoolul etilic.
Paliperidona poate antagoniza efectul produs de levodopa si alti agonisti dopaminergici. Daca aceasta asociere este considerata necesara, in mod deosebit in stadiul final al bolii Parkinson, atunci trebuie prescrisa cea mai mica doza eficace din fiecare tratament.
Din cauza potentialului de a induce hipotensiune arteriala ortostatica (vezi pct. 4.4), un efect aditiv poate fi observat cand paliperidona este administrata cu alte medicamente care au acest potential, de exemplu alte antipsihotice, antidepresive triciclice.
Se recomanda prudenta daca paliperidona este asociata cu alte medicamente recunoscute ca scad pragul de declansare a crizelor convulsive (de exemplu fenotiazine sau butirofenone, clozapina, antidepresive triciclice sau ISRS, tramadol, meflochina etc).
Chiar daca nu au fost efectuate studii asupra interactiunii dintre paliperidona si litiu, este putin probabila aparitia unei interactiuni farmacocinetice intre acestea.
Administrarea concomitenta de paliperidona 12 mg o data pe zi, cu valproat de sodiu comprimate cu eliberare prelungita (500 mg pana la 2000 mg, o data pe zi) nu a modificat farmacocinetica valproatului de sodiu la starea de echilibru. Administrarea concomitenta de paliperidona cu valproat de sodiu sub forma de comprimate cu eliberare prelungita a crescut expunerea la paliperidona (vezi mai jos).
Potentialul altor medicamente de a influenta modul de actiune al Parnido
Studiile in vitro indica faptul ca CYP2D6 si CYP3A4 pot fi implicate intr-un grad minim in metabolizarea paliperidonei, dar nu exista niciun indiciu, nici in vitro, nici in vivo, ca aceste izoenzime joaca un rol semnificativ in metabolizarea paliperidonei. Administrarea concomitenta de paliperidona cu paroxetina, un puternic inhibitor al CYP2D6, nu a aratat niciun efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii paliperidonei. Studiile in vitro au demonstrat ca paliperidona este un substrat pentru glicoproteina P (P-gp).
Administrarea concomitenta de paliperidona o data pe zi cu carbamazepina 200 mg de doua ori pe zi a produs o scadere de aproximativ 37% a Cmax si ASC medie ale paliperidonei la starea de echilibru.
Aceasta scadere este determinata, intr-o masura substantiala, de o crestere de 35% a clearance-ului renal, probabil ca rezultat al unei induceri a P-gp renale de catre carbamazepina. O scadere minora a cantitatii de substanta activa excretata nemodificata in urina sugereaza existenta unui efect redus asupra metabolizarii prin intermediul CYP sau biodisponibilitatii paliperidonei in cursul administrarii concomitente cu carbamazepina. Reduceri mai mari ale concentratiilor plasmatice de paliperidona ar putea apare la doze mai mari de carbamazepina. La initierea tratamentului cu carbamazepina, doza de paliperidona trebuie reevaluata si, daca este necesar, marita. Invers, la intreruperea tratamentului, doza de paliperidona trebuie reevaluata si, daca este necesar, redusa. Sunt necesare 2-3 saptamani pentru a obtine inducerea completa si la intreruperea administrarii inductorului efectul dispare intr-o perioada similara. Alte medicamente sau preparate fitoterapeutice care sunt inductori, de exemplu rifampicina si sunatoarea (Hypericum perforatum) pot avea efecte similare asupra paliperidonei.
Medicamentele care modifica durata tranzitului gastro-intestinal pot afecta absorbtia paliperidonei, de exemplu metoclopramida.
Administrarea concomitenta a unei doze unice de paliperidona 12 mg cu valproat de sodiu sub forma de comprimate cu eliberare prelungita (doua comprimate de 500 mg, o data pe zi) a dus la o crestere de aproximativ 50% a Cmax si ASC ale paliperidonei. Trebuie luata in considerare, dupa o evaluare clinica, diminuarea dozei de paliperidona cand acesta este administrata concomitent cu valproatul de sodiu.
Utilizarea concomitenta de paliperidona cu risperidona
Utilizarea concomitenta de paliperidona cu risperidona nu este recomandata, deoarece paliperidona este metabolitul activ al risperidonei si asocierea celor doua poate duce la o expunere suplimentara la paliperidona.
Copii si adolescenti
Studii privind interactiunile au fost efectuate numai la adulti.
Sarcina
Sarcina
Nu exista date adecvate rezultate din utilizarea paliperidonei in cursul sarcinii.
Paliperidona nu a fost teratogena in studiile la animale, dar au fost observate alte tipuri de toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nou-nascutii expusi la medicamente antipsihotice (inclusiv paliperidona) in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina au risc de reactii adverse, incluzand simptome extrapiramidale si/sau de intrerupere, care pot varia dupa nastere din punct de vedere al severitatii si duratei. S-au raportat agitatie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenta, insuficienta respiratorie sau tulburari de alimentare. Prin urmare, nou-nascutii trebuie monitorizati cu atentie. Paliperidona nu trebuie utilizata in cursul sarcinii, decat cand este absolut necesar. Daca intreruperea tratamentului in cursul sarcinii este necesara, aceasta nu trebuie facuta brusc.
Alaptarea
Paliperidona este excretata in lapte in cantitate suficienta pentru a produce efecte la sugar, atunci cand este administrata in doze terapeutice la mama. Paliperidona nu trebuie utilizata in cursul alaptarii.
Fertilitatea
Nu au fost observate efecte relevante in studiile non-clinice.
Condus auto
Paliperidona poate avea o influenta mica sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje determinata de posibilele reactii adverse oculare si la nivelul sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De aceea, pacientii trebuie atentionati sa nu conduca sau sa foloseasca utilaje pana cand sensibilitatea individuala la paliperidona nu este cunoscuta.
Reactii adverse
Adulti
Rezumatul profilului de siguranta
Reactiile adverse la medicament (RAM) cel mai frecvent raportate in studiile clinice la adulti au fost cefalee, insomnie, sedare/somnolenta, parkinsonism, acatizie, tahicardie, tremor, distonie, infectii ale cailor respiratorii superioare, anxietate, ameteli, crestere ponderala, greata, agitatie, constipatie, varsaturi, fatigabilitate, depresie, dispepsie, diaree, xerostomie, dureri dentare, dureri musculoscheletice, hipertensiune arteriala, astenie, lombalgii, interval QT prelungit pe electrocardiograma si tuse.
RAM care par a fi dependente de doza includ cefalee, sedare/somnolenta, parkinsonism, akatizie, tahicardie, distonie, ameteli, tremor, infectii ale cailor respiratorii superioare, dispepsie si dureri musculoscheletice.
In studiile tulburarii schizoafective, o proportie mai mare de subiecti din totalul grupului de tratament cu paliperidona aflati sub tratament concomitent cu un antidepresiv sau un stabilizator de dispozitie, au avut reactii adverse, comparativ cu subiectii tratati cu paliperidona in monoterapie.
Lista in format tabelar a reactiilor adverse
Urmatoarele sunt in totalitate RAM care au fost raportate in studiile clinice la adulti si in experienta dupa punerea pe piata cu paliperidona, in functie de categoria de frecventa estimata din studiile clinice cu paliperidona.
Sunt utilizati urmatorii termeni si definitii pentru frecventa: foarte frecvente ( 1/10), frecvente ( 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente ( 1/1000 si mai putin de 1/100), rare ( 1/10 000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10 000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Clasificare pe Reactii adverse la medicament
In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
| Aparate,sisteme si organe | Frecventa | ||||
| Foarte frecvente | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Cu frecventa necunoscuta | |
| Infectii si infestari | bronsita, infectie a cailor respiratorii superioare, sinuzita, infectii de tract urinar, gripa | pneumonie, infectie a cailor respiratorii, cistita, infectie a urechii, tonsilita | infectie oculara, onicomicoza, celulita, acarodermatita | ||
| Tulburari hematologice si ale sistemului limfatic | scadere a numarului celulelor saguine albe, trombocitopenie, anemie, scadere a hematocritului | agranulocitozac, neutropenie, crestere a numarului de eozinofile | |||
| Tulburari ale sistemului imunitar | reactie anafilactica hipersensibilitate | ||||
| Tulburari endocrine | hiperprolactinemiea | secretie inadecvata a hormonului antidiureticc, glucozurie | |||
| Tulburari metabolice si de nutritie | crestere ponderala, crestere a apetitului alimentar, scadere ponderala, scadere a apetitului alimentar | diabet zaharatd, hiperglicemie, crestere a circumferintei taliei, anorexie, crestere a concentratiilor plasmatice ale trigliceridelor | intoxicatie cu apa, cetoacidoza diabeticac, hipoglicemie, polidipsie, cresterea colesterolemiei | hiperinsulinemie | |
| Tulburari psihice | insomniee | manie, agitatie, depresie, anxietate | tulburari de somn, stare confuzionala, scadere a libidoului, anorgasmie, nervozitate, cosmaruri | aplatizatizare afectivac | |
| Tulburari ale sistemului nervos | parkinsonismb, acatizieb, sedare/ somnolenta, cefalee | distonieb, ameteli, diskinezieb, tremorb | diskinezie tardiva, convulsiie, sincopa, hiperactivitate psihomotorie, ameteli posturale, perturbari ale atentiei, dizartrie, disgeuzie, hipoestezie, parestezii | Sindrom neuroleptic malign, ischemie cerebrala, absenta a raspunsului la stimulic, pierderea constientei, scadere a nivelului de constientac, coma diabeticac tulburari de echilibru, coordonare anormala, titubatii ale capuluic | |
| Tulburari oculare | vedere încetosata | fotofobie, conjunctivita, xeroftalmie | glaucom, tulburari de miscare a globilor ocularic, oculogiratiec, crestere a secretiei lacrimale, hiperemie oculara | ||
| Tulburari acustice si vestibulare | vertij, tinitus, otodinie | ||||
| Tulburari cardiace | bloc atrioventricular, tulburari de conducere, interval QT prelungit pe electrocardiogra ma, bradicardie, tahicardie | aritmie sinusala, traseu anormal pe electrocardiograma, palpitatii | fibrilatie atriala, sindrom de tahicardie posturala ortostaticac | ||
| Tulburari vasculare | hipotensiune arteriala ortostatica, hipertensiune arteriala | hipotensiune arteriala | Embolism pulmonar, tromboza venoasa, ischemie, hiperemie faciala | ||
| Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale | durere faringolaringiana, tuse, congestie nazala | dispnee, wheezing, epistaxis | Sindrom de apnee în somn, hiperventilatie, pneumonie de aspiratie, congestie a tractului respirator, disfonie | congestie pulmonara | |
| Tulburari gastro- intestinale | durere abdominala, disconfort abdominal, varsaturi, greata, constipatie, diaree, dispepsie, xerostomie, durere dentara | umflare a limbii, gastroenterita, disfagie, meteorism | pancreatitac, obstructie a intestinului, ileus, incontinenta fecala, fecalomc, cheilita | ||
| Tulburari hepatobiliare | Crestere a concentratiei plasmatice a transaminazelor | Crestere a concentratiei plasmatice a gama- glutamil transferazei, crestere a concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice | icter | ||
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | eruptie cutanata tranzitorie, prurit | urticarie, alopecie, eczema, acnee | angioedem, eruptie cutanata indusa de medicamentc, hiperkeratoza, xerodermie, eritem cutanat, modificari ale culorii pielii, dermatita seboreica, matreata | ||
| Tulburari musculo- scheletice si ale tesutului conjunctiv | durere musculoscheletal a, durere lombara, artralgii | crestere a concentratiei plasmatice a creatin- fosfokinazei, spasme musculare, rigiditate articulara, inflamatie a articulatiilor, slabiciune musculara, dureri ale gâtului | rabdomiolizac, postura anormalac | ||
| Tulburari renale si alecailor urinare | incontinenta urinara, polakiurie,retentie urinara, disurie | ||||
| Conditii în legaturacu sarcina, perioada puerperala si perinatala | Sindrom de întrerupere la nou- nascut (vezi pct. 4.6)c | ||||
| Tulburari ale aparatului genital sisânului | amenoree | disfunctie erectila, tulburari de ejaculare, tulburari menstrualee, galactoree, disfunctii sexuale, mastodinie, disconfort mamar | priapismc, întârziere a menstruatieic, ginecomastie, tumefiere mamara, marire de volum a glandei mamarec, secretie mamara, secretie vaginala | ||
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | febra cu valori mari, astenie, fatigabilitate | Edem facial, edeme, frisoane, cresterea temperaturii corpului, mers anormal, sete, durere toracica, disconfort toracic, stare generala de rau | hipotermiec, scaderea temperaturii corpuluic, sindrom de întrerupere a medicamentuluic, induratiec | ||
| Leziuni, intoxicatii si complicatii legate de procedurile utilizate | cadere | ||||
aSe refera mai jos la hiperprolactinemie.
b Se refera mai jos la simptome extrapiramidale.
cNu a fost observat in studiile clinice experimentale efectuate cu paliperidona, dar a fost observat in cadrul experientei dupa punerea pe piata a paliperidonei
d In studiile pivot controlate placebo, diabetul zaharat a fost raportat la 0,05% dintre subiectii tratati cu paliperidona, comparativ cu o rata de 0% in grupul la care s-a administrat placebo. Incidenta generala din toate studiile clinice a fost de 0,14%, la toti subiectii trataticu paliperidona
e Insomnia include: insomnie initiala, insomnie de mijloc; Convulsiile includ: convulsii grand mal; Edemele includ: edem generalizat, edem periferic, edem cu godeu; Tulburarile menstruale includ: menstruatie neregulata, oligomenoree.
Reactii adverse observate la formele farmaceutice care contin risperidona
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei si, de aceea, profilele reactiilor adverse ale acestor substante (atat formele farmaceutice cu administrare orala cat si cele cu administrate injectabila) sunt relevante unul pentru celalalt. Suplimentar reactiilor adverse de mai sus, urmatoarele reactii adverse au fost observate la utilizarea medicamentelor care contin risperidona si se asteapta ca ele sa apara si la utilizarea paliperidonei.
Tulburari ale sistemului nervos: afectiuni cerebrovasculare Tulburari oculare: sindrom de iris flasc (intraoperator) Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale: raluri
Descrierea reactiilor adverse selectate
Simptome extrapiramidale (SEP)
In studiile clinice pentru schizofrenie, nu s-a observat nicio diferenta intre placebo si dozele de paliperidona de 3 si 6 mg. Dependenta SEP de doza a fost observata pentru cele doua doze mai mari de paliperidona (9 si 12 mg). In studiile tulburarii schizoafective, incidenta SEP a fost observata mai frecvent in toate grupele de doza, decat in cazul placebo, fara o corelatie clara cu doza.
SEP includ o analiza coroborata a urmatorilor termeni: parkinsonism (include hipersecretie salivara, rigiditate musculo-scheletica, parkinsonism, hipersalivatie, rigiditate in roata dintata, bradikinezie, hipokinezie, facies de masca, incordare musculara, akinezie, rigiditate nucala, rigiditate musculara, mers parkinsonian si reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian de repaus, acatizie (include acatizie, agitatie, hiperkinezie si sindromul picioarelor nelinistite), diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoza, atetoza si mioclonus), distonie (include distonie, hipertonie, torticolis, contractii musculare involuntare, contractura musculara, blefarospasm, miscari oculogire, paralizie linguala, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurototonus, spasm lingual si trismus) si tremor. Trebuie remarcat faptul ca a fost inclus un numar mai mare de simptome care nu sunt neaparat de origine extrapiramidala.
Crestere ponderala
In studiile clinice pentru schizofrenie, a fost comparata proportia subiectilor ce indeplinesc criteriul de crestere ponderala de 7% din greutatea corporala, relevand o incidenta similara a cresterii ponderale pentru dozele de paliperidona de 3 mg si 6 mg, in comparatie cu placebo, si o incidenta mai mare a cresterii ponderale pentru dozele de paliperidona de 9 mg si 12 mg, in comparatie cu placebo.
In studiile clinice pentru tulburarea schizoafectiva, un procent mai mare de subiecti tratati cu paliperidona (5%) au prezentat cresteri ponderale de 7%, comparativ cu subiectii din grupul la care s-a administrat placebo (1%). In studiul care a comparat doua grupuri de doza (vezi pct. 5.1), cresterea ponderala de 7% a fost de 3% in grupul tratat cu doza mai mica (3-6 mg), 7% in grupul cu tratat cu doza mai mare (9-12 mg) si 1% in grupul la care s-a administrat placebo.
Hiperprolactinemie
In studiile clinice pentru schizofrenie, a fost observata cresterea valorii prolactinei serice la 67% dintre subiectii tratati cu paliperidona. Reactii adverse care ar putea sugera cresterea valorilor prolactinei serice (de exemplu, amenoree, galactoree, tulburari menstruale, ginecomastie) au fost raportate in total la 2% din subiecti. Maximul cresterilor medii ale concentratiilor prolactinei serice a fost observat in general in ziua 15 a tratamentului, dar a ramas deasupra valorilor de baza la finalizarea studiului.
Efecte ale clasei
La utilizarea antipsihoticelor pot aparea prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare (fibrilatie ventriculara, tahicardie ventriculara), moarte subita neexplicata, stop cardiac si torsada a varfurilor. In utilizarea medicamentelor antipsihotice s-au raportat cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolism pulmonar si cazuri de tromboza venoasa profunda (cu frecventa necunoscuta).
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei. Profilul de siguranta al risperidonei poate fi pertinent.
Varstnici
Intr-un studiu efectuat la subiecti varstnici diagnosticati cu schizofrenie, profilul de siguranta a fost similar celui observat la subiectii non-varstnici. Paliperidona nu a fost studiata la pacientii varstnici diagnosticati cu dementa. In studiile clinice efectuate cu unele dintre celelalte antipsihotice atipice a fost raportat risc crescut de deces si de accident vascular cerebral (vezi pct. 4.4).
Copii si adolescenti
Rezumatul profilului de siguranta
In cadrul unui studiu pe termen scurt si in doua studii cu durata mai lunga efectuate cu paliperidona sub forma de comprimate cu eliberare prelungita la adolescenti cu schizofrenie cu varsta de 12 ani si peste, profilul general de siguranta a fost similar celui observat la adulti. La populatia cumulata de adolescenti cu schizofrenie (12 ani si peste, N = 545) care au fost tratati cu paliperidona, frecventa si tipul reactiilor adverse au fost similare celor observate la adulti, cu exceptia urmatoarelor reactii adverse care au fost raportate mai frecvent la adolescentii tratati cu paliperidona, comparativ cu adultii tratati cu paliperidona (si mai frecvent decat cu placebo): sedare/somnolenta, parkinsonism, crestere a greutatii corporale, infectii ale cailor respiratorii superioare, acatizie si tremor care au fost raportate foarte frecvent ( 1/10) la adolescenti; dureri abdominale, galactoree, ginecomastie, acnee, dizartrie, gastroenterita, epistaxis, infectii otice, crestere a concentratiei plasmatice a trigliceridelor si vertij care au fost raportate frecvent ( 1/100, mai putin de 1/10) la adolescenti.
Simptome extrapiramidale (SEP)
In studiul pe termen scurt, controlat placebo, cu doza fixa, desfasurat la adolescenti, incidenta SEP a fost mai mare decat in cazul placebo pentru toate dozele de paliperidona, cu o frecventa crescuta a SEP la doze mai mari. In toate studiile efectuate la adolescenti, SEP au aparut mai frecvent la adolescenti, comparativ cu adultii, pentru fiecare doza de paliperidona.
Cresterea greutatii corporale
In studiul pe termen scurt, controlat placebo, cu doza fixa, desfasurat la adolescenti, un procent mai mare de subiecti tratati cu paliperidona (6-19% in functie de doza) au inregistrat o crestere a greutatii corporale de 7%, comparativ cu pacientii la care s-a administrat placebo (2%). Nu s-a observat nicio corelatie clara cu doza. In studiul pe termen lung, cu durata de doi ani, subiectii care au fost expusi la paliperidona in timpul ambelor studii, in regim dublu - orb si deschis, au raportat o crestere modesta in greutate (4,9 kg).
La adolescenti, cresterea in greutate trebuie evaluata in functie de cresterea normala preconizata.
Prolactina
In cadrul studiului de faza deschisa cu durata de pana la 2 ani pentru evaluarea tratamentului cu paliperidona la adolescenti cu schizofrenie, cresterea valorilor plasmatice ale prolactinei s-a produs la 48% dintre pacientii de sex feminin si la 60 % dintre pacientii de sex masculin. Reactii adverse care pot sugera cresterea valorilor de prolactina (de exemplu, amenoree, galactoree, tulburari menstruale, ginecomastie) au fost raportate in total la 9,3 % dintre subiecti.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
In general, semnele si simptomele anticipate sunt acelea rezultate dintr-o exagerare a efectelor farmacologice cunoscute ale paliperidonei, de exemplu somnolenta si sedare, tahicardie si hipotensiune arteriala, prelungire a intervalului QT si simptome extrapiramidale. Torsada varfurilor si
fibrilatia ventriculara au fost raportate in asociere cu supradozajul. In caz de supradozaj acut, trebuie luata in considerare posibilitatea implicarii mai multor medicamente.
In evaluarea necesitatilor de tratament si recuperare trebuie luata in considerare caracteristica de eliberare prelungita a medicamentului. Nu exista un antidot specific pentru paliperidona. Trebuie instituite masurile generale de sustinere. Trebuie stabilita si mentinuta permeabilitatea cailor respiratorii si trebuie asigurate oxigenarea si ventilatia adecvate. Monitorizarea cardiovasculara trebuie sa inceapa imediat si trebuie sa includa monitorizarea electrocardiografica continua pentru depistarea posibilelor aritmii.
Hipotensiunea arteriala si colapsul circulator trebuie tratate prin masuri adecvate precum administrare de solutii intravenos si/sau simpatomimetice. Trebuie luata in considerare administrarea de carbune activat impreuna cu un laxativ. In caz de simptome extrapiramidale severe, trebuie administrate medicamente anticolinergice. Supravegherea atenta si monitorizarea trebuie sa continue pana cand pacientul isi revine.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Psiholeptice, alte antipsihotice, codul ATC: N05AX13. Paliperidona contine un amestec racemic de (+)- si (-)-paliperidona.
Mecanism de actiune
Paliperidona este un blocant selectiv al efectelor monoaminelor, ale caror proprietati farmacologice sunt diferite de cele ale neurolepticelor traditionale. Paliperidona se leaga puternic de receptorii serotoninergici 5-HT2 si dopaminergici D2. Paliperidona blocheaza, de asemenea, receptorii adrenergici alfa1 si, intr-o masura mai mica, receptorii histaminergici H1 si adrenergici alfa2.
Activitatea farmacologica a enantiomerilor (+)- si (-) de paliperidona este calitativ si cantitativ similara.
Paliperidona nu se leaga de receptorii colinergici. Chiar daca paliperidona este un antagonist D2 puternic, despre care se crede ca imbunatateste simptomele pozitive ale schizofreniei, aceasta provoaca mai putin frecvent catalepsie si reduce intr-o masura mai mica functiile motorii, comparative cu neurolepticele traditionale. Antagonismul serotoninergic central dominant poate reduce tendinta paliperidonei de a determina reactii adverse extrapiramidale.
Eficacitate clinica
Schizofrenie
Eficacitatea paliperidonei in tratamentul schizofreniei a fost stabilita in trei studii clinice multicentrice, controlate placebo, dublu-orb, cu durata de 6 saptamani, la subiecti care indeplineau criteriile DSM-IV pentru schizofrenie. Dozele de paliperidona, care au variat in cele trei studii, au fost cuprinse intre 3 pana la 15 mg o data pe zi. Criteriul principal de evaluare a eficacitatii a fost definit ca scaderea scorului total obtinut pe Scala sindroamelor pozitive si negative (PANSS) dupa cum este aratat in tabelul urmator. PANSS este un inventar validat cu articole multiple, compus din cinci factori pentru evaluarea simptomelor pozitive, simptomelor negative, gandurilor dezorganizate, ostilitatii necontrolate/emotiilor si anxietatii/depresiei. Toate dozele testate de paliperidona s-au diferentiat de placebo in ziua 4 (p mai mic de 0,05). Criteriile secundare predefinite au cuprins rezultatele pe scala Performanta personala si sociala (PSP) si scala Impresia clinica globala-Severitate (CGI-S). In toate cele trei studii, paliperidona a fost superioara placebo in ceea ce priveste evaluarea cu PSP si CGI-S. De asemenea, eficacitatea a fost evaluata prin calcularea raspunsului la tratament (definit ca o scadere a scorului total PANSS 30%), ca un criteriu final de evaluare secundar.
Studii pentru schizofrenie: Scala sindroamelor pozitive si negative pentru schizofrenie (PANSS) scor total Modificari la momentul final al studiului (LOCF) fata de valorile initiale - pentru studiile R076477-
| SCH-303, R076477-SCH-304 si R076477-SCH-305: set de analiza intentie de tratament. | |||||
| Placebo | Paliperidona 3 mg | Paliperidona 6 mg | Paliperidona 9 mg | Paliperidona 12 mg | |
| R076477-SCH-303 | (N=126) | (N=123) | (N=122) | (N=129) | |
| Valoarea medie la | 94,1 (10,74) | 94,3 (10,48) | 93,2 (11,90) | 94,6 (10,98) | |
| momentul initial (DS) | |||||
| Valoarea medie a | -4,1 (23,16) | -17,9 (22,23) | -17,2 (20,23) | -23,3 (20,12) | |
| modificarii (DS) | |||||
| Valoarea p (vs. placebo) | mai mic de 0,001 | mai mic de 0,001 | mai mic de 0,001 | ||
| Dif. mediilor celor mai | -13,7 (2,63) | -13,5 (2,63) | -18,9 (2,60) | ||
| mici patrate minime (ES) | |||||
| R076477-SCH-304 | (N=105) | (N=111) | (N=111) | ||
| Valoarea medie la | 93,6 (11,71) | 92,3 (11,96) | 94,1 (11,42) | ||
| momentul initial | |||||
| (DS)Valoarea medie a | -8,0 (21,48) | -15,7 (18,89) | -17,5 (19,83) | ||
| modificarii (DS) | |||||
| Valoarea p (vs. placebo) | 0,006 | mai mic de 0,001 | |||
| Dif. mediilor celor mai | -7,0 (2,36) | -8,5 (2,35) | |||
| mici patrate minime (ES) | |||||
| R076477-SCH-305 | (N=120) | (N=123) | (N=123) | ||
| Valoarea medie la | 93,9 (12,66) | 91,6 (12,19) | 93,9 (13,20) | ||
| momentul initial (DS) | |||||
| Valoarea medie a | -2,8 (20,89) | -15,0 (19,61) | -16,3 (21,81) | ||
| modificarii (DS) | |||||
| Valoarea p (vs. placebo) | mai mic de 0,001 | mai mic de 0,001 | |||
| Dif. mediilor celor mai | -11,6 (2,35) | -12,9 (2,34) | |||
| mici patrate minime (ES) | |||||
Nota: modificarea negativa a scorului indica ameliorare. Pentru toate cele 3 studii, a fost inclus un comparator activ (olanzapina in doza de 10 mg). LOCF = ultima observatie raportata. A fost utilizata versiunea 1-7 a PANSS. O doza de 15 mg a fost de asemenea inclusa in studiul R076477-SCH-305, dar rezultatele nu sunt prezentate, deoarece aceasta depaseste doza zilnica maxima recomandatade 12 mg.
| Studii pentru schizofrenie: Procentul subiectilor cu statut responsiv la criteriul final de evaluare LOCFStudiile R076477-SCH-303, R076477-SCH-304, si R076477-SCH-305: Setulde analiza Intentie-de-Tratament | |||||
| Placebo | Paliperidona 3 mg | Paliperidona 6 mg | Paliperidona9 mg | Paliperidona 12 mg | |
| R076477-SCH-303 | |||||
| N | 126 | 123 | 122 | 129 | |
| Responsiv, n (%) | 38 (30,2) | 69 (56,1) | 62 (50,8) | 79 (61,2) | |
| Non-responsiv, n (%) | 88 (69,8) | 54 (43,9) | 60 (49,2) | 50 (38,8) | |
| Valoarea p (vs Placebo) | -- | mai mic de 0,001 | 0,001 | mai mic de 0,001 | |
| R076477-SCH-304 | |||||
| N | 105 | 110 | 111 | ||
| Responsiv, n (%) | 36 (34,3) | 55 (50,0) | 57 (51,4) | ||
| Non-responsiv, n (%) | 69 (65,7) | 55 (50,0) | 54 (48,6) | ||
| Valoarea p (vs Placebo) | -- | 0,025 | 0,012 | ||
| R076477-SCH-305 | |||||
| N | 120 | 123 | 123 | ||
| Responsiv, n (%) | 22 (18,3) | 49 (39,8) | 56 (45,5) | ||
| Non-responsiv, n (%) | 98 (81,7) | 74 (60,2) | 67 (54,5) | ||
| Valoarea p (vs Placebo) | -- | 0,001 | mai mic de 0,001 | ||
Intr-un studiu clinic pe termen lung conceput sa evalueze mentinerea efectului, paliperidona a fost semnificativ mai eficace decat placebo in mentinerea controlului simptomelor si amanarea recaderilor de schizofrenie. Dupa ce au fost tratati pentru un episod acut timp de 6 saptamani si stabilizati suplimentar pentru alte 8 saptamani cu paliperidona (in doze variind de la 3 la 15 mg o data pe zi) pacientii au fost apoi randomizati in modalitate dublu-orb pentru a continua fie cu paliperidona sau cu placebo pana la aparitia unei recaderi in simptomele schizofreniei. Studiul clinic a fost oprit precoce din motive de eficacitate prin demonstrarea unui timp semnificativ mai lung pana la recadere la pacientii tratati cu paliperidona, comparativ cu placebo (p=0,0053).
Tulburare schizoafectiva
Eficacitatea paliperidonei in tratamentul acut al simptomelor psihotice sau maniacale din tulburarea schizoafectiva a fost determinata prin doua studii controlate placebo efectuate la subiecti adulti, dar nu varstnici, pe perioada a 6 saptamani. Subiectii inscrisi 1) au indeplinit criteriile DSM-IV pentru tulburare schizoafectiva, confirmata prin Interviul clinic structurat pentru Tulburari DSM-IV, 2) au inregistrat un scor total de cel putin 60 pe Scala de sindroame pozitive si negative (PANSS) si 3) au prezentat simptome pronuntate legate de dispozitie, confirmate de un scor de cel putin 16 pe Scala Young de clasificare a maniei (YMRS) si/sau pe Scala Hamilton 21 pentru depresie (HAM-D 21).
Populatia a inclus subiecti cu tipuri de tulburare schizoafectiva bipolara si depresiva. Intr-unul dintre aceste studii, eficacitatea a fost evaluata la 211 subiecti carora li s-au administrat doze flexibile de paliperidona (3-12 mg, o data pe zi). In celalalt studiu, eficacitatea a fost evaluata la 203 subiecti carora li s-a administrat una dintre cele doua doze de paliperidona: 6 mg cu posibilitatea de reducere la 3 mg (n = 105) sau 12 mg cu posibilitatea de reducere la 9 mg (n = 98), o data pe zi. Ambele studii au inclus subiecti carora li s-a administrat paliperidona fie ca monoterapie, fie in asociere cu stabilizatori de dispozitie si/sau antidepresive. Doza a fost administrata dimineata, fara a se tine cont de mese.
Eficacitatea a fost evaluata utilizand PANSS.
Grupul caruia i s-a administrat paliperidona in cadrul studiului cu doze flexibile (doze intre 3 si 12 mg pe zi, cu doza medie modala de 8,6 mg pe zi) si grupul caruia i s-a administrat o doza mai mare de paliperidona in cadrul studiului cu doua valori de doze (12 mg pe zi cu posibilitatea de reducere la 9 mg pe zi) au inregistrat la 6 saptamani rezultate PANSS superioare fata de placebo. In grupul cu doze mai mici, in cadrul studiului cu doua valori de doze (6 mg pe zi cu posibilitatea de reducere la 3 mg pe zi), paliperidona nu a fost semnificativ diferita de placebo conform masuratorilor PANSS. Doza de 3 mg a fost administrata unui numar redus de subiecti in cadrul ambelor studii si nu a putut fi stabilita eficacitatea acestei doze. Au fost inregistrate imbunatatiri semnificative din punct de vedere statistic ale simptomelor maniacale masurate de YMRS (scala secundara de eficacitate) in randul pacientilor inclusi in studiul cu doze flexibile si al celor carora li s-a administrat doza mai mare de paliperidona in cadrul celui de-al doilea studiu.
Considerand rezultatele cumulate ale ambelor studii (date centralizate de studiu), la momentul final paliperidona a imbunatatit simptomele psihotice si maniacale din tulburarea schizoafectiva, fata de placebo, cand a fost administrata fie ca monoterapie, fie in asociere cu stabilizatori de dispozitie si/sau antidepresive. Cu toate acestea, per global, intensitatea efectului observat ca urmare a masuratorilor PANSS si YMRS in cadrul monoterapiei a fost mai mare decat in cazul administrarii concomitente de antidepresive si/sau de stabilizatori de dispozitie. Mai mult, in randul populatiei globale, paliperidona nu a fost eficace la subgrupul de pacienti carora li s-a administrat concomitent un stabilizator de dispozitie si un antidepresiv in ceea ce priveste simptomele psihotice, dar numarul lor a fost mic (30 respondenti in grupul de tratament cu paliperidona si 20 de respondenti in grupul cu administrare de placebo). In plus, in studiul SCA-3001 in randul populatiei in Intentie-de-Tratament (ITT), efectul asupra simptomelor psihotice masurat de PANSS a fost evident mai putin pronuntat si nu a atins semnificatia statistica la pacientii carora li s-au administrat concomitent stabilizatori de dispozitie si/sau antidepresive. Nu a fost demonstrat un efect al paliperidonei asupra simptomelor depresive in aceste studii, dar a fost demonstrat intr-un studiu pe termen lung efectuat cu paliperidona in forma farmaceutica injectabila cu actiune prelungita (descris mai jos in aceasta sectiune).
O examinare a subgrupurilor de populatie nu a evidentiat nicio dovada privind diferentierea responsivitatii bazata pe sex, varsta sau regiune geografica. Datele au fost insuficiente pentru a cerceta efectele diferentiate pe criteriul rasei. De asemenea, eficacitatea a fost evaluata prin calcularea raspunsului la tratament (definit ca o scadere a scorului total PANSS 30% si a scorului CGI-C 2) ca si criteriu final de evaluare secundar.