Indicatii
Hipertensiune arteriala esentiala. Perindopril Tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg este indicat la pacientii a caror tensiune arteriala nu este controlata corespunzator doar cu perindopril.
Dozaj
Administrare orala.
Doza uzuala este de un comprimat filmat Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg pe zi, administrat in doza unica, de preferat dimineata inainte de masa.
Atunci cand este posibil, este recomandata cresterea treptata individuala a dozei, in functie de componente. Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg comprimate filmate trebuie utilizat atunci cand tensiunea arteriala nu poate fi controlata in mod corespunzator cu Perindopril tosilat/Indapamida Teva 2,5 mg/0,625 mg comprimate filmate (acolo unde este disponibil). Cand este indicata din punct de vedere clinic, trecerea directa de la monoterapie la Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg poate fi luata in considerare.
Varstnici (vezi pct. 4.4)
Tratamentul trebuie initiat dupa evaluarea raspunsului tensiunii arteriale si a functiei renale.
Pacienti cu insuficienta renala (vezi pct. 4.4)
Tratamentul este contraindicat in insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min). La pacientii cu insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), se recomanda inceperea tratamentului cu doze adecvate din fiecare componenta in parte.
La pacienti cu clearance-ul creatininei mai mare sau egal cu 60 ml/min, nu este necesara ajustarea dozei.
In general, controalele medicale uzuale ulterioare vor include monitorizarea frecventa a concentratiilor plasmatice ale creatininei si potasiului.
Pacienti cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2):
In insuficienta hepatica severa, tratamentul este contraindicat.
La pacientii cu insuficienta hepatica moderata, nu este necesara ajustarea dozelor.
Copii si adolescenti
Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg nu trebuie utilizat la copii si adolescenti, deoarece eficacitatea si tolerabilitatea perindoprilului la copii si adolescenti, singur sau in combinatie, nu au fost inca stabilite.
Contraindicatii
Legate de perindopril:
- Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare alt inhibitor al ECA
- Antecedente de angioedem (edem Quincke) asociat cu terapia anterioara cu inhibitor al ECA
- Angioedem ereditar/idiopatic
- Trimestrul al doilea si al treilea de sarcina (vezi pct.4.4 si 4.6.)
- Administrarea concomitenta a Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG mai putin de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1).
- Administrarea concomitenta cu terapia cu sacubitril/valsartan. Perindopril nu trebuie initiat mai devreme de 36 ore de la ultima doza de sacrubil/valsartan (vezi si pct. 4.4 si 4.5).
Legate de indapamida:
- Hipersensibilitate la substanta activa sau la orice alta sulfonamida
- Insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min)
- Encefalopatie hepatica
- Insuficienta hepatica severa
- Hipokaliemie
- Ca regula generala, nu se recomanda utilizarea acestui medicament in asociere cu medicamentele non-antiaritmice care determina torsada varfurilor (vezi pct. 4.5)
- Alaptarea (vezi pct. 4.6).
Legate de Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg:
- Hipersensibilitate la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
- Din cauza experientei terapeutice insuficiente, Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg nu trebuie utilizat la:
- Pacienti care efectueaza sedinte de dializa
- Pacienti cu insuficienta cardiaca decompensata, netratata.
Atentionari
Atentionari speciale
Comune perindoprilului si indapamidei:
Litiu:
De regula, administrarea concomitenta de litiu si combinatia dintre perindopril si indapamida nu este recomandata (vezi pct. 4.5).
Cu privire la perindopril:
Neutropenie/agranulocitoza
La pacientii tratati cu inhibitori ai ECA au fost raportate cazuri de neutropenie/agranulocitoza, trombocitopenie si anemie. La pacientii cu functie renala normala si fara alti factori de risc, neutropenia apare rar. Perindoprilul trebuie utilizat cu multa atentie la pacientii cu colagenoza vasculara, la cei tratati cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamida sau la pacientii care prezinta o combinatie a acestor factori, mai ales in cazul unei disfunctii renale preexistente. Unii dintre acesti pacienti au dezvoltat infectii severe care, in cateva cazuri, nu au raspuns la terapia intensiva cu antibiotice. Daca perindoprilul este utilizat la astfel de pacienti, se recomanda monitorizarea periodica a numarului leucocitelor, iar pacientii trebuie instruiti sa raporteze orice semn de infectie (de exemplu: dureri in gat, febra).
Hipersensibilitate/angioedem:
Cazuri de angioedem la nivelul fetei, extremitatilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui au fost raportate rar la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril. Acestea pot aparea in orice moment al tratamentului. In asemenea cazuri, tratamentul cu perindopril trebuie intrerupt imediat si se recomanda o monitorizare adecvata, pentru a se asigura disparitia completa a simptomelor, inaintea externarii pacientului. In cazurile in care edemul s-a limitat la nivelul fetei si buzelor, starea pacientului s-a corectat fara tratament, cu toate ca antihistaminicele au fost utile pentru ameliorarea simptomelor.
Angioedemul asociat cu edemul laringelui poate fi letal. In cazurile in care sunt implicate limba, glota sau laringele, cu posibilitate de obstructie a cailor respiratorii, trebuie administrat imediat tratamentul adecvat, care poate include administrarea subcutanata de solutie de adrenalina 1:1000 (0,3 – 0,5 ml) si/sau masuri care sa asigure permeabilitatea cailor respiratorii.
In cazul pacientilor apartinand rasei neagre tratati cu inhibitori ai ECA s-a raportat o incidenta mai mare a angioedemului, comparativ cu celelalte rase.
Pacientii cu antecedente de angioedem, fara legatura cu terapia cu inbitori ai ECA, pot avea un risc crescut de angioedem in cazul utilizarii inhibitorilor ECA (vezi pct.4.3).
Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA. Acesti pacienti au acuzat dureri abdominale (cu sau fara greturi sau varsaturi); in unele cazuri pacientii nu au prezentat anterior angioedem facial, iar concentratia plasmatica a esterazei C-1 a fost normala. Angioedemul a fost diagnosticat prin tomografie abdominala, ecografie sau interventie chirurgicala, iar simptomele s- au ameliorat dupa intreruperea administrarii inhibitorului ECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus in diagnosticul diferential al pacientilor tratati cu inhibitori ai ECA care acuza dureri abdominale.
Utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicata datorita riscului crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie initiat mai devreme de 36 de ore dupa ultima doza de perindopril. Tratamentul cu perindopril nu trebuie initiat mai devreme de 36 de ore dupa ultima doza de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 si 4.5).
Utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitorilor ai mTOR (de exemplu: sirolimus, everolimus, temsirolimus) si vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu: umflarea cailor respiratorii sau a limbii, cu sau fara tulburari respiratorii) (vezi pct. 4.5). Se recomanda prudenta la initierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu: sirolimus, everolimus, temsirolimus) si vildagliptin la un pacient care deja ia un inhibitor ECA.
Reactii anafilactoide in timpul desensibilizarii:
La pacientii tratati cu un inhibitor al ECA, in timpul tratamentului de desensibilizare cu venin de himenoptere (albine, viespi), au fost raportate cazuri izolate de reactii anafilactoide sustinute, care pot pune viata in pericol. Tratamentul cu un inhibitor al ECA trebuie efectuat cu prudenta la pacientii alergici care urmeaza tratament de desensibilizare si trebuie evitat la pacientii la care se efectueaza imunoterapie cu venin. Cu toate acestea, la pacientii care necesita atat tratament cu inhibitor al ECA, cat si tratament de desensibilizare, aceste reactii adverse pot fi evitate prin intreruperea temporara a administrarii inhibitorilor ECA, cu cel putin 24 ore inainte de initierea tratamentului de desensibilizare.
Reactii anafilactoide in timpul aferezei LDL:
Au fost raportate cazuri rare de reactii anafilactoide, care au pus viata in pericol, la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, in timpul aferezei LDL cu dextran sulfat. Aceste reactii pot fi evitate prin intreruperea temporara a tratamentului cu inhibitori ai ECA inaintea fiecarei afereze.
Pacienti care efectueaza sedinte de hemodializa:
La pacientii care efectueaza sedinte de dializa cu membrane cu flux mare (cum ar fi AN 69®), tratati in acelasi timp cu un inhibitor al ECA au fost raportate cazuri de reactii anafilactoide . La acesti pacienti se poate lua in considerare utilizarea unui alt tip de membrana pentru dializa sau a unei alte clase de antihipertensive.
Diuretice care economisesc potasiu, saruri de potasiu:
De regula, nu se recomanda administrarea concomitenta de perindopril cu diuretice care economisesc potasiu sau saruri de potasiu (vezi pct. 4.5).
Sarcina si alaptarea:
In timpul sarcinii nu trebuie initiat tratamentul cu inhibitori ai ECA. Cu exceptia cazurilor in care tratamentul cu inhibitori ai ECA este indispensabil, pacientele care planifica o sarcina trebuie trecute pe un alt tratament antihipertensiv, cu un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in sarcina. Cand sarcina s-a confirmat, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie intrerupt imediat si, daca este necesar, se initiaza o terapie alternativa (vezi pct.4.3 si 4.6).
Utilizarea perindoprilului nu este recomandata in timpul alaptarii.
Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)
Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).
Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.
Cu privire la indapamida:
La pacientii cu insuficienta hepatica, diureticele tiazidice si diureticele inrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatica. Daca apar aceste reactii, administrarea diureticelor trebuie intrerupta imediat.
Fotosensibilitate:
Au fost raportate cazuri de fotosensibilitate la utilizarea diureticelor tiazidice si a celor inrudite cu tiazidele (vezi pct.4.8). Daca reactiile de fotosensibilitate apar in timpul tratamentului, se recomanda oprirea acestuia. Daca se considera necesara reluarea tratamentului cu diuretic, se recomanda protejarea zonelor expuse la soare sau radiatii UVA artificiale.
Precautii speciale
Comune perindoprilului si indapamidei:
Insuficienta renala:
In caz de insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai putin de 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.
La unii pacienti hipertensivi fara leziuni renale aparente pre-existente si la care evaluarea hematologica arata o insuficienta renala functionala, tratamentul trebuie intrerupt si poate fi reluat fie cu doze mici, fie cu o singura substanta activa.
La acesti pacienti, urmarirea medicala uzuala include monitorizarea frecventa a concentratiilor plasmatice ale creatininei si potasiului, dupa doua saptamani de tratament si apoi la intervale de doua luni, in timpul perioadei stabile terapeutic. Insuficienta renala a fost raportata mai ales la pacientii cu insuficienta cardiaca severa sau insuficienta renala subiacenta cu stenoza de artera renala.
De regula, medicamentul nu este recomandat in caz de stenoza de artera renala bilaterala sau de stenoza de artera renala pe rinichi unic functional.
Hipotensiune arteriala si depletie hidroelectrolitica:
Exista risc de hipotensiune arteriala aparuta brusc in prezenta depletiei de sodiu preexistenta (in special la pacientii cu stenoza de artera renala). Prin urmare, trebuie monitorizate sistematic semnele clinice de depletie hidro-electrolitica, care pot aparea in cazul unui episod intercurent de diaree sau varsaturi.
La acesti pacienti trebuie avuta in vedere monitorizarea periodica a concentratiilor plasmatice ale electrolitilor.
Hipotensiunea arteriala marcata poate necesita administrarea unei perfuzii intravenoase cu solutie salina izotona.
Hipotensiunea arteriala tranzitorie nu reprezinta o contraindicatie pentru continuarea tratamentului. Dupa restabilirea unui volum sanguin satisfacator si a tensiunii arteriale, tratamentul poate fi reluat, fie cu o doza mai mica, fie doar cu una dintre substantele active.
Kaliemie:
Asocierea perindoprilului cu indapamida nu previne aparitia hipokaliemiei, in special la pacientii cu diabet zaharat sau la cei cu insuficienta renala. Similar altor medicamente antihipertensive administrate in asociere cu un diuretic, trebuie efectuata monitorizarea periodica a kaliemiei.
Cu privire la perindopril:
Tuse:
Dupa utilizarea de inhibitor al ECA a fost raportata tusea seaca. Tusea este caracterizata prin persistenta si disparitie la intreruperea tratamentului. La aparitia acestui simptom, trebuie avuta in vedere etiologia iatrogena. Daca este preferata, cu toate acestea, administrarea de inhibitor al ECA, poate fi luata in considerare continuarea tratamentului.
Copii si adolescenti:
La copii si adolescenti, nu s-au stabilit eficacitatea si tolerabilitatea perindoprilului administrat in monoterapie sau in asociere.
Risc de hipotensiune arteriala si/sau de insuficienta renala (in caz de insuficienta cardiaca, depletie hidro-electrolitica etc.):
La pacientii a caror tensiune arteriala a fost initial mica, in caz de stenoza de artera renala, insuficienta cardiaca congestiva sau ciroza cu edeme si ascita, a fost observata stimularea marcata a sistemului renina-angiotensina-aldosteron, in special in timpul depletiei marcate de apa si electroliti (regim alimentar strict fara sare sau tratament diuretic prelungit).
Ca urmare, blocarea acestui sistem cu un inhibitor al ECA poate determina, in special la prima administrare si in timpul primelor doua saptamani de tratament, o scadere brusca a tensiunii arteriale si/sau o crestere a concentratiilor plasmatice de creatinina, fapt ce denota o insuficienta renala functionala. Uneori, aceasta poate avea un debut acut, desi rar, si se poate instala dupa o perioada de timp variabila.
In aceste cazuri, tratamentul trebuie initiat cu o doza mica, care va fi crescuta progresiv.
Varstnici:
Functia renala si kaliemia trebuie evaluate inaintea inceperii tratamentului. Doza initiala este ajustata ulterior, in functie de raspunsul la tratament al valorilor tensiunii arteriale, in special in cazurile de depletie hidro-electrolitica, pentru a evita debutul brusc al hipotensiunii arteriale.
Pacienti cu ateroscleroza diagnosticata:
Toti pacientii prezinta risc de hipotensiune arteriala, dar trebuie acordata o atentie deosebita pacientilor cu boala cardiaca ischemica sau insuficienta circulatorie cerebrala, al caror tratament va fi initiat cu doze mici.
Hipertensiune arteriala renovasculara:
Tratamentul hipertensiunii arteriale renovasculare este revascularizarea. Cu toate acestea, inhibitorii ECA pot fi benefici la acei pacienti cu hipertensiune renovasculara, la care urmeaza sa se efectueze interventia chirurgicala de corectare sau cand aceasta interventie chirurgicala nu este posibila.
Daca Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg este prescris la pacienti cu stenoza de artera renala diagnosticata sau suspectata, tratamentul trebuie initiat in spital, cu doze mici si trebuie monitorizate functia renala si kaliemia, deoarece unii pacienti pot dezvolta insuficienta renala functionala, reversibila la intreruperea tratamentului.
Alte grupe speciale de pacienti cu risc:
La pacientii cu insuficienta cardiaca severa (gradul IV) sau la pacientii cu diabet zaharat insulino- dependent (tendinta spontana de crestere a kaliemiei), tratamentul trebuie initiat sub supraveghere medicala, cu o doza initiala mica. Tratamentul cu beta-blocante la pacientii hipertensivi cu insuficienta coronariana nu trebuie intrerupt: inhibitorul ECA trebuie adaugat la beta-blocant.
Pacienti cu diabet zaharat:
La pacientii tratati anterior cu antidiabetice orale sau insulina, glicemia trebuie monitorizata atent, mai ales in timpul primei luni de tratament cu inhibitor ECA.
Diferente entice:
Ca si in cazul altor inhibitori ai ECA, perindoprilul are o eficacitate antihipertensiva mai redusa la pacientii care apartin rasei negre, comparativ cu pacientii care apartin altor rase, posibil din cauza prevalentei mai mari a reninemiei reduse la populatia hipertensiva apartinand rasei negre.
Chirurgie/anestezie:
Inhibitorii ECA pot determina hipotensiune arteriala in caz de anestezie, in special atunci cand anestezicul administrat este un medicament cu potential de scadere a tensiunii arteriale.
Prin urmare, se recomanda ca, atunci cand este posibil, tratamentul cu inhibitori ai ECA cu efect de lunga durata, cum este perindoprilul, sa fie intrerupt cu o zi inainte de interventia chirurgicala.
Stenoza aortica sau stenoza mitrala/cardiomiopatie hipertrofica:
Inhibitorii ECA trebuie utilizati cu prudenta la pacientii cu obstructie a caii de ejectie a ventriculului stang.
Insuficienta hepatica:
Rar, inhibitorii ECA au fost asociati cu un sindrom care debuteaza cu icter colestatic si progreseaza spre necroza hepatica fulminanta si (uneori) deces. Mecanismul de producere al acestui sindrom nu este cunoscut. Pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, care dezvolta icter sau prezinta cresteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, trebuie sa intrerupa tratamentul cu inhibitor al ECA si sa fie monitorizati medical adecvat (vezi pct.4.8).
Potasiu seric:
La unii pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, inclusiv cu perindopril, s-au observat cresteri ale concentratiilor plasmatice ale potasiului. Factorii de risc pentru aparitia hiperkaliemiei includ insuficienta renala, agravarea disfunctiei renale, varsta (peste 70 ani), diabetul zaharat, evenimentele intercurente, in special deshidratarea, decompensarea cardiaca acuta, acidoza metabolica.
Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie deoarece inhiba eliberarea aldosteronului. Efectul nu este de obicei semnificativ la pacientii cu functie renala normala. Cu toate acestea, la pacientii cu insuficienta renala si/sau la pacientii tratati cu suplimente de potasiu (inclusiv inlocuitori de sare), diuretice care economisesc potasiul, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute si sub denumirea de trimetoprim/sulfametoxazol si in special antagonisti ai aldosteronului sau blocantelor receptorilor de angiotensina, poate aparea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiul si blocantele receptorilor pentru angiotensina ar trebui utilizate cu prudenta la pacientii carora li se administreaza inhibitorii ECA, iar monitorizarea nivelului de potasiu si functia renala serica (vezi pct. 4.5).
Hiperkaliemia poate produce aritmii severe, uneori letale. Daca utilizarea concomitenta a perindoprilului cu medicamentele mai sus-mentionate este considerata necesara, aceasta trebuie facuta cu precautie si cu monitorizarea frecventa a kaliemiei (vezi pct.4.5)
Cu privire la indapamida:
Echilibrul hidroelectrolitic:
Natriemie:
Aceasta trebuie determinata inaintea initierii tratamentului, si apoi la intervale regulate. Orice tratament diuretic poate determina o scadere a concentratiei plasmatice de sodiu, care poate avea consecinte grave. Scaderea concentratiei plasmatice de sodiu poate fi initial asimptomatica si, ca urmare, este necesara determinarea periodica. Testele trebuie efectuate mai frecvent la pacientii varstnici si la pacientii cu ciroza (vezi pct. 4.8 si 4.9).
Kaliemie:
Depletia de potasiu cu hipokaliemie consecutiva este un risc major al diureticelor tiazidice si al diureticelor inrudite cu tiazidicele. Riscul aparitiei hipokaliemiei (mai putin de 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumiti pacienti cu risc crescut, cum sunt varstnicii si/sau pacientii malnutriti, indiferent daca utilizeaza sau nu medicatie multipla, pacientii cu ciroza hepatica cu edeme si ascita, pacientii cu boli coronariene si pacientii cu insuficienta cardiaca.
In aceste cazuri, hipokaliemia creste toxicitatea cardiaca a glicozidelor cardiace si riscul tulburarilor de ritm.
De asemenea, pacientii cu interval QT prelungit sunt un grup de risc, indiferent daca etiologia este congenitala sau iatrogena. Hipokaliemia, dar si bradicardia, actioneaza ca factori favorizanti pentru aparitia tulburarilor de ritm severe, in special torsada varfurilor, care poate fi letala.
In toate cazurile este necesara determinarea frecventa a kaliemiei. Prima testare a kaliemiei trebuie realizata in prima saptamana dupa inceperea tratamentului.
Daca se observa valori mici ale concentratiilor plasmatice ale potasiului, este necesara corectarea terapeutica.
Calcemie:
Diureticele tiazidice si diureticele inrudite cu tiazidele pot reduce excretia urinara a calciului si pot determina o crestere usoara si tranzitorie a calcemiei. Cresterea marcata a calcemiei poate fi legata de existenta unui hiperparatiroidism nediagnosticat. In aceste cazuri, tratamentul trebuie intrerupt inaintea investigarii functiei paratiroidiene.
Glicemie:
Monitorizarea glicemiei este importanta la pacientii cu diabet zaharat, in special atunci cand concentratia plasmatica a potasiului este mica.
Acid uric:
Pacientii cu hiperuricemie prezinta un risc crescut de aparitie a atacurilor de guta.
Functia renala si diureticele:
Diureticele tiazidice si diureticele inrudite cu tiazidele sunt pe deplin eficace numai cand functia renala este normala sau doar usor alterata (creatininemia mai putin de aproximativ 25 mg/l, adica 220 μ mol/l la adult).
La varstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate in functie de varsta, greutate, sex, dupa formula Cockroft:
- clcr = (140 - varsta) x greutatea/0,814 x concentratia plasmatica a creatininei unde: - varsta este exprimata in ani
- greutatea este exprimata in kg
- creatinina plasmatica in micromoli/l
Aceasta formula este valabila pentru un barbat varstnic si trebuie adaptata la femei inmultind rezultatul cu 0,85.
Hipovolemia, determinata de pierderea de apa si sodiu de la inceputul tratamentului cu diuretice, determina o scadere a filtrarii glomerulare. Poate aparea o crestere a concentratiilor plasmatice ale ureei si creatininei. Aceasta insuficienta renala functionala tranzitorie nu are consecinte negative la pacientii cu functie renala normala, dar poate agrava o disfunctie renala preexistenta.
Efuziune coroidiana, miopie acuta si glaucom secundar acut cu unghi inchis:
Sulfonamida sau derivatele de sulfonamida pot provoca o reactie idiosincratica, rezultand coroidiana cu defect de camp vizual, miopie tranzitorie si glaucom acut cu unghi inchis. Simptomele includ debutul acut al unei scaderi a acuitatii vizuale sau durere oculara si, in mod tipic, au aparut intr-un interval de cateva ore pana la saptamani de la initierea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi inchis netratat poate duce la pierderea definitiva a vederii. Tratamentul primar este intreruperea cat mai rapid posibila a medicamentului. Daca presiunea intraoculara nu poate fi controlata, pot fi luate in considerare terapii medicale si chirurgicale adecvate. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi inchis pot include un istoric de alergie la sulfonamida sau penicilina.
Sportivi:
Sportivii trebuie atentionati ca acest medicament contine o substanta activa care poate determina pozitivarea testelor antidoping.
Excipienti:
Lactoza
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactoza, malabsorbtie de glucoza-galactoza,nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Sodiu
Acest medicament contine mai putin de 1mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adica practic “nu contine sodiu”.
Interactiuni
Comune perindoprilului si indapamidei:
Administrari concomitente nerecomandate:
Litiu: cresteri reversibile ale concentratiei plasmatice a litiului si toxicitatii acestuia s-au observat in timpul administrarii concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA. Utilizarea concomitenta de diuretice tiazidice poate determina o crestere suplimentara a concentratiei plasmatice a litiului si o crestere a riscului de toxicitate a litiului, asociate cu administrarea concomitenta cu inhibitori ai ECA. Utilizarea concomitenta a combinatiei de perindopril si indapamida cu litiu nu este recomandata, dar daca aceasta utilizare concomitenta se dovedeste necesara, trebuie monitorizate atent concentratiile plasmatice ale litiului (vezi pct. 4.4).
Administrari concomitente care necesita prudenta deosebita:
Baclofen: potentare a efectului antihipertensiv - monitorizare a tensiunii arteriale si a functiei renale si, daca este necesar, ajustarea dozei medicamentului antihipertensiv.
Antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv acid acetilsalicilic in doza mare): cand inhibitorii ECA sunt administrati concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (adica acid acetilsalicilic in dozele corespunzatoare schemelor terapeutice antiinflamatoare, inhibitorii de COX-2 si AINS neselective), poate sa apara o reducere a efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA si AINS poate determina o crestere a riscului de agravare a functiei renale, inclusiv posibilitatea aparitiei insuficientei renale acute si la o crestere a kaliemiei, mai ales la pacientii cu disfunctie renala pre- existenta . Tratamentul concomitent trebuie administrat cu prudenta, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati corespunzator si trebuie luata in considerare monitorizarea functiei renale dupa initierea tratamentului concomitent si, ulterior, periodic.
Administrari concomitente care necesita prudenta:
Antidepresive cu structura asemanatoare imipraminei (triciclice), neuroleptice: crestere a efectului antihipertensiv si risc crescut de hipotensiune arteriala ortostatica (efect aditiv).
Corticosteroizi, tetracosactida: scadere a efectului antihipertensiv (retentie hidrosalina determinata de administrarea de corticosteroizi).
Alte medicamente antihipertensive: utilizarea altor antihipertensive cu perindopril/indapamida poate determina un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale.
Determinate de perindopril:
Administrari concomitente nerecomandate:
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau inlocuirori de sare care contin potasiu
Desi potasiul seric ramane de obicei in limite normale, la anumiti pacienti tratati cu perindopril poate aparea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu: spironolactona, triamterena sau amilorida), suplimente de potasiu sau substituienti de sare care contin potasiu pot duce la cresteri semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avut grija cand perindoprilul este administrat concomitent cu alti agenti care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprimul si cotrimoxazolul (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut ca actioneaza ca un diuretic care economiseste potasiu, cum ar amiloridul. Prin urmare, nu se recomanda combinarea perindoprilului cu medicamentele mentionate mai sus. Daca este indicata utilizarea concomitenta, acestea trebuie utilizate cu prudenta si cu monitorizare frecventa a potasiului seric.
Administrari concomitente care necesita prudenta deosebita:
Medicamente antidiabetice (insulina, sulfonamide hipoglicemiante): interactiuni raportate pentru captopril si enalapril.
Utilizarea inhibitorilor ECA poate creste efectul hipoglicemiant la pacienti cu diabet zaharat tratati cu insulina sau sulfonamide hipoglicemiante. Aparitia episoadelor hipoglicemice este foarte rara (imbunatatirea tolerantei la glucoza, cu scaderea consecutiva a necesarului de insulina).
Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).
Medicamente care cresc riscul de angioedem
Administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicata deoarece creste riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu: sirolimus, everolimus, temsirolimus) si vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4).
Ciclosporina: in timpul utilizarii concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporina, pot aparea hiperkaliemii. Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice de potasiu.
Heparina: in timpul utilizarii concomitente a inhibitorilor ECA cu heparina, pot aparea hiperkaliemii. Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice de potasiu.
Administrari concomitente care necesita prudenta:
Alopurinol, citostatice sau medicamente imunosupresoare, glucocorticoizi cu administrare sistemica sau procainamida: administrarea concomitenta cu inhibitori ai ECA poate determina cresterea riscului de leucopenie.
Medicamente anestezice: inhibitorii ECA pot creste efectul hipotensiv al anumitor anestezice.
Diuretice (tiazide sau diuretice de ansa): tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina o depletie de volum si un risc de hipotensiune arteriala la initierea tratamentului cu perindopril.
Aur: au fost raportate rar reactii de tip nitric (cu simptome incluzand eritem facial tranzitoriu, greata, varsaturi si hipotensiune arteriala) la pacientii tratati concomitent cu aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) si inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril.
Cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol): Pacientii care utilizeaza concomitent cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4).
Determinate de indapamida:
Administrari concomitente care necesita prudenta deosebita:
Medicamente care determina torsada varfurilor: din cauza riscului de hipokaliemie, indapamida trebuie administrata cu precautie concomitent cu medicamente care induc torsada varfurilor, cum sunt: medicamente antiaritmice clasa IA (chinidina, hidrochinidina, disopiramida), medicamente antiaritmice clasa III (amiodarona, dofetilida, ibutilida, bretiliu, sotalol), unele neuroleptice (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina), benzamide (amisulprida, sulpirida, sultoprida, tiaprida), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozida), alte substante cum sunt bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina i.v., halofantrina, mizolastina, moxifloxacina, pentamidina, sparfloxacina, vincamina i.v., metadona, astemizol,
terfenadina. Este necesara prevenirea concentratiilor plasmatice mici de potasiu si corectarea acestora, daca este necesar dar si monitorizarea intervalului QT.
Medicamente hipokaliemiante: amfotericina B (administrare i.v.), glucocorticoizi si mineralocorticoizi (administrare sistemica), tetracosactida, laxative stimulante: risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a potasiului, si, daca este necesar, corectarea acesteia; se recomanda prudenta deosebita in cazul tratamentului cu glicozide cardiace. Trebuie utilizate laxative de volum.
Glicozide cardiace: hipokaliemia determina cresterea efectelor toxice ale glicozidelor cardiace. Kaliemia si ECG-ul trebuie monitorizate si, daca este necesar, se recomanda reevaluarea tratamentului.
Administrari concomitente care necesita prudenta:
Metformin: acidoza lactica indusa de metformin, determinata de o posibila insuficienta renala functionala legata de utilizarea diureticelor, in special a diureticelor de ansa. A nu se utiliza metformin atunci cand concentratia plasmatica a creatininei depaseste 15 mg/l (135 micromol/l) la barbati si 12 mg/l (110 micromol/l) la femei.
Substante de contrast iodate: in caz de deshidratare determinata de diuretice, exista un risc crescut de insuficienta renala acuta, in special cand se utilizeaza doze mari de substante de contrast iodate.
Rehidratarea trebuie efectuata inaintea administrarii substantei de contrast.
Calciu (saruri): Risc de crestere a calcemiei determinat de scaderea eliminarii renale a calciului.
Ciclosporina: Risc de crestere a concentratiei plasmatice a creatininei, fara modificarea concentratiei plasmatice a ciclosporinei, chiar in absenta depletiei hidrosaline.
Sarcina
Sarcina
Din cauza efectelor fiecarei componente a combinatiei medicamentoase asupra sarcinii si alaptarii, Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg nu este recomandat in timpul primului trimestru se sarcina. Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg este contraindicat in timpul trimestrului al doilea si al treilea de sarcina.
Cu privire la perindopril:
Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandata in timpul primului trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicata in timpul trimestrului al doilea si al treilea de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la inhibitori ai ECA in timpul primului trimestru de sarcina nu sunt concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusa o usoara crestere a riscului. Cu exceptia cazurilor in care tratamentul cu inhibitori ai ECA este indispensabil, pacientelor care planifica o sarcina le va fi recomandat un alt tratament antihipertensiv care poate fi utilizat in siguranta in timpul sarcinii. Cand sarcina s-a confirmat, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie intrerupt imediat si, daca este necesar, se initiaza o terapie alternativa.
Se cunoaste faptul ca expunerea la inhibitori ai ECA in cursul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina induce fetotoxicitate umana (scadere a functiei renale, oligohidramnios, intarziere a osificarii craniului) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3).
Daca expunerea la inhibitori ai ECA s-a produs din al doilea trimestru de sarcina, este recomandata monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului.
Sugarii ai caror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie monitorizati atent pentru hipotensiune arteriala (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Cu privire la indapamida:
Expunerea prelungita la diuretice tiazidice in timpul trimestrului al treilea de sarcina poate reduce volumul plasmatic matern, si fluxul sanguin utero-placentar, ceea ce poate determina ischemie feto- placentara si intarziere a cresterii.
Aditional, dupa expunerea in apropierea termenului, s-au raportat cazuri rare de hipoglicemie si trombocitopenie la nou-nascuti.
Alaptarea
Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg este contraindicat in timpul alaptarii.
Deoarece, in cazul ambelor substante active din combinatie, pot aparea reactii adverse grave la copiii alaptati, trebuie luata o decizie, fie intreruperea alaptarii, fie intreruperea tratamentului, avandu-se in vedere importanta acestui tratament pentru mama.
Cu privire la perindopril:
Deoarece nu exista informatii disponibile cu privire la utilizarea perindoprilului in timpul alaptarii, perindoprilul nu este recomandat si sunt de preferat alte tratamente cu un profil de siguranta dovedit pentru utilizarea in timpul alaptarii, mai ales in cazul alaptarii unui nou-nascut sau unui prematur.
Cu privire la indapamida:
Indapamida este excretata in laptele matern. Indapamida este strans inrudita cu diureticele tiazidice care au fost asociate, in cazul administrarii in timpul alaptarii, cu reducerea sau chiar supresia lactatiei. Poate sa apara hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide, hipokaliemie si icter nuclear.
Fertilitatea
La doze mari, perindoprilul poate reduce fertilitatea la masculii de sobolan. Efectele perindoprilului sau indapamidei asupra fertilitatii la om nu sunt cunoscute (vezi pct. 5.3).
Condus auto
Cu privire la perindopril, indapamida si Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg:
Niciuna dintre cele doua substante active, administrate in monoterapie sau combinate in Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg, nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, dar la unii pacienti pot sa apara anumite reactii individuale legate de scaderea tensiunii arteriale, in special la inceputul tratamentului sau in cazul terapiei asociate cu alte medicamente antihipertensive.
Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi influentata.
Reactii adverse
Administrarea de perindopril inhiba sistemul renina-angiotensina-aldosteron si tinde sa reduca pierderea de potasiu determinata de indapamida. 4% dintre pacientii tratati cu perindopril/indapamida au prezentat hipokaliemie (concentratia plasmatica a potasiului mai putin de 3,4 mmol/l).
Urmatoarele reactii adverse s-au observat in timpul tratamentului si au fost clasificate din punct de vedere al frecventei:
Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100); rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari hematologice si limfatice
Foarte rare:
Trombocitopenie, leucopenie/neutropenie, agranulocitoza, anemie aplastica, anemie hemolitica.
Anemia (vezi pct. 4.4) a fost raportata in timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA in anumite circumstante (pacienti cu transplant renal, pacienti care efectueaza sedinte de dializa).
Tulburari psihice
Mai putin frecvente: Tulburari ale dispozitiei sau ale somnului.
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: Parestezii, cefalee, astenie, ameteli, vertij.
Foarte rare: Confuzie.
Cu frecventa necunoscuta: Sincopa
Tulburari oculare
Frecvente: Tulburari de vedere.
Cu frecventa necunoscuta : Efuziune coroidiana, miopie acuta, glaucom cu unghi inchis
Tulburari acustice si vestibulare
Frecvente: Tinitus.
Tulburari cardiace
Foarte rare: Aritmie, inclusiv bradicardie, tahicardie ventriculara, fibrilatie atriala, angina pectorala si infarct miocardic, posibil ca urmare a hipotensiunii arteriale marcate la pacientii care prezinta un risc crescut (vezi pct. 4.4).
Cu frecventa necunoscuta: Torsada varfurilor (cu potential letal) (vezi pct. 4.4 si 4.5).
Tulburari vasculare
Frecvente: Hipotensiune arteriala sau hipotensiune arteriala ortostatica (vezi pct. 4.4).
Cu frecventa necunoscuta: Fenomen Raynaud
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Frecvente:
- Tusea uscata a fost raportata la utilizarea inhibitorilor ECA. Este o tuse persistenta, care dispare la intreruperea tratamentului. In prezenta acestui simptom trebuie avuta in vedere etiologia iatrogena. La utilizarea inhibitorilor ECA a fost raportata dispnee.
Mai putin frecvente: Bronhospasm.
Foarte rare: Pneumonie eozinofilica, rinita.
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: Constipatie, xerostomie, greata, dureri epigastrice, anorexie, varsaturi, dureri abdominale, disgeuzie, dispepsie, diaree.
Foarte rare: Pancreatita, angioedem intestinal.
Tulburari hepatobiliare
Foarte rare: Hepatita citolitica sau colestatica (vezi pct. 4.4)
Cu frecventa necunoscuta: In caz de insuficienta hepatica, exista posibilitatea aparitiei encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: Eruptie cutanata tranzitorie, prurit, eruptii maculopapulare.
Mai putin frecvente:
Angioedem al fetei, extremitatilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei si/sau laringelui, urticarie (vezi pct. 4.4)
Reactii de hipersensibilitate, in primul rand dermatologice, la persoanele cu predispozitie la alergii si reactii astmatiforme
Purpura.
Exista posibilitatea agravarii lupusului eritematos diseminat acut pre-existent.
Rare: Agravare a psoriazisului.
Foarte rare: Eritem polimorf, necroliza epidermica toxica, sindrom Stevens Johnson. Au fost raportate cazuri de reactii de fotosensibilizare (vezi pct. 4.4).
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Frecvente: Crampe musculare.
Tulburari renale si ale cailor urinare Mai putin frecvente: Insuficienta renala. Foarte rare: Insuficienta renala acuta.
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Mai putin frecvente: Impotenta.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: Astenie.
Mai putin frecvente: Transpiratii. Investigatii diagnostice
Cu frecventa necunoscuta:
Interval QT prelungit pe electrocardiograma (vezi pct. 4.4 si 4.5)
Crestere a concentratiei plasmatice a acidului uric si a glicemiei, in timpul tratamentului
Crestere usoara a uremiei si a creatininemiei, reversibile la intreruperea tratamentului. Aceasta crestere este mai frecventa in caz de stenoza a arterei renale, hipertensiune arteriala tratata cu diuretice, insuficienta renala
Valori serice crescute ale enzimelor hepatice.
Tulburari metabolice si de nutritie
Rare: Hipercalcemie
Cu frecventa necunoscuta:
Depletie de potasiu cu hipokaliemie marcata, la anumiti pacienti cu risc crescut (vezi pct. 4.4)
Crestere a concentratiei plasmatice a potasiului, in general tranzitorie
Hiponatremie cu hipovolemie, care determina deshidratare si hipotensiune arteriala ortostatica.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemul national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Cea mai frecventa reactie adversa in caz de supradozaj este hipotensiunea arteriala, uneori asociata cu greata, varsaturi, crampe musculare, ameteli, somnolenta, stare confuzionala, oligurie care poate evolua spre anurie (din cauza hipovolemiei). Pot sa apara tulburari de retentie hidrosalina (hiponatremie, hipokaliemie).
Primele masuri terapeutice constau in eliminarea rapida a medicamentului ingerat prin lavaj gastric (doar in prima ora dupa ingestie si in cazul unei intoxicatii potential grave) si/sau administrare de carbune activat, apoi restabilirea balantei hidroelectrolitice intr-o unitate medicala specializata, pana la normalizare.
In cazul aparitiei hipotensiunii arteriale marcate, aceasta poate fi tratata prin asezarea pacientului in clinostatism, avand capul pozitionat sub nivelul corpului. Daca este necesar, se va administra solutie salina izotona in perfuzie i.v. sau oricare alte solutii de expansiune volemica.
Perindoprilatul, forma activa a perindoprilului, poate fi eliminat prin dializa (vezi pct. 5.2).
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: perindopril si diuretice, codul ATC: C09BA04
Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg este o combinatie in doza fixa de perindopril tosilat, un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei si indapamida, un diuretic clorosulfamidic. Proprietatile sale farmacologice deriva din cele ale fiecarei componente luate separat, alaturi de cele determinate de actiunea sinergica aditiva a celor doua substante active.
Mecanism de actiune
Cu privire la Perindopril Tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg:
Perindopril Tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg exercita efectele antihipertensive sinergice, aditive, ale celor doua componente.
Cu privire la perindopril:
Perindoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitor al ECA), enzima care transforma angiotensina I in angiotensina II, o substanta vasoconstrictoare; in plus, enzima stimuleaza secretia de aldosteron de catre corticala suprarenala si metabolizarea bradikininei, o substanta vasodilatatoare, in heptapeptide inactive.
Consecintele sunt:
- reducere a secretiei de aldosteron
- crestere a activitatii reninei plasmatice, deoarece aldosteronul nu mai exercita feed-back negativ
- scadere a rezistentei periferice totale, cu actiune preferentiala asupra vascularizatiei de la nivel muscular si renal, fara depletie hidrosalina concomitenta sau tahicardie reflexa in cazul tratamentului cronic.
Actiunea antihipertensiva a perindoprilului este evidenta si la pacientii cu valori mici sau normale ale reninemiei.
Perindoprilul actioneaza prin metabolitul sau activ, perindoprilat. Ceilalti metaboliti sunt inactivi. Perindoprilul scade travaliul cardiac:
- prin efect venodilatator, determinat probabil de modificari ale metabolismului prostaglandinelor: scadere a presarcinii
- prin scaderea rezistentei periferice totale: scadere a postsarcinii.
Studiile efectuate la pacientii cu insuficienta cardiaca au aratat:
- o scadere a presiunilor de umplere ale ventriculului stang si drept
- o scadere a rezistentei periferice totale
- o crestere a debitului cardiac si o imbunatatire a indexului cardiac
- o crestere a fluxului sanguin regional la nivel muscular.
Rezultatele testelor de efort au evidentiat, de asemenea, imbunatatiri.
Cu privire la indapamida:
Indapamida este un derivat de sulfonamida cu inel indolic, inrudita farmacologic cu grupul diureticelor tiazidice. Indapamida inhiba reabsorbtia sodiului in segmentul cortical de dilutie. Creste excretia urinara a sodiului si clorului si, intr-o masura mai mica, excretia potasiului si magneziului, creste astfel excretia urinara si are un efect antihipertensiv.
Efecte farmacodinamice
Cu privire la Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg:
La pacientii hipertensivi, indiferent de varsta, Perindopril tosilat/Indapamida Teva 5 mg/1,25 mg exercita un efect antihipertensiv dependent de doza, atat asupra tensiunii arteriale sistolice, cat si diastolice, in ortostatism sau clinostatism. Acest efect antihipertensiv dureaza 24 ore. Scaderea tensiunii arteriale se obtine in mai putin de o luna, fara tahifilaxie; intreruperea tratamentului nu are efect de rebound. In studiile clinice, administrarea concomitenta de perindopril si indapamida a determinat un efect antihipertensiv de natura sinergica, comparativ cu administrarea fiecarei substante active in monoterapie.
PICXEL, un studiu multicentric, randomizat, controlat, dublu-orb, a evaluat din punct de vedere ecocardiografic efectele combinatiei in doza fixa perindopril/indapamida asupra HVS comparativ cu administrarea de enalapril in monoterapie.
In studiul PICXEL, pacientii hipertensivi cu HVS (definita prin indexul de masa al ventriculului stang (IMVS) mai mult de 120g/m2 la barbati si mai mult de 100g/m2 la femei) au fost inclusi prin randomizare fie in grupul de tratament cu perindopril tertbutilamina 2 mg (echivalent cu 2,5 mg perindopril arginina sau perindopril tosilat)/indapamida 0,625 mg fie in grupul de tratament cu enalapril 10 mg o data pe zi, fiind urmariti pe parcursul unui an de terapie. Doza a fost ajustata in functie de raspunsul terapeutic al tensiunii arteriale, pana la 8mg perindopril tertbutilamina (echivalent cu 10 mg perindopril arginina sau perindopril tosilat) si pana la 2,5 mg indapamida, respectiv pana la 40 mg enalapril o data pe zi. Doar 34% dintre subiecti au ramas tratati cu 2 mg perindopril tertbutilamina (echivalent cu 2,5 mg perindopril arginina sau perindopril tosilat)/0,625mg indapamida (comparativ cu 20% tratati cu 10 mg enalapril).
La finalul tratamentului, IMVS a scazut semnificativ mai mult in grupul tratat cu perindopril/indapamida (-10,1 g/m2) decat in grupul tratat cu enalapril (-1,1 g/m2), la toti pacientii randomizati. Diferenta intre grupuri in ceea ce priveste modificarea IMVS a fost de -8,3 (II 95% (-11,5, -5.0), p