Indicatii
Benzilpenicilina este indicata in urmatoarele infectii sistemice si/sau localizate cu microorganisme sensibile , in special cu streptococi, pneumococi, gonococi, meningococi si spirochete, cum sunt:
infectii ORL,
infectii ale cailor respiratorii inferioare,
infectii din sfera ginecologica,
actinomicoza,
difterie,
endocardita,
erizipel,
gangrena gazoasa,
meningita si abces cerebral,
osteomielita,
peritonita,
septicemie,
tetanos,
infectia plagilor,
infectii cutanate si ale tesuturilor moi,
antrax,
leptospiroza,
listerioza,
febra muscaturii de sobolan,
boala Lyme,
pasteureloza,
complicatii secundare gonoreei si sifilisului (de exemplu: artrita gonococica sau endocardita, sifilis congenital si neurosifilis).
Penicilina G sodica Atb nu trebuie utilizata in monoterapie in cazul infectiilor severe cu microorganisme patogene de etiologie neprecizata. Poate fi indicata asocierea unui alt antibiotic adecvat.
In cazul infectiilor cu stafilococi, de tipul osteomielitei sau a infectiei plagilor, se va pleca de la ipoteza ca stafilococii sunt rezistenti la benzilpenicilina. Tratamentul cu Penicilina G sodica Atb este indicat numai dupa excluderea rezistentei.
Trebuie luate in considerare ghidurile oficiale locale pentru utilizarea adecvata a antibioticelor.
Dozaj
La adulti:
Doza uzuala de Penicilina G sodica Atb este de 3-6 milioane UI pe zi, administrate i.m.(intramuscular) sau i.v.(intravenos), repartizat in 4 prize egale, la intervale egale de timp.
In caz de meningita bacteriana se administreaza 50000 UI/kg prin injectare i.m. sau i.v., la interval de 4 ore sau 24000000 UI pe zi, fractionat la interval de 2-4 ore, in perfuzie intravenoasa continua.
In neurosifilis, doza recomandata este de 2000000 – 4000000 UI i.v. la interval de 4 ore, timp de 10- 15 zile.
In listerioza, doza recomandata este de 15000000-20000000 UI pe zi, i.v., in 4-6 doze. In febra muscaturii de sobolan, se administreaza 20000000 UI pe zi, i.v. sau i.m.
In boala Lyme cu afectarea SNC, cardiaca, articulara, se administreaza i.v. 20000000 – 24000000 UI pe zi, timp de 2-3 saptamani. Durata tratamentului variaza in functie de evolutia clinica.
In actinomicoza se administreaza 10000000 –20000000 UI pe zi i.m. sau i.v., timp de 2-6 saptamani. In erizipel, doza recomandata este de 600000 UI – 2000000 UI la interval de 6 ore.
In infectii cu Pasteurella (septicemie sau meningita) se administreaza 4000000-6000000 UI pe zi, timp de 2 saptamani.
In pericardita bacteriana, se recomanda administrarea a 20000000 – 30000000 UI pe zi, i.m. sau i.v., timp de 4-6 saptamani.
In antrax, doza recomandata este de 2000000 UI i.m. sau i.v. la interval de 6 ore.
In infectii cu Clostridium, ca tratament asociat terapiei specifice, se recomanda administrarea a 20000000 UI penicilina G sodica /zi, i.m. sau i.v.
La copii:
Doza uzuala este:
La copii si sugari: 50000-100000 UI/kg-/zi, i.m., i.v., in 4-6 prize.
La nou-nascuti: 75000-200000 UI/kg/zi, i.v. si in perfuzie, in 4-6 prize.
In meningita bacteriana, la nou-nascuti cu greutatea sub 2 kg, se recomanda administrarea intramuscular sau intravenos a unei doze de 25000-50000 UI/kg la interval de 12 ore, in prima saptamana de viata, apoi 50000 UI/kg, la 8 ore. La nou-nascuti cu greutatea peste 2 kg, se recomanda 50000 UI/kg, la 8 ore, in prima saptamana de viata, apoi 50000 UI/kg, la 6 ore.
In sifilisul congenital se recomanda 50000 UI/kg la 12 ore in prima saptamana de viata, apoi 50000 UI/kg la 8 ore urmatoarele 10-14 zile.
In listerioza nou-nascutului, doza recomandata este de 250000-400000 UI/kg si zi i.v. la 4-6 ore.
In boala Lyme se administreaza intra-venos 250000 – 400000 UI/kg si zi, timp de 2-3 saptamani. Durata tratamentului este in functie de raspunsul clinic.
Doze foarte mari de penicilina G sodica pot fi administrate prin perfuzie, in special in caz de endocardita. Nu trebuie depasita doza recomandata:
la adulti: 50 milioane UI pe zi;
la copii si sugari: 20 milioane UI pe zi.
Pentru instructiuni privind pregatirea in vederea administrarii, vezi pct. 6.6.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la benzilpenicilina, alte peniciline sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Hipersensibilitate la cefalosporine sau carbapeneme.
Atentionari
La administrarea penicilinelor au fost raportate reactii de hipersensibilizare (anafilactice) grave si uneori cu potential letal. Reactii anafilactice pot aparea la 1-5 pacienti din 10000 tratati cu penicilina.
Aceste reactii pot aparea mai probabil la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la peniciline sau la alti alergeni. Exista raportari privind hipersensibilizare incrucisata intre peniciline si alte antibiotice beta-lactamice, inclusiv cefalosporine. Anterior tratamentului cu Penicilina G sodica Atb, trebuie facuta o anamneza atenta in vederea depistarii unor reactii de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alti alergeni. Aparitia oricaror manifestari alergice impune intreruperea tratamentului.
Tratamentul socului anafilactic: masuri de urgenta de rutina (mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii), administrarea de medicamente de urgenta (imediat, adrenalina i.v., apoi antihistaminice, substitutie volemica i.v., de exemplu albumina umana, solutie electrolitica, iar ulterior glucocorticoizi i.v.). Alte masuri terapeutice: trebuie luata in considerare ventilatia asistata si administrarea de oxigen. Este indicata supravegherea constanta a pacientului, deoarece simptomele pot recidiva.
Pacientii alergici la un antibiotic din grupa penicilinelor, de obicei sunt alergici si la celelalte medicamente din aceasta grupa.
Tratamentul cu antibiotice poate determina proliferarea microorganismelor patogene rezistente.
Pot aparea reactii neurotoxice in cazul administrarii unui tratament cu Penicilina G sodica Atb in doze mari (vezi pct. 4.8). In cazul aparitiei unei crize epileptice, este indicata administrarea de diazepam (5-10 mg i.v.). In cazuri grave se va realiza hemoperfuzie cu carbon.
Imaturitatea functiei renale poate sa determine intarzierea eliminarii renale a penicilinei la nou-nascut, sugar si copilul mic.
Datorita faptului ca pacientii varstnici pot prezenta o scadere a functiei renale determinata de varsta, concentratiile serice de benzilpenicilina pot fi mai mari.
Similar altor antibiotice, penicilinele pot determina colita pseudomembranoasa, forme severe sau chiar amenintatoare de viata. Este important de considerat si acest diagnostic la pacientii care prezinta diaree dupa administrarea unui antibiotic.
Administrarea de benzilpenicilina sodica necesita prudenta la pacientii cu afectiuni cardiace, datorita continutului de sodiu. Fiecare flacon cu 1000000 UI benzilpenicilina (sub forma de sare de sodiu contine 2 mmol (46 mg) sodiu.
Interactiuni
Functia de verificare a Interactiunilor Medicamentoase
Selectati medicamentele si identificati interactiunile.
Administrarea benzilpenicilinei cu o aminoglicozida are efect sinergic, dar trebuie injectate in locuri diferite, datorita riscului inactivarii.
Administrarea in asociere cu antibiotice bacteriostatice (cloramfenicol, eritromicina, sulfonamide, tetracicline) poate reduce efectul bactericid al penicilinei.
Administrarea in asociere cu probenecid scade secretia tubulara renala a benzilpenicilinei determinand cresterea si persistenta concentratiilor sanguine.
Asocierea benzilpenicilinei cu metotrexat determina scaderea clearence-ului metotrexatului, cu efect toxic, datorita competitiei celor doua produse pe secretia tubulara renala. Se impune supravegherea atenta a pacientilor tratati concomitent cu benzilpenicilina si metotrexat.
Timpul de injumatatire a eliminarii benzilpenicilinei este prelungit in cazul administrarii simultane de salicilati, fenilbutazona, indometacin si sulfinpirazona.
In timpul tratamentului cu benzilpenicilina efectul contraceptivelor hormonale poate fi atenuat. Este recomandata utilizarea altor metode contraceptive.
Concentratiile urinare mari ale benzilpenicilinei pot produce reactii fals pozitive de evidentiere a glucozei in urina, cu reactiv Benedict sau Fehling.
De asemenea, in timpul tratamentului cu benzilpenicilina, se pot produce rezultate fals pozitive ale testului Coombs direct.
Sarcina
Studiile preclinice si experienta la om cu peniciline in timpul sarcinii nu au evidentiat efecte adverse asupra fatului. Totusi, in absenta unor studii controlate la om privind administrarea penicilinei in timpul sarcinii, se recomanda utilizarea acestui medicament la femeile gravide numai in caz de stricta necesitate.
Benzilpenicilina se excreta in laptele matern in cantitati minime. Concentratia sa poate atinge valori de 2-15% din concentratia plasmatica materna. Chiar daca nu au fost observate reactii adverse la sugarii alaptati de catre mame carora li s-a administrat penicilina G sodica, nu se va neglija eventualitatea aparitiei unei sensibilizari sau modificarea florei intestinale la acestia.
Condus auto
Nu s-au efectuat studii cu Penicilina G sodica Atb privind efectul acestui medicament asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Totusi, in timpul utilizarii unor doze mari, au fost raportate efecte neurotoxice (de exemplu apatie) care pot influenta negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in urma tratamentului cu penicilina G sodica, cu urmatoarea frecventa: foarte frecvente (mai mare 1/10), frecvente (mai mare 1/100-mai mic 1/10), mai putin frecvente (mai mare 1/1000- mai mic 1/100), rare (mai mare 1/10000- mai mic 1/1000), foarte rare (mai mic 1/10000, inclusiv cazurile izolate).
Tulburari hematologice si limfatice
rare: anemie hemolitica si granulocitopenie (neutropenie), agranulocitoza, leucopenie, trombocitopenie. Aceste reactii au aparut mai ales la pacientii care au fost timp indelungat sub tratament cu doze mari de penicilina (ex. tratamentul endocarditei bacteriene).
Tulburari ale sistemului imunitar
foarte frecvente: au fost raportate reactii tip Jarisch-Herxheimer la pacientii cu sifilis sau neurosifilis tratati cu benzilpenicilina.
frecvente: penicilina este o substanta cu toxicitate redusa, dar cu index de sensibilizare crescut. Pot aparea urmatoarele reactii de hipersensibilizare: eruptie cutanata tranzitorie, eruptii maculo-papulare, dermatita exfoliativa, eruptii urticariene, eozinofilie, febra. Aceste reactii pot fi tratate cu medicamente antihistaminice.
rare: reactii anafilactice.
Reactiile alergice impun oprirea imediata a tratamentului. Reactiile anafilactice severe impun tratament imediat cu adrenalina, de preferat intravenos lent (0,1-0,3 mg diluate in 10 ml solutie salina izotona, introduse in 5-15 minute. Atunci cand este necesar se administreaza de asemenea oxigen, corticosteroizi intravenos lent sau in perfuzie (hemisuccinat de cortizon 250-500 mg); in caz de edem glotic poate fi necesara intubatia sau traheotomia).
foarte rare: adenopatie si sindrom lupic.
Tulburari ale sistemului nervos
rare: in cazul administrarii dozelor mari de 50000000 UI, sau dupa injectarea rapida a peste 5000000 UI de benzilpenicilina pot sa apara convulsii sau chiar stare de rau epileptic.
foarte rare: la doze foarte mari pot sa apara tulburari neurologice (polinevrita, neuropatie periferica) si psihice.
Tulburari cardiace
Administrarea de penicilina G sodica poate determina cresterea natriemiei. Poate fi afectata astfel functia cardiaca. Se va tine seama de acest lucru la pacientii cu insuficienta cardiaca.
Tulburari ale aparatului respirator
foarte rar a fost descrisa aparitia unui tablou clinic de pneumopatie acuta febrila (sindrom Loeffler), care impune intreruperea tratamentului.
Tulburari gastro-intestinale
rar au fost intalnite cazuri de candidoza.
foarte rar: glosita, stomatita, diaree, colita pseudomembranoasa.
Tulburari hepato-biliare
rar: cresterea concentratiilor serice ale transaminazelor.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
frecvent, se semnaleaza durere, noduli, tumefiere la locul de injectare, in cazul injectiilor intramusculare, iar in cazul injectiilor intravenoase, flebita.
- foarte rar s-a raportat aparitia durerilor articulare si musculare, dupa administrarea benzilpenicilinei. La doze mari, la pacienti cu insuficienta renala, administrarea benzilpenicilinei poate determina foarte rar, aparitia de mioclonii.
La copii si la nou-nascuti, dupa administrarea benzilpenicilinei i.m., pot sa apara crampe musculare.
Tulburari renale si ale cailor urinare
-rare: dupa administrarea i.v. de benzilpenicilina sodica la doze mai mari de 12 g/zi poate apare nefrita interstitiala.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Penicilinele in supradoza pot determina hiperexcitabilitate neuromusculara si crize convulsive. In caz de supradozaj se recomanda intreruperea tratamentului, instituirea unui tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. In cazul manifestarilor toxice neurologice, administrarea injectabila a barbituricelor cu actiune de scurta durata sau a benzodiazepinelor poate fi utila.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibiotice beta-lactamice, peniciline sensibile la betalactamaza, codul ATC: J01CE01.
Mecanism de actiune
Benzilpenicilina este o penicilina naturala obtinuta dintr-o tulpina de Penicillium chrysogenum. Actiunea bactericida a benzilpenicilinei se exercita impotriva microorganismelor sensibile in timpul etapei de multiplicare activa.
Mecanismul de actiune al benzilpenicilinei consta in fixarea de proteinele receptoare specifice PBP (protein-binding-penicillin) situate in membrana citoplasmica a bacteriilor. Aceste proteine receptoare (care includ transpeptidaze, carboxipeptidaze si endopeptidaze) sunt enzime implicate in stadiile terminale ale formarii peretelui celular si in refacerea peretelui celular in timpul cresterii si diviziunii celulare. Benzilpenicilina se fixeaza si inactiveaza proteinele receptoare specifice, impiedicand formarea peretelui bacterian. Nu este activa impotriva germenilor penicilinazo- secretori.
Mecanismul de instalare a rezistentei
Rezistenta la peniciline este mediata de alterarea PBP sau de dezvoltarea beta-lactamazelor. Rezistenta la peniciline poate fi asociata cu o rezistenta incrucisata la o serie de alte antibiotice beta- lactamice. Rezistenta incrucisata se poate dezvolta si datorita prezentei a mai mult de o gena ce determina rezistenta pe o sectiune mobila a ADN-ului (ex: plasmida, transpozitii).
Valori critice
| Microorganisme | Sensibile ≤ (mg/l) | Intermediare (mg/l) | Rezistente ≥ (mg/l) |
| Streptococcus pneumoniae Neisseria gonorrhoeae | 0,06 | 0,12-1,0 | 2,0 |
| Neisseria meningitides | 0,06 | 0,12 | |
| Maemolytic streptococciStafilocociMoraxella catarrhalis Haemophilus influenzae | 0,12 | 0,25 | |
| Anaerobi cu crestere rapida | 1,0 | 2,0 |
Specii sensibile in mod obisnuit:
Microorganisme aerobe Gram-pozitive:
-Stafilococi coagulazo negativi
-Enterococcus spp.
-Staphylococcus aureus
Microorganisme aerobe Gram-negative:
-Acinetobacter
-Bordetella pertussis
-Brucella spp.
-Enterobacteriaceae (inclusiv Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Enterobacter, Klebsiella, Proteus, Citrobacter)
-Haemophilus influenzae
-Pseudomonas Microorganisme anaerobe:
-Bacteroides fragilis.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Se absoarbe rapid in urma administrarii intramusculare: concentratia plasmatica atinsa in aproximativ 30 de minute, in urma unei injectii intramusculare de 1 milion de UI, este de 12 μg/ml.
Distributie
Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 50-60%.
Traverseaza bariera placentara.
Trece in laptele matern. Raportul dintre concentratia atinsa in lapte/concentratia serica este de aproximativ 0,1.
Difuzeaza mediu in LCR, chiar si in conditiile de inflamatie a meningelui: 5% din nivelul seric. Difuzeaza rapid in toate tesuturile, seroasele, articulatiile, concentrandu-se in bila.
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 30 de minute.
Metabolizare
Se metabolizeaza la nivel hepatic, transformandu-se in acid penicilinoic sub actiunea penicilinazei. Eliminarea se face pe cale renala si pe cale biliara. La nivel renal: in 24 de ore se elimina 60-90% din doza administrata, 20% prin filtrare glomerulara, 80% prin secretie tubulara. Probenecidul inhiba secretie tubulara. La nivel biliar: in urma injectarii intramusculare a 600 mg, biliar se elimina 0,08% in 12 ore. Eliminarea se face sub forma de acid penicilinoic si de acid fenaceturic (30-60%). Eliminarea prin hemodializa este neglijabila, iar cea prin dializa peritoneala este nula.
Date preclinice de siguranta
Nu exista studii concludente privind potentialul mutagen al penicilinei, dar testele bacteriene in vitro si
in vivo nu au aratat potential mutagen.
Benzilpenicilina traverseaza placenta. Atat datele preclinice cat si studiile la om nu au aratat potential teratogen.